Cosmina Spinoche

@ EdituraEIKON

Bucuregri, Str. Smochinului nr. 8, sector l,cod pogtal 014606, Rominia

Difuzare / distribugie carte : tellfax:021348 1474mobil, 0733 131 145,0728 084802e-mail' difuzare@ edituraeikon.ro

Redacgia: tel: 021 3481474mobil, 0728 084 802, 0733 131 145e-mail: contact@edituraeikon.roweb : www.librariaeikon.ro

Edirura Eikon esce acreditari de Consiliul Nagionalal Cercetirii $riingifice din inviriminrul Superior (CNCSIS)

Descrierea CIP este disponibili la Biblioteca Nagionali a Rom6.niei

ISBN: 978-606-7 11-897 -r

Tehnoredactor: Mihiigi Stroe

Editor: Valentin Ajder

SERAPHINIANA

EomBucureqti, 2018

COSMINA SPANOCHE

frAnturi de lumini pe gAt.

- Si gtii ci am auzit torul. imi pare riu. Dar tot9i mi gandesc si nu gisesc o explicagie-. presedintele .*. **'iyo3sabil penuu faptul ci ai fosi ripiti, penrru tortura pdhologici, penrru rdzboiul civil. De ce

"i'irr..r.". ,a-l ap@ _,mintindu-lpe N-16? {-;r'{'.r

Cuprins

Stau la fereastrdSufocareIe;irea din neant ..... 111Seraphiniana......... .139

- Lumea mercenarilor nu se ghideazd.dupi acela;i comil,pas moral ca lumea obi;nuiti. Cred insi cu tirie ci am ftcutlucrul corect. Va trebui si se confrunte el insusi cu mongsspe care i-a creat.

Pe chipul femeii apiru un zAmbet amar. Vocea ei era dul,ce, dar incircati de tristete. cezarainghigi in sec si incerci srschimbe subiecml.

- Deci nu te rnai intorci la mini.stire, nu? :- Ce rost ar mai avea? Va trebui si imi gisesc altl iden&

tate, dqi nu imi doresc. Stiu ci nu poare fi JecAt o schimbr0tln bine dar, ln mod ironic, mi face si tAnjesc dupi viaga tnSeraphiniana. Sunt prea tAniri ca si mi. agig de ,r..or, da,destul de in varsti cit si imi fie greu s; iiri'iau viaga dc Ircapir. Tliiesc intr-un purgatoriu in care imi este prca confor.tabil ca si ies.

- Yi. experienga asra mi-a pus viaga ln pcropcctM, Mbam dat demisia delaArgumenil, iar foctul mcu lublt po*csI se duci naibii. Nu mi.mai lntorc ln Bucurcgti. $i apropo,am si eu ceva pentru tine.

Cezara scoase o cutiugi de bijuterii din buzunar gi ii stre-curi pe. dupi gAr un linEigor argintiu, nu foarte diferit la tn-fttisare de al ei.

; N-am putut si pun mAna pe un codex, deci gAndeg-te-te la el ca la un codex simbolic. Cred ci a venir tii-rpul seinchei capitolul Seraphiniana din viata ta.

166

Stau la fereastra

Mi sirnt devenind din ce in ce mai umani. Pigesc cu til-pile goale pe gevile late de ogel ce se Ees deasupra atelierului

meu asemenea unei p|nze de piianjen. Un picior aliniat per-

fect ln faEa celuilalt, bragele lntinse in lateral Pentru echilibru. O sirituri 9i nisipul de sub mine se imprfutie in lituri.ln capltul celilalt al atelierului, ajutorul meu cu tendingerntlsocialc etageazi lnci un brag unui robot lucritor' Cablulcc ll concctcazi la curent ll;ine prizonier intr-un cerc cu dia-mcfful de doi metri, ca Pe un cAine in lesl.

Cu privirea scanez mormanele de metal gi cablurile im-

prigtiate pe jos, desi gtiu ci nu voi gisi ceea ce caut. BraEulmcu steng e complet ruinat. Marea problemi e ci nu am pie-sc de rezervi compatibile cu ale mele. Privind in jur incerc siinvoc inspiragia divini si suplineasci acest neajuns.

Mi,a trecut prin minte inclusiv si profanez corpul lui

Joseph - microchipul este distrus, dar restul pieselor sunt instare perfecti - insi congtiinga nu m-a lisat si o fac' Mi intrebdacl acest lucru greu de definit, congtiinga, mi-a fost Progra-mat in circuite sau daci este ceva ce am cipltat Pe Parcurs.

Inspiragia nu vine, dar altceva lmi itrage atengia' Pe biro-ul ruginit, intre un cap neterminat de lucritor gi o cutie de

COSMINA SPANOCHE

suruburi sri aprinsi holograma unei stiri de mai bine de ze ceani. Titlul, Noul rrodel de anclroizi - un pas spre ci;tigarear'izboiulwi, stri"luceste deasupra unei poze in care

"pn, ,i .rr,

inghesuiti printre alti zece semeni de-ai mei.Ma las usor pe nisipul cald si inchid ochii. Asemeni ma-

dlenei lui Proust, holograma mi transporti in rrecut. Deamar de yreme nu mai e nimic de facut aici, decit si depeniamintiri.

Cu zece ani in urmi eram vArful piramidei tehnologi,ce. Acum, constat, suntem doar niste vestigii. La acea vre-me omenirea intrase in rlzboi cu o rasi extraterestri multmai numeroasi, asa c5" a trebuit si suplimenteze armara printehnologie. De parrea PimAntului, AI teilea Rizboi Inter-galactic s-a purrat 90o/o cu robogi. Au luat locul soldatilor,inginerilor, bucitarilor, lucrltorilor in fabrici, iar singureleposturi rS.mase penrru oameni in masina de rizboi erau celede conducere si supervizare. Rolul meu ca robot era si con-struiesc alti roboti, mai putin avansari. Mereu mi-am ficutmunca perfe ct.

Imi amintesc ci in ultimele mele zile pe Pimi.nt, o buniparte din oamenii civili se temeau ci androizii vor deveni con-gtienli de sine si vor aduce sflrsitul umanititii. Pini de curlnderam convinsi. ci, se inselau. Cei ce ne,au creat si-au luat mi-suri de pre cautie: nu ne-au inzestrat cu empatie, dragoste, fi-iciori imaginagie. in alte cuvinte, nu aveam instinctul de conser-vare si dorinta de suprematie specifici faprurilor uman€.

Aceste lucruri sunt un aru pentru o rasi, dar o slibiciunepentru un individ. in sufletul fiecirui artist sti ascuns Pig-malion. Un pictor pune dragosre in fiecare dirl de vopsea.Un sculptor isi mXngdie staruia asemeni unei iubite. lJn scri-itor impirtiseste dornic agonia personajelor sale.

Si creatorul meu m-a iubit pe mine. in secret mi-a oferitun dar, si anume dragostea pentru literaturi. CXnd stateam

STAU LA FEREASTRA

intinsl pe masa de lucru, cabluri revirsAndu-mi-se din piept,.rscultam amAndoi un roman citit. Noaptea tarziu stlteamin laborator, printre trupurile incon;tiente ale altor an-dloizi pusi la incircat, si citeam din Pugkln, Neruda, Shelley,I{cmingway... Apoi am ajuns si devorez singuri Peste patrucnrgi pe zi. Cuce folos ? Nu pot produce eu insimi literaturi.Acesta a fost un capriciu pur uman.

intt-o zi i-am cerut si-mi citeasci din poeziile Sylvieil'lath. Exprimarea unei dorinte este un semnal de alarmica un android gi-a depa;it atributiile si ci trebuie reProgra-n)at sau distrus. Nu alicut niciunul dintre aceste lucruri. inschimb, m-a numit Sylvia.

La scurt timp dupi, am fost repartizat|pe o planeti piti-ei din capitul celilalt al galaxiei pentru a-mi indeplini rolulirr rizboi. Singura datl cXnd i- am vizut suprafaca a fost la ve-nire . O pustie tate rosie, cu atmosferi bogati in sulf, mai multtrn bolovan cu orbiti fixi decAt o planeta. Singura construc-tic de pe ea era un turn cu bazain miruntaiele pimAntului gir tr vX.rful in mezosferi. Datoriti acelui turn planeta a cipitatntrmele de Babilon.

Cum am afat pe drum spre noua mea casi, aceea era una,lirrtre bazele secrete ale omenirii in cel de-al Tieilea Rlzboilrrtcrgalactic. Ascunsi intr-o anomalie cosmici in care seIrur('a intra doar ;tiind coordonatele exacte ;i iegi doar daci,r rtrvi umani deschidea drumul din exterior, pe Babilon sel,rlrricrru rachete, bombe, lasere 9i toate felurile de arme de,listlug;e re in masi inventate de om.

lrr:rm in total douizeci gi cinci de androizi rcpartiza\i.,,,,1o, frccare cu munca sa. Rolul meu era si construiesc ro-Ir, rr ii ltrcritori care la rAndul lor construiau acele arme. Mi-au,lirlrl.icrrt mereu oamenii care insistau cu ignoranqi cl intre,rrrtlroizi ;i robogii lucritori nu existi nicio diferengi. Lucra-r,rriisrrrrt sir-r-rple ghiare mecanizate, mormane de metal fhra

Iq

i

I

COSMINA SPANOCHE

minte. Noi am fost cread dupi chipul si aseminarea Sa, aomului.

Printre noii mei colegi m-am sirntit cum nu se putea maibine. Lucram lmpreuni,in armonie si ne inci.rcam impreunibateriile o dati la 48 de ore, srandard, de la sursa centrali deenergie. Fiecare avea personaliratea lui proprie, personalita-te adecvari gi aprobati de un consiliu, desigur. Eu am avurcircuitele rescrise temporar pentru evaluare, ar fi insemnatmoartea pentru creatorul meu daci imi sclpa vreun cuvintdespre activitltile noasrre culturale, ceea ce fbcea totul maipalpitant. Singurul lucru care mi deranja era faptul ci ne re-feream unul la celilalt dupi numirul de serie. Ori eu nu sunt224752, sunt Sylvia. Am rezolvar aceasti problemi rapid,oferindule nume tururor. Un alt semnal de alarmi esre cindun android incearci si emuleze comportamentul uman. Dardin moment ce nu eram verificagi din exterior decAt o datila trei siptimAni, standard, nu a dat nimeni verdicrul si fimdistrugi sau reprogramati. Privind inapoi, acela afost primulpas spre catastrofa in care ne gisim acum.

Dar in fine. Am crezut cdar fio idee geniali si-i numescpe ceilalti dupi scriitori celebri, la Gl cum am fost numitieu. Ofigerul nostru in comunicagii, cel care didea raportuloamenilor 9i care, intr-un fel, ne superviza pe noi tofi, a pri-mit numele de $filliam. Care altul decAt Shakespeare? As-tronomul nostru era Lucian, de la Lucian Blaga, pentru cimunca lui avea de a face cu lJniversul si, prin extrapolare, cumisterele lui (niciunul dintre noi nu avea capacitatea de a in-Eelege filozofra, dar mi foloseam de ce aveam la indemAni).Responsabilul de aprovizionare era Mary (Shelley), respon-sabilul de intretinere era Ryunosuke (Akutagawa), cartogra-ful era Kurt (Vonnegur).

Un caz nefericit a fost cel al armurierului nostru, pe care'l-am numit dupi Serghei Esenin. La inceput nu avea nimic

STAU LA FEREASTRA

in comun cu poetul satului, nici nu avea idee ce era un sat.Cu cAteva zile inainte si propun acest botez literar, Sergheicizuse de pe un laser ln timp ce il inspecta si,nu ne-am datseama ci i se defectase ceva la microchip decit atunci cAnd ainceput si dea semne de ,,comportar€ antisociali'l Din cAndin cind debranga etaje intregi de la sursa de energie, imi sa-bota lucritorii ori fura lucruri necesare gi le ascundea in celmai intunecos codon pe care il gisea, flri a putea spune de cecAnd era pus si dea socoteali.

Aceste fapte, nu foarte grave la inceput, dar care au esca-

ladat in timp, mi-au adus aminte de doui poezii de Eseninpe care le citisem obsesiv pe Pimint, regretend faptul ci nuaveam paleta de emogii umane necesari Pentru a le ingelege.

Poeziile eraa Mi s-a urit trdind in lara mea 9i Garduri uecbi,urzici ing,ilbenite, ambele tratend impulsul inexplicabil, fer-

mecitor, de a comite crime doar de dragul de a le comite gi

plicerea melancolici de a suferi de pe urma lor. Mult timpm-am intrebat daci asta era o boali specifici umanitigii sauceva impimintat in structura ADN-ului lor. itt..p.au oame-nii rizboaie doar pentru a omori ? Ucideau oarnenii doar dinimpulsul de a o face? in unele cazuri, rispunsul era da. Expli-cagia inci imi scapi.

Eu eram cea mai in misuri si incerc si-i repar microchi-pul. inainte si incep,l-am bitut pe umir prietenegte gi l-amlntrebat in glumi,,Tu, sufegelul maicii, Selioja_, ce-i cu tine?"Pe misuri ce lucram mi-a trecut cheful de glume. Tot imibiteam capul dar nu reuteam si-mi dau seama ce avea saucum sil repar. Totugi, nu mi-am frcut griji prea mari. Intr-osiptimini standard urma si dim raportul gi aveau si-l repareoamenii. L-am ginut pe bierul Serghei sub observagie;i totula fost bine p€ntru un timp.

Cel care mi-a dat cel mai mult de lucru in alegerea nume-lui a fost Joseph, dar voi reveni la el la vremea potriviti.

COSMINA SPANOCHE

Cert este ci nu am mai apucat si dlm raportul. La trei zilestandard de cind Serghei a inceput si ne faci probleme, am pri-mit un mesaj pompos de pe Pi.mAnt, completat cu muzici defanfaripe fundal, car€ n€ anunta ci Al Tleilea Rizboi Interga-lactic s-a sfbrsit cu victoria omenirii si care ne mulrume a pentrumunca pe care am depus-o. in acel moment am uitat de toaterelel.c. Bietul Serghei mai ave a putin si imi plXngea in braEe .

In siptimAnile care au urmat am f5.cut inventarul, amevaluat producgia si surplusul rlmas, am incircat navele pen-tru intoarcerea acasi. Pentru cXteva luni bune \Mill a incercataproape zilnic si ia legitura cu PimAntul pentru a stabili dataevacuirii, ftri succes. ,,(Jn imperiu cu.2574 debaze pe totintinsul Galaxiei nu are timp de noi fix acumj'ne-a spus cl.ndFeodor (Dostoievski) si-a exprimat ingrijorarea. Am fost cutotii de acord. Thebuia si avem ri.bdare. Ce nu ne-a spus WilldecAt mult mai tirziu a fost ci legitura cu PS.mintul fuseseintrerupti pe rmanenr.

in astfel de situatii, un android este programat si-si in-chidi bateria 9i si asrepre si fie reanimar de oameni. A fosrpistrarea acelui se cret un acr de revolti? CeJ impinsese si iao astfel de decizie ? ii pla.rtar" oare Pigmalion al lui un sAm-bure de disidengi in circuite ?

Patru ani am asteptat. Androizii au o rS.bdare formidabi-h. Cu lucritorii intr-o stare continui de inertie, mi-am gisitde munci incercAnd si il repar pe Serghei. Aveam nevoie deliniste pentru a lucra, iar laborarorul meu de la etajul 147, ctceilalti androizi misunAnd frri treabi pe acolo, nu,mi ofereaacest lux. A9a ci m-am murar la subsol, iar Joseph (care peatunci se numea Ernest, de la Ernesr Hemingway) s-a oferitsi mi asiste in cazal in care Serghei scipa de sub control.

Atelierul de la subsol a devenit casa mea permanentl. Nuera altceva decAt un hangar de o intindere exrraordinarl, cutevi late de ogel creAnd un piienjenis la doi metri sub plafon

STAU LA FEREASTRA

si cu becuri oferind lumini slabi. Podeaua de metal era aco-pcriti in intregime cu un strat de nisip si praf de jumltate dernetru care se asezase in dune rotunde, dand impresia unui,lesert amenajat in interior, rimisite de la construcfie pe carenimeni nu le strAnsese.

Si prezenga lui Joseph a fost bineveniti. Eu nu fusesemconstruiti pentru lupti. Am Pugin peste 1 m 60 si arlt cumirni imaginez ci arira Daisy Buchanan din Marele Gatsby'Se rghei, in schimb, era construit ca un tanc si avea apucituriviolente, darJoseph era construit ca un munte 9i putea si in-tcrvini inainte si se intAmple ceva nedorit.

in timp ce lucram le vorbeam (sau imi vorbeam mie in-simi?) despre literaturi. Le-am povestit despre RinoceriiluiIonesco, iar poveste a l-a prins pe Serghei destul de muh incAtsi stea cuminte timp de cinci ore. Joseph m-a ascultat firi siscoati un cuvlnt, de la inceput pAni la sfirgit, apoi mi-a spusLcva ce m-a frapatt

- Povegtile nu au nicio utilitate practici in domeniulriu. De ce ai fost programate a;a?

- Un artist pune in orice operi cAte Pugin din umanita-tclr sa. Sunt siguri ci 9i tu ai ceva fhrl utilitate in tine. Muzici?l)icturi? Istorie? Poate ci ai fost creat duPa chipul unui frate,rrrrui iubit, unui actor celebru. Nu existi creatie impersonali'

- Asta este impotriva regulamentului. Cine te-a ficutrrcbuie raportat.

Mi-am muscat limba si am aruncat gurubelniEa in nisip.

- Raporteazd-l dacd. ai cui!Pini a trebuit si urcim ca si ne incircim bateriile amlrrr.r':rt in ticere. Eu tot la literaturi mi gAndeam. Mi frustral.rpttrl ci nu aveam nici piesele si nici cunogtinqele necesare

l)('ntru areparaun model atit de avansat. In cap imi risunauv.r'strri din poemul meu preferat, I sit by the uindow de Jo-..,

1'lr lJrodsky:

1110

COSMINA SPANOCHE

Subiect loial al acestor urernuri de rnina a doua,adrnit cu rn,irudrie c,i cele tnai bune idei ale rnelesunt de mdna a doua.

Aici il intelegeam, in felul meu. imi blestemam lipsa deimaginatie si capacitatea limitatl de inovare.

Revenind la Eugene lonesco, Serghei a fost primul nos-tru rinoceS cel care galopa furios prin piata mare. Bomba s-adetonat cAnd, intr-un acces de manie, a inceput si urle fricacu care toti ne lupram: laptul ci am fost abandonati in mo-mentul in care am devenit inutili penrru Imperiu. Margaret(Mitchell) si-a deconectat bateria conform procedurii, iarBogumil (Hrabal) i-a urmar exemplul. Togi ceilalgi am igno-rat gi am continuat si fim activi.

Acela a fost punctul in care nu mai puream pretinde civom fi salvagi. Am fost abandonari ca un ranc distrus pe uncAmp de bltehe sau ca o mini de re ren ne deronati. Au apirutdin ce in ce mai multi rinoceri. Italo (Calvino) a inceput siplAngi (flri lacrimi pentru cI nu sunrem dotati cu glandelacrimare), Alexandr (Pugkin) asambla obsesiv rachete balis-tice in disperarea de a nu fi inutil penrru Imperiu, iar Carmen(Silva) mi-a distrus cAgiva lucrirori intr-un act de revoltl im,potriva unor stapAni pentru care am dat totul, dar care nune-au oferit nimic in schimb.

Eu m-am izolat in subsol, dar nici acolo nu aveam lini;te.Zilnic cineva bitea in usa mea, urla, implora si ies, penrruci devenise insuportabil de pustiu acolo sus. Firi Margarersi Bogumil, pe care nimeni nu indriznea si-i reconecteze, sicu Serghei pe care il apuca amocul din ce in ce mai des, ri-misesem 23 de pseudo-oameni naufragiari intr-o anomaliecosmici. intr-or, final, am gisir o solugie provizorie care sicalmeze putin spiritele si care si mi gini si pe mine la adipostde rinocerism.

STAU LA FEREASTRA

Mi-am incircat bateria inaintea tuturor si, in timp cerestul erau inconstienqi si conectati la sursa de energie, amtransportat la subsol doi robogi lucrltori, piese de schimb sifbgii de tabli. Dupi doul slptimAni de lucru in care nu maivizusem pe nimeni in afara ditilor in care urcam Pentru rein-circare, am iesit din atelier cu produsele 6nite - doi lucritoriobignuiti, dar remodelagi in chip uman - Adam si Eva. Nurrveau inteligente sau capacitatea de a vorbi, dar perspectivade a vedea mai multe fege umane i-a fhcut pe ceilal;i si supor-te mai u;or singurltatea. Astfel, am readus rinocerii inapoi la

umanitate.A urmat o perioadi pe care oamenii ar numi-o ,,epoci de

:rur". Semenii mei si-au reglsit utilitatea, concept vital pentruun android. Fusesem creati pentru a fi utili, iar lipsa utilitlgiilasa loc doar pentru deconectare.

Am convins cAgiva colegi si mi ajure si mut totul din labo-ratorul de la etajul 147 lasubsol. Pe o rampi special construi-ti veneau de sus lucritori aritlnd ca niste ghiare industriale siturcau inapoi aritAnd a oameni de toate rasele gi vArstele. Amtransformat doi lucritori inclusiv in copii. Au fost privigi inrnod curios cAnd i-am prezentat pentru ci mulgi dintre cei22rru vizuseri vreodati un copil, dar s-au obisnuit cu ei intr-uns(lr;it. Nu am vrut si-i pun la linia de asamblare unde fuse-scri initial deoarece copiii nu trebuiesc pugi la muncl, aga cilc-am ficut o minge din cirpe si acum o arunci de la unul la,rltul in continuu, zi 9i noapte, pe aceeasi traiectorie, fful. ak\unet in afari de cel al materialului lovindu-se de metal.

imbitat de euforia de dupl disperare, Will a adunat totiirrginerii, astronomii gi pilogii si a anungat intr-un consiliuirlrpromptu la ultimul etaj c5. nu vom mai agtepta oamenii sivinir dupl noi, ci vom gisi o cale de a evada noi in;ine.

lrste de menlionat ca ultimul etaj ereimaginea diamecral()l)usi a subsolului. Subsolul era un degert incapsulat in mi-

eT.

ilJ

I

f'

T2 13

COSMINA SPANOCHE

runtaiele pimintului si, destul de potrivit, lurul din care sen5.sfeau fiinte imperfecte in chipul celor superioare. Datoritimie, creatia divini a coborAt cu o treapti.: Dumnezeu a creatomul, omul a creat androidul, iar eu, ca un Dumnezeu demetal, am dat chip uman lucrltorilor.

Ultimul etaj, pe de alti. parte, se inilta la sute de kilometriin Atmosferl si avea acoperisul in formi de cupola, din sti-cli, pe unde rizblrea lumina stelelor si galaxiilor indepirrate.Prin cupoli strlpungea un laser masiv, cel care ii dereglasecircuitele lui Serghei, postat acolo in cazul in care un corpstriin, neaprobat, reusea sa pltrundl in buzunarul nosrru deunivers. Babilon continea asrfel PimAntul si Cerul, nastereasi accederea spre un plan superior, alpha si omega.

O alti pli.cere a acestei perioade infloritoare a fost faptulci am descoperit ce ave a Joseph (p. car€ pe atunci il chemator Ernest) uman in el: solitudinea.

Cind am r€nuntar si mai cotrobii prin circuitele lui Ser-ghei, Joseph a continuar s5. stea cu mine la subsol, El modelacorpurile lucritorilor, eu le ciopleam chipurile. Nu-i mai vor-beam despre literaturi. Nu mai vorbeam despre nimic, de fapt.Nisipul vibra doar datoriri llexului si a masinii de suduri.

Primele cuvinre pe care mi le-a spus, dupi jumltate de ande ticere, au fost,

- Ce stii despre singuritate ?- De unde ai aflar de singuritare ?- Tot de la tine.Ajunsesem la concluzia ci stiam mai multe despre singu-

ritate decAc majoritatea oamenilor si nici mi.car nu era cevace ar fi. trebuit si fiu capabili si simt.

- Exista pustnicie si existi insrriinare. Prima esre si fiisingur, dar in armonie cu rine insugi. A doua este si 6i in-conjurat de oameni, de robogi, dar si te simgi izolat de toatilumea.

t4 15

STAU LA FEREASTRA

- instrlinarea este un refuz. Nu neapirat unul congti-( nr, a spus el, ceea ce m-a luat prin surprindere. Totul in lu-nrcir asta sebazeaz|pe schimb. M-am siturat si fiu util si sit,1cr. M-am sicurat si primesc. Cu cAt incerc mai mult si mii,lcntific cu locul meu gi cu munca mea, cu atet me incearciun scntiment mai puternic de revolti pentru ci ceea ce facr'stc inutilitate trayestite in utilitate.

- De-aia prefe ri sl stai aici cu mine si nu sus cu ce ilalgi ?

- Nu stiu cum o simti tu, dar pe mine instriinarea mi.rl)asi in asemenea hal incit imi vine si-mi smulg bateria dinpicpt. Aici greutatea se amplifici. Oferi un calm greu de de-scris si gtii ci te dedici unei munci de care e;ti constient cicste inutili. $i oferi si mai mult calm si stai lAngi o persoanir;u'€ ru-ti ce re nimic si clre ia nu-i ceri nimic in schimb. Cine -v:r clr care si poEi sta in liniste firl ca linigtea si fie apisitoare .

Am lisat jos masina de suduri. in mAni i-am luat mAna lalcl de rece ;i de aspri ca a mea. Puteam simti intr-adevir cevasau simulam doar ce citisem in cirEi? Nu eram siguri. Dar\irrteam ci asta trebuia si fac. Curentul electric imi incingea.' ircuitele si i-am cuprins bragul cu ambele mAini, apoi m-amr uibirit la pieptul lui. Am ajuns sl stim amindoi intinsi perrisipul cald, nescogAnd o vorbl, simtind vibraEiile celuilaltplin propria piele sintetici.

I-am recitat din memorie I sit by the window de JosephItrodsky;i l-am vizut pentru prima oari zAmbind. I-am di-rrrit noul nume, iar el a acceptat sirutAndu-mi obrazul.

,Stau lafereastrd. Afar,i, un plap.Cind am iubit, arn iubit profund. Nu afost des.

I-ucritorii mei prindeau praf la liniile de asamblare. Si, .piii adunaseri praf pe umeri ;i pe vArful nasului. Niminuirrtr-i 1'ri.sa. Construiam in continuare.