TGD,CONSTITUTIONAL.TESTE.USM DREP

7/28/2019 TGD,CONSTITUTIONAL.TESTE.USM DREP

1/206

TEST nr. 1

Subiectul 1. tiintele sociale, in general, tiintele juridice, in special: concept, trasaturi,exigente, interactiuni.

1.1Caracterizati tiinta i trasaturile distinctive ale tiintelor juridice.n forma cea mai generala, tiinta poate fi definita ca o activitate care are drept scop

cunoaterea naturii i a societatii. Stiinta reprezinta un sistem de cunotinte despre natura,societate i gindire, cunotinte obtinute prin metode corespunzatoare i exprimate in concepte,

categorii, principii i notiuni".Ea trebuie inteleasa, in acelai timp, ca institutie, ca metoda, cafactor necesar pentru dezvoltarea productiei, ca izvor de idei.

Una dintre particularitatile tiintei consta in aceea ca ea aduna, sistematizeaza i analizeazafaptele referitoare la un domeniu sau altul al realitatii, in procesul dezvoltarii istorice fiecaretiinta elaboreaza un sistem intreg de metode speciale de cercetare: observarea, colectarea deinformatii, organizarea de experimente etc.

Principalul scop al tiintei consta in descoperirea legilor care domina in natura i societate.tiinta dreptului este cea care se ocupa de cercetarea aspectelor fundamentale ale realitatii

juridice. Astfel, ea studiaza legile existentei i dezvoltarii statului i dreptului, institutiile

politice i juridice, formele lor concret-istorice, corelatia cu celelalte componente ale sistemuluisocial, modul in care institutiile politico-juridice influenteaza societatea i suporta, la rindul lor,influenta sociala".1

Specificul dreptului ca tiinta consta in urmatoarele:tiinta dreptului este o tiinta critica. Ea adopta o atitudine critica fata de propriul obiect destudiu, depisteaza elementele contradictorii ale ordinii juridice.tiintele juridice nu au un caracter universal. Sistemele juridice sint foarte variate. Fiecareapartine unei anumite tari, fiind circumscris intr-un anumit cadru teritorial

Dreptul este indisolubil legat de istorie. Realitatea juridica este una istorica. Nu exista

drept absolut, neafectat de circumstante,rupt de nivelul de dezvoltarea istorica a societatii, deetapa istoricala care aceasta societate se atribuie. Astfel, dreptul se afla intr-unflux continuu,se dezvolta permanent, fapt ce impune ca i tiinta dreptului sa fie legata de istorie.tiinta dreptului este o tiinta umanista. Adresindu-se conduitei umane, dreptul consideraomul ca fiind zona centrala de interes a sferei sale de actiune. Aceasta determina faptul catiinta juridica sa fie o tiinta despre comportamentul omului in societate.

Dreptul este o tiinta practica. se preocupe de aplicarea practica a rezultatelorcunoaterii.Deductiile tiintei au valoare, daca sint orientate spre aplicarea lor practica.

1.2 Determinati criteriile de clasificare a tiintelor, in general, i a celor juridice inspecial, stabilind legatura dintre ele.Profesorul Nicolae Popa considera ca sistemul tiintei dreptului este alcatuit din

urmatoarele parti: Teoria generala a dreptului; tiintele ajutatoare (participative).2

in viziunea profesoarei Sofia Popescu, tiintele juridice se impart in urmatoarele:a)o disciplina de sinteza, care studiaza dreptul in ansamblu (teoria

generala a dreptului);b)disciplinele juridice istorice;disciplinele juridice de ramura sau speciale;c) disciplinele juridice auxiliare.1

Referindu-se la clasificarea tiintelor juridice, profesorul Gheorghe Avornic scoate inevidenta asemenea tiinte cum ar fi:

1


2/206

a) tiinte juridice istorico-teoreiice;b) tiinte juridice de ramura;c) tiinte juridice auxiliare.2

In ceea ce ne privete, consideram oportuna clasificarea tiintelor juridice in urmatoarele categorii:1. Teoria generala a dreptului i statuluica o tiinta juridica de sinteza;

2. tiintele juridice istorice, care studiaza dreptul, statul, conceptiile juridice in evolutia lor istoricaconcreta (istoria doctrinelor politice i juridice, istoria universala a statului i dreptului, istoriadreptuluiromnesc etc.);

3. tiinte juridice de ramura (dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptulcivil, dreptul penal, dreptul muncii,dreptul familial, dreptul funciar etc.);

4. tiinte juridice interramurale (dreptul economic, dreptul ecologicetc.);5. tiinte juridice auxiliare (criminalistica, criminologia, statistica judiciara, medicina legala

etc.).6. Un loc deosebit in sistemul tiintelor juridice revine tiintei dreptului international.

tiintele juridice, ca i teoria generala a dreptului i statului, studiaza statul, dreptul cafenomene sociale luate in ansamblul lor. In acelai timp, insa, aceste tiinte difera,in timp ceistoria studiaza statul, dreptul, realitatea juridica dintr-o anumita tara (de exemplu, istoria

statului i dreptului romnesc), teoria generala poate face abstractie de aceasta, neconcretizinddespre ce stat sau drept este vorba.

Caracteristic, de asemenea, e i faptul ca istoria studiaza statul, dreptul in stricta ordinecronologica ,ceea ce nu e o trasatura caracteristica obligatorie a teoriei.Studiul istoriei statului, dreptului scoate la iveala existenta unor legi ale aparitiei, deveniriisau disparitiei unor forme de drept in strins contact cu legile generale ale dezvoltarii sociale.Teoria generala a dreptului i statului, precum i celelalte tiinte juridice, prin natura lor, selimiteaza sa explice fenomenele juridice existente, expun ceea ce este", in timp ce filosofiadreptului are sarcina sa cerceteze tocmai ceea ce trebuie" sau ceea ce ar trebui sa fie" in drept,

in opozitie cu ceea ce este",Fiecare tiinta juridica de ramura studiaza problemele juridice (norma juridica, raportjuridic, raspundere juridica .a.) ce apartin ramurii de drept corespunzator in strinsaconcordanta cu cerintele i nazuintele din care s-au nascut. La studierea problemelorrespective fiecare ramura de drept se conduce de categoriile i principiile elaborate de teoriagenerala a dreptului i statului. Astfel, ultima apare ca o tiinta metodologica pentru tiintele

juridice de ramura.In acelai timp insa acestea ii pastreaza particularitatile lor. in timp ceteoria studiaza dreptul, statul ca fenomene sociale integre, tiintele ju-ridice de ramurastudiaza doar anumite particularitati i componente ale acestora.

Din categoria acestor tiinte fac parte: criminalistica, criminologia, medicina legala, statisticajudiciara, logica juridica, etc. Caracteristic acestor tiinte e faptul ca ele ajuta la cunoatereamai profunda a fenomenelor juridice i la corecta interpretare i aplicare a normelor juridice.

tiintele juridice auxiliare ofera importante date i argumente tiintifice cu privire la evolutiafenomenului infractional, cu privire la continutul i formele de manifestare ale unor raporturisociale date, pe care teoria le utilizeaza in scopul extragerii concluziilor de sinteza ce seimpun,

1.3Argumentati necesitatea studierii teoriei generale a dreptului pentru un viitor jurist,estimind rolul acesteia in studiul celorlalte tiinte juridice.

Dupa cu am mentionat anterior teoria generala a dreptului i statului ocupa un loc deosebitatit in sistemul tiintelor sociale, cit i in sistemul tiintelor juridice. Totodata mentionam faptulca teoria generala a dreptului i statului se afla intr-o stinsa legatura cu practica sociala. Dupa

2


3/206

cum mentiona Constantin Stere, tiinta dreptului este o tiinta eminamente practica, in sensulkantian al cuvintului: ea trebuie sa puna norme pentru viitor, trebuie sa corespunda scopurilor

pe care i le propune societatea; ea, intr-un cuvint se adreseaza legislatorului" i, dupa cumspunea A. Menger: Ochiul unui adevarat legislator e neclintit indreptat spre viitor".2 Ideeascopului urmarit de societate e atit de predominata in drept, incit Ghering s-a crezut indreptatitsa puna pe frontispiciul lucrarii sale principale, ca moto, cuvintele: Scopul este creatorulintregului drept".Teoria, in general, i teoria dreptului i statului, in particular, este rezultatul

productiei spirituale obteti. Ea este cea care definitiveaza scopurile activitatii umane i

determina mijloacele de realizare a lor. Cu alte cuvinte, ea este conceperea practicii existente.La rindul sau, practica nu e o simpla experienta subiectiva a unui cercetator. Ea apare ca o

activitate a oamenilor care asigura existenta i dezvoltarea societatii, ea e temelia vietiioamenilor. Practica constituie criteriul adevarului, examinatorul principal al teoriei.Fiecaretiinta ii determina legaturile sale cu practica. Astfel, tiinta dreptului recomanda adoptareanormelor juridice de care societatea are nevoie. Aceste norme juridice nu au inteles decitnumai pentru ca se aplica la anumite cazuri concrete, la relatiile juridice dintre oameni. Eleau o insemnatate practica din acest punct de vedere, altfel nu ar avea nici un interes".

Legatura dintre tiintele juridice i practica a crescut indeosebi in ultimul timp cind un ir

de societati i-au propus drept scop edificarea statelor de drept. Dar in asemenea conditii teoriagenerala a dreptului face o permanenta generalizare a experientei practice, constata lacuneledreptului, determina relatiile sociale care necesita o reglementare normativa juridica i.dimpotriva, scoate in evidenta acele relatii, reglementarea carora ar fi oportuna prinintermediul altor norme sociale.Subliniind legatura indisolubila a teorie generale a dreptului istatului cu practica mentionam insemnatatea incontestabila a tiintei teoretice in pregatireaviitorilor practicieni in domeniul jurisprudentei. Fara o pregatire teoretica a viitorilorspecialiti nu poate fi vorba de o societate in care sa guverneze legea.

Subiectul 2. Evidentiati i caracterizati drepturile politice.2.1. Identificati drepturile politice consacrate de Constitutia Republicii Moldova.Secretul corespondentei; Libertatea contiintei; Libertatea opiniei i a exprimarii; Libertatea

partidelor i a altor organizatii social-politice 2.2. Expuneti continutul drepturilor politice consacrate de Constitutia RepubliciiMoldova.

a) Secretul corespondentei(1) Statul asigura secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri potale, al

convorbirilor telefonice i al celorlalte mijloace legale de comunicare.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege in cazurile cind aceastaderogare este necesara in interesele securitatii nationale, bunastarii economice a tarii, ordiniipublice i in scopul prevenirii infractiunilor.b) Libertatea contiintei

(1) Libertatea contiintei este garantata. Ea trebuie sa se manifeste in spirit detoleranta i de respect reciproc.

(2) Cultele religioase sint libere i se organizeaza potrivit statutelor proprii, inconditiile legii.

(3) In relatiile dintre cultele religioase sint interzise orice manifestari de invrajbire.

(4) Cultele religioase sint autonome, separate de stat i se bucura de sprijinul acestuia,inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, in spitale, in penitenciare, in aziluri iin orfelinate.

3


4/206

c) Libertatea opiniei i a exprimarii(1) Oricarui cetatean ii este garantata libertatea gindirii, a opiniei, precum i libertatea

exprimarii in public prin cuvint, imagine sau prin alt mijloc posibil.(2) Libertatea exprimarii nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei

persoane la viziune proprie.(3) Sint interzise i pedepsite prin lege contestarea i defaimarea statului i a poporului,

indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala sau religioasa, incitarea la

discriminare,la separatism teritorial,la violenta publica, precum i alte manifestari ce atenteazala regimul constitutional.d) Libertatea partidelor i a altor organizatii social-politice

(1) Cetatenii se pot asocia liber in partide i in alte organizatii social-politice. Elecontribuie la definirea i la exprimarea vointei politice a cetatenilor i, in conditiile legii,

participa la alegeri.(2) Partidele i alte organizatii social-politice sint egale in fata legii.(3) Statul asigura respectarea drepturilor i intereselor legitime ale partidelor i ale altor

organizatii social-politice.

(4) Partidele i alte organizatii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatealor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, asuveranitatii i independentei, a integritatii teritoriale a Republicii Moldova sintneconstitutionale.

(5) Asociatiile secrete sint interzise.(6) Activitatea partidelor constituite din cetateni straini este interzisa.(7) Functiile publice ai caror titulari nu pot face parte din partide se stabilesc prin lege

organica.2.3. Argumentati continutul cadrului normativ juridic national i international a

drepturilor civile i politice.Orice persoana are dreptul sa dispuna de sine insai aa cum considera ea de cuviinta, cuconditia sa nu incalce drepturile i libertatile altora, ordinea publica, bunele moravuri. inconstitutiile unor state, de exemplu, Constitutia Romniei, art. 26 alin. (2), se stipuleaza ca

persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insai, daca nu incalca drepturile i libertatilealtora,ordinea publica sau bunele moravuri. Din continutul unor asemenea dispozitiiconstitutionale decurge urmatoarele: numai persoana poate dispune de fiinta sa, de integritateasa fizica i de libertatea sa;orice persoana are dreptul-de a dispune de corpul sau.

DR.Politice. : Libertatea exprimarii este limitata de interdictia de a prejudicia onoarea,demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie(Constitutia Republicii Moldova,art.32 alin. (2); Pactul international cu privire la drepturile civile i politice (art. 19)), lucrucare nu poate fi spus despre o parte din presa nationala, urmarind scopuri comerciale(sporireatirajului), nu respecta aceasta interdictie.

DR. CIVILE: Abolirea pedepsei cu moartea este definitiva. in presa nationala discutiile pemarginea acestei probleme continua, cautnd-se argumente pro i contra acestei masuri deconstrngere.Dreptul la viata asigura, totodata, inviolabilitatea fizica i psihica a persoanei.Conventia europeana a drepturilor omului prevede ca: nimeni nu poate fi supus torturii, nici

pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Garantiile esentiale ale acestor drepturiale cetatenilor Republicii Moldova le constituie interdictiile absolute, insasi in continutul

Constitutiei, se spune: nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamentecrude,inumane ori degradante

4


5/206

TEST nr. 2

Sub1.Teoria generala a dreptului n sistemul stiintelor sociale si n sistemulstiintelor juridice.

1.1 Distingeti specificul si trasaturile teoriei generale a dreptului ca stiinta. n cadrul primei grupe de stiinte juridice se nscrie teoria generala a dreptului si statului cadisciplina de sinteza.

Teoria generala a dreptului si statului se caracterizeaza ca o stiinta:1 Filozofica 2. Politica 3.Politico-juridica 4. Juridica

Desi teoria generala a dreptului si statului e o stiinta generala si abstracta, ea nu se ridicala nivelul de teoretizare a filosofiei, limitndu-se doar la cercetarea si formularea legilor caregenereaza doar fenomenele juridice. teoria generala a dreptului si statului pare a fi o stiinta

politico-juridica.2 Spre deosebire de celelalte stiinte politice, teoria generala a dreptului sistatului studiaza nu numai fenomenele politice (stat, puterea de stat, democratia etc.), ci si

juridice (norma juridica, raport juridic, raspundere juridica etc.). Politicul si juridicul snt strnslegate ntre ele si nu pot fi concepute ca niste categorii izolate. Asa, de exemplu, realizarea

puterii de stat (politicul) impune anumite forme organizatorice. Realizarea puterii de stat seface prin intermediul institutiilor politico-juridice.

Teoria generala a dreptului, fiind o disciplina de orientare, care are drept scop sa determinece este dreptul, ce este statul, este totodata un studiu de ansamblu, Rezulta, deci, ca teoriagenerala a dreptului si statului nu se limiteaza doar la cercetarea unor elemente ale dreptului sistatului. Ea stabileste ceea ce leaga aceste elemente, interactiunea lor n cadrul realitatii juridice,legitatile aparitiei si dezvoltarii lor.Legitatile dezvoltarii si functionarii dreptului si statului sestudiaza prin prisma legaturii acestora cu societatea n ansamblu. Statul, dreptul snt studiateca elemente ale ntregului mecanism social. Prin urmare, teoria generala a dreptului si statului

atrage atentia la problemele noi aparute ce reclama reglementarea juridica si dimpotriva,subliniaza situatiile n care o asemenea reglementare nceteaza de a mai fi oportuna.

1.2 Determinati locul si rolul teoriei generale a dreptului n sistemul stiintelor sociale sijuridice.

Locul si rolul teoriei generale a dreptului in sistemul stiintelor socialeObiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului este nsui fenomenul drept (juridic) i Intr-oanumit msur fenomenul stat. De aici logic rezult c teoria general a dreptului este o tiinsocial, deoarece In sfera ei de preocupare intr studiul statului i dreptului, fenomene ale vieiisociale, existente numai intr-o comunitate uman. Desigur c apariia i dezvoltarea statului idreptului se produce in funcie de epoca istoric, de condiiile economice, sociale, politice,culturale, naionale din fiecare ar

Fiind o tiin social, Teoria general a dreptului se afl intr-o strns legtur cu toatetiinele sociale.Fiind o tiin complex, i anume o tiin politic, Teoria general a dreptului se afl intr-ostrns legtur cu toate tiinele politice, deoarece formuleaz categoriile politice statale (putereade stat, funciile statului, mecanismul statului, etc).

Problema corelaiei Teoriei generale a dreptului cu tiinele filosofice este destul de actual iIn prezent. Aspectul filosofic in determinarea caracterului Teoriei generale a dreptului estecondiionat de factori reali. Cercetarea fenomenelor juridice a permis elucidarea nu numai a

naturii interne a juridicului, dar i a multiplelor relaii externe, a factorilor care dau naterefenomenelor juridice, a procesului i consecinelor sociale ce le implic.

5


6/206

Prin urmare, tiina dreptului studiaz legile existenei i dezvoltrii statului i dreptului,instituiile politice i juridice, formele lor conerct-istorice, corelaia cu celelalte componente alesistemului social, modul in care instituiile politico-juridice influeneaz societatea i suport, larndul lor, influena social.

Locul si rolul teoriei generale a dreptului n sistemul stiintelor juridiceSistemul de stiinte juridice se refera la categoria stiintelor sociale, deoarece se ocupa de

studierea unor procese, fenomene si laturi ale vietii sociale, si anume cerceteaza statul si dreptul.Teoria generala a dreptului, ca stiinta generala despre stat si drept, se nscrie si ea, mpreuna cucelelalte stiinte juridice si alaturi de acestea, In sistemul stiintelor juridice.

Specificul stiintelor juridice, in comparatie cu alte stiinte sociale, consta In faptul ca acesteastudiaza att legile obiective ale existentei statului si dreptului, ct si normele juridice cuprinseIn actele normative n vigoare. Stiintele juridice se dezvolta In strnsa legatura cu practica

privind constructia de stat si juridica, prin aceasta ntelegnd, aici, activitatea organelor de stat incadrul procesului de elaborare a normelor juridice, precum si de aplicare a lor.

Cu toate ca in literatura juridica nu exista o parere unica referitoare la clasificarea ntreguluisistem de stiinte juridice, ne vom opri la una din cele mai frecvente si mai reusite, dupa parereanoastra, clasificari, si anume:

a) stiintele juridice istorico-teoretice (la ele se refera: istoria universala a statului sidreptului, istoria dreptului romnesc, teoria generala a dreptului, istoria filosofiei dreptului, etc);

b) stiintele juridice de ramura (dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul muncii,dreptul penal, dreptul civil, dreptul de procedura penala, dreptul de procedura civila, etc);

c) stiintele juridice auxiliare (criminalistica, criminologia, medicina legala, psihologiajudiciara, statistica judiciara, etc).

Aceasta diviziune a stiintelor juridice, corespunznd unor criterii reale, nu afecteaza cunimic unitatea lor, corelatia lor strnsa, interpa-trunderea lor. Ele formeaza un sistem, sistemul

stiintelor juridice, in care un loc aparte ocupa Teoria generala a dreptului care joaca rolul teorieilor generale.

Dupa cum mentioneaza autorii romni Momcilo Luburici si loan Ceterchi, numai odisciplina stiintifica, care prin obiectul ei de studiu nu se limiteaza la examinarea unui sau altuicompartiment al juridicului si politicului, ci le cerceteaza in ntregul lor, poate fixa obiectul destudiu al ntregii stiinte juridice, metodologia ei generala, interferentele ei cu celelalte stiintesociale nrudite, toate acestea constituind puncte de plecare pentru orice stiinta juridica speciala(istorica sau de ramura).

n cadrul primei grupe de stiinte se nscrie si Teoria generala a dreptului, avnd ca obiect de

studiu abordarea teoretica, generala a dreptului n intregul sau, studiul global al statului sidreptului ca fenomene sociale, cu functiile si formele lui de manifestare. Stiintele juridiceistorice studiaza statul si dreptul, precum si conceptiile juridico-statale n evolutia lor istorica.Aceasta grupa de stiinte are in acelasi timp caracter politic, juridic si istoric.

In cercetarile si concluziile lor, stiintele istorice pornesc de la legile generale ale existentei,genezei si dezvoltarii statului si dreptului, precum si de la categoriile si notiunile formulate deTeoria generala a dreptului. Totodata, ele ofera Teoriei generale a dreptului materialul istoricfaptic, in vederea ntemeierii si valorificarii concluziilor teoretice pe plan general.

La rndul lor stiintele juridice de ramura cerceteaza anumite ramuri, grupe, categorii de

norme juridice si de raporturi juridice corespunzatoare acestor norme. Aceasta grupa de stiinte s-a constituit pe masura dezvoltarii si extinderii reglementarilor juridice in cele mai diverse do-menii ale vietii sociale si constituirii ramurilor de drept. Regula generala este ca fiecare ramura

6


7/206

de drept formeaza obiectul unei stiinte juridice de ramura. De exemplu, dreptului administrativ iicorespunde stiinta dreptului administrativ, dreptului muncii ii corespunde stiinta dreptuluimuncii, etc.

1.3. Estimati functiile teoriei generale a dreptului ca stiinta juridica.Functia teoretica consta n elaborarea ipotezelor, teoriilor, conceptelor, principiilor, prin care

snt interpretate domeniile pe care le cerceteaza.Functia practica consta n cunoasterea modalitatilor n care fenomenele juridice se

manifesta n viata sociala, prin propuneri de reformare a realitatii juridice.Rezultnd din viziunile mai frecvent ntlnite asupra problemei n cauza, mentionam

asemenea functii ale teoriei generale a dreptului si statului: cognitiva, explicativa, critica,practica, didactica.

Functia cognitiva. Cunoasterea stiintifica a realitatii sociale a dreptului ne oferaposibilitatea de a patrunde dincolo de cortina" normelor juridice, pe care o ridica stiintapozitiva a dreptului, de a depasi fenomenul patologic" al vietii reale a dreptului".1

Functia explicativa. Dupa cunoasterea, descrierea unor fenomene juridice, urmatorul pas

al cercetatorului va fi explicarea acestora. El va dori sa stie de ce si cum au aparut fenomenelerespective, sa cunoasca cauzalitatea lor. Cunoasterea va fi definitiva doar atunci cnd explicatiava lua forma unei legi stiintifice, a unei legi cauzale, care ne ofera explicatia cauzelor simecanismelor dupa care s-au produs fenomenele respective.

Functia critica. Descoperirea si interpretarea fenomenelor juridice snt, indiscutabil,absolut necesare, dar nu si suficiente n procesul cognitiv. O importanta majora o areconstatarea defectelor, erorilor, lacunelor fenomenelor juridice, evidentierea cailor de a iesi dinsituatiile respective. Din aceste considerente se impune si functia critica a teoriei generale adreptului si statului.

Functia practica deriva din faptul ca orice stiinta (si aici teoria generala a dreptului sistatului nu face exceptie ) nu se limiteaza numai cu statutul de stiinta teoretica. Ea tinde si laacela de stiinta aplicativa, la asumarea unei functii practice, n aceasta ordine de idei, teoriaurmeaza sa-si aduca propria contributie n vederea fundamentului decizional si functional

juridic.Functia didactica. Concomitent cu procesul de afirmare a teoriei generale a dreptului si

statului n sistemul general al stiintelor, asistam si la impunerea valentelor ei stiintifice nprocesul de pregatire a viitorilor juristi.

Functia de cercetare si formulare a legilor, care guverneaza fenomenele juridice n parte

si ntreaga realitate juridica a societatii, n aceasta ordine de ideii, pentru a nu ramne nurma de viata,teoria trebuie sa se dezvolte nentrerupt, naintnd generalizari noi siaprofundnd adevarurile de acum stabilite;

Functia euristica, ce consta n elaborarea principiilor, metodelor si mijloacelor decercetare a fenomenelor si proceselor politico-juridice. O buna cunoastere, explicare siinterpretare a realitatii juridice necesita o metodologie corespunzatoare;

Functia antologica, ce se manifesta prin evidentierea celor mai generale legi aleexistentei fenomenelor si institutiilor politico-juridice si explicarea destinatiilor lor sociale;

Functia previziunii stiintifice, care consta n prezicerea bazata pe generalizareadatelor teoretice si experimentale si pe cunoasterea legitatilor obiective ale dezvoltariifenomenelor si proceselor juridice, n acest sens e semnificativa pozitia marelui cugetatorfrancez din prima jumatate a secolului al XlX-lea Auguste Comte.Rostul stiintei pentru Comtenu este a afla ceea ce este, a descoperi felul de a fi al realitatii. Acesta este un fel van de a

7


8/206

specula. Rostul stiintei este numai a prevedea;1

Functia de generalizare si sintetizare a cunostintelor furnizate de stiintele juridice deramura, n acest scop teoria scoate din toate elementele dreptului ceea ce constituie articulatiansasi a gndirii juridice;

Functia metodologica fata de stiintele juridice de ramura. Teoria generala a dreptului sistatului furnizeaza celorlalte domenii ale stiintelor juridice de ramura premisele si categoriileconceptuale si metodologice;

Functia educativa, ce se manifesta prin introducere tuturor celor interesati n lumeadreptului, n lumea dreptatii si echitatii sociale, n lumea respectului fata de ordinea legala;

Functia ideologica, care consta n elaborarea unor conceptii, teorii despre drept, stat,realitatea juridica a societatii. Astfel, teoria generala a dreptului si statului studiaza diferiteconceptii.

Subiectul 2. Notiunea de Guvern si locul lui n sistemul autoritatilor publicedin Republica Moldova2.1. Dati definitia de Guvern, relatati despre functiile si durata mandatului Guvernului

Republicii Moldova.Guvernul Republicii Moldova este autoritatea publica executiva suprema responsabila nfata Parlamentului. Guvernul este mputernicit sa rezolve toate problemele administrarii

publice, ce tin de competenta lui, n conformitate cu Constitutia Republicii Moldova si Legeacu privire la Guvern.

Guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conducereagenerala a administratiei publice. In exercitarea atributiilor, Guvernul se conduce de

programul sau de activitate, acceptat de Parlament.Guvernul si exercita mandatul pna la data validarii alegerilor pentru un nou Parlament.

Guvernul, n cazul exprimarii votului de nencredere de catre Parlament,al demisiei Prim-ministrului ndeplineste numai functiile de administrare a treburilor publice, pna ladepunerea juramntului de catre membrii noului Guvern.

2.2. Stabiliti raporturile Guvernului cu alte autoritati publice si locul Guvernului nsistemul autoritatilor publice.RAPORTURILE GUVERNULUI CU PARLAMENTUL

Informarea Parlamentului: Guvernul este responsabil n fata Parlamentului si prezintainformatiile si documentele cerute de acesta, de comisiile lui si de deputati.MembriiGuvernului au acces la lucrarile Parlamentului. Daca li se solicita prezenta, participarea loreste obligatorie.

ntrebari si interpelari: Guvernul si fiecare dintre membrii sai snt obligati sa raspunda lantrebarile sau la interpelarile formulate de deputati. Parlamentul poate adopta o motiune

prin care sa-si exprime pozitia fata de obiectul interpelariiExprimarea nencrederii: Parlamentul, la propunerea a cel putin o patrime din deputati,

si poate exprima nencrederea n Guvern, cu votul majoritatii deputatilor. Initiativa deexprimare a nencrederii se examineaza dupa 3 zile de la data prezentarii n Parlament.

Angajarea raspunderii Guvernului: Guvernul si poate angaja raspunderea n fataParlamentului asupra unui program, unei declaratii de politica generala sau unui proiect de

lege.Guvernul este demis daca motiunea de cenzura, depusa n termen de 3 zile de laprezentarea programului, declaratiei de politica generala sau proiectului de lege, a fost

8


9/206

votata .Daca Guvernul nu a fost demis, proiectul de lege prezentat se considera adoptat,iar programul sau declaratia de politica generala devine obligatorie pentru Guvern.

El este pe de o parte deasupra organelor administratiei publice, pentru ca numai avindaceasta calitate poate exercita conducerea generala a administratiei publice, iar pe de alta parteface parte din organele administratiei publice. Desi este autoritatea de vrf a administratiei

publice el nu este afectat de faptul ca presedintele rii l desemneaza pe candidatul la functiade prim-ministru.

2.3. Evaluati legislatia referitor la asigurarea independentei si stabilitatii GuvernuluiRepublicii Moldova, si dupa caz, formulati propuneri

Guvernul este o autoritate centrala care organizeaza si coordoneaza intreaga activitate aputerii executive care activeaza in baza votului de incredere a parlamentului. Constitutia RMprevede ca guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conducerea generala a administratiei publice si in exercitarea atrbutiilor se conduce de programul sau deactivitate acceptat de catre parlament.

el este pe de o parte deasupra organelor administratiei publice, pentru ca numai avind

aceasta calitate poate exercita conducerea generala a administratiei publice, iar pe de alta parteface parte din organele administratiei publice. Desi este autoritatea de vrf a administratieipublice el nu este afectat de faptul ca presedintele rii l desemneaza pe candidatul la functiade prim-ministru.Partidele i alte organizaii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor,militeaz mpotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranitiii independenei, a integritii teritoriale a Republicii Moldova snt neconstituionale.

Partidele si alte organizatii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor,militeaza mpotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranitatiisi independentei, a integritatii teritoriale a Republicii Moldova snt neconstitutionale

9


10/206

TEST nr. 3

Sub 1.Metodologia juridica: concept, trasaturi, caracteristica generala.1.1. Identificati metodologia stiintei si rolul acesteia in procesul investigational.

Ca si orice alt domeniu, cercetarea stiintifica juridica se bazeaza pe folosirea uneimetodologii, a unui ansamblu de metode si procedee cu ajutorul carora are loc studiereadreptului In toata complexitatea sa. Metodele de cercetare in domeniul stiintelor sociale s-audezvoltat si perfectionat si ele In contextul general al impulsului dat cunoasterii stiintifice denoua revolutie stiintifica contemporana, evidentiata mai ales prin folosirea noilor cuceriri aleinformaticii si tehnicii de calcul si In domeniul stiintelor socio-umane".

Problemele metodologiei n domeniul stiintelor juridice au constituit o preocuparepermanenta pentru cercetatorii din domeniul dreptului.In literatura de specialitate metodologia

juridica a fost definita ca un ...sistem al acelor factori de relativa invarianta Intr-un numarsuficient de mare de metode, factori ce au de obiect raporturile, legaturile, relatiile ce sestabilesc intre diferitele metode In procesul cunoasterii fenomenului juridic12.

Dupa unii autori, prin metoda Intelegem un ansamblu concentrat de operatii intelectuale(ce pot consta din principii, norme) care sunt folosite pentru atingerea unuia sau mai multorobiective privind cunoasterea unui fenomen. In acest scop, pot fi folosite si anumite procedeetehnice, care sunt auxiliare metodelor.

Preocuparea pentru recunoasterea metodei a dus la aparitia stiintei despre metoda metodologia. Metodologia reprezinta sistemul celor mai generale principii de investigatie,

deduse din sistemul celor mai generale legi obiective. Metoda priveste fie un anumitprincipiu metodologic (metoda particulara), fie un procedeu tehnic oarecare (metodaindividuala). Intre diversele trepte metodologice generala, particulara, singulara sestabilesc raporturi complexe, In cadrul carora se pot distinge aspecte caracteristice legaturiidintre general si particular, dintre parte si intreg, dintre proces si moment etc.1.2. Determinati metodologia juridica si categoriile ei.

Metoda logica consta in ansamblul procedeelor si operatiilor metodologice signoseologice care mijlocesc posibilitatea cunoasterii structurii dinamicii raporturilor necesareintre diferitele componente (subsisteme) a sistemului juridic din societate"

Analiza este o metoda generala de cercetare, bazata pe descompunerea unui intreg inelementele lui componente si pe studierea in parte a fiecaruia dintre acestea.Dupa modul cum se efectueaza, analiza poate fi inductiva si deductiva, Inductia (de la

latinescul inductia - aducere, introducere) e un tip de rationament si metoda de cercetare ceasigura trecerea de la particular la general,

Deductia (de la latinescul deductia - deducere) este modul invers de rationare, adica de lageneral la particular.

Sinteza (de la latinescul synthesis - unire) consta in cunoasterea obiectelor si aproceselor pe baza reuniunii mintale sau materiale a elementelor obtinute pin analiza si prinstabilirea legaturilor dintre aceste elemente.Procesul de analiza si sinteza este continuu siinterdependent.

Potrivit metodei istorice, teoria generala a dreptului si statului, cerceteaza statul, dreptul,realitatea juridica a societatii in perspectiva si dezvoltarea sa istorica, in miscare.

10


11/206

Aceasta inseamna a studia statul, dreptul din punct de vedere al faptului cum si de ce eleau aparut, pin ce etape de dezvoltare istorica au trecut, ce au devenit azi si ce pot devenimiine. Istoria ne permite sa scoatem in evidenta radacinile prezentului si sa le prognozam pe cele ale viitorului.Pentru a cunoaste o realitate juridica dintr-o tara e important de a cunoastesituatia din alte tari.

Iata de ce in procesul de cercetare stiintifica juridica un loc important ii revine metodeicomparative de cercetare, sau comparativismului. Esenta cestei metode consta in a scoate laiveala trasaturi de asemanare sau de deosebire (sau unele si altele impreuna) la doua sau mai

multe fenomene, imparatia este o premiza importanta a generalizarii teoretice. Ei ii revine unrol semnificativ in deductiile facute prin analogie.

Compararea sistemelor de drept ale diferitelor state, ale ramurilor, institutiilor si normeloracestora are o importanta metodologica majora. Acest fapt a determinat aparitia unei stiinte

juridice distincte, cum ar fi bunaoara, stiinta dreptului comparat.La aceste reguli se atribuie urmatoarele:

l. Se supun compararii numai obiectele si fenomenele comparabile.Sa se considere termeniisupusi comparatiei in conexiunile lor reale, in contextul social, politic, cultural din care aurezultat.Sa se caracterizeze sistemul izvoarelor dreptului.

2. In procesul compararii sa se tina cont de epoca, etapa istorica si caracteristicafenomenelor supuse compararii, de trasaturile siparticularitatile generale caracteristice epocii, etapei.

3. In sfirsit, metoda comparativa e chemata sa dea raspuns si la intrebarea cese refera laperspectiva dezvoltarii fenomenelor comparate.

Sociologia studiaza relatiile reciproce dintre diferite fenomene sociale si legitatile generaleale compararii sociale a oamenilor.

Ca metoda de cercetare, metoda sociologica se constituie intr-o directie de cercetare, contribuindla cunoasterea normelor juridice - a dreptului - nu numai in continutul lor intern (din interior"), ci si

in legaturile sale, in interactionarea sa cu viata sociala, adica cu mediul in care apare si se aplicaMetoda experimentului are o sfera de aplicare larga in domeniul stiintelor juridiceauxiliare (criminalistica, medicina legala, psihiatrie juridica etc.). Totodata, metodaexperimentului poate fi aplicata si pe teren (de exemplu, in domeniul reglementarii juridice arelatiilor sociale cu caracter economic).

Metoda statistica. Ca stiinta, statistica e aceea subdiviziune care, folosind calculul pro-babilitatilor se ocupa de studiul cantitativ al fenomenelor de masa, prezentate de elementelecare au anumite caracteristici comune.

1.3. Estimati principalele metode de cercetare a fenomenelor juridice la etapa

contemporana.Metoda logicaMetoda logica nu este, propriu-zis, o cale catre obiect, un mod autonom de aflare a

acestuia, ci un mod de exprimare a obiectului, de formulare a unui rezultat.Dupa parerea,metoda logica consta In ansamblul procedeelor si operatiilor metodologice si gnoseologicespecifice care mijlocesc posibilitatea cunoasterii structurii si dinamicii raporturilor necesareIntre diferitele componente (subsisteme) ale sistemului juridic din societate'4.

Despre importanta aplicarii logicii in cercetarea fenomenului juridic vorbeste insusi faptulca in ultimii ani s-a conturat ca o disciplina aparte logica juridica.Domeniul logicii juridicecuprinde in mod obligatoriu:

edictarea normelor juridice. In acest sens se poate vorbi de o logica a legiuitorului,cunoscuta si sub denumirea de tehnica logico-juridica;

practica judiciara (jurisprudenta). Pentru aceasta s-a dat denumirea de logica judiciara;

11


12/206

interpretarea logica juridica a normelor de drept. In acest caz se vorbeste de o adevaratalogica a interpretarii normelor juridice sau de o logica a argumentatiei'5.

Utilizarea metodei logice In studierea problemelor dreptului este deosebit de utiladaca ne gndim la faptul ca instaurarea puterii de stat, constituirea sistemului de organe alestatului, corelatia dintre ele sunt orientate in conformitate cu un model relational, iaractivitatea de elaborare a dreptului, precum si cea de aplicare a lui trebuie sa aiba un caracterlogic. Logica este aplicata unei sfere largi de probleme juridice cum sunt: definitiile legale,metodele de formare si clasificare a conceptelor juridice, sistematizarea normelor juridice,

solutionarea concursului sau conflictelor de norme, regulile rationamentului juridic, inter-pretarea normelor juridice s. a Dupa parerea mea, aparitia logicii juridice, ca disciplinadistincta, la baza careia sta metoda logica, trebuie sa fie inclusa In mod obligatoriu In

programele de Invatamnt ale tuturor institutiilor de invatamnt superior de profil alaturi delogica formala.Metoda istorica

Unul din principalele aspecte ale vietii contemporane este intoarcerea cu fata spre stiintasi tratarea oricaror probleme de pe pozitii stiintifice tinnd cont de realitatile obiective aledezvoltarii istorice. In studierea diferitelor fenomene sociale, inclusiv fenomenelor stat si

drept, un rol deosebit ii ocupa metoda istorica de cercetare.Esenta metodei istorice consta in cercetarea stiintifica a fenomenului juridic care rezidain analiza conditiilor economice, sociale, politice si de alta natura, a relatiilor corespunzatoare,la momentul considerarii in trecut a unui sistem de drept, completata cu analiza evolutieirelatiilor reglementate juridiceste, spre a se intelege continutul si forma fenomenului juridic

privit, de asemeni, In evolutia lui, spre dezvaluirea sensului evenimentelor trecute si aregularitatilor privite in succesiunea lor neintrerupta17.

In conformitate cu aceasta metoda stiintele juridice, inclusiv teoria generala a dreptului(aceasta rezulta chiar din definitia stiintei teoriei jenerale a dreptului) cerceteaza dreptul n

perspectiva si evolutia sa istorica, de-a lungul diferitelor ornduiri sociale, studiind n acelasitimp si modul in care s-au format o serie de categorii juridice, cu care ele lucreaza si lamomentul de fata, asa cum sunt: tipul de drept, esenta dreptului, izvoarele dreptului, sistemuldreptului, functiile dreptului, s.a.

Toate acestea, raportate la etapa istorica pe care o strabat, fiind In legatura directa cudiferitele institutii juridice poarta pecetea transformarilor istorice ale poporului si tariirespective. Dupa cum mentioneaza Nicolac Popa, dreptul isi are propria lui istorie si exprima,in diferitele etape si la diferite popoare, gradul de dezvoltare al culturii.Metoda comparativa

In sistemul metodelor de cercetare stiintifica un loc aparte ii revine metodei comparative.Esenta acestei metode consta in confruntarea diverselor sisteme juridice, a diferitelor institutii

juridico-statale, pentru ca dreptul unui anumit popor prezinta totdeauna caractere unilaterale.Cu ajutorul acestei metode se pot stabili elementele identice si cele divergente dintre douafenomene, institutii, lucruri, etc, in scopul unei mai bune cunoasteri a institutiilor similare dindiferite tari si folosirii experientei reciproce in masura in care ea este aplicabila specificuluitarii respective.

Combatnd, in principiu, preluarea mecanica a unor institutii si reglementari juridicedintr-o tara in alta, ca si considerarea unora drept modele de urmat in alte tari, metodacomparativa arata calea realista de folosire a experientei legislative si judiciare si de

imbogatire reciproca a sistemelor juridice din diferite tari stiut fiind ca orice reglementarejuridica trebuie sa izvorasca si sa raspunda in primul rnd nevoilor nationale, specificului si

12


13/206

particularitatilor tarii respective iar pentru gasirea solutiilor optime va studia, evident, siexperienta altor sisteme de drept'*.In concluzie putem mentiona ca importanta deosebita a metodei comparative a dus si laaparitia unei ramuri distincte in sistemul stiintelor juridice dreptul comparat. Aceasta, larndul sau, confirma crearea in numeroase tari a unor catedre sau institute de drept comparat,inclusiv a unor institutii internationale cum este Academia Internationala de Drept Comparatcu sediul la Paris. De aceea, consideram rationala crearea unor asemenea centre stiintifice siIn tarile noastre.

Alte metode aplicate in studiul dreptului1. Metoda experimentala (experimentul). Referindu-ne la aceasta metoda, vom spune ca ea

poate fi utilizata att in laborator (de exemplu, In domeniul criminalisticii) ct si pe teren (deexemplu, In domeniul reglementarii juridice cu caracter economic). Aplicarea metodeiexperimentale In activitatea legislatiei reprezinta un pas inainte pe linia sporirii eficienteireglementarii prin norme juridice a relatiilor sociale20.2. Metoda sociologica. Esenta acestei metode consta In folosirea cercetarilor sociologice

pentru studierea opiniei publice, studierea eficientei sociale a activitatii diferitelor organe destat, precum si a reglementarilor date relatiilor sociale. Folosirea ct mai pe larg a sondajului

de opinie sau a anchetei sociologice a dus la conturarea sociologiei juridice, ca o disciplina desine statatoare care se preda Ia multe facultati de drept.3. Metodele cantitative. Unii autori, inclusiv i. Ceterchi, mentioneaza ca o utilizare tot mailarga In sfera stiintelor juridice au metodele analizei sistematice, structurale si functionale,

precum si cele cantitative. Se simte si in domeniul juridic necesitatea prelucrarii cu mijloacemoderne a cantitatii considerabil sporite de informatii, localizate cu deosebire in actele

juridice (normative si concrete), folosind In acest scop calculatoarele electronice.4.Metoda statistica serveste att la studiul procesului general de elaborare a dreptului ct sila cel de aplicare, mai ales pe cale judiciara. Actualmente s-a format o disciplina distincta, ca

un domeniu distinct al statisticii statistica judiciara.Subiectul 2. Aparitia si dezvoltarea constitutiei.2.1. Relatati in linii generale despre aparitia si dezvoltarea constitutiei in lume.

Este dificil de apreciat momentul apariiei constituiei n lume. Fenomenul constitutional aaparut in sec. XVII, in lupta impotriva monarhiei absolute.Cei ce iau n considerare numaiconstituiile scrise, pornesc de la Constituia SUA din 1787 i cea francez din 1791 sau de ladeclaraiile de drepturi din cele dou state, considerndu-le ca acte constituionale. Pina larevolutia libera din Franta si proclamarea independentei statelor americane, in majoritateastatelor relotiile sociale privind instaurarea si exercitarea puterii in stat erau reglementate de

dr.cutumiar. iar dupa infaptuirea revolutiei au fost adoptate constitutii scrise.Cei ce au n vederei constituiile cutumiare sau semi-cutumiare, pornesc n general de la Constituia MariiBritanii.2.2. Determinati trasaturile generale ale primelor constitutii in lume.

Primele constitutii scrise au fost precedate de "Declaratii de drepturi", asa cum au fost"Declaratia de independenta a statelor nord-americane" din 4 iuliei 1776 si "Declaratiafranceza a drepturilor omului si ale cetatenilor de Ia 1789. Aceste acte care in conceptia unorautori snt adevarate constitutii-au constituit baza viitoarelor legi fundamentale. in Declaratiadrepturilor omului si alei cetateanului, adoptata de revolutionarii francezi, se prevede: Toatesocietatile in care garantia drepturilor nu este asigurata, nici separatia puterilor stabilita,-nu auo Constitutie"

Primele constitutii scrise apar in unele state din America de Nord (Virginial 1776, New-Jersey 1777 etc.) in cursul razboiului pentru independenta, acte care consacrau ca forma de

13


14/206

guvernamnt republica. La 17 septembrie 1787 este adoptata, la Philadelphia ConstitutiaStatelor Unite ale Americii, care este in vigoare si azi. in Europa, prima constitutie scrisa estecea din 3 septembrie 1791 (Franta),' care pastreaza forma monarhica. Se afirma principiulsuveranitatii nationale si cel al caracterului reprezentativ al institutiilor, stabilindu-se doireprezentanti, in sensul juridic al termenului: corpul legislativ si regele. Separatia puterilor,legislativa si executiva, este absoluta. Monarhul fiind seful puterii executive. Regalitatea estenationalizata: regele poarta titlul de rege al francezilor si nu rege al Frantei si Navarei. El esterege nu datorita dreptului la succesiune, ci prin vointa natiunii devenita suverana. Regalitatea

este depersonalizata, regele domneste nu cu titlu personal, ci ca reprezentant al natiunii. intimp ce in monarhia absoluta regele detinea toate puterile, sub regimul acestei constitutii invirtutea separarii puterilor, regele nu mai detine dect puterea de executare a legilor.

2.3. Estimati dezvoltarea Constitutiei Republicii Moldova.Mai intii tre.sa specificam ca pe teritoriul RM au actionat constitutii ale Rominiei cit si celesocialiste. Un loc foarte important in dezvoltarea constitutionalismului la jucat adoptareaConstituia RM din 1994.La 29 iulie 1994 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o nouConstituie a Republicii Moldova, care n termen de trei zile a fost promulgat de preedintelerepublicii Moldova i a intrat n vigoare la 27 august 1994. Din aceast zi Constituia Republicii

Moldova din 15 aprilie 1978 cu toate completrile i modificrile ei a fost considerat ca fiindabrogat.Coninutul normativ al constituiei adoptate este structurat, din punct de vedere juridic,n 151 de articole grupate n apte titluri, unele avnd capitole i seciuni. In procesul elaborariilegii fundamentale s-a tinut cont de cele 3 conditii ale constitutionalismului contemporan:separatia puterilor in stat; statul de drept; consacrarea dr.omului. in 2000 au fost facute carevamodificari referitor la presedintele tarii care este ales de parlament prin vot secret, de 3/5 dinnr.deputatilor iar de al demite cu 2/3. Aceasta modificarea a fost una nechibzuita care a dus in2009 la o criza politica soldata cu criza constitutional ducin in cele din urma la dizolvarea

parlamentului si la alegeri anticipate din cauza imposibilitatii alegerii presedintelui. Astfel la 1

decembrie 2009 a fost semnat un decret privind crearea Comisiei p-u reforma constitutional p-a fi identificate lacunele.Dezvoltarea constitutionalismului contemporan in RM a permisadoptarea de acte ce au stat la baza reglementarilor relatiilor sociale funmadentale; consacrarea

principiului separatiilor puterii in stat; aplicarea principiului pluralismului si pluralismului deidei; stabilirea bazelor functionarii jurisdictiei constitutionale; crearea de institutii nationale

pentru protectia dr.omului;

14


15/206

TEST nr. 4Subiectul 1. Metoda logica in procesul de cercetare a realitatii juridice.

1.1. Definiti conceptul metodei logice si rolul acesteia in sistemul metodologic.Metoda logica consta in ansamblul procedeelor si operatiilor metodologice si

gnoseologice care mijlocesc posibilitatea cunoasterii structurii dinamicii raporturilor necesareintre diferitele componente (subsisteme) e sistemului juridic din societate".1 Aparuta dinnecesitatea studierii profunde a realitatii juridice, logica este aplicabila unei largi

problematici. Din aceste considerente, logica juridica poate fi privita sub doua aspecte: intr-un sens ingust (stricto sensu), logica juridica se refera la logica normelor; intr-un sens mai larg (lato sensu\ logica juridica se refera la elementele constructive de

argumentare juridica.

Daca stiintele juridice de ramura apeleaza, in mod prioritar, la primul aspect al logiciijuridice, teoria generala apeleaza la cel de-al doilea aspect al ei. Astfel, prin intermediullogicii juridice se studiaza problematica definitiilor si categoriilor juridice, metodele deformare si clasificare a conceptelor juridice, sistematizarea normelor juridice, solutionareaconcursului , regulile rationamentului juridic, de cunoastere a dreptului si de interpretare anormelor juridice, metodele de verificare a faptelor in procesul judiciar, probatiunea juridicaetc.2

1.2. Determinati categoriile fundamentale ale metodei logice si interactiunea acestora.

Fiind o conditiea oricarui adevar, logica permite diferentierea unor asemenea categorii,fara de care cunoasterea problemelor si dreptului, realitatii juridice e de neconceput. Laasemenea categori se atribuie: singularul si generalul, cauza si efectul, continutul si forma,esenta si fenomenul, necesitatea si intimplarea, posibilitatea si realitatea

a) Singularul si generalulFenomenele juridice sint specifice, unice si in felul lor individuale. E .reu sa gasesti, de

exemplu, doua state sau doua sisteme de drept absolut la fel,insa, caracterizind fenomenelejuridice din diferite tari, noi intrebuintam anumite notiuni (de exemplu, stat", drept",norma juridica", rapor-juridic", ordine legala", legalitate" etc.), fiecare exprimind ceva

general adica se refera la un oarecare grup, la o anumita clasa de fenomene.Astfel,generalulse manifesta intotdeauna in unele trasaturi si particularitati singulare alefenomenelor juridice, iar singularul este intotdeauna manifestarea, forma de existenta ageneralului.

b) Cauza si efectul Observind, de exemplu, ca ridicarea constiintei si culturii juridice duce la intarirea

legalitatii si ordinii legale, ca anumite fapte ale oamenilor duc la anumite consecinte etc., neconvingem de existenta unui fel anumit | fie legatura, proprie proceselor si fenomenelor sianume a legaturii dintre : cauza si efect. Ceea ce trezeste la viata sau modifica un oarecarefenomen numim cauza, iar ceea ce apare sub actiunea unei cauze anumite, numim efect,inrealitatea juridica totul este legat reciproc. Lantul de fenomene este \ infinit. De aceea, larindul sau orice cauza este generata de un oarecare alt fenomen si apare ca efect, iar oriceefect genereaza si el alte fenomene, adica este cauza.

15


16/206

c) Continutul si formaOrice fenomene juridice am lua, ele toate au continut si forma.Prin continut se intelege totalitatea elementelor (laturilor, trasaturilor, particularitatilor,

proceselor), ce constituie obiectul dat, forma fiind legaturile ce exista intre elementelecontinutului, acea organizare a fenomenului, datorita careia el apare ca un tot unitar si poatesa-si exercite ianctiile. Continutul si forma oricarui fenomen sint indisolubil legate intre ele siconstituie o unitate dialectica. Forma nu poate exista fara un anumit continut si invers.

De exemplu, norma juridica si articolul actului normativ, sistemul dreptului si sistemul

legislativ constituie legatura continutului si formei, legatura in care normele juridice, sistemuldreptului apar in calitate de continut, iar articolul actului normativ, sistemul legislativ - incalitate de forma.

d) Esenta si fenomenul La cercetarea realitatii juridice a societatii deseori folosim categoriile esenta" si

fenomenul".Esenta exprima totalitatea legaturilor, relatiilor de adincime si a legilor interne, care

determina principalele trasaturi si tendinte ale dezvoltarii obiectului juridic.Fenomenul reprezinta evenimentele concrete, proprietatile sau procesele care exprima

trasaturile exterioare ale realitatii si care constituie forma de manifestare si de scoatere laiveala a unei oarecare esente.Esenta poate fi considerata cunoscuta numai daca se cunosc cauzele aparitiei si sursele

dezvoltarii obiectului examinat.e) Necesitatea si intmplareain societate, ca si in natura, totul e legat, conditionat. Dar ceea ce se produce cu lucrurile si

fenomenele isi poate avea cauza cu precumpanire in ele insesi, poate decurge din natura lorinterna, dar poate fi generat de alte lucruri si fenomene, care fata de lucrurile si fenomeneledate au un raport doar pur exterior. Anume aceasta si sta la baza deosebirii dintre necesitate si

intmplare.Cu alte cuvinte, necesitatea este ceea ce trebuie sa se intimple in mod neaparat in conditiiledate, in timp ce intimplarea isi are baza nu in esenta fenomenului, ci in actiunea asupra lui aaltor fenomene.

O ilustrare a legaturii dintre intimplare si necesitate ne poate servi urmatoarele. Ocupareateritoriului dintre Nistru si Prut, numit Basarabia, de catre Rusia, in 1812 a fost, fara indoiala,o intimplare. Dar faptul destramarii Imperiului Rus, iar mai apoi a imperiului sovietic apare cao necesitate.

f) Posibilitatea si realitateaIn societate apar permanent diverse fenomene, insa mai inainte ca un fenomen oarecare sa

apara trebuie sa existe anumite conditii, permise pentru aparitia lui sau, cel putin, sa nu existeanumite imprejurari care sa impiedice aceasta aparitie. Prin urmare, posibilitatea fixeazatendinta obiectiva de dezvoltare a fenomenelor. Realitatea reprezinta orice fenomen careexista de acum.De exemplu, in cazul comiterii unei infractiuni persoana care a comiso va fitrasa la raspundere juridica, daca va fi identificata. In cazul identificarii persoanei care acomis fapta ilicita cu vinovatie si daca nu vor exista imprejurari care exclud raspunderea

juridica, aceasta din urma va deveni o realitate.Cele mentionate mai sus scot in evidenta insemnatatea primordiala a metodei logice de

cercetare, in aceasta ordine de idei, are perfecta dreptate profesorul universitar Nicolae Popa,

care considera ca juristului omului de stiinta si practicianului - ii este necesar si utilintregul aparat al logicii" Ne solidarizam si cu parerea lui Gheorghe Lupu si Gheorghe Avor-

16


17/206

nic, care concluzioneaza ca logica juridica trebuie sa fie inclusa in mod obligatoriu inprogramele de studiu ale tuturor institutiilor de invatamint profil juridic.

1.3. Estimati rolul si importanta metodei logice in procesul investigational a diferitelorfenomene juridice.In cercetarea dreptului (a fenomenului juridic) att de complex, Teoria general a dreptului,toate tiinele juridice folosesc categoriile, legile i raionamentele logice. Fcnd abstracie deceea ce este neesenial, ntmpltor n esena dreptului, teoria caut s dezvluie, folosind me-toda logic, ceea ce este esenial, caracteristic pentru drept.

Despre importana aplicrii logicii in cercetarea fenomenului juridic vorbete nsui faptul c nultimii ani s-a conturat ca o disciplin aparte logica juridic. Domeniul logicii juridice cuprinden mod obligatoriu:

edictarea normelor juridice. In acest sens se poate vorbi de o logic a legiuitorului,cunoscut i sub denumirea de tehnic logico-juridic;

practica judiciar (jurisprudena). Pentru aceasta s-a dat denumirea de logic judiciar; interpretarea logic juridic a normelor de drept. In acest caz se vorbete de o adevratlogic a interpretrii normelor juridice sau de o logic a argumentaiei'5.Logica este tiina regulilor intelectului. Ea se ocupa cu simplele forme ale intelectului

nereferindu-se la coninuturi. Criteriul pur logic al adevrului este acordul cunotinelor culegile universale i formale ale intelectului, fiind o condiie sine qua non a oricrui adevr;aceast condiie este negativ, deoarece logica nu merge mai departe, eroarea care nu atingeforma, ci coninutul, nu poate fi reliefat.

Utilizarea metodei logice In studierea problemelor dreptului este deosebit de util dac negndim la faptul c instaurarea puterii de stat, constituirea sistemului de organe ale statului,corelaia dintre ele sunt orientate in conformitate cu un model relaional, iar activitatea de ela-

borare a dreptului, precum i cea de aplicare a lui trebuie s aib un caracter logic. Logica esteaplicat unei sfere largi de probleme juridice cum sunt: definiiile legale, metodele de formare

i clasificare a conceptelor juridice, sistematizarea normelor juridice, soluionarea concursuluisau conflictelor de norme, regulile raionamentului juridic, interpretarea normelor juridice . a.Dup prerea noastr, apariia logicii juridice, ca disciplin distinct, la baza creia st metodalogic, trebuie s fie inclus In mod obligatoriu In programele de nvmnt ale tuturorinstituiilor de nvmnt superior de profil alturi de logica formal.

Subiectul 2: Contiunutul normative al constitutiei2.1.Identificati si descrieti obiectul de reglementare al constitutiei.

Dupa cum cunoastem obiectul de reglementare ne da raspuns la intrebarea ce studiaza, care

sunt domeniile de activitate. Continutul reglementarilor constitutionale ofera constitutieicaracterul de lege fundamentala, pentru ca relatiile sociale ce formeaza obiectul acestorreglementari sunt relatiile fundamentale si sunt esentiale p-u instaurarea, mentinerea siexercitarea puterii in stat. Obiectul de regem.a constitutiei reglementeaza in principal,institutionalizarea puterii si exercitarii ei. Constitutiile cuprind modalitatile de organizare a

puterii: forma de guvernamint, regimul politic a statului, fundamentele polirice, sociale sireligioase a statului, statutul juridic al persoanei, separatia puterilor in stat, controlulconstitutionalitatii legilor, dr.si indatoririle cetatenilor, principiile fundamentale a sistemuluielectoral.2.2. Expuneti trasaturile caracteristice ale normelor ce alcatuiesc continutul constitutiilor.

Continutul normativ al constitutiei se subordoneaza conceptului de constitutie, el trebuie saexprime n concret ceea ce este constitutia, ca important act politic si juridic. El trebuie saexprime, firesc, pozitia constitutiei n sistemul normativ De asemenea, fenomenul constitutie

17


18/206

nu poate ramne neschimbat, deoarece constitutia, ca parte a dreptului unei societati, estedeterminata n continutul si functiile sale de realitatile economice si sociale, fiind supusa nmod obiectiv dinamicii pe care o cunosc chiar factorii care o determina sau o conditioneaza.

Fcnd nc o data precizarea c enumerarea unor elemente de coninut al constituiei nu estelimitativ, c lipsa unui asemenea elemente dintr-o constituie a unui stat nu poate duce lanegarea caracterului de constituie al acesteia vom observa c n coninutul constituiei intrnormele privitoare la: esena, tipul i forma statului, deintorul puterii; fundamenteleeconomice i sociale ale puterii; fundamentele politice, ideologice i religioase ale ntregiiorganizri a societii date* locul i rolul partidelor politice; sistemul organelor statului?statutul juridic al persoanei (drepturile, libertile i ndatoririle fundamentale ale cetenilor);tehnica constituional.Totodat trebuie s remarcm c n coninutul normativ al constituiei sunt cuprinse norme carereglementeaz de principiu toate domeniile vieii econornico-sociale, politice i juridice alesocietii date, organizate de stat. Reglementarea detaliat a acestor domenii revine apoi - pe

baza principiilor stabilite de constituie legilor. Legile reglementeaz relaii sociale numai dinanumite domenii de activitate, mai largi sau mai restrnse, n funcie de legea respectiv i denecesitile de reglementare. Prin intermediu normelor constitutionale se stabilesc principiile sivalorile juridice, care sunt norme de aplicare directa, fapt ce asigura posibilitatea aparitiei in

baza lor a unor relatii juridice.

2.3. Evaluati (estimati) continutul normativ al Constitutiei Replublicii Moldova.Din moment ce constituia este o lege, dar se deosebete totui de lege, n mod firesc se puneproblema de a stabili ce anume norme juridice trebuie s cuprind.Identificarea coninutului normativ al constituiei prezint un real interes mai ales pentruactivitatea de redactare a proiectelor de constituii i de legi. Coninutul normativ al constituieise subordoneaz conceptului de constituie, el trebuie s exprime n concret ceea ce esteconstituia, ca important act politic i juridic. De asemenea, fenomenul constituie nu poatermne neschimbat, deoarece constituia, ca parte a dreptului unei societi, este determinat nconinutul i funciile sale de realitile economice i sociale, fiind supus n mod obiectivdinamicii pe care o cunosc chiar factorii care o determin sau o condiioneaz.

In stabilirea coninutului normativ al constituiei este interesant de reinut i o alt opinie,conform creia trei ar fi elernentele de coninut i anume; a) reguli relaive la tehnicaguvernamental (cui aparine puterea, cum se desemneaz guvernanii); b) reguli strineorganizrii puterii (reguli crora se vrea a li se da o anumit stabilitate, de asemenea cele

privitoare la statutul persoanei, al bunurilor, la exercitarea altor industrii, dispoziii de ordineconomic, social); c) declaraiile de drepturi__Coninutul normativ al constituiei s-a stabilit i prin definirea acesteia, definire prininventarierea elementelor de coninut, i prin stabilirea deosebirilor dintre constituie i lege.Ct privete metoda deosebirilor dintre constituie i legea ordinar, nici aceasta nu este privitea suficient pentru simplul motiv c nu reuete s pun n valoare i asemnrile ce existntre acestea.

Ideea de baz este aceea c dintre toate relaiile sociale sunt unele a cror reglementare apare caesenial n asigurarea, meninerea i consolidarea puterii, activitatea organelor statului -inclusiv activitatea normativ - activitatea altor organisme, ca i a cetenilor, deci activitateantregii societi trebuind s se desfoare n conformitatecu normele care reglementeazasemenea relaii fundamentale, norme care alctuiesc constituia. Stabilirea coninutuluinormativ al constituiei se face n funcie de coninutul i valoarea relaiilor socialereglementate. Relatii sociale fundamentale care sunt eseniale pentru instaurarea, meninerea iexercitarea puterii. Putem observa c astzi constituiile cuprind nu numai reglementri

privitoare la sistemul organelor statului sau la drepturile i libertile ceteneti, ci ireglementri privitoare la fundamentele ideologice ale societii, la ideologia ce st la baza

societii, la locul i rolul partidelor politice n sistemul organizrii politice. De asemenea,constituiile actuale stabilesc rolul i locul familiei, locul individului n societate, stabilescregulile de desfurare a vieii economice, funciile i rolul proprietii etc.

18


19/206

Din aceast sumar prezentare se poate desprinde c n stabilirea coninutului normativ alconstituiei trebuie s se in seama de faptul c n aceasta sunt sistematizate cele mai naltecerine politice, statale,economice, sociale i juridice, n statutul lor actual i n perspectivele lorviitoare. De asemenea, c elementele tradiionale de coninut al constituiei au cunoscut osubstanial evoluie, lor adugndu-li-se elemente noi.

TEST nr. 5

Subiectul 1. Ideologia aparitiei statului si dreptului.1.1Identificati teoriile principale ale originii statului si dreptului.Printre cele mai raspindite si importante conceptii si teorii care si-au adus contributii, mai

mari sau mai mici, la cercetarea unor sau altor aspecte ale originii, esentei si functiilor statuluiau fost: teoria teologica, teoria patriarhala, teoria patrimoniala, teoria organica, teoria violentei,teoria rasiala, teoria psihologica, teoria contractuala, teoria materialista, teoria juridica a"statului-natiune" etc.

1.2. Determinati tangentele si deosebirile principalelor teorii de aparitie a statului sidreptului.

Teoria teologica sau teocratica*La baza acestei teorii sta originea divina a puterii, cu diferite versiuni ale curentelor si

conceptiilor crestine, budiste, islamice etc, fara a mai vorbi despre religiile din Orientul antic:statul este creatia lui Dumnezeu, iar monarhul, seful statului, este reprezentantul lui pe

pamint. Asa bunaoara, faraonul Egiptului antic era considerat singurul intermediar intreDumnezeu si oameni, imparatul Japoniei este numit "Fiul Soarelui" s.a.m.d. Promotoriiconceptiei teologice au fost, mai ales, Sfintul Augustin si Sfintul Paul, teologii filosofi,moralisti si dialecticieni.

n perioada contemporana conceptiile religioase sint raspindite de reprezentantiiVaticanului, Islamului, de teoreticieni ai altor culte religioase. Ca urmare, teoria teologicacunoaste variante diferite, incepind cu orientarea spre "eternul stat", "binele evanghelic" siterminind cu "noul conservatorism", pentru care revolutia ce ar putea duce la schimbarea"legilor eterne" este forma "satanica" a ostilitatii.

Teoria patriarhala*Partasii acestei conceptii sustin ca statul isi trage originea de la familie. Germenii acestei

conceptii pot fi observati inca la Aristotel. in renumita sa lucrare Politica Aristotel sustineca omul ca fiinta sociala se organizeaza in familie, iar statul reprezinta forma prelungita aacesteia.

n perioada medievala teoria patriarhala este dezvoltata de englezul Robert Filmer. inlucrarea sa Patriarhul (1653) el, recurgind la argumentele din Biblie, afirma ca monarhuldetine puterea de stat in calitate de mostenitor al lui Adam care a fost investit de Dumnezeuatit cu puterea parinteasca, precum si cu cea legala. Conceptul enuntat, desi nu mai are oraspindire foarte larga, poate fi intilnit si azi in unele state occidentale.

Teoria patrimonialaAparuta in perioada medievala, aceasta teorie sustine ca statul a luat nastere din dreptul de

proprietate asupra pamintului. Guvernantii stapinesc teritoriul in virtutea unui vechi drept deproprietate, iar poporul nu este decit o adunare de arendasi pe mosia stapinului. Conceptia aavut o aplicare mai larga in Germania. Una dintre formulele ei raspindite afirma ca "singelesi pamintul fauresc istoria".

Teoria violentei

19


20/206

Aceasta teorie capata o raspindire mai larga mai ales in epoca moderna. Cei mai deseama reprezentanti ai ei E.Diihring, L.Gumplowiez, K.Kautsky11 atribuie violentei roluldecisiv in aparitia claselor sociale si a statului. Statul a aparut in lupta dintre diferite triburi

primitive. Tribul invingator instituie puterea de stat, se transforma in partea dominanta asocietatii, iar tribul invins constituie masa supusilor. invingatorii devin si proprietari ai

bogatiilor acaparate.Conceptia a generat si unele versiuni rasiste. Asa de exemplu, L.Gumplowiez12, in lucrarea

sa Teoria generala a statului, sustine ca triburile ce apartineau unor rase superioare ar fi

format statul in urma supunerii triburilor de rasa inferioara.Teoria rasialaTeoria rasiala porneste de la ideea inegalitatii raselor, a dominatiei raselor "superioare".

Cele mai reactionare variante ale teoriei rasiale au fost dezvoltate de teoreticienii regimurilorfasciste si totalitare, instaurate intre cele doua razboaie mondiale.

in viziunea partasilor acestei conceptii, statul se transforma intr-un mecanism centralizatexcesiv, axat pe o ierarhie militar-birocratica, in fruntea careia se afla fiurerul, exponent al"spiritului natiunii". Apropiata de aceasta teorie este si teoria globalizarii, ce pune la bazaideea impartirii sferelor de influenta intre statele principale pentru "a ajuta" celelalte state. O

asemenea conceptie, in forma camuflata, a fost luata drept baza a politicii externe a ex-URSS.Teoria organistaAceasta conceptie a aparut in secolul al XlX-lea. Reprezentantii ei: juristul elvetian

Bluntschli, sociologul englez Spencer13, sociologul francez Borms transpun legile naturiiasupra studierii statului. Dupa parerea lor, statul este un organism social compus din oameni,tot astfel cum organismul animal se compune din celule. Statul are o vointa si constiintaseparata de vointa oamenilor din care este compus. Exact asa cum intr-un organism organeledesfasoara anumite activitati, trebuie sa decurga lucrurile si in societate, unde fiecare om,fiecare patura sociala isi are locul si rolul sau. Statul trebuie sa domine asupra tuturor, dupa

cum organismului viu ii sint supuse toate partile sale.Teoria psihologica14

Adeptii acestei teorii explica aparitia statului prin factori de ordin psihologic. Dupaparerea lor, in societate exista doua categorii de oameni: unii care, din punct de vederepsihic, sint predestinati pentru functii de conducere, iar ceilalti - pentru a fi condusi. Seafirma, de asemenea, ca oamenii, dupa natura lor, sint dispusi a trai nu izolat unul de altul, ci incomunitati. Tendinta oamenilor de a trai in comun, trairile lor psihice au jucat rolul decisiv inaparitia statului.

Teoria contractuala (a contractului social)Aceasta teorie isi trage radacinile in Grecia antica, insa apogeul interpretarii este aparitia

unor personalitati de seama ale gindirii umane, cum ar fi: J.-J.Rousseau, J.Locke, Th.Hobbes,A.Radiscev.15 Potrivit acestei teorii, aparitia statului este rezultatul unei intelegeri intreoameni, al unui contract social incheiat din vointa oamenilor, al unui "pact de supunere". Caurmare, supusii promit sa asculte, iar regele le promite un minimum de libertate.

Aceasta teorie cunoaste mai multe variante. Asa, de exemplu, in viziunea lui ThomasHobbes, adept al monarhiei absolute, pina la aparitia statului a fost o perioada de dezastru, unrazboi al tuturor impotriva tuturor. Pentru a se salva, oamenii au incheiat un contract social.Prin urmare, statul este un bun social. Prin contractul social incheiat intre monarh si supusiisai, acestia din urma ar fi renuntat la toate drepturile lor si la intreaga libertate naturala in

folosul monarhului, caruia ii recunosc o putere nelimitata. Purtatorul suveranitatii nu estepoporul, ci monarhul.

20


21/206

n viziunea lui John Locke, prin contractul social oamenii au jertfit nu toate, ci doar oparte a drepturilor lor initiale in interesul asigurarii celeilalte parti: proprietatea individuala silibertatea.

O viziune mai progresista are Jean-Jacques Rousseau. El sustine in lucrarea Contractulsocialca puterea monarhului este dependenta de poporul care i-a acordat-o fara a renunta lalibertatea inalienabila. Poporul are dreptul sa se rascoale daca monarhul uzurpa puterea.

Teoria contractuala este reluata in unele dintre variantele solidarismului, vorbindu-sedespre un "cvasicontract social". Conceptia hegeliana, detasindu-se de teoria contractuala,

vede in stat realizarea "ideii morale", "imagine si realitate a ratiunii", avind ca misiuneconcilierea particularului si a universalului, aplanarea contradictiilor dintre individ sicolectivitate.

Teoria juridica a "statului-natiune"n principal, aceasta teorie este elaborata de Carre de Malberg, afirmind ca "statul este

personificarea juridica a unei natiuni". Aceasta teorie este dezva luita si in operele luiEsmein, ale juristilor germani Gierke, Jellinek, Loband. Ramine a sti ce este o natiune.Traditia germana considera ca esentiali pentru definirea natiunii sint factorii materiali sispirituali, cum ar fi: cultura, limba, solul, rasa. Traditia franceza pune accent mai ales pe

factorii subiectivi, cum ar fi, bunaoara, tendinta de a coexista, sentimentele de legaturaspirituala intre membrii unei comunitati.Teoria materialistaAceasta teorie si-a gasit absolutizare mai ales in teoria marxista, conform careia statul

este rezultatul aparitiei proprietatii private asupra mijloacelor de productie, al scindariisocietatii in bogati si saraci, in clase antagoniste. Ea a predominat in asa-zisele statesocialiste (considerate, dupa parerea lui K.Marx, F.Engels, V.Lenin16, ca "semistate", state nuin deplinul sens al cuvintului, in virtutea faptului ca, nefiind un instrument de mentinere adominatiei minoritatii asupra majoritatii, isi pierd esenta lor initiala; state care in viitor vor

dispare definitiv, nefiind inlocuite cu altele). Pina nu demult aceasta a fost considerata singura.teorie argumentata din punct de vedere stiintificUnele conceptii cu privire la aparitia dreptului.n mod special au fost divizate conceptiile cetin de aparitia statului de cele care se refera la aparitia dreptului, cu toate ca au multe puncte detangenta. in acest paragraf ne-am propus sa elucidam succint principalele teorii cu privire laaparitia, esenta si functiile dreptului, pentru ca la sfirsitul acestei lucrari le analizam, intr-uncapitol aparte, mai detaliat, din lipsa literaturii la problema data. in ceea ce priveste origineadreptului, la caracterizarea aparitiei lui ca baza se pun, de regula, aceleasi premise esentiale.Putem evidentia urmatoarele scoli ale dreptului:

Scoala dreptului naturalAceasta scoala isi are radacinile in antichitatea greaca. Asa, de exemplu, Aristotel, in

lucrarea sa Logica, concepe lumea ca un tot unitar cuprinzind ansamblul naturii. Dupaparerea lui, omul face parte din natura intr-un dublu sens: pe de o parte, el este o parte amateriei participind la experienta acesteia, iar, pe de alta parte, este dotat cu o ratiune activacare il deosebeste de celelalte parti ale naturii, fiind capabil sa-si dirijeze vointa in acord curatiunea.

Dreptul are un caracter dublu: dreptul natural si dreptul pozitiv. Dreptul natural constituieun fundament esential al celui pozitiv, ultimul urmind sa corespunda principiilor dreptului

predestinat.Hugo Grotius, reprezentantul de seama al S,coli dreptului natural, sustine ca nu estesuficient apetitul social al omului, este nevoie si de ratiune, care dicteaza principii, anumite

percepte fundamentale. Aceste percepte priveau:21


22/206

- aliendi abstinentia (respectarea a tot ce este a altuia);-promissorum implendorum obligatio (respectarea angajamentelor);- domni culpa dati reparatio (repararea pagubelor pricinuite altora);-poenae inter homines meritwn (pedeapsa echitabila).Acestea erau, in conceptia lui Grotius, bazele pe care se construieste dreptul natural ca

drept etern, imobil. Prin aceasta el se deosebea de dreptul pozitiv - un drept voluntar,imperfect, schimbator.

Legiuitorii Revolutiei franceze sint puternic condusi de ideile dreptului natural. in

proiectul de Cod civil al comisiunii din anul VIII ei notau: "Exista un drept universal, imobil,izvor al tuturor legilor pozitive; el nu este decit ratiunea naturala, intrucit aceasta guverneaza

pe toti oamenii". Drepturile omului sint, in conceptia data, cele care decurg din calitatea lorrationala. Esenta omului sta in individualitatea lui. Fiinta umana atinge destinatia ei intrucitse comporta ca purtatoare a ratiunii25.

Scoala istorica a dreptuluiPotrivit acestei conceptii, formarea si dezvoltarea dreptului a avut loc in conditiile unui

anumit mediu, care difera la diferite popoare. Procesul de aparitie a dreptului este lent si labaza lui sta, in primul rind, "spiritul national". Ca urmare, formarea dreptului poate fi

asemanata cu formarea unei limbi, pe parcursul evolutiei istorice, tinindu-se cont de "spiritulnational". Conceptul enuntat a fost exprimat de unul din partasii acestei scoli Montesquieu.El considera ca "legile trebuie sa fie potrivite cu conditiile fizice ale tarii: cu clima - rece,calda sau temperatura - cu calitatea solului, cu asezarea, cu intinderea sa..."

Scoala sociologica a dreptuluiCei mai de seama reprezentanti ai acestei scoli (Ihering, Duguit, Ehrlich s.a.) considera ca

dreptul se naste din lupta intre interesele sociale diferite si ca el constituie instrumentulfundamental al vietii sociale. Dupa parerea lui Ihering, exista un interes social general, scopuldreptului constind in ocrotirea interesului general si a intereselor individuale ce se gasesc in

concordanta cu interesele societatii.O varianta a acestei scoli constituie "scria solidaritatii sociale", sustinuta de francezulLe"on Duguit, care considera ca dreptul poate fi impartit in doua categorii: dreptul social sidreptul pozitiv. Dreptul social isi are sursa in viata sociala a oamenilor. Dreptul pozitiv estedreptul elaborat de stat care nu este altceva decit dreptul social prins in formule juridice siinvestit cu forta de constringere a statului. Daca dreptul pozitiv contravine dreptului social,se incalca "solidaritatea sociala" si, prin urmare, acest drept pozitiv urmeaza sa fie inlaturat siinlocuit cu alt drept pozitiv, care corespunde dreptului social

Scoala normativista a dreptului

Fondatorul acestei scoli este Hans Kelsen. Potrivit acestei scoli, sistemul normelor juridicese infatiseaza in forma de piramida. La baza acestei piramide se afla norma de conduitasociala fondata pe drept. Toate celelalte acte normative deriva din norma de conduita sociala

pe baza dreptului.In acelasi timp, drepturile subiective nu sint altceva decit puncte de confluenta pentru

actiunea normelor juridice.in concluzie, facind o generalizare a celor mentionate mai sus, dar in primul rind a

diverselor conceptii, viziuni, teorii ce vizeaza originea statului si dreptului de-a lungulistoriei, putem conchide ca fiecare din ele isi are un graunte rational, ceva util pentru studiulacestor doua fenomene sociale importante, indiferent de pozitia unui sau altui autor.

1.3. Formulati propriile viziuni asupra procesului de aparitie a statului si dreptului.Alege de mai sus din 1.2

22


23/206

Subiectul 2. Dreptul constitutional ca stiinta.2.1.Relatati (descrieti) in linii generale despre dreptul constitutional ca stiinta (notiune

si locul in sistemul de stiinte sociale si juridice).

Stiinta dr.const. reprezinta un sistem de cunostinte istorice, logic funmadentate, capatate inrezultatul cercetarii dreptului constitutional ca ramura de drept, a relatiilor reglemantate deaceasta ramura, precum si a practicii realizarii normelor dr. Const. Stiinta dr. Const.sistematizeaza cunostintele despre puterile in stat, cercetate in coplexitatea cauzelor, conditiilor,modalitatilor de manifestare, finalitatii si legaturilor sale cu alte fenomene. Ca stiinta nu estealtceva decit un ansamblu de cunostinte despre normele juridice care reglementeaza relatiilesociale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterilor de stat.

Dr.constitutional este ramura de drept care este formata din norme juridice carereglementeaza relatiile sociale fundamentale care apar in procesul instaurarii,mentinerii si

exercitarii statale a puterii.Dr.constitutional,reglementind relatii sociale fundamentale pentru procesul deinstaurare,mentinere si exercitare a puterii,este ramura principala in sistemul de drept.Aceastaimpune ca toate celelalte n.j,apartinind altor ramuri de drept sa fie conforme cu prevederileconstitutionale,obiectiv care se realizeaza in mod practic prin controlul constitutionalitatiilegilor,care,in Rominia ,se asigura de Curtea Constitutionala.

2.2. Determinati obiectul, metoda si izvoarele stiintei dreptului constitutional.1. Obiectul de cercetare a" disciplinei dreptului constituional. Pentru a putea fi vorba de odisciplin tiinific este necesar n primul rnd ca ea s aib un obiect propriu de cercetare,deosebit prin specificul si de obiectul altor discipline tiinifice. Obiectul dr. Cons. Il constituiein principal Constitutia. Insa obiectul de studiu al dr. Const. il constituie toate relatiile social-economice si politice reglementate de normele de dr. Const. obiectul specific al lui suntraporturile sociale legate de forma de stat, forma de guvernamint, organizarea si functionarea

parlamentului, raportul acestuia cu alte organe de stat.Metode utilizate de doctrina dreptului constituional. Metodele utilizate mult timp dedoctrina dreptului constituional sunt: metoda exegetic i cea analitic-sintetic. .a) Metoda exegetic- const n utilizarea interpretrii gramaticale i logice, n scopul de astabili nelesul diferitelor texte din legi. Ea se margineste exclusiv la textul juridic, fara sa

analizeze cauzele fenomenelor juridice. Ce se realizeaza prin aceasta metoda este doarinterpretarea,l explicarea, comentarea din punct de vedere filologic si logic a textului de lege.b) Metoda analitic-sintetic-analiza diferitelor norme juridice n vigoare, n scopul de a gsi

principiul juridic ce le st la baz. O data descoperite, aceste principii sunt cercetatecomparativ, stabilindu-se caracterele lor specifice, pentru ca apoi, pe cale de sintez, s sedesprind din ele un numr de principii superioare, care guverneaz o materie determinat adreptului. Principiile- superioare astfel stabilite sunt utilizate n cele din urm pentru ainterpreta celelalte dispoziii ale constituiei.c)Metoda logica-stiinta dr. Const. se foloseste de categoriile, legile si rationamentele logice.

Aici se are in vedere in general, utilizarea regulilor in activitatea practica de realizare adreptului

23


24/206

d) metoda istorica-stiinta dr. const. cerceteaza relatiile sociale fundamentale si normele de dr.constitutional care reglementeaza aceste relatii din perspective si evolutia lor istorica.e)metada comparative- se compara diferite institutii juridice, sisteme juridice de la un stat laaltul cu scopul de a gasi solutii optime pentru sistemul din tara noastra, aceasta permitindadoptarea celor mai optime si mai eficiente decizii, si evitarea unor erori.f)metoda cercetarilor sociologice concrete-ofera o perspective noua in studiul realitatii

juridice, ca realitate sociala, verificind modul in care societatea influienteaza dreptul si acceptala rindu-I influienta din partea acestuia.

g) metoda experimental- daca se propune prroblema unor transformari de ansamblu la nivelnational, se recurge mai intii la verificarea noilor masuri in una sau mai multe unitatiadministrative- teritoriale.h)metoda sistematica- impune cunoasterea normelor de dr. const. in legatura cu relatiilesociale care le-au determinat.Izvoarele stiintei dr. const sunt cunostintele sistematizate despre obiectul de studio al acesteistiinte, elucidate in lucrari stiintifice: monografii, manual, articole.

2.3. Estimati rolul si sarcinile de baza ale stiintei dreptului constitutional.

Dreptul constituional apare n cadrul sistemului de drept ntr-o dubl ipostaz: ca ramura dedrept i ca factor structurant al ntregului sistem.Ca ramur de drept, dreptul constituionalreprezint totalitatea normelor i instituiilor juridice care au ca obiect reglementarearaporturilor sociale care iau natere n procesul exercitrii puterii de stat.Ca factor structurant nsistemul de drept, dreptul constituional guverneaz i orienteaz reglementarea juridic dincelelalte ramuri ale dreptului, i imprim un anumit coninut i o anumit direcie. Dreptulconstituional apare ca factor structurant al ntregului sistem de drept prin aceea c normele cealctuiesc celelalte ramuri ale dreptului trebuie s fie conforme celor cuprinse n dreptulconstituional i, mai presus de toate, s fie conforme normelor cuprinse n Constituie. Toate

normele cuprinse n Constituie abrog ori modific implicit normele cuprinse n alte actenormative, dac i n msura n care acestea contravin dispoziiilor ConstituieiOrice sistem presupune o ierarhizare a elementelor sale componente.Sistemul de drept la felcunoate o asemenea ierarhizare a ramurilor sale.Pentru a determina locul ramurii dreptuluiconstituional n sistemul dreptului,trebuie s inem cont de dou aspecte: importana relaiilorsociale reglementate prin dreptul constituional i valoarea formelor juridice, prin care voinadeintorilor puterii devine drept (izvoarele de drept). Normele de drept constituionalreglementeaz cele mai importante relaii sociale, relaiile ce apar n procesul instaurrii,meninerii i exercitrii puterii de stat. Astfel de relaii prezint cea mai mare importan pentru

popor. De aceea aceste relaii sociale snt reglementate de constituie, legea fundamentalastatului, care se situeaz n fruntea sistemului de drept. Din normele constituiei se desprind

principiile dup care celelalte ramuri de drept reglementeaz n domeniile lor de activitate.Dreptul constituional conine norme elaborate n cadrul activitii de realizare a puterii de statcare este o activitate de conducere la nivel superior celorlalte activiti de conducere.Constituia, ca izvor principal al dreptului constituional, este n acelai timp izvorul principal

pentru ntregul drept. Orice ramur de drept i gsete fundamentul juridic n normele dinconstituie. O modificare intervenit n dreptul constituional impune modificricorespunztoare ale normelor din celelalte ramuri de drept care conin reglementri aleacelorai relaii sociale.Dreptul constituional este ramura principal n sistemul de drept.

24


25/206

TEST nr. 6Subiectul 1. Caracteristica generala a statului ca fenomen social, politic sijuridic.

1.1. Interpretati conceptul si trasaturile statului. Cuvntul stat"provine din latinescul status, semnificnd ideea de ceva stabil, permanent.Iniial acest cuvnt se folosea pentru a desemna cetile, republicile de tipul celei romane,despoiile orientale i alte forme de organizaie politic a societii. Aceasta ns nu nseamnc la etapa timpurie de existen a starului nu au fost ncercri de a fundamenta idei clare desprestat. Asemenea ncercri de tratare a problemei statului pot fi ntlnite, de exemplu, la gnditoriidin antichitate cum ar fi Aristotel, Platon i alii.

Fiind o categorie social extrem de complex, noiunea de stat este j folosit n mai multesensuri. n sensul cel mai largal cuvntului, statul e organizatorul principal al activitii unei

comuniti umane care stabilete reguli generale i obligatorii de conduit, organizeazaplicarea sau executarea acestor reguli i, n caz de necesitate, rezolv litigiile care apar nsocietate. n sens restrns i concret, statul este ansamblul autoritilor publice care asigurguvernarea

TGD,CONSTITUTIONAL.TESTE.USM DREP

Documents

Transcript of TGD,CONSTITUTIONAL.TESTE.USM DREP