Povestitorul - Jodi Picoult - Libris.ro
8
IODI PICOTJTT POVESTITORUT Traducere din limba englezd gi note ADINA 9i GABRIEL RATIU &* Bucuregti 2019
Transcript of Povestitorul - Jodi Picoult - Libris.ro
IODIPICOTJTTPOVESTITORUT
Traducere din limba englezd gi noteADINA 9i GABRIEL RATIU
&*Bucuregti
2019
i'! ip:+n
.ir,,.*,.tiC:*lft
':',:. "-!:.riltii ;i.rii .'qll lt.f,+qi,'..1.4 *hiat*r,.l ,& u,.1lit :r.rt"ii.r.;..vx. rr'...1,:"i.";.ri: ,.:.,:;,xi,::.ris r.{,g1.n;?}q{trjih iUiii$,t*ti;} *.t'*r'gr 4d?:d: ".,"#1,, n.l,:ril}.tf;Ar'trllr.itg1d..,:,i ]t1iltl:i;,lj:;:{lil,r,t,: i',"1 .i:i,r"rlr,i,t ,it1 lri;.*r*:}i*'rt*.it;ii.,ii .it4!slti..*;l r,,i, , ',{.r - t,,",.r':; t. - i',iiii
'- : ";ittrli: :"'li'i'i1t;.-r'^,i:,1',;!1,,;.i:lli!1iNn,{l$8f-41 4a,i;},';l'hlpr9Ei,-i:;;r.tg$ri,j.,rtiirili:.'r'i.:]: :!ii..
| ::,"1,, .,r::'. :lti{;,r ri ,, ., . .,. , l, -. . ., .; 11. llrrl'rr ,:i-! "1.:;.t.,,".,,1
l.'. -"'r.,. !.? ir,r. ; :i;llq i'r it:i:.'''* .!ri,"r i:..r\i. ... 1..' , . ". ;,..:.ri.i ,, ,-,
.1riqiili,.lirhi{::i 1i .;;1q'u ${1.}{r.Ll.t}tiif.,aif.r \.pl,r,} !,i{,il,.i+, r1trrls..)t1 lii* ,..,,r. ,-, ,
,n,tl, $1 i, 1l'^.'iii j :.r,ii* ,*{li}rrlttr*.r,',i :i'. *;!;r,,iiri;}i +4, $ ,r 4 r: :11"t" )rr+i.ii.rr ..
-.. i..l:,,. j:1:1.r ,f i\':,:?l-,, :tt.;,q,!.-11 ,.; ii.ri, r:,.1.t-ti ir.l:!,i.,trii..,i il .
.;.. ..:.', 1" ,., 1::., -.,:-':.i1,i.,: i-r.:..'l'.1-,.:r!.'..-;:tr.fl1i:tr.i,-t..:,!.{...1.....,,.ii:,
.:.'4i,,3q;r'.g;* 1 ;.p.r.,l ,i,i. trilii:r,t'.iili:ri.:ii;,,tr:::r.,l,i.titr.:1-:,r ,*r"1r:;yi); +.:il,\,*. : , ,i:1.\
+ ivtrrJ"r ltu {,+.1'
'.., .,.:. ;i:',jl;': 1;.,', 1 i,!),ir .;;':;r,'iir,.:fidl
i:,j, ,ro: .l'ir- I ,':,1:i .:i;'r. i.* ,:';'t1" .:,i.;i,. ;j;,1:;
PARTEA'TNTAI
f-l
I' r '
t-flil.
lr,
{ir
iit
li irtri,
fI
ltlr'
dr: 1.,
! tilii: 'r;:ii ;ti{
SAGE
In cea de-a doua joi a lunii, doamna Dombrowski igi aduce sotuldecedat la grupul nostru de terapie.
Abia a trecut de ora trei dupi-amiazl, gi majoritatea dintre noine turnlm cafeaua proasti in pahare din plastic. Am adus un platoucu produse de patiserie - siptimdna trecuti, Stuart mi-a zis ci nupentru gedinfele de psihoterapie vine el la Helping Hands, ci pentrubriogele mele cu caramel qi nuci - gi nici nu apuc si il aEez bine pemasi, ci doamna Dombrowski imi face timid semn din cap spre urnape care o fine in brafe.
-El e Herb, imi spune. Herbie, {i-o prezint pe Sage. E brutireasade care fi-am povestit.
Stau inlemniti gi aplec pufin capul, ca si-mi ascund sub pdr parteastingi a fe1ei, cum fac de obicei. imi imaginez ci existi un protocolatunci cdnd faci cunoqtinli cu un so! incinerat, dar eu sunt absolutbuimiciti. Si-l salut? Si dau mAna cu toarta lui?
- Uau! spun in cele din urm6, pentru ci, deqi avem pu{ine reguli ingrupul nostru, cele care existi sunt ferme: slfii un bun ascultitor, sinu ii judeci pe ceilalli gi si nu impui limite durerii altcuiva.
Eu gtiu asta mai bine decit oricine. in definitiv, vin aici de aproapetrei ani.
-Ce-ai adus? intreabi doamna Dombrowski, Ei atunci inleleg dece poarti cu ea urna solului ei.
t4 lodi Picoult
La ultima qedinfi, mediatoarea noastri, Marge, ne-a propus si po-vestim despre o pierdere suferiti. O vdd pe Shayla cu mAinile inclegtatepe o pereche de botogei roz, ati$ de tare, incdt i se albesc incheieturiledegetelor. Ethel flne in mdni o telecomandi de televizor. Stuart a adus -din nou - masca funerari din bronz a primei sale so{ii. A participat lacAteva dintre gedin{ele grupului nostru gi a fost cel mai macabru lucrucare mi-a fost dat s[-l v6d vreodati * pini acum, cdnd doamna Dom-browski a inceput si il aduci pe Herb.
inainte sd apuc si ingaim un rispuns, Marge anun(i incepereaqedinfei. Ne agezim scaunele pliante in cerc, indeajuns de apropiate,incit, la nevoie, si ne putem bate pe umir gi si ne imbirbitim reci-proc. in mijloc, stl cutia cu gervelele pe care o aduce Marge la fiecareintdlnire, pentru orice eventualitate.
De multe ori, Marge incepe cu o intrebare generali * Unde vd afla{icdnd au avut loc atentatele de pe 11 septembrie? In felul acesta, ii incu-rajeazdpe oameni si discute despre o tragedie comuni, ceea ce uneoriii ajuti si vorbeasci despre una personali. Dar, chiar qi asa, se gdsesc
mereu persoane care refuzl,si vorbeascd. Uneori, trec cdteva luni bunepani sl aud glasul weunui proaspit participant.
Astizi insi, Marge ne intreabd de la inceput despre suvenirele pecare le-am adus. Ethel ridici mdna.
- A fost a lui Bernard, spune ea, trec6.ndu-gi degetul mare peste te-lecomanda de televizor. N-am vrut si fie aqa - numai Dumnezeu gtiede cite ori am incercat sl i-o iau. Nici micar nu mai am un televizorla care si funclioneze.Dar nu md indur s-o arunc.
Solul lui Ethel e incd in via
16 lodi Picoult
Iau cutia cu qervefele gi i-o intind. in timp ce Marge ii reamintegtelui focelyn regulile grupului, pe un ton bland, dar ferm, profit de oca-zie gi mi duc la toaleta din hol.
Am fost educati sd privesc pierderile ca pe un rezultat pozitiv.Mama spunea ci in felul ista gi-a intdlnit gi iubirea viefii. igi uitasegeanta la un restaurant, iar ajutorul de bucitar o gisise qi reugise siii dea de urmi. Cind i-a telefonat, ea nu era acasi, aga ci a preluatmesajul colega ei de apartament. I-a rdspuns o femeie cdnd a sunatinapoi gi i l-a dat pe tata la telefon. Cdnd s-au intdlnit, ca si ii inapo-ieze geanta, mama qi-a dat seama ci e birbatul la care visase dintot-deauna... dar mai gtia, de cind il sunase, ci locuieqte cu o femeie.
Care nu era alta decdt sora lui.Thta a murit de atac de cord pe cdnd aveam eu nouisprezece ani,
qi singura cale de a mi implca sufleteqte cu moartea mamei, trei animai tXrziu, a fost sd mi gAndesc ci e aldturi de el acum.
in baie, imi dau pdrul de pe fafd.
Cicatricea a cipitat o nuanli argintie acum, e increliti gi imibrdzdeazd sprAnceana gi obrazul precum gura unei pogete din mi-tase. Daci n-ag avea pleoapa lisati din cauza pielii prea strinse, poateci nu s-ar observa la prima vedere ci am pifit ceva; cel pulin, a;aspune prietena mea, Mary. Dar oamenii observi. Numai cd sunt preapoliticogi ca sd spuni ceva, mai pufin copiii sub patru ani, care suntde o sinceritate brutali: m6 arati cu degetul gi igi intreabi mamele ce
a pilit lafagd doamna aceea.
Cu toate ci cicatricea s-a estompat, incl imi vid rana aga cum eraimediat dupi accident: insingerati qi jupuiti, ca un fulger care imistrici simetria fegei. Din acest punct de vedere, cred cl mi asemin cuo fati care suferi de tulburiri gastrointestinale gi care, degi cintiregtepatruzeci de kilograme, se vede grasi in oglindi. in realitate, pentrumine, nici micar nu este o cicatrice. E o harti a evenimentelor nefe-ricite din via{a mea.
Ies din toaleti qi e cdt pe ce sd dirim un bitrdnel. Sunt indeajunsde inalti cdt si ii vid pielea rozalie a scalpului prin vdrtejul de pir alb.
- Iar am intdrziat, spuse el, cu accent britanic. M-am riticit.
Povestitorul t7
Cred ci to{i suntem in aceeaqi situa{ie. De-asta venim aici: ca sirimdnem ancorafi de ceea ce ne lipseqte.
Bltrinul e membru de pu{in timp; vine la intilniri doar de doud
sirptimdni. Deocamdati, n-a scos nici mdcar un cuvAnt. Totuqi, mi-aplrut cunoscut de cind l-am vdzut prima oari; numai ci nu-mi di-deam seama de unde si-l iau.
Acum qtiu. De la patiserie. Vine deseori cu clfelul, un teckel micu!,
i;i comandl o chifli cu unt gi cafea. Sti ore in Eir gi scrie intr-un carnefel
ncgru, in weme ce cdinele doarme la picioarele lui.Cdnd intrim in incipere, |ocelyn tocmai povestegte despre suve-
nirul ei: ceva ce aduce cu un femur diform.
-A fost al Lolei, precizeaz|ea, invArtind usor osul in miini. L-amglsit sub canapea, dupi ce-am eutanasiat-o.
* Ce caufi tu aici? spune Stuart. A fost un afurisit de cAine, nimicaltceva!
focelyn stringe din ochi.
-Cel pu{in, eu nu i-am frcut masci de bronz.Se iau la harfi in timp ce eu qi betrand ne agezim pe scaune.
Marge profiti de ocazie, ca sl ii linigteasci.
- Bine-afi venit, domnule Weber! spune ea. ]ocelyn tocmai ne po-vcstea cit de atagatl a fost de cAinele ei. Afi avut weodati un animaltle companie pe care l-agi iubit?
Mi glndesc la cileluga care il insofegte la patiserie. impartelrii{eqte chifla cu ea.
Rdrbatul insi nu scoate o vorbi. Lasi capul in pimdnt, de parcil-ar apisa ceva pe scaun. Cunosc starea aceea, dorinla de a se face
rtcvdzut.* E posibil si iubegti un animal mai mult decdt pe unii oameni, mi
lrczesc eu vorbind, spre surprinderea mea. Toatl lumea se intoarcesprc mine, pentru ci, spre deosebire de allii, rareori atrag atenlia asu-
Irrir mea,luAnd cuvdntul de bunivoie. Nu conteazd ce anume i{i laslrrrr gol in suflet. Conteaz|ci acel gol existi.
Ildtrinelul ridici incet capul. ii simt privirea arzdtoare prin per-tleaua de pir care imi ascunde fafa.
18 lodi Picoult
- Domnule Weber, zice Marge, remarcdnd schimbarea. Afi aduscumva un suvenir pe care si-l impdrtigifi cu noi?
Birbatul clatintr din cap, cu o privire inexpresivi in ochii s[ialbagtri.
Marge nu ii curmi ticerea; o ofrandi pe un piedestal. $tiu ci oface pentru c[ unii oameni vin aici ca sl vorbeascl, iar allii vin doarca si asculte. Dar linigtea aceea bate ca o inimi. E asurzitoare.
Acesta este paradoxul pierderii: Cum e posibil s[ ne apese in ase-
menea misuri ceva ce nu mai e?
La capdtul unei ore, Marge ne mulfume$te pentru participare, nestrAngem scaunele gi adunim farfuriile de unicd folosin
20 Jodi Picoult
vizitatorii vin si vadi mitiniile de230 de metri, fbcute din blocuri degranit din New Hampshire,legate cu lanluri.
Biserica depindea de vremea buni; vinzirile scideau dramatic iniernile aspre din New England. Tocmai asta a convins-o pe Mary si igideschidi privilia acolo: Ce putea fi mai lumesc decit piinea proaspitscoasd din cuptor? De ce si nu sporeasci veniturile bisericii printr-opatiserie care s[ atrag| deopotrivi credinciogii qi necredinciogii?
Singura probleml era ci nu avea nici cea mai vagd idee despremeseria de brutar.
Aici intru eu in sceni.M-am apucat de brutdrie la vdrsta de nouisprezece ani, dupi ce
tata a murit pe neagteptate. Eram la facultate gi m-am dus acasi, pen-tru a-l conduce pe ultimul drum. La intoarcere, parci nimic nu maiera la fel. Md uitam buimaci la cuvintele din manuale, ca qi cdnd erauscrise intr-o limbi necunoscuti. Nu reugeam si mi ridic din pat ca simerg la cursuri. Am pierdut examen dupi examen. N-am mai predatlucriri. intr-o noapte, m-iun trezit in dormitorul meu de la cimin gi
am simfit miros de fiini - atit de intens, incit ai fi zis ci ml rostogo-lisem prin fb"ind. Am fbcut un dug, dar n-am izbutit si scap de miros.imi amintea de diminelile de duminici, pe cdnd eram mici, cdnd mitrezeam in mireasma covrigilor gi a chiflelor proaspit coapte de tata.
Se tot chinuia si ne inve{e tainele meseriei pe mine gi pe sora mea,
dar, de obicei, eram prea preocupate de gcoali, hochei pe iarbi gi biiefi,ca si ii dim atenfie. Cel pufin a$a am crezrtt,pani cand am inceput sImi furiqez in bucitiria facultagi qi si coc piine noapte de noapte.
Lisam pdinile, ca pe niste bebelugi abandonafi, la ugile profesorilorpe care ii admiram sau ale biiefilor ale ciror zdmbete fermecitoare,mi lisau fbri grai. Lisam un gir de p6inici impletite pe un pupitruqi strecuram o chifli in geanta incipitoare a doamnei de la cantini,care imi punea farfurii virfuite cu cldtite qi gunci, spunindu-mi cisunt prea slabi. in ziua in care consilierul meu academic m-a anunfatcinu promovezlatreidin cele patru discipline de studiu, nu am avutnimic de spus in apirarea mea, dar i-am dat o bagheti cu miere gi
seminfe de anason, un amestec de gusturi dulce-amirui.
Povestitorul 2l
Intr-o zi, m-am trezit cu mama la ugi. S-a instalat in camera mea
Ei s-a apucat si imi organizezevialain cele mai mici detalii, incepindcu a-mi face mincare qi pdni la a mi conduce la cursuri gi a mi ches-
tiona din lecturile obligatorii.
- Dacd eu nu mi dau bituti, spunea, nici tu n-ai voie.
Am absolvit in cinci ani, in loc de patru, dar, pini la urmi, am
absolvit. Mama s-a ridicat in picioare qi m-a intdmpinat cu fluierituricdnd am urcat pe podium, ca si primesc diploma. Dupi aceea s-a ales
praful de tot.Am meditat indelung la asta: cum e posibil ca acum sl fii in cul-
mea extazului, iar, o clipi mai tdrziu, si ajungi in cea mai deplorabilisituafie? M-am tot gindit ce ag fi putut sd fac altfel gi daci asta ar fidus la un alt rezultat. Dar oricit m-aq gAndi, nu mai pot schimba ni-mic, nu-i aga? Aga ci, dupi aceea, cu ochii inci injectali gi o cicatricemonstruoasi care imi brdzda tdmpla gi obrazul, precum cusiturileunei mingi de fotbal, i-am dat mamei acelagi sfat pe care il primisemde la ea. Dacd eu nu md dau bdtutd, nici tu n-ai voie.
$i,la inceput, nu s-a dat bituti. A luptat gase luni, timp in care i-aucedat organele unul dupi altul. ln fiecare zi, stlteam la cipitiiul ei,
la spital, iar noaptea mergeam acasi, ca si mi odihnesc. Dar nu mlodihneam. M-am reapucat de brutirie - pe post de psihoterapie. Le
duceam pdini de casi medicilor ei. Ficeam cowigi pentru asistente.
Mamei ii pregiteam preferatele ei - chifle cu scorfigoari gi glazuri.Dar n-a reugit niciodatl si guste din ele.
Marge, mediatoarea grupului nostru de terapie, a fost cea care
mi-a sugerat si imi gisesc o slujbl care si md ajute si imi fac un pro-gram regulat. Preft-te ci eqti plini de optimism pind ajungi sd fii aga.
l)ar nu suportam gindul de a lucra la lumina zilei, cdnd toatl lumease putea uita la fafa mea. $i inainte eram timidi; acum insl eram de-a
dreptul o pustnicS.
Mary spune ci a fost o minune cereascd si mi intAlneasci. (Spune
despre ea ci e o cilugirifi convalescenti, dar, de fapt, a renunfat doarla straiele cilugiregti, nu gi la credinfi.) Eu nu cred in Dumnezeu;consider ci a fost noroc chior ca printre primele anunluri pe care
le-am citit, la sugestia lui Marge, si se numere gi un post de maistru
22 lodi Picoult
patiser - unul care si fie dispus sd lucreze noaptea, singur, gi si plececind incep sd vini clienlii la privilie. La interviu, Mary nu a comen-tat pe seama faptului ci nu aveam nici experien{i, nici vreo slujbi se-
zonierd prea importanti, nici recomanddri. Dar, mai presus de orice,a aruncat o privire la cicatricea mea gi a zis: ,,Binuiesc ci o si-mipovesteqti cAnd o si consideri de cuviinfi". Asta a fost tot. Mai tdrziu,pe misuri ce am ajuns si o cunosc mai bine, am realizat ci, atuncicAnd gridiniregte, nu vede niciodati sdminfa. igi imagineazd dejaplanta in care se va dezvolta. Binuiesc ci acelagi lucru s-a intdmplat giin cazul meu la acea primi intdlnire cu ea.
Singura binecuvintare a faptului ci lucram la Pdinea Noastri Ceade Toate Zilele (aldturarea acestor cuvinte e neintenfionati) era aceeacd mama nu a mai apucat si afle. $i ea, qi tata erau evrei. Surorilemele, Pepper si Saffron, trecuserd amdndoui prin ceremonia de BatMitzvah. Degi vindeam atit covrigi qi chaLlah, precum Ei chifle cucrucea pe ele; degi cafeneaua anexati brutiriei se numea Evrei, suntconvinsi ci mama ar fr zis: ,,Dintre toate brutdriile din lume, tocmaipentru o neevreicd li-ai gdsit sd lucrezi?"
Dar tot mama ar fi fost prima care mi-ar fi spus ci omul bun e ombun, gi religia nu are nimic de-a face cu asta. Cred ci mama - oriundear fi in acest moment - gtie de cdte ori m-a gdsit Mary pldngdnd inbucitirie gi nu a deschis magazinul pdnd cdnd nu mi-am venit in fire.Cred ci gtie cd la comemorarea decesului mamei mele, Mary doneazitto{i banii cAgtigali in ziua aceea citre Organizalia Sionist[ a Femeilordin America. $i ci Mary e singura persoani faln de care nu incerc inmod constant si imi ascund cicatricea. Nu e doar gefa me4 ci gi prie-tena mea cea mai buni, qi imi place si cred cd asta ar conta mult maimult in ochii mamei decAt religia pe care gi-a ales-o.
Un strop de vopsea mov cade pe podea, lAngi piciorul meu, gi miface si ridic privirea. Mary picteazd o altd viziune a sa. ii trec prinminte cu o regularitate gocanti - de cel pufin trei ori pe an - gi, de re-guli, se soldeazd cu modificiri ale priviliei sau ale meniului. printreviziunile lui Mary se numiri gi cafeneaua. $i fereastra cu flori, incir-cati cu orhidee delicate, ale ciror petale se revarsi precum giragurilede perle peste frunzele bogate gi verzi. lntr-o iarni, a {inut un cerc
Povestitorul 23
rle tricotat la Piinea Noastrl Cea de Toate Zilele; in alt an, cursuri de
yoga. Foamea, imi spune ea mereu, nu are nici o legituri cu pdntecul,ci numai cu mintea. in realitate, Mary nu conduce o brutlrie, ci ocomunitate.
O parte dintre aforismele ei sunt pictate pe perefi: Cautd;i uei gdsi.
Nu toli cei care greresc sunt pierduli. Nu conteazd anii din viala ta, civiala din anii tdi. Uneori, md intreb dacd intr-adevir toate aceste pla-titudini ii apar in vis sau doar memoreazi sloganurile de pe tricourilelirmei Life is Good\. Nu cred si aibi vreo importanfi, de vreme ce
clienfii nogtri par incAntafi sd le citeasci.Asti,zi, Mary igi picteazd, cea mai recentd mantra. Dragostea e pld-
mada viefii.* Ce pirere ai? mi intreabd.
- O si te dea Yoko Ono in judecatl pentru incdlcarea drepturilortlc autor, ii spun.
Barmanul nostru, Rocco, qterge tejgheaua.
- Lennon era genial, zice. Dac-ar mai trii azi, \i Imaginezi?Rocco are douizeci gi noui de ani, dreaduri deja incirunlite gi
sc exprimi doar in haiku. E chestia lui, dupi cum i-a mirturisit luiMary la interviul de angajare. Ea i-a trecut cu vederea ticul verbal da-toritd talentului s6u excepfional de a crea artd din spumi - modelelesinuoase de pe latte-uri qi mochaccino. Se pricepe sd faci ferigi, inimi,trnicorni, pe Lady Gaga,pdnze de plianjen, gi, odati, de ziua lui Mary,I a clesenat chiar pe papa Benedict al XVIlea. Eu il plac pe Rocco dinciruza unei alte chestii care il caracterizeazd: nu privegte oamenii inochi. Zice ci aga ili furi cineva sufletul.
Absolut de acord cu asta.
- Baghete ioc, ml anunfi Rocco. Dat cafea gratis nervogilor,ltlaugi, dupi care se opreqte qi numiri silabele in gAnd. Fi mai multetliscari.
Mary incepe si coboare de pe platformi.- Cum a fost la gedinfi?
- Ca de obicei. Toati ziua a fost aga linigte?Cade pe podea cu un bufnet surd.
' Vi,ift;fr"-o"ri Gn limba englezi)
