R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3443 Dosar nr.4918/2003

Şedinţa publică din 2 iunie 2005

Completul compus din:

Mihai Ciubotaru - Preşedinte Mircea Aron - Judecător Iuliana Popescu - Judecător

Magistrat asistent : Mihai Dumitraşcu Procuror : Justina Condoiu

____________ La 13 mai 2005, s-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, de părţile civile Săhleanu Marieta, Săhleanu Alexandra şi de inculpaţii Vartolomei Nelu Viorel, Bahnă Claudiu Irinel, Tofan Ioan, Ciubotaru Cătălin, Frantişek Priplata, Bălan Victor, Spumă Gelu Alexandru şi Şerbotei Sergiu Constantin împotriva deciziei penale nr.190/A din 8 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 13 mai 2005, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 27 mai 2005 şi 2 iunie 2005.

C U R T E A

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentinţa penală nr.446 din 5 noiembrie 2002, pronunţată în dosarul nr.770/2001, Tribunalul Satu Mare a hotărât următoarele: 1. În baza art.11 pct.2 lit.a şi art.10 lit.a C.proc.pen. a achitat pe inculpatul Şerbotei Sergiu Constantin (…) pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.2, 3 şi 5 C.pen. 2. În baza art.11 pct.2 lit.a şi art.10 lit.a C.proc.pen., a achitat pe inculpatul Frantişek Priplata (…) pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin.2, 3 şi 5 C.pen. În baza art.323 alin.2 C.pen. l-a condamnat pe inculpatul Frantişek Priplata pentru comiterea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni la 4 ani închisoare. În baza art.334 C.proc.pen., a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de instigare la omor calificat, prevăzută de art.25 C.pen.

2

raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen. dată în rechizitoriu, în infracţiunea de instigare la loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art.183 C.pen. pentru care l-a condamnat la 6 ani închisoare. În baza art.33 lit.a, 34 lit.b C.pen. a dispus ca inculpatul Frantişek Priplata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. 3. În baza art.323 alin.2 C.pen. l-a condamnat pe inculpatul Bălan Victor (…) pentru comiterea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art.334 C.proc.pen. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de instigare la omor calificat, prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen. din actul de sesizare în infracţiunea de instigare la loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art.183 C.pen., pentru care l-a condamnat la 6 ani închisoare. În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. 4. În baza art.323 alin.2 C.pen. l-a condamnat pe inculpatul Ciubotaru Cătălin (…) pentru comiterea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art.334 C.proc.pen. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de instigare la omor calificat, prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen. în infracţiunea de instigare la loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.25 raportat la art.183 C.pen., pentru care l-a condamnat 12 ani închisoare. În baza art.33 lit.a, 34 lit.b C.pen. a dispus ca inculpatul Ciubotaru Cătălin să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare. 5. În baza art.323 alin.2 C.pen. l-a condamnat pe inculpatul Vartolomei Nelu Viorel (…) pentru comiterea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art.334 C.proc.pen. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de complicitate la omor calificat, prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen. dată în actul de sesizare în infracţiunea de complicitate la loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.183 C.pen. pentru care l-a condamnat la 5 ani închisoare. În baza art.33 lit.a şi art.34 lit.b C.pen. a dispus ca inculpatul Vartolomei Nelu Viorel să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

3

6. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.proc.pen. l-a achitat pe inculpatul Spumă Gelu Alexandru (…) pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art.323 alin.2 C.pen. În baza art.334 C.proc.pen. a schimbat încadrarea juridică din actul de sesizare, din infracţiuna de complicitate la omor calificat, prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, f C.pen. în ibnfracţiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 alin.1 C.pen., pentru car l-a condamnat pe inculpatul Spumă Gelu Alexandru la 3 ani şi 6 luni închisoare. În baza art.323 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b C.pen. l-a condamnat pe inculpatul Tofan Ioan (…) pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b C.pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, la o pedeapsă de 23 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d, e C.pen. În baza art.33 lit.a, 34 lit.b C.pen. a dispus ca inculpatul Tofan Ioan să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d, e C.pen. 8. În baza art.323 alin.2 C.pen. l-a condamnat pe inculpatul Bahnă Claudiu Irinel (…), pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, la 7 ani închisoare. În baza art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, la pedeapsa de 21 ani închi închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d, e C.pen. În baza art.33 lit.a, 34 lit.b C.pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 21 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d, e C.pen. 9. În baza art.334 C.proc.pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei inculpatului Blăniţă Valentin (…) în rechizitoriu, din infracţiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art.26 raportat la art.174 – 175 lit.a, f C.pen. în infracţiunea de complicitate la loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.183 C.pen. În baza art.11 pct.2 lit.a şi art.10 lit.a C.proc.pen. l-a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunile de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art.323 alin.2 C.pen. şi complicitate la infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.26 raportat la art.183 C.pen.

4

În baza art.71 C.pen. a interzis inculpaţilor Frantişek Priplata, Bălan Victor, Ciubotaru Cătălin, Vartolomei Nelu Viorel, Spumă Gelu Alexandru, Tofan Ioan şi Bahnă Claudiu Irinel drepturile prevăzute de art.64 C.pen. pe durata executării pedepselor. În baza art.350 C.proc.pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor Ciubotaru Cătălin, Tofan Ioan, Bahnă Claudiu Irinel şi Vartolomei Nelu Viorel. În baza art.88 C.pen. a dedus din pedeapsă, durata prevenţiei începând cu 11 septembrie 2000 pentru inculpaţii Ciubotaru Cătălin, Vartolomei Nelu Viorel, Tofan Ioan, Bahnă Claudiu Irinel la zi; începând cu 11 septembrie 2000 până la 19 iulie 2001 şi din 27 iulie 2001 până la 26 septembrie 2001 pentru inculpatul Bălan Victor; începând din data de 21 septembrie 2000 până la 19 iulie 2001 şi din 25 iulie 2001 până la 26 septembrie 2001 pentru inculpatul Frantişek Priplata; începând din 11 septembrie 2000 până la 1 noiembrie 2001 pentru inculpaţii Blăniţă Valentin şi Spumă Gelu Alexandru. În baza art.14 şi 346 C.proc.pen. şi art.998 C.civ. i-a obligat pe inculpaţii Frantişek Priplata, Bălan Victor, Spumă Gelu Alexandru, Vartolomei Nelu Viorel, Ciubotaru Cătălin, Tofan Ioan şi Bahnă Claudiu Irinel să plătească, în solidar, părţii civile Spitalul clinic de urgenţă Iaşi suma de 8.162.773 lei despăgubiri civile şi părţii civile Săhleanu Marieta suma de 150.000.000 lei daune materiale şi suma de 150.000.000 lei daune morale, iar părţii civile – minora Săhleanu Alexandra suma de 150.000.000 lei daune morale, sume indexabile cu rata inflanţiei la data plăţii. A mai obligat în solidar pe inculpaţi la 1.500.000 lei lunar, către minora Săhleanu Alexandra, începând cu 7 septembrie 2000 până la majoratul acesteia cu indexare la rata inflaţiei. A constatat că Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (fost FPS), cu sediul în Bucureşti nu se constituie parte civilă în cauză. Inculpaţii au fost obligaţi în solidar, la 66.690.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă Săhleanu Marieta şi la 120.00.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele: La 3 aprilie 1996, Monitorul Oficial al României nr.10, publica în partea a IV-a, lista societăţilor comerciale ce urmau a fi privatizate conform Legii nr.55/1995, între acestea figurând şi SC TEPRO Iaşi care avea principal obiect de activitate producerea şi comercializarea de ţevi sudate longitudinal şi profile formate la rece. Prin hotărârea nr.P/5791 din 18 iunie 1997, Consiliul de Administraţie al Fondului Proprietăţii de Stat (FPS), în prezent transformat în Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea

5

Participaţiilor Statului, s-a aprobat propunerea Direcţiei de restructurare privatizare 2 din cadrul FPS, ca vânzarea acţiunilor deţinute de FPS la SC TEPRO Iaşi să se facă prin negociere directă. La negocierea directă organizată la data de 4 septembrie 1997, a participat un singur ofertant Asociaţia PRIVAT TEPRO Iaşi, care a oferit 4.025 lei pentru fiecare din cele 2.486.756 acţiuni scoase la vânzare, reprezentând 50,997% din totalul acţiunilor societăţii. Oferta a fost respinsă, FPS-ul urmărind să vândă acţiunile la preţul cuprins între 25.000 lei şi 69.803 lei pe acţiune. Aşa fiind, comisia de negociere a propus reluarea procesului de privatizare şi la 5 martie 1998 a fost organizată şedinţa de vânzare a acţiunilor prin licitaţie deschisă cu ofertă în plic sigilat, după ce, la 2 februarie 1998 se făcuse publicitate în ziarul „Ziua”. Se reţine că preţul de ofertă pentru pachetul de 50,997% aparţinând FPS-ului este de 62.168.900 lei, adică 25.000 lei/acţiune sau 8.032.224 USD la preţul de 3,23 USD/acţiune. Documentaţia pentru vânzarea pachetului de acţiuni gestionate de FPS a fost întocmită de Direcţia restructurare-privatizare 2 din cadrul FPS şi aprobată de Consiliul de administraţie al FPS prin Hotărârea nr.P/12956/29.12.1997 (filele 196 – 208 vol.I). La licitaţia din 5 martie 1998 s-a prezentat un singur ofertant, respectiv Asociaţia PRIVAT TEPRO, care a propus o variantă de cumpărare a acţiunilor cu plata integrală la preţul de 4.025 lei/acţiune şi o variantă de cumpărare cu plata în rate la preţul de 7.500 lei/acţiune. Comisia de licitaţie a supus aprobării Consiliului de Administraţie al FPS oferta de cumpărare depusă de Asociaţia PRIVAT TEPRO sau realuarea privatizării. Consiliul, prin Hotărârea nr.p/3067 din 30 aprilie 1998 a hotărât reluarea privatizării. La 17 iunie 1998 s-a ţinut o nouă licitaţie la care au participat: Asociaţia PRIVAT TEPRO, Firma cehă ZELEZARNY VESELI AS Praga şi Toader Dumitru persoană fizică. După verificarea documentaţiei depuse de licitatori, comisia de licitaţie din care a făcut parte şi inculpatul Şerbotei Sergiu a respins ofertele firmei ZELERZARNY VESELI şi a lui Toader Dumitru cu motivarea că documentaţia cerută era incompletă. S-a trecut la negocierea directă conform art.50 din HG nr.55/1998, cu Asociaţia PRIVAT TEPRO rămasă în competiţie. Aceasta nu a acceptat condiţiile din oferta de vânzare, astfel încât, comisia de licitaţie a propus organizarea unei noi şedinţe de licitaţie, deschisă cu ofertă în plic sigilat, la 24 iunie 1998, ora 1100. Pentru că ce-a de-a doua şedinţă de vânzare a acţiunilor FPS-ului, prin licitaţie deschisă, din 24 iunie 1998 au fost înregistrate două oferte, Asociaţia PRIVAT TEPRO şi firma cehă ZELEZARNY VESELI SA Praga .

6

Instanţa reţine că licitaţia s-a desfăşurat cu respectarea normelor metodologice în comisia de licitaţie după ce a deschis plicurile a trecut la calcularea punctajelor conform notei de punctaj şi vânzare aprobate în prealabil de FPS prin Hotărârea P/12956/29.12.1997 (filele 89, 96 vol.1 urm.pen.). Comisia a stabilit un rezultat de 97,419 puncte pentru ZELEZARNY VESELI SA Praga şi de 95,688 puncte pentru Asociaţia PRIVAT TEPRO Iaşi, declarând câştigătoare a licitaţiei firma cehă ZELEZARNY VESELI SA Praga. Contestaţia Asociaţiei PRIVAT TEPRO Iaşi a fost respinsă ca nefondată de Comisia centrală pentru analiza şi rezolvarea contestaţiilor din cadrul FPS.

Instanţa a motivat că, la stabilirea punctajului, Comisia de licitaţie a avut în vedere valoarea investiţiilor din oferta firmei cehe, că acestea urmau a fi realizate în doi ani şi nu în patru ani, cât oferea Asociaţia PRIVAT TEPRO. Având în vedere că preţul de vânzare a unei acţiuni oferit de firma cehă era mai mic decât cel de 25.000 lei/acţiune, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al FPS nr.P/12956/29.12.1997, Comisia de licitaţie a prezentat Consiliului de Administraţie al FPS o notă conţinând două variante de încheiere a procesului de privatizare (filele 248 şi urm. Vol.I urm.pen.): - aprobarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acţiuni al FPS-ului, având o pondere de 50,997 către firma cehă ZELEZARNY VESELI SA la preţul de 0,93 USD/acţiune – în total pentru suma de 2.314.683 USD cu efectuarea plăţii integrale în termen de 45 zile lucrătoare de la data semnării contractului. - realuarea procesului de privatizare. Prin Hotărârea nr.P/4471/ 7 iulie 1998, Consiliul de Administraţie al FPS a aprobat cu majoritate de voturi, vânzarea acţiunilor către firma cehă, cu condiţia majorării preţului pe acţiune şi a realizării investiţiilor noi în termen de 2 ani. În consecinţă, la 13 iulie 1998 au avut loc negocierile finale cu firma cehă ZELEZARNY VESELI AS Praga, reprezentată de inculpatul Frantişek Priplata, FPS-ul fiind reprezentat de Ioan Manea, Şerbotei Sergiu, Marian Pleşoiu, Ruxandra Jianu şi Mihaela Anghelescu. S-a convenit ca firma cehă să plătească 1,265 USD pe acţiune, iar valoarea investiţiei noi a fost majorată de la 4.764,706 USD la 4.900.000 USD, urmând a fi realizată în 2 ani. Contractul de vânzare-cumpărare a acţiunilor a primit nr.422 din 21 iulie 1998 şi a fost semnat de părţile contractante şi comisia de licitaţie (filele 257 – 265 vol.1 urm.pen.).

7

Pentru cumpărătorul ZELEZARNY VESELI SA Praga a semnat inculpatul Frantişek Priplata, iar pentru vânzătorul FPS contractul a fost semnat de Gozia Dan Corneliu, director al Departamentului privatizare. Au mai semnat contractul de vânzare-cumpărare membrii comisiei de licitaţie Ioan Manea, Sergiu Şerbotei, Marian Pleşoiu, Ruxandra Jian, Mihaela Anghelescu. Instanţa de fond reţine că inculpatul Şerbotei Sergiu Constantin a acţionat în calitate de angajat al FPS, fiind membru în comisia de licitaţie numită pentru vânzarea pachetului de 50,997 acţiuni TEPRO Iaşi, aparţinând FPS-ului. Mai reţine că activitatea acestui inculpat a încetat odată cu vânzarea acţiunilor deţinute de FPS la SC TEPRO SA Iaşi. Se mai reţine că SC ZELEZARNY VESELI SA Praga este patronată de cetăţeanul ceh Zdenek Zemek. Pentru reprezentarea firmei ZELEZARNY VESELI în procesul de privatizare a SC TEPRO SA, Zdenek Zemek l-a împuternicit pe inculpatul Frantişek Priplata. Această împuternicire redactată în limba cehă la 28 mai 1998 a fost tradusă în limba română de traducătorul autorizat Ioan Garai şi legalizată la un notar public din Oradea. Instanţa de fond examinând actele dosarului, motivează că licitaţia de vânzare a pachetului de acţiuni TEPRO SA aparţinând FPS-ului s-a desfăşurat cu respectarea normelor metodologice în vigoare şi nu există elemente care să releve că acest contract de vânzare-cumpărare s-a încheiat prin iducerea în eroare a FPS-ului sau a celorlalţi acţionari. În acest sens, instanţa invocând declaraţiile martorilor audiaţi în cadrul cercetării judecătoreşti, reţine că nerealizarea de profit şi valoririfcarea defectuoasă a producţiei s-a datorat pe de o parte, situaţiei negative pe piaţa mondială a siderurgiei, iar pe de altă parte, datorită unor factori interni privind aprovizionarea cu materie primă. Referindu-se la afirmaţia din rechizitoriu, potrivit căreia inculpatul Şerbotei Sergiu Constantin pe de o parte, şi inculpatul Frantişek Priplata pe de altă parte, au acţionat cu intenţie frauduloasă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor deţinute de FPS la SC TEPRO Iaşi, în valoare de 62.168.780.000 lei, instanţa de fond motivează că aceasta este nefondată. Că nu există probe în cauză potrivit cărora inculpaţii Şerbotei Sergiu Constantin şi Frantişek Priplata ar fi acţionat cu intenţia de a înşela FPS-ul şi a falimenta SC TEPRO Iaşi pentru a o exclude de pe piaţa comercială externă. Chiar partea civilă APAPS (fostul FPS) a arătat că nu are pretenţii civile faţă de inculpaţi, motivând că, contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, nr.422/1998 între FPS şi ZELEZARNY VESELI SA a făcut obiectul unei acţiuni civile de constatare a nulităţii absolute şi a fost anulat prin sentinţa civilă nr.80 din 12 iulie 2000 a Curţii de Apel Iaşi,

8

APAPS-ul redevenind proprietarul pachetului de 2.486.756 acţiuni ce au făcut obiectul contractului. Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a motivat că nu există faptă în cauză şi a făcut aplicarea art.10 lit.a C.proc.pen., achitându-i pe inculpaţi pentru infracţiunea de înşelăciune. Instanţa mai reţine că, după cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni de la FPS de către societatea cehă ZELEZARNY VESELI SA la SC TEPRO SA Iaşi, s-a numit un nou consiliu de administraţie care a procedat la restructurarea personalului, disponibilizând un număr mare de salariaţi, ceea ce a condus la creşterea nemulţumirilor acestora, exprimate în principal, prin liderul sindical Săhleanu Virgil care, în permanenţă a sesizat instituţii ale statului, susţinând că în mod nelegal FPS Bucureşti a vândut pachetul majoritar de acţiuni societăţii cehe ZELEZARNY VESELI. Acelaşi lider sindical s-a plâns că inculpatul Bălan Victor, în calitate de director, a dispus în mod abuziv disponibilizare unei părţi însemnate a salariaţilor prin încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la protecţia socială. Instanţa a mai reţinut că organizarea producţiei la SC TEPRO SA Iaşi era deficitară, iar paza ineficientă şi că, prin intermediul lui Popescu Crişan Aurelian, inculpatul Ciubotaru Cătălin – patronul SC PROTECT SRLVaslui, având ca principal obiect de activitate asigurarea pazei, a intrat în relaţii apropiate cu inculpatul Frantişek Priplata, patron al SC NOVAS SA Vaslui şi apropiat al lui Zdenek Zemek. Inculpatul Ciubotaru Cătălin i-a solicitat martorului Popescu Crişan Aurelian să intervină pe lângă Frantişek Priplata pentru a obţine în favoarea SC PROTECT SRL, contract de pază cu SC TEPRO SA Iaşi. Instanţa reţine că s-au făcut demersuri în acest sens şi că, în luna februarie 2000, inculpatul Frantişek Priplata i-a promis inculpatului Ciubotaru Cătălin că va interveni pe lângă Zdenek Zemek care preluase pachetul majoritar de acţiuni de la SC TEPRO SA pentru a-l determina să fie de acord cu încheierea contractului de pază cu SC PROTECT SRLVaslui. Se mai reţine că, la sfârşitul lunii mai 2000, inculpatul Frantişek Priplata i-a cerut inculpatului Ciubotaru Cătălin să-i recomande o societate de avocaţi, întrucât SC TEPRO SA Iaşi se află în litigiu cu salariaţii disponibilizaţi care sunt manipulaţi de liderul sindical Săhleanu Virgil, care creează numai probleme patronatului. Urmare acestei discuţii, inculpatul Ciubotaru Cătălin a luat legătura cu Popescu Crişan, om cu „relaţii mari şi multe cunoştinţe” – cum se motivează în hotărâre. Acest Popescu Crişan i-a recomandat lui Ciubotaru Cătălin Societatea de avocaţi Enache & Enache din Bucureşti. Tot Popescu Crişan urma să se ocupe de organizarea unei conferinţe de presă pe care Zdenek

9

Zemek urma s-o ţină în legătură cu mişcările sindicale de la SC TEPRO SA Iaşi. La sfârşitul lunii iulie 2000, martorul Popescu Crişan i-a cerut inculpatului Frantişek Priplata să facă demersurile necesare ca paza SC TEPRO SA Iaşi să fie preluată de SC PROTECT SRL Vaslui. Cu această ocazie, inculpatul Frantişek Priplata a pus problema înlăturării lui Săhleanu Virgil din fruntea sindicatului de la SC TEPRO SA Iaşi, cu speranţa că mişcările sociale din combinat vor înceta. În perioada 10-16 iulie 2000, inculpaţii Ciubotaru Cătălin şi Frantişek Priplata, împreună cu Popescu Crişan s-au deplasat la Societatea de avocaţi Enache. Mulţumit de întrevederea cu avocaţii, inculpatul Frantişek Priplata i-a promis inculpatului Ciubotaru Cătălin că în zilele următoare îl va însoţi la SC TEPRO SA Iaşi în vederea încheierii contractului de pază cu această societate. La 18 iulie 2000, inculpaţii Ciubotaru Cătălin, Frantişek Priplata, împreună cu translatoarea Ana Conevalic, s-au deplasat la SC TEPRO SA Iaşi în biroul directorului executiv Gavula Teodor – reprezentantul lui Zdenek Zemek, căruia inculpatul Frantişek Priplata i-a comunicat că Zdenek Zemek a fost de acord cu încheierea contractului de pază a SC TEPRO SA Iaşi, cu societatea de pază PROTECT SRL, patronată de inculpatul Ciubotaru Cătălin. Apoi, inculpatul a fost condus în biroul directorului general, inculpatul Bălan Victor, căruia i s-a comunicat că SC TEPRO SA Iaşi urma să încheie contract de pază cu societatea inculpatului Ciubotaru Cătălin. S-au discutat caluzele contractului, valoarea prestaţiei, urmând ca în perioada următoare, inculpatul Ciubotaru Cătălin să transmită oferta de contract către conducerea SC TEPRO SA Iaşi. La începutul lunii august 2000, motivează instanţa, inculpatul Ciubotaru Cătălin a fost contactat telefonic de translatora Ana Conevalic care i-a comunicat să se prezinte pe 10 august 2000 la Hotelul Hilton din Bucureşti, spre a discuta şi negocia clauzele contractului de pază cu deţinătorul pachetului majoritar de acţiuni de la SC TEPRO SA Iaşi, Zdenek Zemek. La data de 10 august 2000, la Hotelul Hilton din Bucureşti s-au întâlnit Ciubotaru Cătălin, Frantişek Priplata, Ana Conevalic şi Zdenek Zemek. S-a discutat prin intermediul translatoarei Ana Conevalic , problema preluării prin transfer a salariaţilor Corpului de pază propriu de la SC TRPRO SA Iaşi de către SC PROTECT SRL cu 96 angajaţi şi a 24 muncitori din combinat care, ulterior, aveau să fie concediaţi de Ciubotaru Cătălin. Acesta din urmă a fost de acord cu acest aranjament. Ulterior, a mai avut loc o rundă de convorbiri la care a participat pe lângă cei amintiţi şi inculpatul Bălan Victor. Cu această ocazie, Zdenek Zemek a decis ca paza la SC TEPRO SA Iaşi să fie asigurată de SC PROTECT SRL Vaslui, aparţinând inculpatului Ciubotaru Cătălin, aspect

10

care i-a fost pus în vedere inculpatului Bălan Victor. Inculpatul Ciubotaru Cătălin a pretins 400.000.000 lei lunar, pentru asigurarea pazei, sumă care inculpatului Bălan Victor, director general la SC TEPRO SA Iaşi, i s-a părut exagerată. S-a convenit totutşi, asupra acestei sume, urmând ca Ciubotaru Cătălin să se ocupe şi de problema înlăturării liderului de sindicat Săhleanu Virgil. Instanţa reţine că, odată cu discutarea preluării pazei la SC TEPRO SA Iaşi, Zdenek Zemek l-a întrebat expres pe inculpatul Ciubotaru Cătălin dacă poate să-l înlăture pe Săhleanu Virgil, iar Ciubotaru Cătălin a răspuns afirmativ. Inculpatul Frantişek Priplata l-a întrebat pe inculpatul Ciubotaru Cătălin dacă are nevoie de sprijin financiar pentru agresarea lui Săhleanu Virgil şi că, date şi informaţii despre liderul sindical urma să ceară de la inculpatul Bălan Victor, directorul general al SC TEPRO SA Iaşi care, fiind prezent la şedinţă a fost de acord cu această înţelegere. Instanţa reţine că ideea înlăturării cu forţa a liderului sindical Săhleanu Virgil, considerat un obstacol de factorii de decizie din SC TEPRO SA Iaşi a apărut înainte de discuţia de la Hotelul Hilton şi că această idee a prins contur exact cu prilejul acestei discuţii în care, toţi participanţii au căzut de acord cu privire la scoaterea în orice fel, incluzând violenţa fizică, a lui Săhleanu Virgil din relaţia patronat, conducerea societăţii, sindicat, salariaţi. La 16 august 2000, la sediul SC TEPRO SA Iaşi s-a semnat contractul de prestări servicii nr.6759 din 16 august 2000 între SC TEPRO SA Iaşi – beneficiar şi SC PROTECT SRL Vaslui – prestator. Salariaţii corpului de pază proprie a SC TEPRO SA Iaşi au fost concediaţi şi li s-a comunicat că începând cu data semnării contractului, paza obiectivului va fi preluată de către SC PROTECT SRL Vaslui, că întregul corp de pază al combinatului va fi transferat la această societate de pază cu menţinerea atribuţiilor şi salariului. Toţi paznicii au refuzat să semneze ordinele de transfer, manifestându-şi temerea că ulterior, vor fi transferaţi la alte puncte de lucru sau vor fi disponibilizaţi. S-a interpretat că această acţiune a salariaţilor a fost susţinută de Săhleanu Virgil, liderul de sindicat. În ziua de 19 august 2000, inculpatul Ciubotaru Cătălin s-a prezentat la sediul SC TEPRO SA Iaşi cu mai mulţi agenţi de pază pentru ca, potrivit contractului să preia paza unităţii. Agenţii au fost împiedicaţi să intre în incinta societăţii de către 20-25 salariaţi conduşi de liderul sindical Săhleanu Virgil. În aceste condiţii, Ciubotaru Cătălin şi-a instalat paza în exteriorul societăţii SC TEPRO SA Iaşi, după care a sesizat Poliţia municipiului Iaşi că este împiedicat să execute contractul de pază încheiat, prin acţiuni conduse de Săhleanu Virgil. Instanţa de fond motivează că, în timp ce inculpatul Ciubotaru Cătălin se afla la sediul poliţiei, a fost contactat telefonic de inculpatul

11

Bălan Victor care i-a spus că trebuie să facă ceva cu Săhleanu Virgil, care creează probleme aşa cum s-a discutat anterior. În jurul orei 1100, inculpatul Ciubotaru Cătălin, întors de la sediul poliţiei la SC TEPRO SA Iaşi, a întâlnit pe inculpatul Spumă Gelu, directorul filialei Iaşi a SC PROTECT SRL, inculpatul Vartolomei Nelu, şeful obiectivelor de pază din Iaşi, inculpatul Bahnă Claudiu Irinel şi alţi agenţi de pază. Cu această ocazie, inculpatul Ciubotaru Claudiu i l-a arătat inculpatului Bahnă Claudiu Irinel pe liderul sindicat Săhleanu Virgil, despre care a afirmat că este persoana din pricina căreia nu poate prelua paza societăţii şi căruia trebuie să-i rupă oasele. Inculpatul Bahnă Claudiu Irinel a afirmat că se va ocupa de această problemă. Cu această ocazie, inculpatul Ciubotaru Cătălin i-a promis lui Bahnă Claudiu 10 milioane lei pentru agresarea lui Săhleanu Virgil. Inculpatul Ciubotaru Cătălin, împreună cu cu Spumă Gelu şi Vartolomei Nelu s-au urcat apoi în autoturismul primului unde, Ciubotaru Cătălin i-a informat pe cei doi despre cererile inculpaţilor Frantişek Priplata şi Bălan Victor de a rezolva problema Săhleanu Virgil. Le-a comunicat că a discutat cu inculpatul Bahnă Claudiu Irinel căruia i-a cerut să-l bată pe Săhleanu Virgil, în aşa fel încât acesta să aibă nevoie de spitalizare şi să fie împiedicat a lua legătura cu salariaţii din combinat. Inculpatul Ciubotaru Cătălin le-a pus în vedere celor doi inculpaţi să-l sprijine pe inculpatul Bahnă Claudiu Irinel, în acţiunea de agresare fizică a liderului de sindicat. În dimineaţa următoare, 20 august 2000, SC PROTECT SRL Vaslui a reuşit să instaleze proprii agenţi de pază în combinat, dar pe 21 august 2000, din nou aceştia au fost scoşi de salariaţii SC TEPRO SA din incinta societăţii. Instanţa reţine că şi cu acest prilej, inculpatul Bălan Victor i-a spus lui Ciubotaru Cătălin că trebuie să facă ceva cu Săhleanu Virgil, care este cauza incidentelor petrecute. În ziua de 25 august 2000, inculpatul Ciubotaru Cătălin i-a cerut inculpatului Bahnă Claudiu Irinel să meargă la Iaşi şi să-l agreseze fizic pe Săhleanu Virgil, spunându-i că sunt mulţi bani în joc, că persoane sus-puse îl presează în acest sens, că sunt implicaţi Bălan Victor, Zdenek Zemek, Frantişek Priplata. Inculpatul Bahnă Claudiu Irinel a manifestat dezinteres faţă de dedesubturile „afacerii” şi l-a asigurat pe inculpatul Ciubotaru Cătălin că se va deplasa la Iaşi pentru a-l agresa fizic pe Săhleanu Virgil. În continuare, cei doi au organizat în amănunt deplasarea la Iaşi, Ciubotaru Cătălin i-a spus lui Bahnă Claudiu Irinel că înainte de a pleca la Iaşi să ia legătura cu şeful lui direct, inculpatul Blăniţă Valentin, de la care va primi bani pentru deplasare, iar la Iaşi va fi ajutat de către Spumă Gelu şi Vartolomei Nelu. În aceeaşi zi, inculpatul Bahnă Claudiu Irinel s-a întâlnit cu prietenul său, coinculpatul Tofan Ion, căruia i-a cerut să-l ajute în

12

acţiunea de violentare fizică a lui Săhleanu Virgil, promiţându-i drept recompensă suma de două milioane lei. În ziua de 27 august 2000, inculpatul Bahnă Claudiu Irinel a cerut şi a primit de la inculpatul Blăniţă Valentin 200.000 lei, necesară deplasării în municipiul Iaşi, în vederea urmăririi şi agresării lui Săhleanu Virgil. În aceeaşi dimineaţă, inculpatul Bahnă Claudiu i-a încunoştiinţat telefonic pe inculpaţii Spumă Gelu şi Vartolomei Nelu că va veni la Iaşi, împreună cu un prieten, cerându-le să-i aştepte în gară şi spunându-le că scopul deplasării este problema Săhleanu. Ajunşi în Iaşi la ora 1400, inculpaţii Bahnă Claudiu şi Tofan Ioanau fost aşteptaţi în gară cu autoturismul filialei Iaşi a SC PROTECT SRL de către inculpaţii Spumă Gelu şi Vartolomei Nelu. Inculpatul Bahnă Claudiu le-a cerut celor doi să-l conducă la locul unde locuieşte liderul sindical Săhleanu Virgil. Ajunşi cu autoturismul la intersecţia străzii Argeş 2 cu Şoseaua Naţională, Vartolomei Nelu le-a arătat blocul D.10 unde locuia Săhleanu Virgil, precum şi locul unde acesta îşi parchează de obicei autoturismul. În perioada 27 august 1 septembrie 2000, inculpaţii Bahnă Claudiu şi Tofan Ioanau mâncat şi au fost cazaţi în locuinţele coinculpaţilor Spumă Gelu şi Vartolomei Nelu, care erau închiriate de SC PROTECT SA Vaslui şi date în folosinţa acestora. În această perioadă, Bahnă Claudiu şi Tofan Ioanl-au urmărit pe Săhleanu Virgil, aşteptând un moment prielnic pentru a-l agresa. În toată această perioadă, cei doi n-au reuşit să agreseze victima, deoarece era mereu însoţită , iar Spumă Gelu îi avertizase pe agresori să nu se atingă de alte persoane din familia lui Săhleanu Virgil. La 31 august 2000, Bălan Victor l-a sumat pe inculpatul Ciubotaru Cătălin şi i-a cerut să respecte contractul şi în termen scurt să rezolve problema cu Săhleanu Virgil. După 1 septembrue 2000, în perioada sâmbătă-duminică, inculpaţii Bahnă Claudiu şi Tofan Ioanau încetat urmărirea şi s-au întors la Bârlad. La 4 septembrie 2000, inculpatul Ciubotaru Cătălin s-a prezentat la SC MOVAS SA Vaslui unde, prin intermediul translatoarei Ana Conevalic i-a cerut inculpatului Frantişek Priplata, patronul firmei, să-i plătească sumele de bani restante, aferente serviciilor de pază prestate. Frantişek Priplata s-a interesat de situaţia de la SC TEPRO SA Iaşi şi la răspunsul inculpatului Ciubotaru Cătălin care l-a informat că a depus plângere la poliţie împotriva celor vinovaţi de a-l fi împiedicat să preia paza obiectivului, Frantişek Priplata i-a cerut să intre cu forţa pentru a prelua paza şi să rezolve problema liderului de sindicat Săhleanu Virgil, întrucât la 14 septembrie 2000 în România urma să vină patronul Zdenek Zemek.

13

Frantişek Priplata l-a întrebat pe Ciubotaru Cătălin de câţi bani are nevoie pentru a rezolva această problemă. Cel din urmă i-a răspuns că asemenea servicii se plătesc cu 5.000 dolari. În final, inculpaţii au căzut de acord asupra sumei de 3000 dolari. Frantişek Priplata i-a mai atras atenţia lui Ciubotaru Cătălin asupra faptului că, dacă nu-l va înlătura pe Săhleanu Virgil din fruntea sindicatului nu va prelua paza efectivă la SC TEPRO Iaşi şi va pierde contractul. Inculpatul Ciubotaru Cătălin l-a asigurat că are deja doi oameni pe urmele lui Săhleanu Virgil. În aceeaşi zi, Ciubotaru Cătălin i-a cerut la telefon lui Bahnă Claudiu să-l agreseze fizic de urgenţă pe Săhleanu Virgil, întrucât şi asupra lui se exercită presiuni. În ziua următoare, 5 septembrie 2000, inculpatul Ciubotaru Cătălin a discutat din nou cu inculpatul Bahnă Claudiu căruia i-a spus să ia bani de la inculpatul Blăniţă Valentin şi să plece la Iaşi spre a rezolva problema „Săhleanu”. Concomitent, l-a informat pe inculpatul Bălan Victor că a trimis doi oameni la Iaşi să-l agreseze fizic pe Săhleanu Virgil. Inculpatul Bălan Victor i-a răspuns: „Cu cât mai repede cu atât mai bine.” În aceeaşi zi, Bahnă Claudiu s-a întâlnit cu Tofan Ioanşi au decis să folosească cuţit pentru agresarea lui Săhleanu Virgil. Despre acest fapt l-au informat şi pe Ciubotaru Cătălin care i-a promis inculpatului Bahnă Claudiu că dacă îl omoară pe Săhleanu Virgil va dubla suma. Inculpaţii Bahnă Claudiu şi Tofan Ion au plecat la Iaşi în dimineaţa zilei de 6 septembrie, s-au dus la locuinţa lui Vartolomei Nelu, apoi s-au deplasat la blocul din apropiere unde locuia Săhleanu Virgil, pe care n-au putut să-l atace întrucât nu era singur. Peste noapte, inculpaţii Bahnă Claudiu şi Tofan Ioan au dormit la inculpatul Spumă Nelu, iar dimineaţa, în jurul orei 600 s-au deplasat la apartamentul lui Vartolomei Nelu unde Tofan Ioan şi-a schimbat hainele, după care s-au deplasat pe strada Argeş nr.2 la blocul D.10, unde l-au aşteptat în scara blocului pe Săhleanu Virgil, care locuia la etajul 2. În jurul orei 800, Săhleanu Virgil a ieşit din locuinţă singur, a coborât scările şi ajuns la parter, în scara blocului a fost atacat de inculpatul Bahnă Claudiu Irinel care l-a lovit în faţă cu pumnul mâinii drepte pe care avea o rozetă metalică de robinet. În urma loviturii puternice, Săhleanu Virgil s-a dezechilibrat spre inculpatul Tofan Ioan care, înarmat cu un cuţit l-a tăiat în zona gâtului, cuzându-i o plagă cu lungimea de 14 cm, după care i-a aplicat consecutiv, mai multe lovituri înjunghiate cu cuţitul în zone vitale ale corpului, lama cuţitului având lungimea de 14 cm. În

14

acest timp, Bahnă Claudiu, continua să-l lovească cu pumnii şi picioarele pe Săhleanu Virgil. După ce victima şi-a pierdut cunoştinţa, inculpaţii Bahnă Claudiu şi Tofan Ioanau intrat în apartamentul lui Vartolomei Nelu căruia i-au spus că l-au agresat pe Săhleanu Virgil şi i-au cerut să-i transporte la Vaslui unde au ajuns la ora 900. Între timp, victima Săhleanu Virgil a fost transportată la spital unde a decedat. Potrivit raportului de necropsie medico-legală nr.64.P/C/22.11.2000 al Laboratorului de Medicină Legală Iaşi, moartea victimei Săhleanu Virgil a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragic consecutiv unor multiple plăgi înjunghiate cu secţiune incompletă de arteră axilară dreaptă, cu interesare de parenchin hepatic, generatoare de hemotorax şi hemiperitoneu, precum şi hemoragie externă. S-a concluzionat că plăgile prin înjunghiere au avut potenţial tanato-generator. După uciderea lui Virgil Săhleanu, în zilele de 7 şi 8 septembrie 2000, inculpaţii Ciubotaru Cătălin, Blăniţă Valentin, Spumă Gelu Alexandru, Vartolomei Nelu Viorel şi Bahnă Claudiu Irinel s-au întâlnit de mai multe ori şi au stabilit să şteargă urmele infracţiunii. Inculpatul Ciubotaru Cătălin le-a spus celorlalţi că în spatele „afacerii Săhleanu” sunt persoane importante, respectiv Frantişek Priplata, Bălan Victor, Zdenek Zemek şi că aceştia sunt în măsură să le ţină spatele şi să-i acopere. Instanţa de fond menţionează că în perioada 27 august – 1 septembrie 2000, spre a înlesni ca inculpaţii Bahnă Claudiu şi Tofan Ioansă-l urmărească şi să-l agreseze pe Săhleanu Virgil, inculpatul Vartolomei Nelu l-a rugat pe vărul lui, Vartolomei Ovidiu, să vină cu maşina lui la Iaşi, întrucât Vartolomei Nelu şi Spumă Gelu aveau la dispoziţie doar maşina societăţii SC PROTECT SRL care era inscripţionată pe capotă cu numele firmei şi care ar fi atras atenţia. Examinând apărările inculpaţilor, instanţa de fond reţine că inculpaţii Bălan Victor, Frantişek Priplata, Vartolomei Nelu, Spumă Gelu şi Blăniţă Valentin nu recunosc să fi avut vreo contribuţie la uciderea liderului sindical Săhleanu Virgil sau că s-au asociat în vederea agresării acestuia. Inculpatul Ciubotaru Cătălin s-a apărat în sensul că nu a comis instigare la infracţiunea de omor calificat cum a fost trimis în judecată, ci pe aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi că infracţiunea de asociere în vederea comiterii de infracţiuni nu există în cauză. Inculpaţii Tofan Ioan şi Bahnă Claudiu Irinel recunosc faptele aşa cum au fost descrise, apărându-se că nu au acţionat cu intenţia de a ucide, ci doar de a răni victima.

15

Din examinarea materialului probator, instanţa de fond reţine că inculpaţii Frantişek Priplata, Bălan Victor, Ciubotaru Cătălin au instigat pe inculpaţii Bahnă Claudiu Irinel şi Tofan Ioan să-l agreseze pe liderul Săhleanu Virgil, astfel încât acesta să nu se poată prezenta la unitate 2-3 săptămâni, ca în această perioadă să se poată pune în executare acţiunea de preluare a pazei obiectivului şi concomitent, să se pună capăt mişcării sindicale din combinat, respectiv conflictele de muncă. Instanţa motivează că, trimiterea în judecată a inculpaţilor de mai sus pentru instigare la infracţiunea de omor calificat nu corespunde cu starea de fapt, în sensul că autorii direcţi ai omorului „au depăşit limitele”, că instigatorii i-au îndrumat pe autori doar să-l agreseze, iar aceştia din urmă au comis o faptă mai gravă decât aceea la care au fost determinaţi, iar această agravare nu se poate răsfrânge şi asupra instigatorilor, întrucât aceştia nu aveau cum să prevadă că o să-l omoare pe liderul sindical. Pentru aceste considerente, după ce a pus în discuţie schimbarea încadrărilor juridice, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor în rechizitoriu, din infracţiunea de instigare la omor calificat prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art.175 lit.a, b, f C.pen. în infracţiunea de instigare la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art.183 C.pen. Pentru aceleaşi argumente, motivează instanţa de fond, în baza art.334 C.proc.pen. este necesară schimbarea încadrării juridice dată faptelor în rechizitoriu din infracţiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.174 – 175 C.pen. în infracţiunea de complicitate la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.183 C.pen., pentru inculpatul Vartolomei Nelu Viorel. S-a reţinut în sarcina inculpatului Vartolomei Nelu Viorel că i-a cazat şi asigurat hrana inculpaţilor Bahnă Claudiu Irinel şi Tofan Ioan, le-a indicat locuinţa victimei, purtându-i cu maşina prin oraş şi în mod deosebit l-a chemat pe vărul lui – martorul Vartolomei Ovidiu – cu maşina spre a-i sprijini pe cei doi inculpaţi la agresarea liderului sindical Săhleanu Virgil. În ce-l priveşte pe inculpatul Spumă Gelu Alexandru, instanţa de fond a motivat că acesta a avut o contribuţie minoră, că doar i-a cazat şi le-a asigurat hrană celor doi ucigaşi şi că, în cazul inculpatului Spumă Gelu Alexandru se poate reţine doar infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art.264 alin.1 C.pen., sens în care instanţa în baza art.334 C.proc.pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor în rechizitoriu, din complicitate la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, f C.pen. De asemenea, menţionează instanţa, nu se poate reţine că inculpatul Spumă Gelu Alexandru a acţionat cu intenţia de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, motiv pentru care în baza art.11 pct.2 lit.a şi art.10 lit.d

16

C.proc.pen. l-a achitat pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 C.pen. În ce-i priveşte pe inculpaţii Tofan Ioan şi Bahnă Claudiu Irinel, instanţa de fond a reţinut că aceştia au premeditat uciderea lui Săhleanu Virgil, că au comis fapta din interes material şi în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor publice ale victimei, acelea de lider sindical la SC TEPRO SA Iaşi, pentru care i-a condamnat pentru coautorat la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen. Referitor la inculpatul Blăniţă Valentin, instanţa pentru considerentele deja arătate, a schimbat încadrarea juridică dată faptelor acestuia în rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.174, 175 lit.a, f C.pen., în in infracţiunea prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.183 C.pen. Instanţa a apreciat însă că, inculpatul nu a săvârşit nici acţiuni care ar putea intra sub incidenţa acestei infracţiuni şi l-a achitat pe Blăniţă Valentin prin aplicarea art.10 lit.a C.proc.pen. – fapta nu există. Instanţa a motivat că prin uciderea lui Săhleanu Virgil, partea civilă Săhleanu Marieta – soţia victimei şi Săhleanu Alexandra – fiica minoră a acestuia au suferit daune materiale şi morale şi i-a obligat în solidar, pe inculpaţii Priplata Frantişek, Bălan Victor, Spumă Gelu Alexandru, Vartolomei Nelu Viorel, Ciubotaru Cătălin, Tofan Ioan şi Bahnă Claudiu să le plătească 450.000.000 lei şi separat o prestaţie periodică lunară de întreţinere de 1.500.000 lei pentru minora Săhleanu Alexandra, începând din 7 septembrie 2000 până la majoratul acesteia. Instanţa a constatat că partea vătămată APAPS (fostă FPS) nu se constituie parte civilă, menţionând că nu mai au pagubă ca urmare a anulării contractului de vânzare a acţiunilor de către instanţa civilă. Împotriva acestei hotărîâri au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, partea civilă Săhleanu Marieta şi inculpaţii Bahnă Claudiu Irinel, Tofan Ioan, Vartolomei Nelu Viorel, Ciubotaru Cătălin, Bălan Victor, Spumă Gelu Alexandru şi Frantişek Priplata. În apelul parchetului s-a solicitat înlăturarea achitării inculpaţilor Şerbotei Sergiu Constantin şi Frantişek Priplata pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin.2, 3 şi 5 C.pen. şi condamnarea acestora, întrucât comiterea infracţiunii este dovedită cu probele de la dosar. În apelul parchetului, sentinţa este criticată şi pentru achitarea inculpatului Blăniţă Valentin pentru ambele infracţiuni reţinute în rechizitoriu şi a inculpatului Spumă Gelu Alexandru pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art.323 alin.2 c.pen. Hotărârea este criticată referitor la inculpatul Spumă Gelu Alexandru şi pentru schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de favorizarea infractorului. Apelul parchetului critică sentinţa şi pentru schimbarea încadrării juridice de instigare la omor şi complicitate la omor dată faptelor

17

inculpaţilor care au contribuit la uciderea lui Săhleanu Virgil în infracţiunile de instigare, respectiv complicitate la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Hotărârea instanţei de fond mai este criticată în apelul parchetului pentru greşita individualizare a pedepselor, în sensul că sunt prea blânde, dar şi cu privire la soluţionarea laturii civile în ce priveşte pe minora Săhleanu Alexandra în partea referitoare la durata obligării inculpaţilor la prestaţia lunară către partea civilă. În sfârşit, procurorul critică obligarea inculpaţilor în solidar, la plata cheltuielilor judiciare către stat. În apelul său, inculpatul Bălan Victor critică hotărârea atacată pentru condamnarea lui şi solicită achitarea pentru ambele infracţiuni ce i-au fost reţinute, iar în subsidiar, a cerut restituirea dosarului la procuror pentru continuarea urmăririi penale pe care o consideră incompletă. În apelul său, inculpatul Frantişek Priplata a criticat hotărârea de asemenea, pentru condamnarea lui pentru infracţiunile prevăzute de art.323 alin.2 şi art.25 C.pen. raportat la art.183 C.pen. şi a cerut achitarea în totalitate. Inculpatul Spumă Gelu Alexandru a criticat hotărârea pentru condamnarea lui pentru infracţiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 alin.1 C.pen. şi a cerut achitarea, iar în subsidiar, aplicarea art.81 C.pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Inculpatul Ciubotaru Cătălin a criticat hotărârea de condamnare, cerând în principal, achitarea pentu infracţiunile reţinute în sarcina lui, iar în subsidiar, reducerea pedepsei. În acelaşi sens a criticat hotărârea şi inculpatul Vartolomei Nelu Viorel care a cerut în subsidiar, aplicarea art.81 C.pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Inculpaţii Tofan Ioan şi Bahnă Claudiu Irinel au criticat hotărârea pentru încadrarea juridică dată faptei şi au cerut schimbarea încadrării juridice în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 C.pen., precum şi achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 C.pen. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr.190/A din 8 octombrie 2003, pronunţată în dosarul nr.1109/2003 a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva sentinţei penale nr.446 din 5 noiembrie 2002 a Tribunalului Satu Mare pe care a desfiinţat-o, a modificat-o parţial în sensul că: 1. A înlăturat aplicarea art.11 pct.2 lit.a şi art.10 lit.a C.proc.pen. cu privire la inculpatul Şerbotei Sergiu Constantin şi în baza art.215 alin.2, 3 şi alin.5 C.pen. l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave la 14 ani închisoare, cu

18

aplicarea art.71, 64 C.pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b şi c C.pen., după executarea pedepsei închisorii. 2. A decontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului Frantişek Priplata în pedepsele componente, a înlăturat aplicarea art.11 pct.2 lit.a şi art.20 lit.a C.proc.pen. şi în baza art.215 alin.2, 3 şi 5 C.pen. l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave la pedeapsa de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c C.pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei. A majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.1 C.pen. de la 4 ani închisoare la 6 ani închisoare. În baza art.334 C.proc.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de instigare la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art.183 C.pen. în infracţiunea de instigare la omor calificat, prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, b şi f C.pen. şi făcând aplicarea art.76 alin.2 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul Frantişek Priplata la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b C.pen. În baza art.33 lit.a, 34 lit.b şi art.35 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 C.pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c C.pen. 3. A decontopit pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului Bălan Victor şi în baza art.334 C.proc.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de instigare la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art.183 C.pen. în infracţiunea de instigare la omor calificat, prevăzută de art.25 raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen. şi făcând aplicarea art.76 alin.2 C.pen. l-a condamnat pe inculpat la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a – c C.pen. În baza art.33 lit.a, 34 lit.b C.pen. şi art.35 C.pen. a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 C.pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închiosoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a - c C.pen. 4. A decontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului Ciubotaru Cătălin şi în baza art.334 C.proc.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de instigare la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte în infracţiunea de instigare la omor calificat, prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a,

19

b şi f C.pen., pentru care l-a condamnat la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a – c C.pen. În baza art.33 lit.a – 34 lit.b şi 35 C.pen. a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 C.pen., urmând ca în final să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, cu aplicarea art.71, 64 C.pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c C.pen. 5. A decontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului Vartolomei Nelu Viorel şi în baza art.334 C.proc.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din complicitate la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.183 C.pen. în infracţiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen. şi făcând aplicarea art.76 alin.2 C.pen. l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c C.pen. În baza art.33 lit.a – 34 lit.b şi art.35 C.pen. a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 C.pen., urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, cu aplicarea art.71, 64 C.pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a – c C.pen. 6. În baza art.369 alin.1 C.proc.pen. a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă Săhleanu Marieta. 7. În baza art.379 pct.1 C.proc.pen. a respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii Bălan Victor, Frantişek Priplata, Ciubotaru Cătălin, Vartolomei Nelu Viorel, Spumă Gelu Alexandru, Tofan Ioan şi Bahnă Claudiu Irinel. 8. A înlăturat obligarea, în solidar, a inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat şi în baza art.191 alin.2 C.proc.pen. a obligat inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează: inculpatul Şerbătei Sergiu Constantin la 20.000.000 lei; inculpatul Frantişek Priplata la 40.000.000 lei, iar inculpaţii Bălan Victor, Ciubotaru Cătălin, Vartolomei Nelu Viorel, Spumă Gelu Alexandru, Tofan Ioan şi Bahnă Claudiu Irinel la plata sumelor de câte 10.000.000 lei. 9. A completat hotărârea instanţei de fond cu privire la obligarea în solidar a inculpaţilor la plata sumei de 1.500.000 lei lunar către minora Săhleanu Alexandra, în sensul că îi obligă pe aceştia, iar în cazul continuării studiilor până la terminarea acestora, dar nu mai mult de data la care înplineşte vârsta de 25 ani. Instanţa de apel a menţinut starea de arest a inculpaţilor arestaţi în cauză. I-a obligat pe inculpaţii Frantişek Priplata la la 17.784.270 lei, reprezentând cheltuieli pentru plata interpretei Andreicuţ Lucica.

20

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Oradea a motivat astfel: În mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor Şerbotei Sergiu Constantin şi Frantişek Priplata pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin.2, 3 şi 5 C.pen., întrucât din probele dosarului rezultă cu certitudine comiterea faptei de către inculpaţi, recursul parchetului fiind fondat. Instanţa de apel reţine că inculpatul Şerbotei Sergiu Constantin, în calitate de dirctor al Direcţiei Restructurare, Privatizare 2 Metalurgie, Mine, Geologie din cadrul FPS şi membru al comisiei de licitaţie a SC TEPRO SA Iaşi răspundea, conform fişei postului de „corectitudinea aplicării legislaţiei, instrucţiunilor, normelor şi procedurilor în domeniul privatizării societăţilor comerciale.” În pofida acestor atribuţii, inculpatul Şerbotei Sergiu Constantin în înţelegere cu coinculpatul Frantişek Priplata şi cu învinuitul Zdenek Zemek cu privire la care s-a disjuns cauza, a facilitat privatizarea SC TRPRO SA Iaşi către societatea cehă ZELEZARNY VESELI prin împuternicitul Frantişek Priplata cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, cauzând statului român, prin FPS Bucureşti, o pagubă de 62.168.750.000 lei, în prezent reparată. Activitatea frauduloasă a celor doi inculpaţi – motivează instanţa – s-a concretizat iniţial în trucarea licitaţiilor din 24 iunie 1998, licitaţie la care au participat doi ofertanţi, respectiv, societatea comercială cehă ZELEZARNY VESELI SA reprezentată de inculpatul Frantişek Priplata în calitate de împuternicit al învinuitului Zdenek Zemek şi Asociaţia PRIVAT TEPRO Iaşi reprezentată de numiţii Cătoiu Andrei, Ursachi Elena şi Toma Paul. S-a mai motivat că însăşi participarea firmei reprezentată de inculpatul Frantişek Priplata la această licitaţie s-a dovedit frauduloasă, inculpatul în înţelegere cu coinculpatul Şerbotei Sergiu Constantin depunând garanţia de participare în sumă de 245.000 USD într-un alt cont, deşi Frantişek Priplata cunoştea numărul corect al contului în care trebuia depusă garanţia respectivă. Cu ocazia licitaţiei, deşi după analizarea ofertelor prezentate inculpatul Şerbotei Sergiu Constantin a anunţat iniţial că Asociaţia PRIVAT TEPRO are un punctaj mai mare, peste câteva ore s-a întocmit proces-verbal din care a rezultat că, de fapt câştigătoare a licitaţiei este societatea cehă cu largul concurs al inculpatului Şerbotei Sergiu Constantin în înţelegere cu inculpatul Frantişek Priplata. De altfel, reţine instanţa de apel, întreaga activitate ulterioară a inculpatului Şerbotei Sergiu Constantin a fost pusă în slujba finalizării contractului de privatizare al SC TEPRO SA Iaşi către SC ZELEZARNY VESELI cu încălcarea dispoziţiilor legale.

21

După acceptarea firmei cehe la licitaţie, în lipsa înscrisurilor referitoare la bonitatea investitorilor străini, obligatorie în astfel de cazuri, inculpatul Şerbotei Sergiu Constantin a acceptat în cadrul şedinţei de negociere a clauzelor contractuale din 13 iulie 1998 ca pentru garantarea investiţiilor cumpărătorul să emită bilete la ordin pe numele societăţii TEPRO Iaşi şi nu pe a vânzătorului FPS Bucureşti, deşi avea posibilitatea şi chiar obligaţia să solicite cumpărătorului reprezentat de inculpatul Frantişek Priplata să folosească o altă modalitate de garantare a investiţiilor. Activitatea ilicită a inculpatului Şerbotei Sergiu Constantin mai rezultă – motivează instanţa de apel – şi din aprobarea planului de investiţii depus de inculpatul Frantişek Priplata în lipsa proiectului tehnic, fapt ce a permis acestuia din urmă să introducă, cu rea-credinţă în acest plan obiective de investiţii care erau deja executate pe cheltuiala statului român cu mult timp înainte de declanşarea procesului de privatizare. În acelaşi context se înscrie şi acceptarea de către inculpatul Şerbotei Sergiu Constantin a celor 20 bilete la ordin a câte 100.000 USD fiecare primite de la inculpatul Zdenek Zemek, în vederea garantării investiţiilor din contract cu termen de scadenţă la 1 iunie 2002, deşi cunoştea că în contract era stipulat ca termen scadent al biletelor la ordin data de 30 octombrie 2000. La toate aceste acţiuni ilicite ale inculpatului Şerbotei Sergiu a participat şi inculpatul Frantişek Priplata cu excepţia „aceleia privind biletele la ordin”, contribuind împreună la crearea pagubei de peste 62 miliarde lei în dauna FPS Bucureşti. Fapta inculpaţilor astfel cum a fost descrisă, conchide instanţa de apel, întruneşte toate elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin.2, 3 şi 5 C.pen., pentru care aceasta i-a condamnat la câte 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c C.pen. Referitor la critica din apelul parchetului privind achitarea inculpatului Blăniţă Valentin de către instanţa de fond, instanţa de apel a constatat că în mod corect a procedat prima instanţă când a dispus achitarea acestui inculpat, probele dosarului neconfirmând vinovăţia acestuia. Se reţine că activitatea inculpatului s-a limitat la a-i înmâna inculpatului Bahnă Claudiu Irinel, în două rânduri, diverse sume de bani pentru deplasarea de la Bârlad la Iaşi dar şi această activitate a fost efectuată la ordinul şefului său direct, inculpatul Ciubotaru Cătălin. În acelaşi mod, se justifică achitarea inculpatului Spumă Gelu Alexandru pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 C.pen. şi schimbarea încadrării juridice a faptei din complicitate la infracţiunea de

22

omor calificat în infracţiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 alin.1 C.pen. Instanţa de fond a apreciat corect participarea minoră a acestuia la uciderea victimei, concretizată în asigurarea cazării pentru Bahnă Claudiu Irinel şi Tofan Ioan, activităţi desfăşurate de altfel – reţine instanţa de apel – din dispoziţia şefului său ierarhic, cazarea fiind asigurată în locuinţa proprietatea firmei al cărui angajat era inculpatul. Pe de altă parte - motivează instanţa de apel – nu se pune problema asocierii inculpatului Spumă Gelu pentru comiterea infracţiunii cu ceilalţi coinculpaţi pe care inculpatul Spumă Gelu nici nu-i cunoştea. În aceste condiţii se apreciază că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare cu privare de libertate corespunde scopului prevăzut de art.52 C.pen. În ce priveşte critica hotărârii instanţei de fond din apelul parchetului referitoare la încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţii Frantişek Priplata, Bălan Victor şi Ciubotaru Cătălin, trimişi în judecată pentru infracţiuni de instigare la omor calificat, prevăzute de art.25 C.pen. raportat la art.174 – 175 C.pen., precum şi a faptei comisă de inculpatul Vartolomei Nelu Viorel trimis în judecată pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen., instanţa de apel a considerat-o fondată, în sensul că în mod greşit instanţa fondului a schimbat încadrările din actul de sesizare în art.25 C.pen., respectiv 26 C.pen. raportat la art.183 C.pen. A reţinut că din probele dosarului rezultă cu certitudine participarea inculpaţilor la comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen. săvârşită de autorii Tofan Ioan şi Bahnă Claudiu Irinel. Frantişek Priplata, Bălan Victor şi Ciubotaru Cătălin sunt participanţi sub forma instigării , iar Vartolomei Nelu Viorel sub forma complicităţii. Instanţa de apel reţine că din probe rezultă împrejurarea că inculpaţii din punct de vedere subiectiv nu au dorit neapărat moartea victimei, exceptându-l pe inculpatul Ciubotaru Cătălin, dar nici nu au exclus această posibilitate. Mai reţine că, încadrarea faptelor în prevederile art.323 alin.2 C.pen. cu privire la toţi inculpaţii condamnaţi în baza acestui text este legală şi temeinică, probele dosarului confirmând asocierea lor în vederea înlăturării liderului sindical prin orice mijloace, inclusiv suprimarea vieţii acestuia. Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de apel a apreciat ca fiind insuficientă pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului Frantişek Priplata pentru infracţiunea

23

prevăzută de art.323 alin.2 C.pen., acesta fiind iniţiatorul asocierii, astfel că a majorat pedeapsa de la 4 la 6 ani închisoare. Pe de altă parte, instanţa de apel a reţinut circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art.71 C.pen. în legătură cu participarea inculpaţilor Frantişek Priplata, Bălan Victor şi Vartolomei Nelu Viorel la uciderea victimei Săhleanu Virgil, constând în poziţia lor subiectivă potrivit căreia nu au urmărit uciderea acestuia dar au acceptat-o. Instanţa de apel a considerat că nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante faţă de inculpatul Ciubotaru Cătălin care a promis dublarea sumei de bani pentru autorii direcţi ai agresării fizice în cazul în care victima ar deceda. Pentru restul pedepselor nemodificate, instanţa de apel a motivat că acestea sunt just individualizate conform criteriilor legale ale art.72 C.pen. În ce priveşte apelurile declarate de inculpaţi s-a motivat că acestea sunt nefondate. Se reţine că vinovăţia inculpaţilor rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză, iar pedepsele aplicate nu sunt prea severe în raport de prevederile art.72 C.pen. Inatanţa de apel a apreciat că nu se impune nici restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale. Pe de altă parte, a constatat greşita obligare a inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare, în solidar şi greşita rezolvare a laturii civile faţă de minora Săhleanu Alexandra pentru care instanţa de apel a obligat inculpaţii la despăgubiri periodice până la vârsta de 25 ani, în situaţia continuării studiilor. Concomitent, a luat act de retragerea apelului părţii civile Săhleanu Marieta. Împotriva deciziei penale nr.190.A din 8 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, părţile civile Săhleanu Marieta şi Săhleanu Alexandra, inculpaţii Vartolomei Nelu Viorel, Bahnă Claudiu Irinel, Tofan Ioan, Ciubotaru Cătălin, Frantişek Priplata, Bălan Victor, Spumă Gelu Alexandru, Şerbotei Sergiu Constantin.

x x x În recursul parchetului decizia este criticată pentru menţinerea soluţiei de achitare a inculpatului Blăniţă Valentin pentru infracţiunile prevăzute de art.323 alin.2 C.pen. şi art.26 C.pen. raportat la art.183 C.pen. şi a inculpatului Spumă Gelu Alexandru pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 C.pen. şi greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.26 C.pen.. raportat la art.174 –

24

175 lit.a şi f C.pen. în infracţiunea prevăzută de art.264 alin.1 C.pen., motive de casare prevăzute de art.3859 pct.17 şi 18 C.proc.pen. şi pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor Frantişek Priplata, Bălan Victor, Ciubotaru Cătălin, Blăniţă Valentin, Vartolomei Nelu Viorel, Spumă Gelu alexandru, Tofan Ioan şi Bahnă Claudiu Irinel, motiv de casare prevăzut de art.3859 pct.14 C.proc.pen. În dezvoltarea motivelor de recurs, parchetul critică nu doar menţinerea soluţiei de achitare a inculpatului Blăniţă Valentin, dar şi schimbarea încadrării juridice prealabilă achitării din infracţiunea de complicitate la omor calificat în infracţiunea de complicitate la loviri sau vătămăti cauzatoare de moarte. În motivele recursului procurorului se susţine că inculpatul Blăniţă Valentin a comis infracţiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, f C.pen., ceea ce rezultă din împrejurările concrete în care inculpatul a acţionat şi din actele materiale care fac parte din latura obiectivă a infracţiunii. În acest sens, motivează parchetul, este de observat că inculpatul Blăniţă Valentin i-a dat inculpatului Bahnă Claudiu Irinel sumele de 200.000 lei şi 300.000 lei, reprezentând bani de deplasare de la Bârlad la Iaşi, de întreţinere şi cheltuială. Se motivează că ajutorul, înlesnirea făcută inculpatului Bahnă Claudiu Irinel de către Blăniţă Valentin în acţiunea de agresare şi ucidere a victimei a fost şi faptul că inculpatul Blăniţă Valentin l-a înlocuit pe inculpatul Bahnă Claudiu Irinel la conducerea, coordonarea celor 80 posturi de pază din Bârlad în perioadele cât acesta din urmă s-a deplasat la Iaşi pentru urmărirea şi uciderea lui Săhleanu Virgil. Se mai reţine că inculpatul Blăniţă Valentin a fost omul de legătură între cei doi coautori ai omorului, Bahnă Claudiu Irinel şi Tofan Ioan şi Ciubotaru Cătălin care conducea planul de ucidere a liderului sindical. Date fiind condiţiile concrete în care inculpaţii şi-au desfăşurat activităţile, fiind în localităţi diferite, inculpatul Ciubotaru Cătălin, având sediul societăţii şi locuinţa de la Vaslui, inculpatul Bahnă Claudiu la Bârlad, în toată perioada pregătirii uciderii victimei, legătura între cei doi s-a ţinut prin Blăniţă Valentin. Că Blăniţă Valentin are legătură cu uciderea victimei – susţin motivele de recurs ale procurorului – rezultă şi din împrejurarea că inculpatul Blăniţă Valentin l-a anunţat de mai multe ori la telefon pe Spumă Gelu pentru a-l întreba dacă „şi-a terminat treaba”. Se mai motivează că inculpatul Blăniţă Valentin a fost permanent la curent cu intenţiile ucigaşe ale lui Ciubotaru Cătălin şi Bahnă Claudiu, în acest sens invocându-se discuţia din 25 august 2000 dinte Bahnă Claudiu şi Blăniţă Valentin, purtată în faţa sediului Filialei Bârlad a SC PROTECT SRL în care Blăniţă Valentin îl întreba pe Bahnă Claudiu câţi

25

bani va primi pentru agresarea lui Săhleanu Virgil, iar acest i-a răspuns: „Sunt destui, suficienţi bani!” Toate aceste acte materiale coincid cu motivele de recurs ale parchetului, configurează trăsăturile laturii obiective a infracţiunii de complicitate la omor calificat, comisă de inculpatul Blăniţă Valentin. Sub aspect subiectiv, aceste acte materiale au fost comise cu intenţia de a ajuta autorii omorului la comiterea acestuia. În legătură cu achitarea inculpatului Spumă Gelu Alexandru pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 C.pen. şi cu schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina lui din art.26 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, f C.pen., în art.264 alin.1 C.pen. în motivele de recurs ale parchetului se reţine că inculpatul Spumă Gelu Alexandru i-a cazat pe cei doi coautori ai omorului şi le-a asigurat hrană. În perioada cât coautorii l-au urmărit pe Săhleanu Virgil prin Iaşi, inculpatul Spumă Gelu Alexandru le-a recomandat să-l surprindă singur şi să nu se atingă de soţia şi fiica acestuia care „n-au nici o vină”. Or, susţin motivele de recurs, această stare de fapt constituie infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi a complicităţii la omor calificat. Din materialitatea faptelor rezultă şi legătura subiectivă dintre inculpat şi ceilalţi participanţi care au contribuit la uciderea victimei. În recurs se mai motivează că greşit au schimbat instanţele încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu în favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 alin.1 C.pen., deoarece conţinutul constitutiv al infracţiunii de favorizare a infractorului presupune, sub aspectul laturii obiective, un ajutor dat unui infractor fără o înţelegere prealabilă sau în timpul săvârşirii infracţiunii, ori din activitatea materială a inculpatului Spumă Gelu Alexandru rezultă că acest ajutor, sprijin, a fost dat de către inculpat după o înţelegere prealabilă cu ceilalţi inculpaţi, după stabilirea unor sarcini precise în cadrul asocierii în vederea comiterii omorului. În final, recursul parchetului critică individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor Frantişek Priplata, Bălan Victor, Ciubotaru Cătălin, Vartolomei Nelu Viorel, Tofan Ioan şi Bahnă Claudiu Irinel. S-a motivat că instanţele n-au respectat prevederile art.72 C.pen. cu privire la criteriile de individualizare a pedepselor şi prin reţinerea unor circumstanţe atenuante nejustificate au redus în mod eronat pedepsele inculpaţilor.

x x x

26

În recursul inculpatului Şerbotei Sergiu Constantin (fila 94 şi urm.dos.ÎCCJ), decizia penală nr.190.A din 8 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea este criticată pentru condamnarea acestuia prin comiterea unei grave erori de fapt, motiv de casare prevăzut de art.3859 pct.18 C.proc.pen. În susţinerea recursului, inculpatul Şerbotei Sergiu Constantin relatează întreaga succesiune a actelor şi evenimentelor care s-au finalizat cu vânzarea pachetului de 50,997% acţiuni TEPRO SA Iaşi aparţinând FPS-ului; astfel cum sunt relevate de probele dosarului, începând cu oferta de vânzare până la încheierea contractului de vânzare nr.422 din 21 iulie 1998 (filele 163 – 265 vol.I urm.pen.). În recursul inculpatului Şerbotei Sergiu se motivează că deşi instanţa de apel ca şi parchetul nu constată nereguli în desfăşurarea procedurilor de vânzare-cumpărare prin licitaţie, ajunge la concluzia vă încheierea contractului nr.422/1998 este rezultatul manoperelor dolosive desfăşurate de coinculpaţii Şerbotei Constantin şi Frantişek Priplata. Se mai arată că instanţa de apel a omis să observe că, în cursul procesului de privatizare a SC TEPRO SA Iaşi, prin vânzarea pachetului de acţiuni aparţinând Fondului Proprietăţii Private, inculpatul Şerbotei Constantin Sergiu nu a fost implicat în calitatea de director al Direcţiei Restructurar şi Privatizare 2 din cadrul FPS ci în aceea de membru al comisiilor de licitaţie şi că procedurile anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare au fost efectuate de comisiile de licitaţie şi nu de o persoană anume, în speţă inculpatul Şerbotei Sergiu. Prin urmare, conchide recurentul Şerbotei Sergiu Constantin, parchetul şi instanţa de apel sunt într-o gravă eroare când reţin că acesta în înţelegere cu Frantişek Priplata a facilitat privatizarea SC TEPRO SA Iaşi către firma ZELEZARNY VESELI, a trucat licitaţia din 24 iunie 1998, a acceptat în cadrul şedinţei de negociere a caluzelor contractului din 13 iulie 1998 ca pentru garantarea investiţiilor, cumpărătorul să emită bilete la ordin pe numele societăţii TEPRO Iaşi şi nu pe a vânzătorului FPS Bucureşti; a aprobat planul de investiţii depus de inculpatul Frantişek Priplata în lipsa proiectului tehnic, a acceptat la 8 octombrie 1998 cele 20 bilete la ordin a câte 100.000 USD fiecare. Recurentul inculpat Şerbotei Sergiu Constantin subliniază că el a avut contribuţii la încheierea contractului de vânzare a acţiunilor în perioada 24 iunie 1998 – data organizării ultimei licitaţii şi 21 iulie 1998 data încheierii contractului de vânzare a pachetului de acţiuni nr.422. Or, în toată această perioadă, inculpatul Şerbotei Constantin Sergiu nu a acţionat singur ci ca membru al comisiei de licitaţie numită în conformitate cu dispoziţiile legale alături de alte persoane, dintre care unele cu funcţii mai mari cum este preşedintele comisiei de licitaţie. Din

27

acest punct de vedere, hotărârea instanţei de apel este rezultatul unei incoerenţe logice, susţine recurentul. Pe de altă parte susţine recurentul, decizia din apel nu face trimitere la probe atunci când motivează că, şi el în înţelegere cu inculpatul Frantişek Priplata au uzat de mijloace frauduloase în vedere încheierii contractului de vânzare a pachetului de acţiuni aparţinând FPS. Instanţa de apel nu a identificat mijloacele frauduloase sau calităţile mincinoase de care a uzat inculpatul în realizarea infracţiunii de înşelăciune în contract reţinută în sarcina lui. Afirmaţia din hotărârea instanţei de apel că inculpatul Şerbotei Sergiu Constantin în calitate de membru al comisiei de licitaţie ar fi trucat licitaţia din 24 iunie 1998 este respinsă în recursul lui, prin aceea că o astfel de manoperă putea fi realizată doar în complicitate cu ceilalţi membri ai comisiei de lictaţie dar şi în complicitate cu membrii Comisiei de analiză şi rezolvare a contestaţiilor. Mai mult, era nevoie chiar de complicitatea Consiliului de Administraţie al FPS din care Şerbotei Sergiu nu făcea parte. În cauză nu a existat nici o persoană care să declare că Şerbotei Sergiu ar fi exercitat influenţe pentru luarea unei decizii favorabile societăţii cehe. La argumentul deciziei curţii de apel potrivit căruia însăşi participarea societăţii reprezentate de inculpatul Frantişek Priplata la licitaţia din 24 iunie 1998 ar fi frauduloasă, întrucât acesta în înţelegere cu Şerbotei Constantin a depus o garanţie de participare la licitaţie în sumă de 245.000 USD într-un alt cont, recursul inculpatului răspunde că acesta este eronat, că se face o regretabilă confuzie între două împrejurări diferite şi anume, achitarea garanţiei pentru participarea la licitaţia din 17 iunie 1998 când societatea cehă a depus garanţia, indicând un număr de cont greşit şi participarea la licitaţia din 24 iunie 1998 când firma cehă a achitat garanţia de participare în sumă de 240.899 USD prin ordinul de transfer bancar nr.0064 din 18 iunie 1998 de la CITIBANK NA Praga, cum de altfel reţine şi rechizitoriul la fila 23. La motivarea din hotărârea curţii de apel potrivit căreia anunţul iniţial făcut de inculpatul Şerbotei Sergiu, în sensul că licitaţia a fost câştigată de Asociaţia PRIVAT TEPRO Iaşi după care la câteva ore câştigătoarea licitaţiei a fost declarată societatea cehă cu largul concurs al inculpatului Şerbotei Sergiu Constantin, acesta din urmă susţine în recurs că motivarea nu este imparţială. Că din probele dosarului rezultă că analiza punctajelor cuvenite licitatorilor s-a făcut de întreaga comisie de licitaţie şi nu exclusiv de Şerbotei Sergiu, că şi dacă ar fi adevărată împrejurarea că acesta neoficial s-ar fi pronunţat că punctaj maxim va

28

obţine Asociaţia PRIVAT TEPRO demonstrează lipsa lui de interes pentru favorizarea firmei cehe. De altfel, comisia de licitaţie a stabilit punctajul obţinut de licitatori după două ore. Recurentul mai motivează că după licitaţie, Asociaţia PRIVAT TEPRO a contestat rezultatul licitaţiei, iar Comisia de analiză şi rezolvarea contestaţiilor din FPS, comisie din care Şerbotei Sergiu nu putea şi nu a făcut parte, a respins această contestaţie. Cu privire la stabilirea unui termen de 60 zile pentru plata preţului mai mare decât cel de 45 zile, existent în ofertă, recurentul motivează că prelungirea acestui termen la 60 zile s-a făcut potrivit art.5 alin.4 din Normele metodologice de aplicare a HG nr.55/1998, care prevăd plata preţului pentru pachetul de acţiuni vândut până la 60 zile lucrătoare de la data semnării contractului şi până la 30 de zile lucrătoare pentru plata avansului în situaţia în care plata se face în rate. Referitor la motivarea deciziei curţii de apel privind acceptarea societăţii cehe la licitaţie în lipsa înscrisurilor doveditoare ale bonităţii investitorului, recurentul susţine că verificarea documentaţiei s-a făcut de întreaga comisie care a constatat că întreaga documentaţie a fost depusă. Nici Asociaţia PRIVAT TEPRO licitator concurent nu a contestat acest fapt şi nici Consiliul de Administraţie al FPS când a hotărât întocmirea contractului de vânzare. În ce priveşte argumentul instanţei că inculpatul Şerbotei Sergiu a acceptat în cadrul şedinţei de negociere a clauzelor contractului din 13 iulie 1998 ca garantarea investiţiilor cumpărătorului să se facă prin emiterea de către acesta a 20 de bilete la ordin pe numele societăţii TEPRO Iaşi şi nu pe a vânzătorului FPS Bucureşti, recurentul Şerbotei Sergiu susţine că nu el singur a hotărât aceasta ci întreaga comisie de licitaţie pe baza opiniei „Departamentului juridic al FPS” care a şi avut ideea garantării investiţiilor prin bilete la ordin, aceasta fiind o garanţie suplimentară care nu era prevăzută în forma standard a contractelor de privatizare folosite de FPS, potrivit căreia investiţiile sunt garantate prin penalizarea investitorului cu 30% din valoarea investiţiei neefectuate. Mai mult, susţine recurentul, conform art.7.11 alin.6 din contractul nr.422, vânzătorul avea dreptul să solicite rezoluţiunea contractului cu posibilitatea obţinerii de daune interese. Recurentul mai susţine că aspectele ce vizează emiterea biletelor la ordin sunt ulterioare încheierii contractului nr.422 din 21 iulie 1998 şi exced atribuţiilor de serviciu ale acestuia. În ce priveşte motivarea din decizia Curţii de Apel Oradea, potrivit căreia activitatea ilicită a inculpatului Şerbotei Sergiu Constantin ar rezulta şi din aprobarea planului de investiţii depus de Frantişek Priplata în lipsa proiectului tehnic, ceea ce ar fi permis acestuia să introducă în

29

contract cu rea-credinţă obiective de investiţii deja executate pe cheltuiala statului român, recurentul Şerbotei Sergiu susţine în recursul scris că legea şi practica curentă nu cer depunerea unei astfel de documentaţii care ar fi practic imposibil de întocmit de investitori în timpul scurt acordat pentru redactarea ofertei şi că FPS era interesat doar de valoarea globală a investiţiei. Fapta investitorului de a fi trecut în planul de investiţii şi obiective deja realizate nu era esenţial atâta vreme cât cenzorii societăţii TEPRO SA Iaşi erau chemaţi prin lege la final să evalueze modul de realizare a investiţiilor angajate prin contract. Recurentul Şerbotei Sergiu Constantin mai critică decizia Curţii de Apel Oradea pentru faptul de a-l fi condamnat pentru infracţiunea de înşelăciune – o infracţiune de rezultat – fără a motiva în ce constă paguba cauzată FPS-ului. În cursul procesului penal APAPS-ul (fost FPS) a declarat că nu are pretenţii civile întrucât contractul de vânzare-cumpărare a fost desfiinţat prin constatarea nulităţii sale. Ori susţine recurentul, pentru ca să existe o infracţiune de rezultat paguba trebuie să fie certă şi exigibilă, ceea ce nu se realizează în cauză.

x

x x În recursul părţilor civile Săhleanu Marieta şi Săhleanu Alexandra, decizia Curţii de Apel Oradea este criticată pentru neacordarea cheltuielilor de judecată din apel în favoarea lor, ba mai mult, pentru că au fost obligate la cheltuieli judiciare în favoarea statului pentru că şi-au retras apelul în cursul judecării acestuia (fila 28 dos.ÎCCJ).

x

x x În recursul lui, inculpatul Bălan Victor (file 152 şi urm.dos.ÎCCJ) critică hotărârile pronunţate pentru greşita lui condamnare în cauză şi cere achitarea totală prin aplicarea art.11 pct.2 lit.a şi art.10 lit.a C.proc.pen., întrucât în mod eronat fără o examinare atentă a probelor s-a reţinut că ar fi comis fapte penale. În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul Bălan Victor susţine că în mod netemeinic instanţele de fond şi apel au reţinut faptul că între el şi coinculpaţi a existat o înţelegere pentru agresarea liderului de sindicat Săhleanu Virgil şi că ar fi avut interese comune cu aceştia.

30

Motivează că inculpatul Ciubotaru Cătălin, patronul SC PROTECT SRL, avea interesul încheierii unui contract de prestări servicii, respectiv paza SC TEPRO SA Iaşi în schimbul unei sume „exorbitante” (fila 154 dos.CSJ) în condiţiile unor debite substanţiale pe care le avea către statul român şi a neplăţii salariilor de două luni. Susţine că nu a încheiat contractul de prestări servicii cu firma PROTECT SRL în urma dispoziţiei primite de la patronul firmei Zdenek Zemek şi a Consiliului de Administraţie. Prin urmare, concluiziile instanţelor că Bălan Victor ar fi avut interese comune cu inculpatul Ciubotaru Cătălin sunt greşite. Recurentul mai susţine că numai Ciubotaru Cătălin a declarat că el a fost interesat în agresarea victimei Săhleanu Virgil. Că la întâlnirea din 10 august 2000 de la Hotelul Hilton din Bucureşti, nu s-a făcut nici o referire la înlăturarea liderului de sindicat Săhleanu Virgil în acest sens fiind mărturiile celorlalţi coparticipanţi la întâlnire. Apreciază că în raport de materialul probator administrat în cauză, nu rezultă că el împreună cu ceilalţi coinculpaţi trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art.323 alin.2 C.pen. s-ar fi asociat, ar fi întocmit un plan riguros, s-ar fi supus disciplinei asociaţiei urmărind suprimarea vieţii liderului de sindicat Săhleanu Virgil. Recurentul critică hotărârile atacate pentru faptul de a nu fi motivat în ce constă activitatea materială săvârşită în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 C.pen., afirmaţia generică potrivit căreia „în esenţă a existat o înţelegere prealabilă între toţi inculpaţii”, fiind lipsită de conţinut. În consecinţă, consideră că în cauză există motivele de casare prevăzute de art.3859 alin.1 pct.9,12, 17, 18 C.proc.pen. şi cere achitarea pentru această infracţiune. Recurentul consideră greşită decizia Curţii de Apel Oradea şi în ce priveşte condamnarea lui pentru infracţiunea de instigare la omor calificat, prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen. Apreciază că motivarea deciziei este simplistă, că aceasta se bazează pe copierea sentinţei instanţei de fond care la rândul ei, a copiat fidel actul de sesizare. Susţine că a avut relaţii bune cu liderul de sindicat Săhleanu Virgil, că în perioada în care a fost director general al SC TEPRO SA în combinat n-au existat stări conflictuale cu salariaţii, că n-a avut interese materiale care să justifice o atitudine ostilă victimei, acţiuni infracţionale îndreptate împotriva acesteia şi că niciodată n-a susţinut ideea agresării victimei. Motivează că nu i-a cunoscut bine pe coinculpaţii Ciubotaru Cătălin şi pe autorii direcţi ai omorului şi prin urmare, nu-i putea instiga să agreseze victima şi că inculpaţilor li s-au „smuls declaraţii forţate, sub ameninţare”. Că nu a participat la discuţiile dintre Ciubotaru Cătălin şi Frantişek Priplata despre Săhleanu Virgil. Mai susţine că la întâlnirea de la Hotelul Hilton din Bucureşti s-a discutat doar preluarea pazei la SC TEPRO Iaşi de către SC PROTECT SRL Vaslui, că inculpatul Ciubotaru

31

Cătălin încearcă prin depoziţiile lui să împartă răspunderea penală pentru o faptă pe care a conceput-o şi iniţiat-o singur. Că cele două instanţe nu indică în hotărâri probe în legătură cu participaţia inculpatului recurent la agresarea victimei.

x

x x În recursul lui, inculpatul Tofan Ioan (fila 194 dos.ÎCCJ) susţine că nu a intenţionat să omoare victima. Că hotărârea lui de a lua cuţitul la el este inexplicabilă. Că există o singură certitudine, aceea că el a scurtat lama cuţitului tocmai pentru a nu vătăma grav victima. Mai motivează că a primit 2.000.000 lei de la Bahnă Claudiu pentru a-l ajuta să aplice „o corecţie” victimei aşa fel încât aceasta să fie nevoită a rămâne în spital una-două săptămâni. Mai susţine că a fost influenţat în declaraţii de procuror şi că nu s-a asociat cu coinculpatul în vederea comiterii vreunei infracţiuni , că nici nu-i cunoaşte, mai puţin pe Bahnă Claudiu cu care a copilărit, Vartolomei Nelu Viorel şi Spumă Gelu cărora le-a fost recomandat de primul. În final, cere reducerea pedepsei prin aplicarea prevederilor art.73 C.pen. şi art.74 lit.a şi c C.pen., motiv de casare prevăzut de art.3859 alin.1 pct.14 C.proc.pen.

x

x x Inculpatul Bahnă Claudiu Irinel critică hotărârile pronunţate în recursul său (fila 195 dos.ÎCCJ), ca fiind grave erori judiciare rezultate dintr-o interpretare greşită. Susţine că nici unul din inculpaţi nu a avut intenţia de a ucide victima. Că cei care l-au instigat să agreseze victima au urmărit doar ca aceasta să nu se prezinte la serviciu două-trei săptămâni. Motivează că el nu a intenţionat să omoare victima ci doar să o lovească. Că moartea victimei este rezultatul praeterintenţionat al faptei sale şi că încadrarea juridică corectă a faptei sale ar fi cea prevăzută de art.183 C.pen. În ce priveşte infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 C.pen., inculpatul recurent solicită achitarea, întrucât această faptă nu există. Motivele invocate de recurentul inculpat se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art.3859 alin.1 pct.17 şi 18 C.proc.pen.

32

x

x x Inculpatul Spumă Gelu Alexandru critică hotărârile pronunţate, în recursul lui (fila 600 dos.ÎCCJ) pentru greşita lui condamnare. Consideră că acţiunile lui nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.264 alin.1 C.pen. Faptul că autorii direcţi ai uciderii victimei au locuit în apartamentul recurentului în perioada anterioară evenimentului nu poate primi semnificaţia unei infracţiuni – susţine acesta – deoarece în acea perioadă nu era în derulare nici urmărirea penală nici judecata şi nici executarea pedepsei. Recurentul mai motivează că nu a cunoscut că s-a intenţionat suprimarea vieţii lui Săhleanu Virgil. În subsidiar, a cerut suspendarea condiţionată a executării pedepsei ce i-a fost aplicată, conform dispoziţiilor art.81 C.pen. Motivele de casare invocate de recurent sunt prevăzute de art.3859 alin.1 pct.12 şi 14 C.proc.pen.

x

x x Inculpatul Vartolomei Nelu Viorel critică decizia atacată pentru schimbarea încadrării juridice dată faptei de instanţa de fond din infracţiunea prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.183 C.pen. în infracţiunea prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen. Prin urmare, solicită revenirea la încadrarea faptei în complicitate la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi condamnarea lui la o pedeapsă de maxim 4 ani egală cu durata arestului preventiv, motiv de casare prevăzută de art.3859 alin.1 pct.17 C.proc.pen.

x

x x Inculpatul Ciubotaru Cătălin a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.190/A/2003 a Curţii de Apel Oradea, pe care însă nu l-a motivat înainte de primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art.38510 C.proc.pen. În susţinerea orală a recursului, inculpatul a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen. în infracţiunea prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art. 183 C.pen. În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei. Motivele de casare invocate de

33

recurent sunt prevăzute de art.3859 alin.1 pct.17 şi pct.14 C.proc.pen. Recursul inculpatului va fi examinat conform art.38510 alin.21 C.proc.pen.

x

x x Inculpatul Frantişek Priplata în recursul lui, critică hotărârile pronunţate (filele 171 – 407 dos ÎCCJ) pentru următoarele motive: 1. – Nu i s-a asigurat pe parcursul judecării fondului şi apelului traducerea gratuită din limba română în limba cehă a lucrărilor administrate în dosar în faţa judecătorului, astfel că inculpatul a fost lipsit de o apărare eficientă, fiind condamnat pentru fapte pe care nu le-a comis. Mai mult, instanţa de apel l-a obligat la plata sumei de 17.784.270 lei cheltuieli de judecată avansate de stat, reprezentând plata traducerilor efectuate de interpreta Andreicuţ Lucica, prin aceasta încălcându-se prevederile art.6 pct.3 lit.c din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale ratificate de România prin Legea nr.30/1994; 2. – A fost condamnat pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin.2, 3 şi 5 C.pen. deşi fapta nu există, decizia pronunţată fiind rezultatul unei grave erori de fapt în aprecierea probelor administrate şi în interpretarea legii. 3. – Greşit a fost condamnat la fond pentru comiterea infracţiunii de instigare la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 25 C.pen. raportat la art.183 C.pen. şi în apel pentru instigare la omor calificat, prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen., deoarece recurentul inculpat nu a comis nici una din aceste infracţiuni, respectiv n-a avut nici o contribuţie la suprimarea vieţii lui Săhleanu Virgil. Prin urmare, motivează recurentul, hotărârile de condamnare sunt rezultatul unei grave erori de fapt în aprecierea probelor; 4. – Hotărârile pronunţate sunt de asemenea greşite în ce priveşte condamnarea inculpatului recurent pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art.323 alin.2 C.pen., printr-o gravă eroare de apreciere a probelor şi greşita aplicare a legii; 5. – Sentinţa penală nr.446/2002 a Tribunalului Satu Mare şi decizia penală nr.190/2003 a Curţii de Apel Oradea sunt netemeinice şi nelegale, întrucât instanţele prin încălcarea dreptului la apărare, nerealizarea rolului activ în desfăşurarea procesului penal nu s-au pronunţat cu privire la unele probe solicitate de inculpat, deşi acestea erau concludente şi utile cauzei, precum audierea martorilor Zdenek Zemek, Gavula Teodor, Vrablik Iosef sau reconstituirea faptei, confruntări de persoane.

34

6. Sentinţa penală nr.446/2002 a Tribunalului Satu Mare şi decizia penală nr.190/2003 a Curţii de Apel Oradea sunt netemeinice şi nelegale, întrucât inculpatul Frantişek Priplata nu a beneficiat de un proces echitabil, judecat de către judecători imparţiali, fiind încălcate prevederile art.6 paragraful 1-3 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Se motivează că a avut loc o violare a art.6 paragraful 1 din convenţie prin participarea la judecata în fond a unor judecători care anterior au confirmat actul de inculpare şi au decis prelungirea arestării preventive. În acest sens, se invocă împrejurarea că decizia din apel a fost pronunţată de un complet din care a făcut parte judecătorul Pantea Nistor care, anterior, în cursul judecării cauzei în fond a făcut parte din complete care au soluţionat recursurile formulate de către inculpatul Frantişek Priplata împotriva unor încheieri prin care s-a dispus prelungirea arestării sale preventive de către Tribunalul Satu Mare. Se motivează că în aceste decizii – două la număr – judecătorul a apreciat asupra vinovăţiei inculpatului aflat în curs de judecată. 7. – Sentinţa penală nr.446/2002 a Tribunalului Satu Mare şi decizia penală nr.190/2003 a Curţii de Apel Oradea, sunt netemeinice şi nelegale în legătură cu modul de rezolvare a laturii civile a cauzei. Se motivează că, oblgarea inculpatului Frantişek Priplata la despăgubiri către partea civilă Săhleanu Alexandra – fiica minoră a victimei Săhleanu Virgil – este nelegală întrucât pe de o parte, inculpatul n-a participat la suprimarea vieţii victimei şi deci, nu-i poate fi angajată răspunderea civilă. Pe de altă parte, recurentul în motivele scrise ale recursului, consideră că minora Săhleanu Alexandra ar putea beneficia de despăgubiri periodice numai până la vârsta majoratului, adică 18 ani şi nu 25 ani cum a decis Curtea de Apel Oradea. În motivarea scrisă a recursului, inculpatul a considerat că în cauză sunt întrunite condiţiile de casare prevăzute de art.3859 alin.1 pctele 9, 10, 17, 171, 18 C.proc.pen. şi că au fost încălcate prevederile art.6 pctul 1 şi pctul 3 lit.a, b, d,e, din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

x

x x I. Recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, este întemeiat, în limitele ce se vor arăta: Critica din recursul procurorului cu privire la achitarea inculpatului Blăniţă Valentin este fondată, în cauză existând cazul de casare

35

prevăzut de art.3859 pct.18 C.proc.pen., referitoare la situaţia când s-a comis o gravă eroare de fapt. Referitor la temeiul achitării inculpatului Blăniţă Valentin, instanţa de fond a indicat dispoziţiile art.10 lit.a C.proc.pen. A motivat, într-o singură frază (fila 173 verso dos.Trib.Satu Mare, vol.V), că „activitatea sa de a da în două rânduri bani inculpatului Bahnă Claudiu pentru a se deplasa la Iaşi, nu îmbracă caracterul unei infracţiuni, întrucât aceste fapte le-a comis din dispoziţia directorului său Ciubotaru Cătălin”. Motivarea este lipsită de conciziune juridică, întrucât formularea „nu îmbracă caracterul unei infracţiuni” nu este cuprinsă în textul art.10 lit.a C.proc.pen., care prevede: „acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu poate fi exercitată dacă fapta nu există”, dar nici în altă parte din cuprinsul art.10 C.proc.pen. Curtea de Apel Oradea a confirmat soluţia achitării inculpatului, motivând că „probele dosarului nu confirmă vinovăţia” acestuia. Mai aproape de rigoarea juridică, decizia din apel apreciază că faptei îi lipseşte vinovăţia, deci unul din elementele constitutive ale infracţiunii. Prin urmare, văzând şi prevederile art.371 alin.2 C.proc.pen., Curtea de Apel Oradea ar fi trebuit să schimbe temeiul achitării în art.10 lit.d C.proc.pen. Numai că, în realitate, în cauză nu sunt întrunite nici una din condiţiile de achitare la care s-au referit instanţele expres sau implicit – şi în general nici una din situaţiile prevăzute de art.10 C.proc.pen. nu este aplicabilă în cauză. Soluţia de achitare a inculpatului Blăniţă Valentin pentru faptele reţinute în actul de sesizare, asocierea în scopul săvârşirii unei infracţiuni, respectiv contribuţia la uciderea victimei Săhleanu Virgil încadrate juridic în actul de sesizare sub dispoziţiile art.323 alin.2 C.pen., respectiv art.26 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, f C.pen. este greşită pentru următoarele motive: Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au făcut o analiză formală a probelor administrate în cauză, cu privire la inculpat, au ignorat conexiunile între acţiunile infracţionale desfăşurate în cauză şi elementele de fapt care în realitate, aşa cum rezultă din lucrările dosarului, sunt mai complexe decât sunt descrise în conţinutul expunerii hotărârilor pronunţate. Concomitent, au apreciat greşit asupra elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art.323 alin.2 şi ale participaţiei în forma complicităţii prevăzute de art.26 alin.1 teza I C.pen. Concret, din probele dosarului rezultă că, în perioada precedentă uciderii liderului de sindicat Săhleanu Virgil, inculpatul Blăniţă Valentin a fost şeful direct al inculpatului Bahnă Claudiu, îndeplinind funcţia de director la filiala Bârlad a SC PROTECT SRL, patronată de inculpatul Ciubotaru Cătălin. A acţionat în echipa de agenţi care, la 19 august 2000

36

au primit de la acesta însărcinarea de a prelua paza SC TEPRO SA Iaşi, fără rezultat însă, datorită opoziţiei muncitorilor conduşi de Săhleanu Virgil. La două zile după uciderea acestuia a fost audiat de organele de urmărire penală. În primele declaraţii din 9-10 septembrie 2000, a făcut afirmaţii mincinoase, în sensul că nu cunoaşte nici o persoană care să fi avut vreo contribuţie la uciderea victimei. Abia, pe 10 septembrie 2000 a luat hotărârea să fie sincer (fila 217 vol.VI urm.pen.) şi să facă declaraţii în prezenţa apărătorului său „cu privire la uciderea victimei Săhleanu Virgil”. În declaraţia de la filele 224 – 225 vol.VI, inculpatul Blăniţă Valentin declară, textual: „anterior datei de 7 septembrie 2000, după conflictul de muncă ce a avut loc între salariaţii SC PROTECT SRL Vaslui cu muncitorii de la SC TEPRO SA Iaşi am fost de acord cu propunerea pe care mi-a făcut-o directorul general Ciubotaru Cătălin, şeful meu direct, să-l învoiesc de la serviciu pe subordonatul mei Bahnă Claudiu, ştiind că acesta se deplasează în Iaşi cu scopul de a se informa cu privire la locul unde stă victima Săhleanu Virgil şi de a-i da acestuia o bătaie încât o să stea 4-5 luni în spital, adică să-i creeze vătămări corporale pentru a nu se mai putea prezenta la serviciu. Am cunoscut împrejurarea că subordonatul meu Bahnă Claudiu lipseşte de la serviciu în scopul arătat mai sus.” În continuare, în prezenţa apărătorului său, inculpatul Blăniţă Valentin a arătat că în permanenţă a mijlocit legătura telefonică cu Ciubotaru Cătălin, înainte de 7 septembrie 2000, ziua uciderii victimei,convorbiri în care s-a pus la punct plecarea lui Bahnă Claudiu din Bârlad la Iaşi unde urma să fie agresat Săhleanu Virgil. Prin intermediul inculpatului Blăniţă Valentin, aşa cum acesta recunoaşte, a fost trimis Bahnă Claudiu la Iaşi de către inculpatul Ciubotaru Cătălin „ştiind scopul pentru care acesta se deplasa la Iaşi” (fila 224 verso, vol.VI urm.pen.). În continuare, inculpatul Blăniţă Valentin a declarat că după data de 21 august 2000, când agenţii de pază ai SC PROTECT SRL au fost scoşi cu forţa din curtea SC TEPRO SA Iaşi de către muncitorii acestei societăţi, Ciubotaru Cătălin a discutat cu el şi i-a spus: „trebuie să facem ceva să-l scoatem pe liderul de sindicat Săhleanu Virgil din circuit adică să punem pe cineva să-i tragă o bătaie bună în urma căreia să fie internat în spital, să nu mai poată ridica membrii din TEPRO împotriva agenţilor de pază din societatea noastră.” Mai declară că, după uciderea victimei s-a întâlnit cu inculpatul Ciubotaru Cătălin şi cu subordonatul lui Bahnă Claudiu, ocazie cu care a aflat de la aceştia că la uciderea lui Săhleanu Virgil a participat şi Tohan Ioan. De faţă cu inculpatul Blăniţă Valentin s-a şi detaliat modul concret în care victima a fost ucisă cu lovituri de cuţit şi corp contondent.

37

De asemenea, inculpatul Blăniţă Valentin a mai declarat că a asistat la discuţie între Ciubotaru Cătălin şi Bahnă Claudiu în care primul îl îndemna pe al doilea să se liniştească, că el – Ciubotaru – se va ocupa de restul şi că-i va face plata astfel ca să fie mulţumit. În concluzie, inculpatul recunoaşte – fila 225 verso vol.VI urm.pen. – că „a greşit”, că are o contribuţie la moartea victimei Săhleanu Virguil. În acelaşi sens, este şi declaraţia de la filele 226 – 232 vol.VI urm.pen., dată de inculpat în prezenţa apărătorului său. În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul n-a mai recunoscut faptele. Instanţele de fond şi apel erau datoare însă să înlăture depoziţia inculpatului de la instanţă, având în vedere că motivele schimbării declaraţiilor sale sunt neîntemeiate, nedovedite, iar pe de altă parte, declaraţiile lui de la urmărirea penală se coroborează şi cu declaraţiile coinculpaţilor Bahnă Claudiu Irinel şi Ciubotaru Cătălin. Astfel, potrivit declaraţiei olografe dată în prezenţa apărătoarei sale la 19 septembrie 2000 (filele 100 – 134 vol.VI, urm.pen.) inculpatul Ciubotaru Cătălin a avut o discuţie decisivă în ce priveşte punerea în practică a hotărârii de agresare a lui Săhleanu Virgil cu inculpatul Bahnă Claudiu la 25 august 2000, discuţie ce s-a purtat în faţa sediului filialei Bârlad a SC PROTECT SRL Vaslui – filială condusă de Blăniţă Valentin. Cu această ocazie s-a organizat plecarea lui Bahnă Claudiu de la Bârlad unde lucra, la Iaşi, pentru agresarea victimei Săhleanu Virgil. Inculpatul Ciubotaru Cătălin declară: „După discuţia cu Bahnă Caludiu, în aceeaşi zi – 25 august 2000 – tot în faţa sediului filialei din Bârlad, în maşina mea ESPERO IS-70-SOP, am discutat cu Blăniţă Valentin căruia i-am spus că am vorbit cu Bahnă Claudiu ca acesta să-l agreseze pe Săhleanu în săptămâna imediat următoare. Lui Blăniţă Valentin i-am spus aceleaşi lucruri pe care i le spusesem şi lui Bahnă Claudiu şi anume că, în spatele acestei afaceri privind agresarea lui Săhleanu sunt persoane importante, şi anume directorul Bălan Victor de la TEPRO, patronul Zemek de la TEPRO şi Priplata de la NOVAS SA Vaslui. I-am spus lui Blăniţă că toate aceste persoane aşteaptă să rezolvăm problema cu Săhleanu Virgil. De asemenea, i-am spus lui Blăniţă Valentin să ia legătura cu Bahnă Claudiu şi să-i dea acestuia atâţia bani de care el are nevoie la Iaşi pentru a rezolva problema privind agresarea lui Săhleanu Virgil. I-am spus lui Blăniţă Valentin să-i dea bani lui Bahnă nu din salariul care i se cuvenea acestuia ci bani din încasările firmei!” (fila 123 vol.VI urm.pen.). Este de asemenea, neîndoielnic că în perioada premergătoare agresării victimei, inculpatul Ciubotaru Cătălin care avea sediul la Vaslui, a ţinut legătura cu inculpatul Bahnă Claudiu care lucra în Bârlad şi nu avea telefon mobil, prin intermediul inculpatului Blăniţă Valentin şeful filialei Bârlad şi superiorul direct al lui Bahnă Claudiu, care avea dotarea telefonică necesară şi era responsabil direct pentru activitatea curentă a acestuia.

38

Acest fapt nu este contestat de nici unul din cei trei inculpaţi. Inculpatul Bahnă Claudiu, confirmă şi el că, la 25 august 2000, în faţa sediului filialei Bârlad, inculpatul Ciubotaru Cătălin l-a îndrumat să „rezolve” urgent problema liderului sindical Săhleanu Virgil. Bahnă Claudiu l-a informat şi el pe Blăniţă Valentin despre acest îndemn şi i-a spus că sunt mulţi bani în joc (filele 163 – 164 vol.VII urm.pen.). Inculpatul Bahnă Claudiu mai declară (filele 164 – 165 vol.VII urm.pen.): „...duminică, 27 august 2000, în jurul orelor 830 – 900 am mers împreună cu Tofan Ioan la Secţia fabricii de pâine IRIS din Bârlad, de unde au dat telefon lui Blăniţă Valentin pe telefonul lui mobil şi i-au spus acestuia că în aceeaşi zi plec la Iaşi pentru a rezolva problema cu Săhleanu, adică pentru a-l agresa şi i-am cerut să-mi dea suma de 200.000 lei cu scopul de aplăti trenul şi a avea bani de ţigări pe perioada de timp cât stau la Iaşi. Menţionez că Blăniţă Valentin cunoştea în mod sigur faptul că eu plecam la Iaşi cu scopul de a-l agresa pe Săhleanu Virgil... Blăniţă Valentin mi-a spus să aştept la Secţia fabricii de pâine şi panificaţie pentru că el va veni să-mi aducă suma de 200.000 lei....” Într-adevăr, Blăniţă Valentin i-a trimis imediat suma prin agentul Cara Cătălin. Aşa cum se motivează şi în sentinţa instanţei de fond, este stabilit că inculpatul Bahnă Claudiu Irinel şi inculpatul Tofan Ioan au plecat în aceeaşi zi – 27 august 2000 la Iaşi, pentru a duce la îndeplinite ordinul inculpatului Ciubotaru Cătălin de a-l agresa pe Săhleanu Virgil. În zilele de 28-31 august 2000, cei doi inculpaţi l-au urmărit prin municipiul Iaşi pe Săhleanu Virgil cu intenţia de a-l agresa, însă din cauza unor împrejurări independente de voinţa lor, nu a putut duce la îndeplinire această hotărâre. Prin urmare, declară inculpatul Bahnă Claudiu, acesta a hotărât să se întoarcă la Bârlad împreună cu Tofan Ion, ceea ce s-a şi întâmplat pe 1 septembrie 2000. Inculpatul Bahnă Claudiu mai declară (fila 168 verso vol.VIII urm.pen.): „În dimineaţa zilei de 2 septembrie 2000, în jurul orei 900 am mers la Moara Unirii din Bârlad. De Aici, din cabina de pază, am dat telefon lui Blăniţă Valentin, i-am spus că mă aflu în acest loc, iar el mi-a spus că vine aici să discutăm. Într-adevăr, Blăniţă Valentin a venit imediat, m-a întrebat care-i treaba? La care eu i-am răspuns că Săhleanu este greu de agresat, deoarece este mereu însoţit de persoane”. În continuarea, aceleiaşi declaraţii, inculpatul Bahnă Claudiu a arătat că în ziua de 3 septembrie – duminica la amiază – inculpatul Blăniţă Valentin l-a contactat la serviciu în Bârlad şi i-a comunicat că inculpatul Ciubotaru Cătălin îi cere să ia urgent legătura cu acesta, ceea ce s-a întâmplat. Mai declară că inculpatul Blăniţă Valentin l-a căutat şi pe 4 septembrie 2000, când din nou, i-a cerut să ia legătura cu Ciubotaru Cătălin la solicitarea acestuia. Că Ciubotaru Cătălin i-a spus „Băi Claudiu, trebuie urgentată rezolvarea problemei că pe mine mă presează alţii”. Şi pe data de 5 septembrie 2000, inculpatul Blăniţă Valentin i-a cerut lui Bahnă Claudiu să ia legătura cu Ciubotaru Cătălin la telefon.

39

De faţă cu Blăniţă Valentin, inculpatul Bahnă Claudiu l-a sunat la telefonul din biroul primului pe Ciubotaru Cătălin, care i-a cerut să ia de la Blăniţă Valentin „trei, cinci, opt sute sau un milion de lei...” - câţi îi trebuie – şi să meargă să rezolve „problema” la Iaşi. În consecinţă, a cerut şi a primit de la inculpatul Blăniţă Valentin, 300.000 lei cu care a plecat la Iaşi, împreună cu inculpatul Tofan Ioan unde, pe data de 7 septembrie 2000 l-au ucis pe Săhleanu Virgil, în condiţiile descrise în hotărârea de fond. În ziua de 8 septembrie 2000, Bahnă Claudiu, întors de la Iaşi, s-a prezentat la sediul Filialei Bârlad unde, potrivit declaraţiei sale, Blăniţă Valentin care avea un ziar în faţă, i-a spus: „Măi, ai zguduit Iaşul”, ceea ce semnifică în mod neîndoielnic că acesta din urmă ştia că Bahnă Claudiu şi Tofan Ioan erau persoanele care l-au ucis pe Săhleanu Virgil. Bahnă Claudiu a mai declarat (filele 223 – 224 vol.VII urm.pen.) că, prin intermediul lui Blăniţă Valentin, Ciubotaru Cătălin i-a comunicat să stea liniştit şi i-a recomandat să nu se tundă şi că Blăniţă Valentin i-a comunicat telefonic lui Ciubotaru Cătălin, că Tofan Ioan s-a liberat dintr-o pedeapsă cu închisoare în urmă cu 6 luni. După convorbirile telefonice amintite, Ciubotaru Cătălin a venit în zona de acţiune a filialei Bârlad, la Staţiunea Perieni, unde toţi trei, au comentat în continuare, eventimentul şi au hotărât asupra conduitei pe care urmau s-o adopte, pentru a putea evita răspunderea penală. În privinţa conexiunii între inculpaţi raportate la uciderea lui Săhleanu Virgil, inculpatul Spumă Gelu, şi el implicat în infracţiunea de omor, în declaraţia din 18 octombrie 2000 (filele 328 – 336 vol.VI urm.pen.), declară la fila 335 verso: „arăt că în perioada 27 august – 1 septembrie 2000, m-a sumat la telefon Blăniţă Valentin – nu aş putea preciza de câte ori anume – împrejurare în care mă întreba dacă ştiu unde este Bahnă Claudiu şi dacă a terminat treaba. Nu l-am întrebat pe Blăniţă Valentin dacă el ştia despre ce anume treabă este vorba, prin telefon, însă din felul care mă întreba, am dedus că el ştia despre ce este vorba. În esenţă, acestea sunt probele legate de acţiunile şi atitudinea psihică a inculpatului Blăniţă Valentin relativă la uciderea lui Săhleanu Virgil. Revenind la hotărârea fondului şi apelului, prima a conchis că atribuţiile inculpatului Blăniţă Valentin „nu îmbracă caracterul unei infracţiuni” (pag.16 S.pen.446/20002 a Trib.Satu Mare), iar a doua, că probele din dosar nu-i confirmă vinovăţia (pag.23 din D.pen.190/A/2003 a Curţii de Apel Oradea). Pentru a verifica exactitatea concluziilor şi în final, a soluţiei de achitare adoptată de instanţe, este necesar a examina şi prevederile legale ale art.26 C.pen. care reglementează participaţia penală sub forma complicităţi în raport de datele prezentei cauze în care inculpatul

40

Blăniţă Valentin a fost trimis în judecată pentru complicitate la omor calificat. Potrivit art.26 C.pen. „Complice este persoana care cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice, persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. În cauză, prima condiţie pentru realizarea laturii obiective a complicităţii este realizată, în sensul că în cauză, s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv a fost ucisă o persoană – victima Săhleanu Virgil – prin acţiunile mijlocite ale inculpaţilor Bahnă Claudiu şi Tohan Ioan. Chestiunea care se pune în cauză, este dacă acţiunile inculpatului Blăniţă Valentin – cele mai sus identificate prin probele citate – sunt acte de înlesnire sau ajutor la comiterea faptei de către Bahnă Claudiu şi Tofan Ioan. În recursul procurorului se susţune că aceste acţiuni sunt acte de înlesnire sau ajutor la uciderea victimei. Actele de înlesnire sau ajutor comise de complice reprezeintă contribuţii la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală de către altă persoană. Aceste acte au caracter mediat, deoarece între activitatea complicelui şi realizarea faptei incriminate se plasează activitatea autorului. Prin urmare, actele complicelui nu realizează fapta prevăzută de legea penală şi nu reprezintă o contribuţie indispensabilă înfăptuitii ei. Autoratul înfăptuieşte, realizează fapta prevăzută de legea penală, actele de complicitate fiind accesoriul actelor de autorat. „Înlesnirea” şi „ajutorul” sunt două acţiuni distincte prin care se realizează latura obiectivă a complicităţii. Înlesnirea se referă la acte îndeplinite anterior începerii executării, acte preparatorii, constând în procurarea de mijloace, luarea de măsuri, crearea de condiţii de natură să uşureze săvârşirea faptei penale, inclusiv condiţii care poartă asupra psihicului autorului, cum ar fi înlăturarea ezitărilor sau temerilor autorului. Or, în cauză, s-a stabilit că inculpatul Blăniţă Valentin, cunoscând că Bahnă Claudiu, la îndemnul şefului lor, inculpatul Ciubotaru Cătălin, urmărea să agreseze victima şi să-i vateme grav integritatea corporală, l-a învoit pe acesta să plece de la serviciu, compensându-i lipsa, i-a procurat mijloace materiale din încasările filialei Bârlad a SC PROTECT SRL în două rânduri şi a servit ca om de legătură între inculpatul Ciubotaru Cătălin, instigatorul direct al lui Bahnă Claudiu la agresarea victimei, mai ales în zilele de 2, 3, 4 şi 5 septembrie când inculpatul a făcut cele mai multe presiuni asupra lui Bahnă Claudiu. Prin atitudinea lui, inculpatul Blăniţă Valentin l-a încurajat pe Bahnă Claudiu, întărindu-i hotărârea de a-l agresa grav pe Săhleanu Virgil. Prin

41

mijlocirea comunicării lui Bahnă Claudiu cu Ciubotaru Cătălin sau Spumă Gelu, în legătură cu agresarea victimei a creat conştient condiţii favorabile uciderii victimei. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că toate aceste acte ale inculpatului Blăniţă Valentin constituie contribuţii cu valoare de înlesnire la săvârşirea faptei de ucidere de către Bahnă Caludiu a victimei Săhleanu Virgil. Într-una din declaraţiile citate anterior, date aproape de ziua evenimentelor, chiar inculpatul Blăniţă Valentin recunoaşte caracterul de contribuţie a acţiunilor sale la omorârea lui Săhleanu Virgil. Cât priveşte latura subiectivă, complicitatea se caracterizează prin intenţia care poate fi directă sau indirectă. Complicele cunoaşte activitatea autorului şi prevede, ca cert sau eventual, rezultatul periculos al acestei activităţi. Complicele are reprezentarea că prin activitatea lui contribuie la comiterea faptei prevăzute de legea penală de către autor, acceptând să coopereze cu acesta. În cauză, aşa cum rezultă din probe, inculpatul Blăniţă Valentin a cunoscut activitatea lui Bahnă Claudiu şi Tofan Ioan şi a prevăzut, cel puţin eventualitatea rezultatului periculos al acestei activităţi. În acest sens, Curtea reţine, potrivit declaraţiilor lui Blăniţă Valentin, că acesta era la curent cu intenţia autorilor direcţi şi a instigatorului Ciubotaru Cătălin de a provoca victimei o vătămare corporală care să necesite o spitalizare de 4-5 luni. Or, în raport de acest obiectiv, Curtea reţine ca previzibilă, pentru inculpatul Blăniţă Valentin, eventualitatea uciderii victimei agresiunii – ceea ce s-a şi întâmplat. Inculpatul nu numai că a prevăzut, dar a şi acceptat această eventualitate, ceea ce reprezintă o manifestare subiectivă sub forma intenţiei indirecte. Punctul de vedere că inculpatul Blăniţă Valentin ca şi ceilalţi participanţi la uciderea victimei n-au acceptat din punct de vedere subiectiv rezultatul morţii victimei, acesta fiind praeterintenţionat, nu poate fi primit, fiind consecinţa unui raţionament greşit. Era limpede că, cei doi inculpaţi Bahnă Claudiu şi Tofan Ioan, două persoane cu o pregătire redusă, cu un psihic labil, nu aveau cum acţiona cu precizia unui chirurg pentru a provoca vătămăti corporale care să necesite 4-5 luni de spitalizare. Dimpotrivă, era previzibil ca pentru a cauza sute de zile de spitalizare, era necesară o agresiune sălbatică, capabilă să determine, inclusiv decesul, cum de altfel s-a şi întâmplat. Aşa fiind, participanţii la agresarea victimei, indiferent de forma participaţiei – autori, instigatori sau complici – nu se pot apăra în cauză că au acţionat cu vinovăţie sub forma praeterintenţiei – intenţie depăşită

42

– astfel că, Înalta Curte va reţine că aceştia au acţioinat cu intenţie – eventual indirectă, instigatorii şi complicii, şi directă autorii. În consecinţă, nu numai achitarea dar şi schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului Blăniţă Valentin din complicitate la omor calificat în complicitate la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte – infracţiune praeterintenţionată – este greşită. Greşită este şi achitarea inculpatului Blăniţă Valentin şi pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art.323 alin.2 C.pen. Potrivit art.323 alin.1 C.pen. „fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedeseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii. Conform art.2 al aceluiaşi articol „dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârşirea unei infracţiuni se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă pedeapsa pentru acea infracţiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin.1.” Din examinarea textului legal mai sus-citat, rezultă că, ceea ce caracterizează această infracţiune este hotărârea comună a participanţilor de a-şi conjuga eforturile în vederea realizării uneia sau mai multor infracţiuni. Legea nu condiţionează existenţa infracţiunii de o contribuţie anume, prin urmare, orice fel de participaţie este posibilă. Din punct de vedere subiectiv, instenţia este calificată şi presupune un scop comun, respectiv acela de săvârşire a unei sau mai multor infracţiuni. Asocierea, nu este condiţionată de o anume organizare sau ierarhie a membrilor grupului infracţional. Este logic însă, că asocierea presupune o anume coerenţă. Din moment ce pentru existenţa infracţiunii este suficientă şi aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, rezultă că nu este neapărat necesar ca toţi membrii grupului să se cunoască între ei. Este suficient ca fiecare participant să aibă conştiinţa faptului că o astfel de asociere există, cunoaşterea efectivă a fiecăruia de către fiecare nefiind obligatorie. În cauză, există probe temeinice că inculpaţii Frantişek Priplata, Ciubotaru Cătălin şi Bălan Victor au acţionat în acelaşi scop, fiind asociaţi în vederea înlăturării prin violenţă a liderului Săhleanu Virgil de la conducerea sindicatului din SC TEPRO SA Iaşi. Inculpatul Ciubotaru Cătălin a lărgit cercul asociaţilor prin cooptarea în realizarea scopului arătat, a subalternilor lui din SC PROTECT SRL, respectiv a inculpaţilor Bahnă Claudiu, Vartolomei Nelu, Spumă Gelu, Blăniţă Valentin. La rândul lui, Bahnă Claudiu l-a cooptat în sprijinul asociaţilor şi pe Tofan Ioan. În ce-l priveşte pe inculpatul Blăniţă Valentin, achitat de instanţa de fond şi apel şi pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 C.pen., Înalta Curte a examinat anterior probele din care rezultă că acţiunile

43

sale au fost în consonanţă cu cele ale inculpaţilor Bahnă Claudiu, Tofan Ioan, Ciubotaru Cătălin, Spumă Gelu şi Vartolomei Nelu şi că acestea erau îndreptate în scopul agresării victimei Săhleanu Virgil, fapt care s-a realizat. Aşa fiind, faptele inculpatului Blăniţă Valentin, astfel cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.323 alin.2 C.pen., pentru care greşit a fost achitat de instanţele de fond şi apel.

x

x x Şi critica din recursul parchetului referitoare la schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului Spumă Gelu Alexandru din complicitate la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.174 – 175 lit.a, f C.pen. în infracţiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 alin.1 C.pen. este fondată. Potrivit art.264 alin.1 C.pen., constituie infracţiunea de favorizarea infractorului „ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii. Din redactarea textului rezultă că, ceea ce deosebeşte în mod esenţial infracţiunea de favorizarea infractorului de complicitate este faptul că, în timp ce în cazul complicităţii, contribuţia complicelui este întotdeauna anterioară sau concomitentă săvârşirii faptei penale a autorului, la favorizarea infractorului, contribuţia favorizatorului, ajutorul acestuia dat autorului săvârşirii nemijlocite a faptei penale sunt posterioare momentului svârşirii infracţiunii. Or, în cauză din probele dosarului rezultă că inculpatul Spumă Gelu Alexandru i-a găzduit pe inculpaţii Bahnă Claudiu Irinel şi Tofan Ioan, le-a asigurat transportul, i-a ajutat să identifice locuinţa victimei Săhleanu Virgil şi s-o urmărească pe aceasta, înainte ca autorii nemijlociţi ai uciderii lui Săhleanu Virgil să fi agresat victima. Aşa fiind, încadrarea juridică corectă a acţiunilor inculpatului Spumă Gelu Alexandru, de ajutorare şi înlesnire a uciderii lui Săhleanu Virgil de către inculpaţii Bahnă Claudiu şi Tofan Ioan, este aceea de complicitate la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.26 Cpen. raportat la art.174 – 175 lit.a, f C.pen. Motivarea instanţelor de fond şi apel potrivit căreia contribuţia lui Spumă Gelu la uciderea victimei este minoră şi prin urmare, poate căpăta doar încadrarea prevăzută de art.264 C.pen. nu este juridică.

44

Critica din recursul procurorului referitoare la achitarea inculpatului Spumă Gelu Alexandru pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 C.pen. este de asemenea, fondată. În ce priveşte trăsăturile esenţiale ale infracţiunii prevăzute de art.323 C.pen. s-a arătat în ce constau acestea în partea referitoare la inculpatul Blăniţă Valentin şi el achitat de instanţa de fond pentru această infracţiune. În cazul inculpatului Spumă Gelu Alexandru, instanţa de fond a motivat că în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 C.pen., pentru care a fost trimis în judecată, lipseşte latura subiectivă a infracţiunii. Instanţa de apel a reţinut că inculpatul Spumă Gelu nu-i cunoştea pe ceilalţi coinculpaţi care au acţionat împotriva victimei Săhleanu Virgil, cu consecinţa suprimării vieţii acestuia. Or, din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul Spumă Gelu, şeful filialei Iaşi a SC PROTECT SRL Vaslui, încă de la debutul evenimentelor din 19 august 2000, când s-a încercat preluarea efectivă a pazei în SC TEPRO SA Iaşi, a fost cooptat împreună cu inculpatul Vartolomei Nelu Viorel şi Bahnă Claudiu Irinel de către inculpatul Ciubotaru Cătălin la aplicarea unei soluţii violente pentru îndepărtarea liderului Săhleanu Virgil din calea intereselor materiale ale iniţiatorilor asociaţiei care aveau acest scop. Din declaraţiile inculpatului Spumă Gelu Alexandru (filele 328 – 366 vol.VI urm.pen.), rezultă că acesta a fost informat de inculpatul Ciubotaru Cătălin despre condiţia încheierii contractului între societatea lui şi SC TEPRO SA Iaşi imediat după întâlnirea din 10 august 2000 de la Hotel Hilton. Astfel, la pagina 354 vol.VI, inculpatul declară în prezenţa avocatului său: „Ciubotaru Cătălin mi-a spus că patronul ceh Zdenek Zemek a făcut discuţii cu privire la liderul de sindicat Săhleanu Virgil şi anume că, acesta le încurcă toate treburile şi că trebuie luate măsuri împotriva acestuia pentru ca o perioadă bună de timp să nu mai fie în mijlocul oamenilor de la TEPRO.” În declaraţia de la pag.330 vol.VI, acelaşi inculpat arată că la 19 august 2000 când SC PROTECT SRL a încercat să preia în fapt, conform contractului, paza la SC TEPRO SA, încercare eşuată, ca urmare a opoziţiei liderului sindical Săhleanu Virgil, a fost prezent la faţa locului împreună cu Vartolomei Nelu şi a luat cunoştinţă de faptul că inculpatul Ciubotaru Cătălin i-a cerut lui Bahnă Claudiu „să-l bată pe Săhleanu Virgil, ca acesta să nu mai vină la serviciu o perioadă mai mare de timp, iar nouă, ne-a cerut că-i asigurăm lui Bahnă Claudiu cazarea şi masa pe perioada cât acesta stă să rezolve problema cu Săhleanu”. Din acest moment, Spumă Gelu Alexandru împreună cu Vartolomei Nelu au acţionat în sensul solicitării inculpatului Ciubotaru Cătălin. Până la uciderea liderului sindical de către Bahnă Claudiu şi Tofan Ioan, împreună cu Vartolomei Nelu au asigurat autorilor direcţi ai

45

omorului, sprijin, constând în punerea la dispoziţie a spaţiului de odihnă, hrană. Pentru că autoturismul proprietatea SC PROTECT SRL care-i deservea pe inculpaţii Spumă Gelu şi Vartolomei Nelu la Iaşi era inscripţionat cu însemnele societăţii uşor de reţinut şi pentru a nu atrage atenţia în cursul urmăririi victimei Săhleanu Virgil, cei doi inculpaţi l-au cooptat în acţiunile care au pregătit uciderea acesteia pe martorul Vartolomei Ovidiu, căruia i-au cerut să-i transporte cu maşina proprie şi împreună cu autorii omorului în urmărirea lui Săhleanu Virgil. Conform declaraţiei lui Spumă Gelu de la fila 333 vol.VI urm.pen. dată în prezenţa apărătorului: „presiunile pe care le executa Priplata şi directorul Bălan asupra lui Ciubotaru, erau legate de agresarea ce urma să se facă asupra lui Săhleanu.” Legat de aceasta, inculpatul a mai declarat că în preajma zilei de 5 septembrie 2000, a doua venire la Iaşi a inculpaţilor Bahnă Claudiu şi Tofan Ioan, care în final s-a soldat cu uciderea victimei, a fost sunat la telefon de inculpatul Ciubotaru Cătălin care i-a transmis că problema agresării lui Săhleanu Virgil trebuie rezolvată până la 15 septembrie, aceasta fiind data la care urma să sosească în ţară acţionarul majoritat Zdenek Zemek. În acelaşi sens a declarat inculpatul Spumă Gelu în confruntarea cu inculpatul Vartolomei Nelu Viorel (filele 263 – 265 vol.VI urm.pen.). Aceste declaraţii se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor Ciubotaru Cătălin, Bahnă Claudiu, Vartolomei Nelu şi ale martorului Vartolomei Ovidiu (filele 119 – 136 vol.VIII urm.pen.). Toate elementele de fapt referitoare la activitatea inculpatului Spumă Gelu Alexandru, anterioară uciderii victimei, relevate de probele administrate, indică faptul că inculpatul şi-a conjugat acţiunile în mod conştient cu ceilalţi coinculpaţi, care urmăreau anihilarea prezenţei lui Săhleanu Virgil la TEPRO SA Iaşi, că s-a asociat cu aceştia în scopul agresării acestuia, acceptând că rezultatul acţiunilor coordonate poate fi suprimarea vieţii, aşa cum s-a realizat în fapt. Prin urmare, în cauză inculpatul spumă Gelu Alexandru a comis şi infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art.323 alin.2 C.pen. pentru care, din eroare a fost achitat. Aşa fiind, în ce-l priveşte pe inculpatul Spumă Gelu, recursul parchetului este admisibil pentru motivele prevăzute de art.3859 pct.17 şi 18 C.proc.pen.

x

x x În recursul parchetului, decizia Curţii de Apel Oradea a fost criticată şi sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor Frantişek Priplata, Bălan Victor, Ciubotaru Cătălin, Vartolomei Nelu

46

Viorel, Tofan Ioan, Bahnă Claudiu, considerate prea uşoare în raport de citeriile legale de individualizare a pedepselor. Recursul parchetului este în parte întemeiat. Potrivit art.72 C.pen. referitor la criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În cazul inculpatului Bălan Victor, instanţa de apel a reţinut în favoarea acestuia circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art.74 C.pen. pe care le-a numit pur şi simplu „circumstanţe atenuante personale legate de faptă”, fără a le motiva în vreun fel. Evident, că acest mod de a proceda se înscrie în cazul de casare prevăzut de art.3859 alin.1 pct.9 C.proc.pen., hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia. Dar modul de individualizare a pedepsei inculpatului Bălan Victor este defectuos nu doar din perspectiva nemotivării acesteia. Pedeapsa aplicată inculpatului este greşită pentru că în cauză nu există nici o împrejurare de natură să justifice atenuarea răspunderii penale, potrivit art.74-76 C.pen., fiind incidente prevederile art.3859 pct.14 C.proc.pen. Este adevărat că inculpatul nu are în antecedenţă condamnări şi nu este cunoscut cu o conduită antisocială. Este de asemenea, adevărat că, după scurte ezitări în cursul urmăririi penale, a făcut declaraţii detaliate cu privire la fapte şi autorii acestora (filele 1-77 vol.VII urm.pen.), declaraţii care se coroborează cu celelalte probe ale dosarului, fiind utile în stabilirea corectă a situaţiei de fapt. În cursul cercetării judecătoreşti însă, şi-a combătut cu vehemenţă propriile afirmaţii, susţinând fără temei că este victima unor cercetări abuzive şi tendenţioase făcute de procurori. Prin urmare, se poate conchide că inculpatul a avut o conduită nesinceră, că a rămas indiferent la consecinţele faptelor sale, astfel că reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art.74 C.pen. nu se justifică. Aşa fiind, conduita anterioară a inculpatului Bălan Victor va fi avută în vedere la stabilirea pedepsei principale în cadrul limitelor prevăzute de legea specială prin aplicarea unei pedepse egale cu minimul special pentru infracţiunea de instigare la omor calificat, adică 15 ani închisoare, pedeapsă ce va fi contopită cu aceea aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 C.pen., urmând ca, potrivit art.33 lit.a – 34 lit.b C.pen. să execute pedeapsa cea mai grea .

Nici pedeapsa principală de 15 ani închisoare aplicată inculpatului Ciubotaru Cătălin pentru infracţiunea de instigare la omor calificat, prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, b şi f C.pen., nu corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de lege. În raport de contribuţia concretă a inculpatului la suprimarea vieţii victimei,

47

această pedeapsă – egală cu limita minimă prevăzută de lege – nu reflectă pericolul social al faptei şi făptuitorului şi nu este de natură să contribuie în mod esenţial la realizarea scopului prevăzut de art.52 C.pen. Chiar dacă inculpatul a avut o conduită relativ sinceră pe parcursul întregului proces, Curtea apreciază că o pedeapsă principală de 17 ani închisoare pentru infracţiunea de instigare la omor calificat ar fi mai potrivită pentru reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Această pedeapsă va fi contopită cu pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 C.pen., urmând să execute în final, rezultanta egală cu pedeapsa cea mai grea.

Şi critica referitoare la pedeapsa principală de numai 23 ani aplicată inculpatului Tofan Ioan pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen. este întemeiată.

Având în vedere că inculpatul Tofan Ioan este autorul principal şi nemijlocit al suprimării vieţii victimei pe care a lovit-o în mod repetat cu cuţitul în zone vitale ale corpului, că acest inculpat se află în situaţia recidivei postexecutorii, Curtea consideră că gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului impun o pedeapsă mai severă. Prin urmare, fiind incidente prevederile art.3859 pct.14 C.proc.pen., va majora pedeapsa principală pentru infracţiunea de omor calificat la 25 ani închisoare, urmând ca după contopirea în baza art.33 lit.a – 34 lit.b C.pen. să execute pedeapsa cea mai grea. Este de asemenea întemeiată critica din recursul parchetului cu privire la pedeapsa principală de 21 ani închisoare aplicată inculpatului Bahnă Claudiu Irinel, pentru infracţiunea prevăzută de art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen. Ca şi Tofan Ioan, inculpatul Bahnă Claudiu Irinel este coautor la suprimarea vieţii victimei. În raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului, Curtea apreciază că pedeapsa principală de 23 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat, este mai în măsură să realizeze scopul prevăzut de art.52 C.pen. În ce priveşte critica din recursul procurorului referitoare la pedepsele aplicate inculpaţilor Frantişek Priplata şi Vartolomei Nelu Viorel, aceasta nu poate fi primită. Referitor la inculpatul Frantişek Priplata, acesta a fost condamnat în apel la o pedeapsă principală rezultantă de 14 ani închisoare, compusă din 14 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin.2, 3 şi 5 C.pen.; 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 C.pen. şi 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen., cu aplicarea art.76 alin.2 C.pen. În ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului Frantişek Priplata pentru infracţiunea de înşelăciune în contracte cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin.2, 3 şi 5 C.pen. nu vor fi făcute

48

consideraţii la acest capitol, întrucât chestiunea infracţiunii de înşelăciune cu care au fost sesizate instanţele va fi rezolvată odată cu examinarea recursurilor inculpaţilor Frantişek Priplata şi Şerbotei Sergiu Constantin. În ce priveşte pedepsele principale aplicate inculpatului Frantişek Priplata de 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen., cu aplicarea art.76 alin.2 C.pen. şi 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 C.pen., Curtea constată următoarele: Instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, numai în ce priveşte infracţiunea de instigare la omor. A motivat însă extrem de superficial această măsură şi nu a făcut trimitere la textul legal care reglementează cazurile circumstanţelor atenuante, decât în ce priveşte efectele (art.76 alin.2 C.pen.). În lipsa unei motivări riguroase ar rezulta că s-au reţinut în favoarea inculpatului Frantişek Priplata, împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante din categoria celor enumerate cu caracter exemplificativ la art.76 C.pen. Din examinarea dosarului rezultă neîndoielnic că aceste împrejurări nu sunt cele prevăzute la art.74 C.pen. literele „b” - stăruinţa depusă de infractor pentru înlăturarea rezultatului infracţiunii sau a repera paguba pricinuită sau „c” - atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor. Inculpatul nu a manifestat nici o urmă de regret în legătură cu faptele ce s-au reţinut în sarcina lui. Cât priveşte rezultatul infracţiunii, acesta era ireversibil. Referitor la atitudinea faţă de părţile civile, aceasta a fost mai degrabă de ignorare a lor, de eludare a răspunderii civile. Nici comportarea sinceră în cursul procesului nu ar putea fi reţinută ca o împrejurare favorabilă inculpatului, întrucât acesta a negat chiar chestiunile evidente, fiind total nesincer în cursul procesului a cărui derulare a încercat să o tergiverseze mereu. S-a prezentat la proces pentru că o perioadă a fost arestat, iar în rest, faţă de el a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara. Prin urmare, ceea ce putea reţine instanţa de apel în favoarea inculpatului ar fi conduita sa anterioară, mai puţin cunoscută în perioada dinaintea venirii sale în România. Rămâne ca instanţa de apel să fi avut în vedere împrejurarea că inculpatul Frantişek Priplata are o familie numeroasă, formată din soţie şi cinci copii cu vârste între 33 ani şi 5 ani, ultimul rezultat din concubinajul lui cu Conevalic Ana, cetăţean român, martoră în cauză. Întrucât, chiar potrivit formulării din alineatul 2 al art.74 C.pen., împrejurările ce pot constitui circumstanţe atenuante judiciare sunt

49

reglementate mai puţin riguros decât circumstanţele atenuante legale de la art.73 C.pen., având în vedere că inculpatul nu este cetăţean român, că ocupaţia lui şi comportarea în perioada dinaintea veniririi în România nu sunt cunoscute, în lipsa dovezilor contrar, se va aprecia în favoarea lui că a avut înainte de comiterea infracţiunilor, o conduită socială bună şi că reţinerea circumstanţelor atenuante de la art.74 C.pen. , altele decât de la lit.a, b şi c, este justificată. Urmează însă a extinde efectele acestor circumstanţe şi la pedeapsa aplicată inculpatului Frantişek Priplata, pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 C.pen., ceea ce în mod greşit, instanţa de apel a omis. Critica din recursul parchetului referitoare la reţinerea circumstanţei atenuante judiciare privind comportarea sinceră a inculpatului Vartolomei Nelu Viorel şi conduita bună a acestuia anterioară infracţiunii este lipsită de temei. Din actele dosarului rezultă că, într-adevăr inculpatul a fost sincer în cursul procesului, atitudinea lui a înlesnit aflarea adevărului, iar anterior a avut o conduită socială bună, reţinerea circumstanţelor atenuante de la art.74 C.pen. fiind legală şi temeinică.

x

x x Referitor la recursurile inculpaţilor Şerbotei Sergiu Constantin şi Frantişek Priplata în ce priveşte infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin.2, 3 şi 5 C.pen., urmează a se constata că în cauză inculpaţii au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare prevăzut de art.3859 pct.13 C.proc.pen. Prin urmare, recursurile vor fi admise pentru motivele ce urmează a fi arătate. Potrivit art.215 alin.1 C.pen., constituie infracţiunea de înşelăciune „...inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă....” Alineatul 2 al articolului prevede că „înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani...”, iar alineatul 3 „inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate”. Conform alineatului 5 , înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.

50

Atât în rechizitoriu cât şi în decizia apelului s-a reţinut că în cauză, s-a comis o infracţiune de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, reglementată de textul de lege mai sus-citat cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.422 din 21 iulie 1998, încheiat între Fondul Proprietăţii de Stat (FPS) şi firma ZELEZARNY VESELI SA din Republica Cehă, având ca obiect vânzarea de către primul a unui număr de 2.486.756 acţiuni, cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, totalizând suma de 62.168.750.000 lei şi reprezentând 50.998% din valoarea capitalului social subscris al SC TEPRO SA Iaşi (filele 257 – 265 vol.1 urm.pen.). În esenţă, decizia penală nr.190/A/2003 a Curţii de Apel Oradea, motivează că inculpatul Şerbotei Sergiu Constantin, în calitate de director al Direcţiei Restructurare Privatizare 2, Metalurgie, Mine, Geologie din cadrul FPS Bucureşti şi membru al Comisiei de licitare a SC TEPRO SA Iaşi, prin încălcarea dispoziţiilor legale în înţelegere cu inculpatul Frantişek Priplata „a facilitat” privatizarea SC TEPRO SA Iaşi „către firma ZELEZARNY VESELI cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, cauzând statului român prin FPS Bucureşti, o pagubă de 62.168.750.000 lei.” Se reţine că „activitatea frauduloasă a celor doi inculpaţi s-a concretizat iniţial în tăinuirea licitaţiei din 24.06.1998”... (filele 558 verso, vol.Curtea de Apel Oradea). Se exemplifică ca activităţi frauduloase, depunerea garanţiei de participare de 245.000 USD de inculpatul Frantişek Priplata în alt cont bancar decât cel indicat în caietul de sarcini. O „altă activitate frauduloasă” a inculpatului Şerbotei Sergiu Constantin reţinută de instanţa apelului este anunţarea iniţială de către acesta că Asociaţia PRIVAT TEPRO Iaşi, participantă la licitaţia pachetului de acţiuni, are punctajul decisiv, dar în procesul-verbal întocmit de comisia de licitaţie, câştigătoare a fost declarată firma cehă, reprezentată de inculpatul Frantişek Priplata „cu largul concurs al inculpatului Şerbotei Sergiu Constantin în înţelegere cu inculpatul Frantişek Priplata. A mai reţinut că, inculpatul Şerbotei Sergiu Constantin a acceptat în şedinţa de negociere a clauzelor contractuale din 13.07.1998, ca pentru garantarea investiţiilor, cumpărătorul să emită bilete la ordin pe numele societăţii TEPRO SA Iaşi şi nu pe al vânzătorului FPS Bucureşti şi în sfârşit, că inculpatul Şerbotei Sergiu Constantin a aprobat planul de investiţii depus de inculpatul Frantişek Priplata în lipsa proiectului tehnic, fapt ce a permis acestuia din urmă să introducă cu rea-credinţă în plan, obiective de investiţii deja executate pe cheltuiala statului român. În final, instanţa apelului conchide că „ la toate aceste acţiuni ilicite ale inculpatului Şerbotei Sergiu Constantin, cu excepţia privind biletele la ordin, a participat şi inculpatul Frantişek Priplata, reprezentantul lui Zdenek Zemek” şi că acestea constituie înşelăciune în convenţii,

51

prevăzută de art.215 alin.2, 3 şi 5 C.pen., având ca rezultat păgubirea FPS-ului cu 62.168.750.000 lei. Din examinarea art.215 C.pen. mai sus-citat, rezultă că în latura obiectivă la infracţiunea de înşelăciune în convenţii, elementul material constă în acţiunea făptuitorului de inducere în eroare (amăgirea, înşelarea) a unei persoane sau menţinerea şi în această stare cu prilejul încheierii sau executării unui contract astfel ca aceasta să aibă reprezentarea falsă asupra unei anumite situaţii, reprezentare determinată pentru partea vătămată în luarea hotărârii de a încheia contractul, acţiune care îi cauzează o pagubă. În ce priveşte latura subiectivă, intenţia directă – forma vinovăţiei – este caracterizată prin scopul urmărit de făptuitor prin acţiunea de inducere în eroare şi care este de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust. Dispoziţiile alineatului 3 ale art.215 C.pen. trebuie interpretate în sensul că, înşelăciune în convenţii este o infracţiune care trebuie să realizeze cerinţele esenţiale necesare pentru existenţa modalităţii simple de la alineatul 1. Curtea, reţine că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corectă, în acord cu probele administrate în ceea ce priveşte activitatea de privatizare a SC TEPRO SA Iaşi care s-a soldat cu vânzarea pachetului majoritar de acţiuni al FPS prin contractul nr.422/1998. Rezultă din succesiunea faptelor, că realizarea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acţiuni la SC TEPRO SA Iaşi, aparţinând FPS-ului a fost un proces de durată. Acest fapt s-a datorat pe de o parte, sărăciei de ofertanţi doritori să achiziţioneze acest pachet de acţiuni, iar pe de altă parte, dorinţei – legitime – a FPS-ului de a obţine un preţ cât mai mare pe acţiune. Pregătirea vânzării acţiunilor, negocierea, licitarea şi propunerile legate de acestea au fost realizate de o comisie care, în final, prezenta Consiliului de Administraţie al FPS rezultatul demersurilor sale, urmând ca acest consiliu de administraţie să hotărască. Aşa s-a întâmplat la 4 septembrie 1997, când a avut loc şedinţa de vânzare a acţiunilor prin negociere directă, când din comisia de colectare a ofertelor au făcut parte: Ioan Popa – preşedinte, inculpatul Şerbotei Sergiu Constantin, Ruxandra Jianu, Eugenia Gutinu şi Alexandru Ionescu – membri). La această vânzare s-a prezentat un singur ofertant – Asociaţia PRIVAT TEPRO, care a oferit 4.025 lei/acţiune şi investiţii în sumă de 77.558,7 milioane lei (fila 87, vol.I urm.pen.) realizabile în 5 ani. Comisia a respins oferta şi a propus Consiliului de Administraţie reluarea procesului de privatizare.

52

Procesul de privatizare s-a reluat pe 5 martie 1998 când s-a organizat licitaţie deschisă cu ofertă în plic sigilat. Şi de această dată s-a prezentat acelaşi ofertant – singurul de altfel – care a oferit tot 4.025 lei/acţiune cu preţul plătibil la data încheierii contractului, sau 7.500/acţiune cu preţul plătibil în rate. Nici de această dată nu s-a ajuns la vânzarea pachetului de acţiuni. Comisia de licitaţie a fost formată din: Ioan Manea – preşedinte, Mihaela Anghelescu – secretar, inculpatul Şerbotei Sergiu Constantin şi Ruxandra Jianu – membri; Marian Pleşoiu – director contencios, Alexandru Iancu – consultant. Urmare licitaţiei, această comisie a propus Consiliului de Administraţie al FPS să schimbe metoda de privatizare, fie să reia licitaţia (fila 215 vol.1 urm.pen.). La 29 aprilie 1998, Consiliul de Administraţie al FPS a aprobat reluarea procesului de privatizare (fila 219 vol.I urm.pen.). Prin urmare, la 17 iunie 1998 a fost organizată şedinţa de vânzare a acţiunilor prin licitaţie deschisă cu ofertă în plic sigilat. La această licitaţie au depus oferte şi au participat: societatea comercială cehă ZELEZARNY VESELI, reprezentată de inculpatul Frantişek Priplata şi având ca acţionar majoritar pe cetăţeanul ceh Zdenek Zemek; Asociaţia PRIVAT TEPRO, reprezentată de Andreiu Cătălin, Ursachi Elena şi Toma Paul şi Toader Dumitru, persoană fizică. Comisia de licitaţie a rămas aceeaşi şi după încheierea licitaţiei, a întocmit proces-verbal prin care a respins oferta depusă de ZELEZARNY VESELI SA pentru neachitarea garanţiei de 245.000 USD. Pentru acelaşi motiv a respins oferta lui Toader Dumitru şi a selecţionat oferta Asociaţiei PRIVAT TEPRO de cumpărare a a acţiunilor la preţul de 9,250 lei/acţiune, cu plata integrală. După selecţionarea acestei oferte s-a trecut la negociere directă cu ofertantul conform dispoziţiilor art.50 din HG nr.55/1998. Nu s-a ajuns la înţelegere şi s-a stabilit o nouă şedinţă de licitaţie pentru vânzarea acţiunilor prin licitaţie deschisă cu ofertă în plic sigilat pentru data de 24 iunie 1998. Au fost depuse două oferte: ZELEZARNY VESELI SA Cehia şi Asociaţia PRIVAT TEPRO Iaşi (comisia de licitaţie a avut aceeaşi componenţă, mai puţin Jianu Ruxandra care a fost înlocuită cu Călin Nicoleta. Inculpatul Şerbotei Sergiu Constantin a rămas membru al comisiei, iar inculpatul Frantişek Priplata a reprezentat societatea cehă). După licitaţie, comisia a redactat procesul-verbal care a consemnat câştigător al licitaţiei societatea cehă ZELEZARNY VESELI SA (fila 239 vol.I urm.pen.).

53

În cuprinsul procesului-verbal s-a argumentat că, întrucât preţul de ofertă pe acţiune aprobat de Consiliul de Administraţie al FPS era de 25.000 lei/acţiune, iar oferta concretă a licitatorilor se situase sub această limită, urmează a se înainta o notă către Consiliul de Administraţie al FPS pentru aprobarea încheierii contractului de vânzare a acţiunilor către societatea cehă în condiţiile prevăzute în oferta acesteia. Asociaţia PRIVAT TEPRO – concurenta firmei cehe – a semnat procesul-verbal al licitaţiei de la fila 239 vol.I urm.pen., constatând rezultatul licitaţiei chiar în cuprinsul procesului-verbal respectiv. Prin Hotărârea din 1 iulie 1998, aflată la fila 242 vol.I urm.pen. „Comisia de analiză şi rezolvare a contestaţiilor formulate la licitaţiile publice” din cadrul FPS, formată din Anamaria Antemir – preşedintă, Constantin Cosoiu – secretar şi Nicolae Bordeanca – membru a respins contestaţia Asociaţiei PRIVAT TEPRO cu motivaţia că Regulamentul de organizare şi desfăşurare a licitaţiilor aprobat prin O.M. nr.60/1998 în ce priveşte evaluarea ofertelor a fost respectat de comisia de licitaţie. În baza propunerilor din procesul-verbal de privatizare întocmit de comisia de licitaţie s-a întocmit o notă (fila 248 vol.I urm.pen.), „privind aprobarea preţului de vânzare la SC TEPRO SA Iaşi” care a motivat că diferenţa de punctaj care era în favoarea firmei ZELEZARNY VESELI SA a rezultat din durata perioadei de realizare a investiţiilor care în oferta Asociaţiei PRIVAT TEPRO era de 4 ani faţă de numai 2 ani din oferta firmei cehe. În această notă de motivează: „Având în vedere că preţul oferit de firma ZELEZARNY VESELI SA este mai mic decât preţul de ofertă de vânzare aprobat de Consiliul de Administraţie al FPS cu nota nr.P/12956/29.12.1997, respectiv de 25.000 lei/acţiune, comisia de licitaţie propune spre aprobare de către Consiliul de Administraţie al Fondului Proprietăţii de Stat una din următoarele variante: 1. Aprobarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu firma ZELEZARNY VESELI SA la preţul de 0,93 USD/acţiune, respectiv 2.313.683 USD pentru întreg pachetul de acţiuni pus în vânzare (50,997%). 2. Reluarea procesului de privatizare. Această notă este semnată de Gheorghe Ionescu – directorul general executiv al FPS şi de Dan Corneliu Gojia – directorul departamentului de privatizare din cadrul FPS; Sergiu Şerbotei – directorul direcţiei privatizare 2 din cadrul FPS, consilier Titus Crudu, Eugenia Guţium – directorul direcţiei contencios din cadrul FPS. Această notă a fost aprobată cu majoritate de voturi de către Consilul de Administraţie al FPS în şedinţa din 6 iulie 1998, aşa cum rezultă din Hotărârea nr.P/4471/07.07.1998 poziţia nr.23 de la fila 247 vol.I urm.pen., în sensul aprobării preţului de vânzare a pachetului de

54

acţiuni aparţinând FPS-ului, cu precizarea să crească preţul pe acţiune, iar investiţia să fie realizată în 2 ani.

În baza acestei note, la data de 8 iulie 1998, inculpatul Şerbotei Sergiu în calitate de director al Direcţiei de privatizare 2 din cadrul FPS a adresat firmei ZELEZARNY VESELI SA – reprezentată de inculpatul Frantişek Priplata, o convocare „în vederea punerii în aplicare a hotărârii Consiliului de Administraţie al FPS-ului” (fila 249 vol.I urm.pen.). Într-adevăr, la 13 iulie 1998, conform notei de la fila 255 vol.I urm.pen., la sediul FPS a avut loc şedinţa de negociere dintre reprezentantul firmei ZELEZARNY VESELI SA şi comisia de licitaţie, compus din Ioan Manea – preşedinte, Şerbotei Sergiu, Ruxandra Jianu – membri; Mihaela Anghelescu – secretar expert Pleşoiu Marian – reprezentant al direcţiei contencios şi Anca Oancea – referent. În urma negocierilor, preţul pe acţiune a fost ridicat de la 0,93 USD la 1,26 USD/acţiune. Valoarea investiţiilor ce urmau a fi efectuate de firma cehă în 2 ani a fost ridicată prin negocieri, de la 4.706 mii USD la 4.900 mii USD. La 21 iulie 1998, negocierile fiind considerate terminate, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.422 din 21 iulie 1998 între Fondul Proprietăţii de Stat, reprezentat legal prin Gheorghe Ionescu, director general executiv şi firma cehă ZELEZARNY VESELI SA, reprezentată legal prin inculpatul Frantişek Priplata. Aceştia au şi semnat contractul la rubricile „vânzător”, respectiv „cumpărător”. Prin acest contract, FPS-ul a vândut firmei cehe un număr de 2.486.756 acţiuni, reprezentând 50.997% din valoarea capitalului social al SC TEPRO SA Iaşi, cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, la preţul de 62.162.750.000 lei. Pe contractul de vânzare-cumpărare, în subsolul ultimei poziţii (fila 265 vol.I urm.pen.) au mai semnat: directorul departamentului de privatizare Dan Gozia; consilierul Titus Crudu ; directorul de analize economice – Eugen Zvirjinski; directorul de contencios Eugenia Gutium; directorul direcţiei privatizare 2 Şerbotei Sergiu; şefa serviciului DP.2 – Ruxandra Jian, expert DP.2 Mihaela Anghelescu; preşedintele comisiei de privatizare Ioan Manea şi directorul de contencios Marian Pleşoiu. Din succesiunea faptelor, astfel cum au fost stabilite în baza probelor, rezultă că, în toată perioada premergătoare semnării contractului, pentru partea română – Fondul Proprietăţii de Stat –activitatea de pregătire a convenţiei a fost desfăşurată în echipă. În comisia de licitaţie care a negociat contractul de privatizare la datele de 4 septembrie 1997, 5 martie 1998, 17 iunie 1998, 24 iunie 1998, inculpatul a fost simplu membru alături de alţi cinci funcţionari din cadrul Fondului Proprietăţii de Stat. Nu există probe din care să rezulte că inculpatul Şerbotei Sergiu ar fi încercat să manipuleze convingerile celorlalţi membri ai comisiei de licitaţie. Nici în cursul urmăririi penale, nici al judecăţii nu s-au administrat probe din care să rezulte că

55

inculpatul Şerbotei Sergiu şi inculpatul Frantişek Priplata ar fi avut înţelegeri oculte şi ar fi desfăşurat acţiuni prin care FPS-ul ar fi fost indus în eroare asupra unor împrejurări care să fi determinat încheierea contractului cu firma cehă, aşa fel încât să obţină un folos material injust şi să păgubească FPS-ul. Astfel, afirmaţiile din decizia curţii de apel potrivit cărora inculpatul Şerbotei Sergiu în înţelegere cu inculpatul Frantişek Priplata au „facilitat” sau „trucat” privatizarea SC TEPRO SA Iaşi către firma ZELEZARNY VESELI SA cu încălcarea dispoziţiilor legale şi păgubirea statului până la concurenţa sumei de 62.168.750.000 lei, sunt nefondate şi rămân simple alegaţii. Este adevărat că pentru licitaţia din 17 iunie 1998, societatea ZELEZARNY VESELI SA a vărsat fondul de garanţie de 245.000 USD în favoarea părţii române indicând un cont greşit. Greşala nu a avut nici o consecinţă negativă asupra părţii române şi a fost sesizată de comisia de licitaţie din care a făcut parte inculpatul Şerbotei Sergiu, astfel că societatea cehă a fost înlăturată de la licitaţie. De altfel, în nici un fel nu s-a probat că eroarea indicării contului a fost intenţionată şi că inculpatul Şerbotei Sergiu împreună cu inculpatul Frantişek Priplata au avut vreo contribuţie la această eroare. Faptul că inculpatul Şerbotei Sergiu şi-ar fi exprimat opinia cu privire la câştigarea licitaţiei din 24 iunie 1998 de către Asociaţia PRIVAT TEPRO, mai înainte de evaluarea ofertelor şi încheierea procesului-verbal de către comisia de licitaţie, poate fi apreciată ca o abatere de la deontologia profesională, dar în nici un fel ca o manoperă de natură să-i amăgească pe membrii comisiei pentru a hotărî în favoarea SC ZELEZARNY VESELI SA. În ce priveşte lipsa proiectului tehnic din oferta firmei cehe cu privire la investiţiile ce trebuiau realizate în doi ani la SC TEPRO SA Iaşi, acesta este un fapt evident, nu prezintă caracterul unei amăgiri, o prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase. De altfel, acest fapt a putut fi constatat de membrii întregii comisii, neexistând nici un motiv pentru a plasa răspunderea numai în sarcina lui Şerbotei Sergiu. În sfârşit, se impută ca activitate frauduloasă „greşita emitere a biletului la ordin” pe numele societăţii TEPRO SA Iaşi în loc de FPS. Instanţa constată că şi acest fapt era evident pentru toţi membri comisiei, nu există nici o manoperă ocultă de inducere în eroare de natura celor la care se referă prevederile art.215 alin.1 şi 3 C.pen. Pe de altă parte, acest fapt nu a dus la păgubirea părţii civile TEPRO SA Iaşi. Afirmaţia că pentru emiterea biletelor la ordin în favoarea altui beneficiar decât FPS-ul, răspunzător exclusiv este Şerbotei Sergiu este nesusţinută. Având în vedere că inculpatul de profesie inginer, apare mai degrabă credibil că acesta nu cunoştea exact instituţia titlului comercial de valoare a biletului la ordin. De altfel, aşa cum s-a arătat, în comisia de licitaţie mai erau cinci persoane, între care experţi, responsabili în

56

domeniul contenciosului, consultanţi. Nici unul dintre aceştia nu a avut o altă atitudine în privinţa biletelor la ordin. Dar, încheierea contractului de privatizare cu societatea cehă nu este nici măcar opera exclusivă a comisiei de licitaţie din care a făcut parte inculpatul Şerbotei Sergiu. Aceasta a avut un rol pregătiror. Hotărârile determinante cu privire la privatizarea SC TEPRO SA au fost luate de Consiliul de Administraţie al FPS, care în permanenţă a avut posibilitatea de a lua la cunoştinţă de situaţia ofertanţilor, de voinţa acestora cu privire la încheierea contractului de cumpărare a pachetului majoritar de acţiuni Consiliul a luat la cunoştinţă de datele din procesele-verbale de licitaţie, cu privire la care nu s-a stabilit că ar conţine informaţii necorespunzătoare adevărului dar şi de notele cu propuneri pentru îmbunătăţirea ofertelor întocmite de funcţionari din cadrul FPS-ului , aşa cum s-a arătat. În aceste condiţii, văzând şi modul în care a fost semnat contractul, apare de neînţeles care sunt temeiurile pentru care activitatea lui Şerbotei Sergiu este abstrasă din contextul laborios al pregătirii şi încheierii contractului de vânzare al acţiunilor la care au participat un număr mare de specialişti din partea română. În acelaşi context, apar nefondate şi susţinerile din rechizitoriu potrivit cărora inculpatul Şerbotei Sergiu nu a făcut o corectă apreciere a bonităţii societăţii ZELEZARNY VESELI SA, cumpărătoarea pachetului de acţiuni. Cu prilejul încheierii contractului nu au existat probleme legate de bonitatea cumpărătorului care a plătit pachetul de acţiuni. Pe de altă parte, verificarea bonităţii societăţii cehe nu era sarcina exclusivă a inculpatului Şerbotei Sergiu care a lucrat în echipă. În ce-l priveşte pe inculpatul Frantişek Priplata s-a motivat sintetic în decizia Curţii de Apel Oradea că acesta a acţionat împreună cu inculpatul Şerbotei Sergiu în vederea inducerii în eroare a FPS-ului cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acţiuni. Din examinarea activităţilor inculpaţilor Şerbotei Sergiu şi Frantişek Priplata astfel cum au fost descrise rezultă că acestea nu realizează latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune. Este adevărat că firma ZELEZARNY VESELI SA nu a realizat investiţiile la care s-a angajat în termenele prevăzute în contractul de cumpărare a acţiunilor. Nici această împrejurare nu realizează conţinutul infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin.3 C.pen. Aşa cum s-a arătat, pentru aplicarea acestui text se cere ca la încheierea contractului sau pe parcursul executării, inculpatul să fi întreprins acţiuni de inducere în eroare prin amăgire sau întrebuinţare de mijloace frauduloase, numai în acest fel partea vătămată fiind determinată să încheiere sau să execute convenţia. Simpla neexecutare a unei obligaţii din cadrul unui contract civil nu are caracter penal.

57

Chiar dacă inculpatul s-a angajat să execute obligaţia până la o anumită dată ştiind că nu-şi va putea executa angajamentul, fapta nu are caracter penal, atâta vreme cât nu s-a uzat de mijloace amăgitoare pentru a convinge partea adversă că va executa obligaţiile contractuale întocmai şi la termen. Aşadar, simpla rea-credinţă a făptuitorului la încheierea sau executarea contractului nu poate fi un element component al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune în convenţii. Cât priveşte situaţia în care părţile nu-şi îndeplinesc obligaţiile asumate prin convenţii consecinţele sunt reglementate în Codul civil ca şi posibilitatea de a cere anularea sau rezoluţiunea contractului. În cauză aşa s-a şi întâmplat, astfel că, prin sentinţa civilă nr.80 din 21 iulie 2000, Curtea de Apel Iaşi a admis acţiunea civilă a Asociaţiei PROVAT TEPRO Iaşi, reprezentată prin liderul sindical Săhleanu Virgil şi a constatat nul contractul de vânzare-cumpărare nr.422 din 21 iunie 1998 dintre FPS Bucureşti şi SC ZELEZARNY VESELI SA Praga – Cehia. În susţinerea ideii că inculpatul Şerbotei Sergiu şi Frantişek Priplata au comis infracţiunea de înşelăciune în paguba FPS Bucureşti, în rechizitoriu s-a redactat un capitol fila 30 vol.IX urm.pen.) intitulat „Consecinţe dezastroase – reflectate în plan economic şi social care s-au produs la SC TEPRO Iaşi ca urmare a încheierii cu rea-credinţă a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.422 din 21 iulie 1998.” S-a motivat în actul de sesizare că înainte de a fi privatizată, SC TEPRO SA Iaşi a beneficiat de fonduri importante pentru investiţii şi reparaţii capitale şi că avea un important stoc de produse. De toate acestea a beneficiat acţionarul majoritar care a cumpărat pachetul de acţiuni de la FPS. Se mai motivează că după privatizare, acţionarul majoritar a impus scăderea preţului de cost a produselor laminate la export şi că în ţară, produsele au fost vândute la preţuri ridicate. Concomitent se motivează că acţionarul majoritar Zdenek Zemek a impus societăţii TEPRO SA Iaşi să se aprovizioneze cu materie primă de la firmele sale din Cehia la preţuri ridicate cu toate că aceasta avea deja furmizori în România care ofereau materie primă la preţuri mult mai avantajoase, ceea ce reprezintă un comportament anormal într-o economie de piaţă. De asemenea, Zdenek Zemek a direcţionat vânzarea produselor finite de la TEPRO Iaşi , care avea piaţă atât în Europa cât şi în America, spre firmele sale din Cehia care însă nu plăteau aceste mărfuri la timp. Se mai motivează că acţionarul majoritar Zdenek Zemek – preşedintele Consiliului de Administraţie a decis nejustificat scoaterea din funcţie a mijloacelor fixe, casarea acestora şi vânzarea ca fier vechi printr-o firmă înfiinţată de Zdenek Zemek – fiul. Aceste împrejurări relevate de actul de sesizare, aduc în discuţie un comportament nefiresc din punctul de vedere comercial al

58

acţionarului majoritar după încheierea contractului de cumpărare a pachetului de acţiuni de la FPS. Pe de altă parte, aşa cum se motivează în rechizitoriu, acest comportament face obiectul de cercetare al unui alt dosar penal, respectiv nr.186/P/2000 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi oricum, aceste aspecte nu au legătură cu infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina inculpaţilor Şerbotei Sergiu şi Frantişek Priplata ca fiind comisă cu ocazia încheierii contractului nr.422 din 21 iulie 1998. Aşa fiind, Curtea apreciază că activitatea de pregătire a încheierii contractului, respectiv contribuţia inculpatului Şerbotei Sergiu – astfel cum a fost expusă – precum şi acţiunile inculpatului Frantişek Priplata de reprezentare a firmei cehe ZELEZARNY VESELI SA la procesul de licitaţie şi la încheierea contractului de cumpărare a pachetului majoritar de acţiuni TEPRO SA Iaşi de la FPS Bucureşti nu sunt fapte prevăzute de legea penală. Prin urmare, faţă de ambii inculpaţi sunt aplicabile prevederile art.10 lit.b C.proc.pen., astfel că urmează a fi achitaţi conform art.11 pct.2 lit.a din acelaşi cod pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, recursul inculpatului Şerbotei Sergiu fiind fondat în totalitate, iar cel al inculpatului Frantişek Priplata pentru acest motiv dar şi pentru acela că a fost obligat la 17.784.270 lei, reprezentând onorariul pentru plata interpretei de limbă cehă Andreicuţ Lucica. Referitor la acest aspect, potrivit art.8 C.proc.pen. „părţilor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigură în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoştinţă de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum şi dreptul de a pune concluzii la instanţă prin interpret”. Conform art.191 referitor la plata cheltuielilor avansate de stat în caz de condamnare „inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind interpreţii desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii.” Rezultă neîndoielnic din examinarea prevederilor legale citate care sunt în acord şi cu dispoziţiile art.6 alin.3 lit.e din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, că asistarea de către interpret a inculpatului Frantişek Priplata – cetăţean ceh este gratuită, astfel că obligarea lui la 17.784.270 lei onorariul pentru plata interpretei, este greşită şi urmează a fi înlăturată.

x

x x Cât priveşte celelalte motive de recurs ale inculpatului Frantişek Priplata acestea sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare. Aşa cum rezultă din motivele de recurs, inculpatul susţine că în faza publică a procesului penal nu i s-a asigurat asistarea de către

59

interpret, ceea ce încalcă dispoziţiile art.6 referitoare la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Afirmaţia este netemeinică. Din examinarea tuturor încheierilor de şedinţă rezultă că niciodată

nu au avut loc şedinţe de judecată în lipsa unui interpret care să-l asiste pe inculpatul Frantişek Priplata. Întotdeauna când interpretul a lipsit de la şedinţele de judecată, pe tot parcursul procesului penal s-a dispus de către instanţă amânarea pentru un nou termen şi s-au făcut demersuri pentru aducerea interpretului pentru termenul următor. Inculpatul a mai susţinut că nu întotdeauna a înţeles ceea ce au tradus interpreţii, având în vedere că unii aveau atestare de limbă slovacă şi nu cehă.

Susţinerea inculpatului este nesinceră, o încercare de a înlătura răspunderea penală pe o cale formală. Inculpatul, potrivit propriilor declaraţii (filele 97 şi următoarele vol.VII urm.pen.), a venit pentru prima dată în România în anul 1985, iar din 1990 desfăşoară cu preponderenţă activităţi comerciale în România. În anul 1993 a cunoscut-o pe martora Conevalic Ana (filele 60 şi următoarele vol.VIII urm.pen.) cetăţean român, de naţionalitate slovacă, care i-a devenit secretară, parteneră de afaceri, asociată şi concubină, având împreună şi un copil minor. Din declaraţiile concubinei Conevalic Ana rezultă că inculpatul comunică în mod curent cu ea, ceea ce impune concluzia că inculpatul Frantişek Priplata cunoaşte limba slovacă. De altfel, fiind născut în anul 1948, inculpatul a trăit cea mai mare parte a vieţii lui în statul Cehoslovac, astfel că era firesc că cunoască limba slovacă, asemănătoare cu limba cehă. Tot de etnie slovacă sunt Pesel Joseff cetăţean român care a tradus pentru Zdenek Zemek şi Priplata Frantişek şi martorul Brencuş Gheorghe care a fost angajat translator la SC TEPRO SA Iaşi şi care a servit în calitate de interpret în convorbirile inculpatului cu interlocutorii români, după cumpărarea pachetului de acţiuni de către acţionarul ceh. În cursul procesului penal nu au existat incidente majore legate de traducerea actelor de care urma să ia cunoştinţă inculpatul. Mai mult, atunci când a solicitat, interpreţii au fost schimbaţi. Se constată că inculpatul Frantişek Priplata nu contestă că a luat cunoştinţă prin interpret de materialul de la urmărirea penală. Ori elementele de fapt contestate în cursul urmăririi penale au rămas aceleaşi şi în cursul judecăţii.

S-au modificat parţial în cursul judecăţii o parte din declaraţiile coinculpaţilor, dar şi acelea în favoarea lui Frantişek Priplata. Nu este lipsită de semnificaţie împrejurarea că la nici un termen de judecată apărătorii inculpatului – cetăţeni români – nu au opus instanţelor împrejurarea că n-ar fi putut lua legătura cu inculpatul prin intermediul interpreţilor desemnaţi de instanţe. Or, este de neconceput ca apărătorii inculpatului, cu o activitate laborioasă în cauză, ceea ce se poate constata din lucrările dosarului – să accepte a-şi exercita mandatul

60

fără a li se asigura condiţia minimă pentru reuşita apărării, aceea a comunicării cu inculpatul. De altfel, inculpatul Frantişek Priplata nu a invocat vreo dată că a fost lipsit de posibilitatea comunicării cu avocaţii săi – prima condiţie pentru asigurarea dreptului la apărare. Aşa fiind, motivul de recurs al inculpatului Frantişek Priplata, potrivit căruia nu a beneficiat de dreptul la un proces echitabil după standarde europene este nefondat şi nu poate fi primit, acest motiv apărând ca o încercare de a evita răspunderea penală. În recursul scris al inculpatului, chiar dacă se acceptă că în cauză au fost interpreţi care l-au asistat, se critică faptul că în autorizaţia de interpret nu se specifica dacă aceştia pot desfăşura această activitate „ca activităţile de comerţ” (fila 282 dos.ÎCCJ) cum este cazul interpretului Garai Ioan care a efectuat traducerea lucrărilor procesului în faza judecării fondului la Tribunalul Satu Mare (fila 292 vol.1 dos.770/2001 al Trib.Satu Mare). Şi această critică este nefondată. Potrivit art.128 alin.1 C.proc.pen. „când una din părţi sau o altă persoană care urmează să fie ascultată nu cunoaşte limba română ori nu se poate exprima, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată îi asigură în mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de părţi, în acest din urmă caz, el trebuie să fie un interpret autorizat, potrivit legii”. Din simpla redactare a textului rezultă că numai în cazul interpreţilor aleşi de părţi aceştia trebuie să fie autorizaţi potrivit legii. Or, în cauză, interpreţii au fost desemnaţi de instanţe şi nu la alegerea părţilor. Inculpatul Frantişek Priplata a mai criticat decizia Curţii de Apel Oradea pentru faptul de a fi reţinut că a avut o contribuţie la uciderea victimei Săhleanu Virgil şi de a se fi asociat cu ceilalţi coinculpaţi în scopul agresării victimei, fapte care au fost încadrate de instanţa apelului în infracţiunile de instigare la omor calificat, prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art.25 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen. şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art.323 alin.2 C.pen. Nici această critică nu este fondată. În mod temeinic în baza probelor administrate, instanţele au reţinut că inculpatul a avut o contribuţie la uciderea victimei alături de ceilalţi coinculpaţi. Încadrarea juridică corectă dată faptelor este aceea reţinută de Curtea de Apel Oradea după cum se va arata în continuare. Aşa cum s-a motivat, inculpatul Frantişek Priplata, cetăţean ceh, care se ocupă cu afaceri în România încă din anul 1990, a fost desemnat de societatea cehă ZELEZARNY VESELI SA, având acţionar majoritar pe Zdenek Zemek să reprezinte această societate în procesul de negociere şi semnare a contractului de cumpărare a pachetului majoritar de acţiuni TEPRO SA Iaşi, vândut de FPS Bucureşti. Legăturile sale cu firma cehă, devenită acţionar majoritar la SC TEPRO SA Iaşi nu

61

au încetat însă după semnarea contractului, inculpatul Frantişek Priplata rămânând în contact cu Zedenek Zemek şi încercând să-l sprijine în realizarea intereselor sale în România, legate de funcţionarea SC TEPRO SA. El însuşi acţionar majoritat la mai multe societăţi comerciale în România, între care SC MOVAS SA Vaslui care se ocupa cu fabricarea şi comercializarea mobilei l-a ajutat pe Zdenek Zemek să înlocuiască paza existentă la SC TEPRO SA Iaşi care se bucura de protecţia sindicatului din combinat, al cărui lider era victima Săhleanu Virgil. Inculpatul Frantişek Priplata a mijlocit între Zdenek Zemek şi inculpatul Ciubotaru Cătălin – patronul SC PROTECT SRL Vaslui, având obiect de activitate protecţia şi paza – preluarea activităţii de pază a „obiectivului” SC TEPRO SA Iaşi. De menţionat că inculpatul Ciubotaru Cătălin îl cunoştea pe inculpatul Priplata Frantişek, întrucât societatea primului asigura paza şi la SC MOVAS SA Vaslui, din noiembrie 1998. Inculpatul Frantişek Priplata cunoştea atât interesul puternic al inculpatului Ciubotaru Cătălin de a încheia contractul de pază cu TEPRO SA Iaşi, acesta având o valoare de peste 400.000.000 lei lunar, cât şi interesul lui Zdenek Zemek de a scăpa de presiunea puternică a liderului sindical din cadrul SC TEPRO SA Iaşi – Virgil Săhleanu – nemulţumit de preluarea pachetului majoritar de acţiuni la TEPRO SA pe care o considera ilegală şi de prestaţia ulterioară a părţii cehe în derularea activităţii SC TEPRO SA Iaşi pe care o considera contrară intereselor angajaţilor societăţii. Pe de o parte, inculpatul Frantişek Priplata a avut mai multe discuţii cu inculpatul Ciubotaru Cătălin care stăruia pe lângă primul să-l ajute în derularea afacerii prin preluarea pazeui TEPRO SA ; pe de altă parte, Frantişek Priplata cunoştea presiunile liderului de sindicat Săhleanu Virgil asupra acţionarului majoritar de la TEPRO SA, pe care-l considera ca ilegal intrat în posesia pachetului de acţiuni cumpărat de la FPS. Cunoştea că Săhleanu Virgi, în calitate de lider sindical, acţionase în justiţie Consiliul de Administraţie al SC TEPRO SA Iaşi şi obţinuse anularea deciziei acestuia de disponibilizare a unui număr ridicat de salariaţi, astfel de procese aflându-se în derulare pe rolul instanţelor şi în anul 2000. Mai cunoştea că Asociaţia PRIVAT TEPRO Iaşi (care licitase şi ea pentru obţinerea pachetului majoritar de acţiuni de la FPS) reprezentată de Biroul Executiv al Sindicatului Liber TEPRO, prin liderul Săhleanu Virgil, acţionase în judecată la 20 septembrie 1999 SC ZELEZARNY VESELI SA din Cehia şi fondul Proprietăţii de Stat Bucureşti, solicitând ca în contradictoriu cu aceştia, instanţa să constate nulitatea contractului nr.422/1998. Că aceasta este situaţia reală o dovedesc elementele de fapt constatate prin probe, cum sunt declaraţiile martorului Popescu Crişan şi ale inculpatului Ciubotaru Cătălin care se coroborează cu declaraţiile lui Frantişek Priplata, din care rezultă că acesta din urmă era interesat în

62

căutarea unor avocaţi influenţi în Bucureşti, care ar putea contracara acţiunile lui Săhleanu Virgil împotriva acţionarului majoritar reprezentat de Zdenek Zemek. În acest sens, inculpatul Frantişek Priplata a căutat să cunoască persoane cu relaţii influente cum a fost cazul lui Popescu Crişan, personaj cu un comportament bizar, fost prefect de Vaslui, medic ORL, funcţionar de stat (şef al Serviciului judeţean de salvare) şi om de afaceri cu exporturi dubioase de mobilă, confiscată în Republica Moldova, datornic al inculpatului Frantişek Priplata, care se lăudase cu relaţii în mediul politic şi juridic. Prin Popescu Crişan, pe care-l plătea cu 500 dolari lunar pentru a-i promova interesele, inculpatul Frantişek Priplata a ajuns la o „casă de avocaţi” din Bucureşti despre care primul susţinerea că este în măsură să ducă la îndeplinire demersurile lui Frantişek Priplata în favoarea societăţii cehe, având acţionar majoritar pe Zdenek Zemek, conaţionalul său şi să stopeze valul de acţiuni declanşate de Săhleanu Virgil împotriva intereselor celui din urmă. Este de asemenea, important de relevat că inculpatul Frantişek Priplata s-a deplasat la societatea de avocaţi recomandată de Popescu Crişan, împreună cu acesta şi cu inculpatul Ciubotaru Cătălin în săptămâna 10 – 16 iulie 2000, săptămână în care, Curtea de Apel Iaşi în primă instanţă, prin sentinţa civilă nr.80 din 12 iulie 2000 constatase nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.422/1998 între FPS şi SC ZELEZARNY VESELI SA – reprezentată la încheierea contractului de Frantişek Priplata. Toate acestea relevă preocuparea inculpatului Frantişek Priplata de a identifica mijloace „paşnice”, neviolente, prin care acţiunile lui Săhleanu Virgil ar putea fi neutralizate. Că inculpatul Frantişek Priplata era extrem de interesat în reuşita acţionarului majoritar în acţiunea de a păstra pachetul majoritar cumpărat de la FPS Bucureşti, rezultă şi din împrejurarea că prin intermediul lui Popescu Crişan a organizat la Hotelul Hilton din Bucureşti la 10 august, o conferinţă de presă la care Zdenek Zemek urma să comunice reprezentanţilor mass-media din România importante măsuri de revigorare a acitivităţii SC TEPRO SA Iaşi. Este important de subliniat că acest fapt se întâmpla după pronunţarea sentinţei nr.80 din 12 iulie 2000 a curţii de apel şi înainte de judecarea recursului la instanţa ierarhic superioară ce avea să pronunţe o soluţie definitivă asupra contractului de vânzare-cumpărare nr.422/1998. Separat de aceste demersuri „paşnice”, inculpatul Frantişek Păriplata a căutat să coopteze la realizarea scopurilor lui şi a intereselor acţionarului majoritar de la SC TEPRO SA Iaşi pe inculpatul Ciubotaru

63

Cătălin pe care l-a determinat să acţioneze violent împotriva lui Săhleanu Virgil. În acest sens, a profitat de dorinţa manifestă a acestuia de a-şi extinde afacerea la Iaşi prin preluarea pazei de la TEPRO SA. Aşa cum rezultă din numeroasele pagini de ziare depuse la doarul cauzei, dar şi din declaraţiile numitului Ştefîrcă Traian, inculpatul Ciubotaru Cătălin era cunoscut în Vaslui ca o persoană violentă care uza de societatea lui de pază pentru urmăriri dubioase şi acţiuni brutale împotriva unor cetăţeni, unele soldate cu vătămări corporale. Este lesne de înţeles că într-un oraş de provincie cum este Vasluiul, inculpatul Frantişek Priplata, patronul fabricii de mobilă din oraş, intrat în relaţii de afaceri cu inculpatul Ciubotaru Cătălin a aflat de modul în care acesta din urmă este capabil să acţioneze, de potenţialul violent al acestuia. Din declaraţiile constante ale inculpatului Ciubotaru Cătălin din vol.VI filele 68-164 urm.pen., rezultă că, încă de la începutul demersurilor sale de a prelua paza la TEPRO SA Iaşi, inculpatul Frantişek Priplata l-a informat că la această societate există un lider sindical care perturbă activităţile societăţii şi care, în principiul, ar trebui împiedicat să-şi mai desfăşoare activitatea în cadrul societăţii. S-au făcut, potrivit declaraţiilor lui Ciubotaru Cătălin, referiri concrete la posibilitatea agresării liderului de sindicat în vederea descurajării lui. Inculpatul Ciubotaru Cătălin a mai declarat că referiri în acest sens şi îndemnuri de a avea în vedere posibilitatea agresării lui Săhleanu Virgil a primit de la Popescu Crişan prezent uneori la demersurile lui Ciubotaru Cătălin pe lângă Frantişek Priplata, în încercarea de a prelua paza la TEPRO SA. Astfel, potrivit declaraţiei lui Ciubotaru Cătălin (fila 71 vol.VI urm.pen.) Popescu Crişan în prezenţa lui Priplata Frantişek s-a exprimat: „dacă liderul de sindicat nu se linişteşte, vorbiţi cu băieţi că s-ar putea într-o dimineaţă când acesta pleacă la serviciu, băieţii să-i devieze puţin traseul”. Evident că Popescu Crişan nu confirmă în totalitate aceste susţineri, fiind lesne de înţeles dorinţa lui de a nu fi implicat penal în prezenta cauză. Referiri concrete la obiect cu privire la îndepărtarea lui Săhleanu Virgil din SC TEPRO SA Iaşi, prin mijloace agresive s-au făcut în incinta Hotelului Hilton din Bucureşti în ziua de 10 august 2000, când, cu ocazia venirii lui Zdenek Zemek în România s-a organizat conferinţe de presă la care acţionarul majoritar a încercat prin mass-media românească că asigure opinia publică în legătură cu buna funcţionare a SC TEPRO SA Iaşi. Aşa cum s-a arătat, la acea dată era pronunţată deja o hotărâre judecătorească – nedefinitivă încă – de anulare a contractului nr.422/2000, prin care acţionarul majoritar pierdea pachetul majoritar de acţiuni la SC TEPRO SA. Urma recursul. Adversarul acţionarului majoritar în proces era liderul sindical Săhleanu Virgil.

64

În acest context, prin diligenţa inculpatului Frantişek Priplata au fost aduşi la Bucureşti la Hotelul Hilton pentru a se întâlni cu Zdenek Zemek la 10 august 2000, inculpatul Ciubotaru Cătălin şi inculpatul Bălan Victor. Cu privire la această întâlnire, inculpatul Bălan Victor scria personal în declaraţia din 18 septembrie 2000, dată în prezenţa avocatului său ales, următoarele: „Am asistat la discuţia care a avut loc între cei trei menţionaţi mai sus (Zdenek Zemek, Ciubotaru Cătălin şi Priplata Frantişek n.n.) pe holul Hotelului Hilton şi din convorbirile purtate între sus-numiţii am înţeles în mod clar că s-a hotărât, s-a convenit ca Săhleanu Virgil să fie agresat de către Ciubotaru Cătălin. Am înţeles de asemenea, din discuţiile celor trei că Ciubotaru Cătălin ar urma să se ocupe de această problemă, adică de organizarea agresiunii asupra lui Săhleanu Virgil. Am convingerea că cetăţeanul ceh Priplata Frantişek este, mai corect spus, a fost primul autor moral al acestei agresiuni. Prin aceasta vreau să spun că Priplata a fost acela care a venit cu ideea de agresiune asupra lui Săhleanu Virgil, idee pe care au îmbrăţişat-o Zdenek Zemek şi Ciubotaru Cătălin. Spun aceasta, deoarece eu am fost prezent la discuţia celor trei din holul Hotelului Hilton şi am auzit discutându-se despre Săhleanu Virgil şi anume că acesta trebuie neapărat înlăturat, că altfel nu se mai poate realiza programul de privatizare a SC TEPRO SA Iaşi.” Ciubotaru Cătălin confirmă în mod constant în declaraţiile sale că inculpatul Frantişek Priplata a condiţionat sprijinul lui pentru a prelua paza la TEPRO SA de înlăturarea lui Săhleanu Virgil, prin violenţă, din calea intereselor acţionarului majoritar ceh. Îndemnul la violenţă a lui Frantişek Priplata s-a întâmplat şi înainte de întâlnirea din 10 august 2000, când Zdenek Zemek a fost de acord cu preluarea pazei TEPRO SA Iaşi de către SC PROTECT SRL şi în cadrul întâlnirii de la Hilton şi după încercarea eşuată de a prelua paza pe 19 august 2000, după ce contractul fusese încheiat. Îndemnurile la violenţă din partea lui Frantişek Priplata au devenit mai insistente faţă de Ciubotaru Cătălin spre sfârşitul lunii august – inceputul lunii septembrie. Despre întâlnirea din 4 septembrie 2000 cu inculpatul Frantişek Priplata, inculpatul Ciubotaru Cătălin declară (fila 82 verso vol.VI urm.pen.): „tot cu acest prilej Frantişek Priplata (traducerea a fost făcută de Ana Conevalic) m-a întrebat ce s-a mai întâmplat la TEPRO Iaşi. I-am răspuns că am depus o plângere la organele de poliţie şi aşteptam răspunsul pentru a-i putea acţiona în judecată pe cei vinovaţi. În acest moment, Priplata Frantişek s-a enervat. Am constatat acest lucru prin faptul că nu se mai uită la mine ci numai la Conevalic Ana, însă mi-a zis: „trebuie să intraţi cu paza la TEPRO, că trebuie făcut ceva cu Săhleanu, întrucât pe data de 14 septembrie 2000 urmează să

65

vină în România domnul Zdenek şi că trebuie să facem ceva până atunci...”. „La cele spuse de Frantişek Priplata eu i-am răspuns că am să mă ocup de agresarea liderului sindical Săhleanu ... Tot în acest moment, Frantişek Priplata m-a întrebat dacă am nevoie de bani pentru a rezolva problema cu Săhleanu..” Despre aceste presiuni, inculpatul i-a relatat şi lui Popescu Crişan care a afirmat: „... într-adevăr e o problemă, cum naiba facem? Să vorbim cu fraţii noştri de peste Prut”, adică i-a sugerat că intre în legătură cu mediile criminale din afara graniţelor, recunoscute pentru violenţa cu care acestea acţionau la comandă. Referitor la implicarea inculpatului în determinarea unei agresiuni fizice violente asupra lui Săhleanu Virgil, la încercarea de a-l îndepărta din calea intereselor acţionarului majoritar ceh de la SC TEPRO SA, coinculpatul Bălan Victor în declaraţia sa dată în prezenţa apărătorului ales şi scrisă personal (filele 59-62 vol.VII urm.pen.) a mai arătat: „S-a discutat cât costă această valoare a contractului (de preluare a pazei la SC TEPRO SA n.n.) ea ajungând la valoarea de 416 milioane lei. Eu nu am fost de acord cu această sumă, protestând în acest sens, reducând din comisionul de 10% pe lună la comisionul de 5% pe lună. Urmare acestei intervenţii făcută de mine a intervenit Priplata Frantişek care a încercat să-l convingă pe Zdenek Zemek cu privire la contractul cu firma de pază PROTECT SRL Vaslui, afirmând că Ciubotaru Cătălin se va ocupa în mod special de conducerea sindicatului de la SC TEPRO SA şi de liderul Săhleanu pentru a fi scos din fruntea acestei mişcări printr-o vătămare corporală ce ar urma să necesite 4-5 luni de spitalizare... A urmat un dialog între Priplata şi Ciubotaru Cătălin referitor la confirmarea că Ciubotaru Cătălin avea misiunea să facă ordine în SC TEPRO SA Iaşi dar în mod special să se ocupe de liderul de sindicat Săhleanu Virgil... Priplata Frantişek l-a întrebat pe Ciubotaru Cătălin sub această formă: ai nevoie de finanţare pentru a-l înlătura pe Săhleanu?, la care Ciubotaru a răspuns deocamdată nu...” Inculpatul Bălan Victor concluzionează în sensul că Frantişek Priplata l-a convins pe Ciubotaru Cătălin să-l agreseze pe Săhleanu Virgil aşa fel încât să-i provoace vătămări corporale care să necesite spitalizarea pe o perioadă mare de timp. Tot Bălan Victor, în legătură cu interesul inculpatului Frantişek Priplata de înlăturare a lui Săhleanu Virgil din calea acţionarului majoritar de la TEPRO SA declară: „Frantişek Priplata a fost acela care prin cunoştinţele şi relaţiile sale dubioase i-a înlesnit lui Zdenek Zemek cumpărarea de la FPS a firmei SC TEPRO SA Iaşi, Priplata Frantişek este persoana care a semnat în

66

locul lui Zdenek Zemek contractul de vânzare-cumpărare între FPS şi firma cehă ZELEZARNY VESELI SA... Ideea de agresiune faţă de Săhleanu Virgil aparţinea lui Priplata Frantişek. Acesta, imediat după ce Săhleanu Virgil a câştigat cele două procese la Suceava, respectiv anularea contractului de vânzare-cumpărare între firma cehă ZELEZARNY VESELI SA şi FPS şi reîncadrarea celor 591 de salariaţi ai TEPRO ce reprezenta o pierdere de 31 miliarde pentru firma cehă şi-a pus în plan ca singura cale de înlăturare a lui Săhleanu Virgil era aceea de a-l agresa, provocându-i vătămări corporale. Până la câştigarea celor două procese civile de către Săhleanu Virgil, Priplata Frantişek şi Zdenek Zemek au încercat să-l atragă de partea lor pe Săhleanu Virgil prin mituire.” Martorul Popescu Crişan a fost anunţat de inculpatul Ciubotaru Cătălin că problema Săhleanu s-a rezolvat. Că acesta a fost ucis. Ciubotaru Cătălin i-a cerut martorului să intervină pe lângă Priplata Frantişek să-i plătească 70 milioane lei restanţele pentru serviciile de pază (filele 34-47 vol.VIII urm.pen.). Martorul declară că i-a întâlnit în aceeaşi zi în care Săhleanu Virgil a fost ucis – 7 septembrie 2000 pe Frantişek Priplata şi concubina lui Ana Conevalic , că le-a comunicat despre acest lucru, precum şi faptul că Ciubotaru Cătălin îi cere 70 milioane lei. Martorul mai declară că cei doi s-au făcut „albi ca varul” şi fără a fi întrebaţi au negat orice implicare în uciderea licerului sindical. Mai declară că Frantişek Priplata i-a cerut să ia legătura telefonic cu şeful Poliţiei Focşani, pe care martorul îl cunoştea pentru a afla dacă organele de cercetare reţin implicarea lui în asasinat. Textual, în finalul declaraţiei (fila 47 vol.VIII urm.pen.) martorul Popescu Crişan arată: „ La momentul respectiv, când Frantişek Priplata şi Ana Conevalic îmi spuneau că n-au legătură cu omorul liderului de sindicat, eu n-am dat nici doi bani pe spusele acestora pentru că eram convins că Priplata Frantişek avea legătură directă, era implicat direct în omor. Eram convins de acest lucru, întrucât am fost de faţă în două rânduri la discuţiile dintre Priplata Frantişek şi Ciubotaru Cătălin când aceştia considerau că singura cale de anihilare a liderului sindical, în sensul depărtării acestuia din fruntea mişcării sindicale, era aplicarea unei corecţii , ca să mă exprim aşa cum s-a exprimat Frantişek Priplata : să-i tragă o mamă de bătaie...”. Şi din declaraţiile inculpaţilor Blăniţă Valentin, Spumă Gelu sau Bahnă Claudiu ce se coroborează cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi şi ale martorilor rezultă că în principal, persoana care a declanşat presiunile pentru a determina înlăturarea prin violenţă a lidetrului sindical Săhleanu Virgil din calea investitorului ceh a fost inculpatul Frantişek Priplata. Despre acest fapt au fost încunoştiinţaţi de Ciubotaru Cătălin. Graba cu care au fost îndreptate acţiunile agresive asupra victimei în prima parte a lunii septembrie 2000 s-a datorat presiunii inculpatului Frantişek Priplata

67

asupra inculpaţilor Bălan Victor şi Ciubotaru Cătălin care la rândul lor au exercitat presiuni asupra structurilor inferioase ale asociaţilor. Astfel, inculpatul Frantişek Priplata a atras atenţia celor doi că, pe 14 septembrie 2000 în ţară urma să vină Zdenek Zemek care trebuia să găsească situaţia rezolvată. În mod logic, această chestiune nu poate fi interpretată decât în sensul că Frantişek Priplata urmărea să-l înlăture pe Săhleanu Virgil din calea intereselor acţionarului majoritar ceh de la TEPRO SA. În acest sens, mai trebuie avută în vedere şi împrejurarea că urma să fie judecat recursul în procesul civil cu privire la nulitatea contractului nr.422/2000, unde firma cehă îl avea ca adversar pe Săhleanu Virgil. Insistenţa diligenţelor depuse de Frantişek Priplata în favoarea acţionarului ceh ZELEZARNY VESELI SA rezultă şi din aceea că angajarea avocatului de la Bucureşti pentru apărarea intereselor acesteia s-a făcut prin societatea SC IBAROM aparţinând inculpatului Frantişek Priplata (fila 914 vol.VIII urm.pen.). Dar şi martorul Silviu Octavian Ciubotaru, consilierul juridic al SC TEPRO SA confirmă că inculpatul Frantişek Priplata a făcut presiuni pentru semnarea contractului de pază cu firma PROTECT SRL care urma să opună în mod ireconciliabil pe inculpatul Ciubotaru Cătălin victimei Săhleanu Virgil (filele 151 – 152 vol.VIII urm.pen.). Toate cele de mai sus demonstrează că inculpatul Frantişek Priplata este nesincer când neagă orice interes în legătură cu situaţia acţionarului majoritar de la SC TEPRO SA faţă de care n-ar fi făcut altceva decât să-l reprezinte la semnarea contractului nr.422/1998, după care demersurile lui ar fi încetat. Dimpotrivă, rezultă că după semnarea contractului, inculpatul a continuat să fie principalul reprezentant al intereselor firmei ZELEZARNY VESELI . În această calitate, inculpatul Frantişek Priplata a identificat ca principal adversar în calea realizării acestor interese pe Săhleanu Virgil. Pentru a preîntâmpina desfacerea contractului prin care acţionarul ceh achiziţionase pachetul majoritar de la FPS, inculpatul Frantişek Priplata pe de o parte, a făcut demersuri să găsească persoane de influenţă şi avocaţi care să susţină interesele acţionarului ceh la FPS şi în instanţe. Concomitent, prin acţiuni calculate, premeditate, persuasive şi eficiente, inculpatul Priplata Frantişek i-a cooptat şi pe Bălan Victor şi Ciubotaru Cătălin la realizarea scopului său de a-l îndepărtate prin violenţă, pe Săhleanu Virgil din calea intereselor materiale ale acţionarului majoritar ceh reprezentat de Zdenek Zemek. În general, declaraţiile coinculpaţilor converg spre ideea că Frantişek Priplata a dorit o vătămare corporală gravă a victimei care să-l imobilizeze la pat circa patru luni. Acest fapt relevă că inculpatul Frantişek Priplata, din punct de vedere subiectiv a realizat că acţiunile la

68

care el a instigat faţă de victimă vor fi deosebit de serioase şi de natură să pună în pericol viaţa acestuia. În mod cert el a realizat că, cei care urmau să acţioneze violent împotriva victimei nu erau oameni de ştiinţă cu posibilitatea de a cumpăni exact asupra rezultatului unei agresiuni planificate să vateme grav viaţa unei persoane. Rezultă din contextul faptelor – care au avut ca efect moartea victimei – că inculpatul Frantişek Priplata, chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei a prevăzut şi acceptat acest rezultat care s-a produs în realitate. Mai rezultă că inculpatul a avut conştiinţa faptului că a acţionat într-un context organizat. Pe de o parte, i-a antrenat pe inculpaţii Bălan Victor şi Ciubotaru Cătălin, despre care cunoştea că are subordonaţi ce vor duce la îndeplinirea planul de agresare a victimei. În acest sens, sunt asigurările pe care Ciubotaru Cătălin i le dădea în preajma realizării omorului, când îi spunea inculpatului Frantişek Priplata să fie liniştit că are deja doi oameni pe urmele lui Săhleanu Virgil. Aşa fiind, inculpatul Frantişek Priplata a comis atât infracţiunea de instigare la omor calificat reţinută de instanţa de apel, cât şi infracţiunea de asociere pentru săvârşirea infracţiunii, condamnarea lui pentru acestea fiind legală şi temeinică. În ce priveşte contribuţia inculpatului Frantişek Priplata la uciderea victimei, aceasta nu poate primi calificarea de instigare de lovituri sau vătămăti cauzatoare de moarte, întrucât ceea ce deosebeşte esenţial această infracţiune de infracţiunea de omor este atitudinea subiectivă a făptuitorului faţă de rezultatul acţiunilor lui. În timp ce în cazul omorului făptuitorul prevede şi urmăreşte sau cel puţin acceptă rezultatul letal al faptei, în cazul loviturilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte, rezultatul mai grav – moartea victimei – este produs doar din culpă (cu sau fără previziune) praeterintenţionat, în sensul că făptuitorul n-a urmărit sau acceptat decesul victimei ci doar vătămarea corporală a acesteia. Referitor la motivul de recurs al inculpatului Frantişek Priplata potrivit căruia instanţele nu au avut rol activ şi nu s-au pronunţat cu privire la unele probe solicitate de inculpat, cum ar fi audierea lui Zdenek Zemek, Gavula Teodor, Vrablik Ioseff sau nu s-au efectuat confruntări de persoane, nici acesta nu este fondat. Din actul de sesizare al instanţei rezultă că Zdenek Zemek este el însuşi, cercetat pentru infracţiuni conexe prezentei cauze dar că acesta nu mai revine în ţară pentru a putea fi audiat. Pe de altă parte, este uşor de realizat că Zdenek Zemek nu va recunoaşte implicarea sa în uciderea victimei în scopul de a-l exonera de răspundere pe recurent. În cauză, există suficiente probe care dovedesc neîndoielnic implicarea inculpatului recurent în uciderea lui Săhleanu Virgil. Cât priveşte pe Gavula Teodor şi Vrablik Ioseff aceştia

69

au fost implicaţi doar în activităţile economice care au făcut obiectul procesului. Or, în această parte, inculpatul Frantişek Priplata urmează a fi achitat. În ce priveşte mărturiile lui Brencuş Gheorghe şi Ana Conevalic cu privire la care este drept instanţele de fond şi apel nu s-au pronunţat, acestea sunt concludente într-o măsură mai mică. Ambii, cetăţeni români de naţionalitate slovacă, au îndeplinit oficiul de traducători pentru partea cehă şi au fost serios implicaţi în afaceri aducătoare de câştiguri materiale împreună cu cetăţenii cehi. Ana Conevalic a fost nu numai coacţionar cu Priplata Frantişek dar şi concubina acestuia cu care are un copil minor de 5 ani. Pentru traducerea dialogului între părţi, ambii martori au luat cunoştinţă de intenţiile criminale ale inculpaţilor astfel că, posibilitatea implicării răspunderii lor penale nu le este străină, având în vedere că ar fi putut preveni asasinatul, fie şi prin simpla încunoştiinţare a victimei sau autorităţilor. Prin urmare, depoziţiile lor, mai ales în părţile în care, în mod ostentativ evită relatarea adevărului trebuie primite cu rezervă. Nici motivul de recurs potrivit căruia inculpatul recurent nu a beneficiat de un proces echitabil în sensul prevederilor art.6 paragrafele 1-3 din Convenţia europeană, deoarece la soluţionarea cauzei în apel a participat judecătorul Pantea Nistor care s-a pronunţat cu privire la starea de arest a inculpatului nu este fondat. Pe de o parte, motivul invocat de recurent nu se regăseşte strict între situaţiile prevăzute la art.6 din Convenţie. Pe de altă parte, este adevărat că un judecător care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze. Dar soluţionarea penală a unei cauze în fond, implică pronunţarea asupra existenţei sau inexistenţei faptei, a săvârşirii şi de către inculpat a caracterului ei penal şi a răspunderii penale a inculpatului. Or, judecătorul Pantea Nistor nu a participat în faza judecării în fond a cauzei, la soluţionarea acestei chestiuni pronunţându-se doar asupra unor măsuri vremelnice cum sunt cele preventive. Acest judecător nu a devenit incompatibil să judece apelul lui Frantişek Priplata. De altfel, în procedura penală - care este de strictă interpretare - situaţia invocată de recurent nu este una de incompatibilitate de natură să atragă nulitatea actului. Nici ultimul motiv de recurs al inculpatului Frantişek Priplata nu este întemeiat. Potrivit art.998 C.civ., orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşală s-a ocazionat a-l repara. În cauză s-a stabilit că inculpatul Frantişek Priplata a contribuit la suprimarea vieţii victimei Săhleanu Virgil. Acesta era tatăl părţii civile – minora Săhleanu Alexandra.

70

Potrivit art.66 lit.b din Legea nr.19/2000, copii au dreptul la pensie de urmaş dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 ani. Concomitent, conform art.50 şi 51 alin.2 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, acesta beneficiază de ansamblul măsurilor şi prestaţiilor dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi pe toată durata acestora până la împlinirea vârstei de 26 ani . Cum minora a fost lipsită de acest beneficiu legal la întreţinerea cuvenită din partea victimei Săhleanu Virgil, văzând şi prevederile art.998 C.civ., în mod temeinic instanţa de apel l-a obligat pe inculpat în solidar cu ceilalţi la o prestaţie bănească periodică până la 26 ani în condiţiile continuării studiilor la zi.

x

x x Recursul inculpatului Vartolomei Nelu Viorel care critică decizia din apel pentru schimbarea încadrării juridice dată faptei de instanţa de fond, solicitând casarea acesteia şi menţinerea sentinţei Tribunalului Satu Mare, nu este fondat. Instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului Vartolomei Nelu Viorel din infracţiunea prevăzută de art.26 raportat la art.183 C.pen. în infracţiunea prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen., pentru următoarele motive: Inculpatul Vartolomei Nelu Viorel a acceptat să-i ajute pe Bahnă Claudiu Irinel şi Tofan Ioan să-l agreseze pe Săhleanu Virgil. Din declaraţiile lui ce se coroborează cu cele ale coinculpaţilor Ciubotaru Cătălin, Spumă Gelu, Bahnă Claudiu şi ale numitului Vartolomei Ovidiu, rezultă neîndoielnic că a acţionat cu dorinţa de a contribui la vătămarea corporală gravă a victimei Săhleanu Virgil, că a acceptat necondiţionat posibilitatea uciderii victimei cunoscând bine pe autorii namijlociţi ai omorului pe care i-a însoţit multe zile în urmărirea victimei, în încercarea de a o agresa de aşa manieră încât să nu-şi poată reveni mai multe luni de zile. Aşa fiind, pentru motivele arătate anterior, fapta lui nu este praeterintenţionată şi nu poate fi caracterizată în raport de dispoziţiile art.183 C.pen., decizia din apel fiind legală şi temeinică.

x

x x

71

Sunt de asemenea nefondate, recursurile inculpaţilor Bahnă Claudiu Irinel şi Tofan Ioan. Ambii susţin că fapta lor de a ucide victima a fost greşit încadrată în prevederile art.174 – 175 lit.a, b, f C.pen. în loc de art.183 din acelaşi cod. Ca şi ceilalţi coinculpaţi, ambrii susţin să au urmărit să-i aplice victimei doar o „corecţie” astfel ca aceasta să rămână în spital „1-2 săptămâni”, că rezultatul mai grav, moartea acesteia este praeterintenţionat. Este evident că în raport de instrumentele folosite de inculpaţi, de zonele corporale vizate de insistenţa şi violenţa loviturilor aplicate victimei, dar şi de împrejurări exterioare cum ar fi comanda primită de la inculpatul Ciubotaru Cătălin, insistenţele acestuia în agresarea victimei, recomandările acestuia, mobilizarea persoanelor care au ajutat la comiterea faptei şi care au fost în preajma autorilor direcţi ai suprimării vieţii victimei, aceştia au acţionat cu intenţia directă de a o ucide. Fapta lor constituie cu certitudine infracţiunea de omor calificat. Având în vedere pericolul social al faptei şi făptuitorilor şi prevederile art.72 C.pen. aşa cum s-a arătat în discuţia referitoare la recursul procurorului, pedepsele aplicate nu sunt severe, dimpotrivă. Pentru motivele arătate în aceeaşi parte a expunerii, este corectă reţinerea în sarcina lor şi a infracţiunii prevăzută de art.323 alin.2 C.pen., întrucât între ei şi ceilalţi inculpaţi din subordinea lui Ciubotaru Cătălin a existat o perfectă înţelegere şi coordonare, sprijin reciproc, toate în vederea suprimării vieţii lui Săhleanu Virgil.

x

x x În ce-l priveşte pe inculpatul Spumă Gelu care a cerut achitarea, iar în subsidiar, suspendarea condiţionată a pedepsei ce i-a fost aplicată la instanţa de fond, recursul lui este nefondat. S-a arătat în partea referitoare la recursul parchetului că inculpatul Spumă Gelu alături de inculpatul Vartolomei Nelu Viorel, insigat de Ciubotaru Cătălin a acţionat în sprijinul lui Bahnă Claudiu Irinel şi Tofan Ioan pentru uciderea lui Săhleanu Virgil. În cursul urmăririi penale a avut o conduită sinceră, de aceea urmează a se reţine circumstanţe atenuante în favoarea lui. Contribuţia lui la uciderea victimei aşa cum s-a arătat este deplin probată, astfel că achitarea lui ar fi netemeinică. Cât priveşte aplicarea art.81 C.pen. în cazul infracţiunii de complicitate la omor nu este permisă de lege.

72

x

x x Nici recursul inculpatului Ciubotaru Cătălin nu este fondat. Examinând cauza potrivit art.38510 alin.2 C.proc.pen. şi art.3859 alin.3 C.proc.pen., Curtea constată că în cauză nu există nici un motiv de casare care să fi influenţat hotărârea în defavoarea inculpatului. Instigat de inculpaţii Frantişek Priplata şi Bălan Victor să exercite violenţe grave asupra liderului de sindicat Săhleanu Virgil pentru a-l înlătura din calea intereselor acţionarului majoritar de la SC TEPRO SA Iaşi, inculpatul Ciubotaru Cătălin, administratorul societăţii de pază şi protecţie PROTECT SRL i-a determinat pe inculpaţii Bahnă Claudiu Irinel şi Tofan Ioan să-l omoare pe Săhleanu Virgil. Inculpatul a transmis hotărârea de a-l ucide pe Săhleanu Virgil celor doi autori prin mijloace directe. Fiind şeful inculpatului Bahnă Claudiu, i-a transmis acestuia ordinul de a-l violenta pe Săhleanu Virgil în aşa fel încât să-i vateme grav integritatea corporală şi sănătatea. Mai mult, le-a promis recompensă materială în bani celor doi autori ai omorului. Inculpatul i-a determinat pe cei doi autori să omoare victima din interes material. Astfel, inculpatul era interesat să încheie şi să păstreze contractul de pază cu SC TEPRO SA care aducea societăţii lui un venit lunar de peste 400 milioane lei lunar. Or, acest profit i-a fost condiţionat de Frantişek Priplata şi de Bălan Victor de agresarea sălbatică a victimei. Mai mult, conform declaraţiilor inculpatului Ciubotaru Cătălim dată şi scrisă personal în prezenţa avocatului său, Frantişek Priplata i-a oferit suma de 3000 USD pentru uciderea lui Săhleanu Virgil (filele 125 – 126 vol.VI urm.pen.). Potrivit acestor declaraţii, în perioada precedentă datei de 7 septembrie când a fost ucisă victima, inculpatul Frantişek Priplata dădea semne de nervozitate şi nelinişte în legătură cu faptul că Zdenek Zemek acţionarul majoritar la SC TEPRO SA Iaşi urma să vină în România pe 14 septembrie, astfel că-i cerea cu insistenţă lui Ciubotaru Cătălin să rezolve până atunci „problema” Săhleanu. Din declaraţia inculpatului Ciubotaru Cătălin, rezultă că Frantişek Priplata a mărit presiunile asupra lui prin neplata serviciilor în valoare de zeci de milioane lei pe care firma PROTECT SRL o prestase către SC MUVAS SA Vaslui, având acţionar majoritar pe Frantişek Priplata. Toate acestea se petreceau în condiţiile în care firma sa avea mari restanţe la plata obligaţiilor pe care le datora statului.

73

În această conjunctură, aşa cum s-a stabilit, inculpatul Ciubotaru Cătălin atât prin ordine directe cât şi prin promisiunea sumei de 10 milioane lei i-a determinat pe inculpaţii Bahnă Claudiu şi Tofan Ioan să-l înlăture pe Săhleanu Virgil. Pentru aceasta i-a mobilizat şi pe Vartolomei Nelu, Spumă Gelu şi Blăniţă Valentin, de asemenea subalternii lui, să-i ajute pe Bahnă Claudiu şi Tofan Ioan să-l agreseze pe Săhleanu Virgil. Urmărirea victimei a fost coordonată şi organizată de Ciubotaru Cătălin care s-a interesat îndeaproape de stadiul pregătirilor, de deplasarea în teren a asasinilor, de asigurarea lor cu mijloace de hrană, odihnă şi deplasare a acestora. Această activitate asiduă depusă de inculpat relevă că era hotărât în eliminarea definitivă a lui Săhleanu Virgil, că intenţia lui a fost aceea de suprimare a vieţii victimei. Ca atare, rezultatul produs prin acţiunea directă a celor doi autori nu este praeterintenţionat în raport de atitudinea subiectivă a recurentului Ciubotaru Cătălin. Fapta lui nu poate căpăta încadrarea juridică de instigare la lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte ci pe aceea de omor calificat, cum corect a hotărât curtea de apel. Prin urmare, încadrarea juridică dată faptei de inculpati este corect reţinută de instanţa de apel. Aşa cum s-a arătat în recursul parchetului, greşită este doar pedeapsa care în acel recurs va fi majorată. În cauză nu există nici un alt motiv de casare care, examinat din oficiu ar putea crea inculpatului o situaţie mai favorabilă.

x

x x În ce priveşte recursul inculpaţilor Bălan Victor, acesta cere achitarea, întrucât fapta pentru care este condamnat nu există şi condamnarea lui pentru vreo contribuţie la uciderea victimei Săhleanu Virgil este rezultatul unei greşite interpretări a probelor cu consecinţa reţinerii unei situaţii de fapt necorespunzătoare realităţii, motiv de casare prevăzut de art.3859 pct.18 C.proc.pen. referitor la eroarea gravă de fapt. Afirmaţiile inculpatului Bălan Victor din motivele recursului potrivit cărora Ciubotaru Cătălin, patronul SC PROTECT SRL avea interesul încheierii unui contract de prestări servicii, respectiv paza SC TEPRO SA în schimbul unei sume „exorbitante” în condiţiile unor datorii substanţiale pe care le avea către statul român şi a neplăţii salariilor angajaţilor societăţii timp de două luni, sunt pe deplin acoperite de probele din dosar. Este de asemenea, adevărată susţinerea inculpatului recurent, în sensul că a încheiat contractul de prestări servicii cu firma PROTECT

74

SRL a inculpatului Ciubotaru Cătălin în urma dispoziţiei primite de la acţionarul majoritar Zdenek Zemek şi a Consiliului de Administraţie. Aceste împrejurări nu exclud încă contribuţia inculpatului la uciderea victimei Săhleanu Virgil, aşa cum rezultă din probele administrate. În recursul său, inculpatul Bălan Victor susţine că nu a participat la discuţii cu cei care au determinat pe autori să ucidă victima şi că nici nu i-a cunoscut pe aceştia prea bine. Mai susţine că i s-au „smuls” declaraţii forţate sub ameninţare. Din examinarea declaraţiilor ample ale inculpatului recurent de la filele 1-77 vol.VII urm.pen., rezultă că după scurte ezitări, la trei zile după uciderea victimei, inculpatul director general al SC TEPRO SA Iaşi a făcut ample relatări cu privire la modul de privatizare a SC TEPRO SA, la persoanele implicate în procesul de privatizare, interesele oculte ale unor persoane legate de această privatizare. Mai rezultă că în general, în cursul urmăririi penale inculpatul a avut o conduită relativ sinceră şi în ce priveşte propriile lui activităţi legate de cele ale inculpaţilor care au cooperat la agresarea victimei cu consecinţa uciderii acesteia. Aşa cum s-a arătat în perioada premergătoare uciderii lui Săhleanu Virgil, inculpatul recurent îndeplinea funcţia de director general la SC TEPRO SA Iaşi. În această funcţie fusese numit de Consiliul de Administraţie în care majoritară era partea cehă reprezentată de Zdenek Zemek. Aşa fiind, poziţia inculpatului Bălan Victor în ierarhia conducerii societăţii depindea în mod evident de voinţa lui Zdenek Zemek care aşa cum recunoaşte inculpatul hotăra strategia de acţiune a societăţii. Nu în ultimul rând, nivelul salariului inculpatului depindea de deciziile părţii cehe. În acest context, inculpatul Bălan Victor s-a conformat întocmai deciziilor acţionarului majoritar. Că aceasta este realitate, rezultă din materialitatea faptelor. Deşi aparent, Frantişek Priplata nu avea nici o legătură juridică cu SC TEPRO SA Iaşi, acesta trimitea mesaje cu efecte în funcţionarea societăţii, către conducerea administrativă a societăţii din partea lui Zdenek Zemek, asupra căruia cu certitudine avea influenţă. Aşa s-a întâmplat cu ordinul primit de Bălan Victor de a contracta serviciul de pază cu societatea inculpatului Ciubotaru Cătălin. Pe de altă parte, în calitate de director general, inculpatul Bălan Victor cunoştea în amănunt situaţia societăţii şi a acţionarului majoritar ceh care se confrunta cu încercările tenace ale lui Săhleanu Virgil de a se opune intereselor acţionarului majoritar, inclusiv prin desfiinţarea în justiţie a contractului de cumpărare a pachetului de acţiuni de la FPS. În declaraţiile de la urmărirea penală, inculpatul Bălan Victor face ample afirmaţii care susţin că acţionarul majoritar prin Zdenek Zemek avea o

75

conduită neloaială faţă de acţionarii români, că prin modul în care acesta dirija activitatea SC TEPRO SA nu urmărea realizarea de profit, ci mai degrabă îndepărtarea societăţii de pieţele sale tradiţionale de desfacere, slăbirea capacităţii sale concurenţiale, afectarea capacităţilor de producţie prin vinderea unor structuri abia reparate şi modernizate la fier vechi. Mai afirmă că i s-a părut incorectă chiar operaţiunea de vânzare a pachetului majoritar condiţionată de emiterea unor bilete la ordin cu privire la care şi-a exprimat suspiciunea. În ciuda acestor constatări, inculpatul Bălan Victor rămâne în funcţia de director general al SC TEPRO SA Iaşi, acceptând să îndeplinească strategia profund suspectă – după declaraţiile sale – ale acţionarului majoritar ceh. Inculpatul recunoaşte în acest context, de altfel, recunoaşterile lui se coroborează cu celelalte probe, declaraţii de martor şi ale coinculpatului Ciubotaru Cătălin şi Frantişek Priplata, că acesta din urmă l-a căutat personal şi l-a informat despre demersurile pe care le efectua pe lângă Zdenek Zemek pentru a impune la SC TEPRO SA Iaşi un contract de pază cu SC PROTECT SRL. Pe de altă parte, inculpatul Bălan Victor – director general – cunoştea că juridic, inculpatul Frantişek Priplata nu avea nici o legătură cu TEPRO SA Iaşi. Mai cunoştea, aşa cum s-a arătat, serioasa opoziţie pe care Săhleanu Virgil o manifesta faţă de orice încercare de consolidare a poziţiei acţionarului ceh la TEPRO SA, inclusiv de aducere a a unei societăţi care să efectueze paza, înlocuind astfel salariaţii proprii. Dacă inculpatul, în ciuda acestei situaţii pe care o relevă, acceptă să rămână în conducerea societăţii rezultă că interese puternice îl leagă de acţionarul majoritar. Ca atare, susţinerile din recurs care afirmă lipsa lui de interes sunt nefondate. Modul în care a acţionat dovedeşte solidaritate cu acţionarul majoritar, ceea ce nu este considerat de Înalta Curte ca fiind un lucru reprobabil în sine. Ceea ce apare reprobabil, începe cu acceptarea de către Bălan Victor a demersurilor lui Frantişek Priplata de a-l opune în mod violent pe inculpatul Ciubotaru Cătălin lui Săhleanu Virgil. În mod constant inculpatul Ciubotaru Cătălin şi inculpatul Bălan Victor au afirmat la urmărirea penală că inculpatul Frantişek Priplata şi Zdenek Zemek au condiţionat încheierea contractului de pază cu SC PROTECT SRL de înlăturarea liderului de sindicat Săhleanu Virgil. Afirmaţiile se coroborează cu celelalte elemente de fapt ale cauzei. Astfel, Săhleanu Virgil, în calitate de adversar al acţionarului majoritar ceh prin sentinţa civilă nr.80 din 12 iulie 2000 a Curţii de Apel Iaşi, obţinuse constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.422/1998, încheiat între FPS Bucureşti şi SC ZELEZARNY VESELI SA Praga – Cehia.

76

Menţinerea în recurs a sentinţei fondului ar fi însemnat pierderea pachetului majoritar de acţiuni TEPRO SA de către partea cehă. Prin urmare, afirmaţiile inculpaţilor Ciubotaru Cătălin şi Bălan Victor potrivit cărora, interesul real urmărit de Frantişek Priplata pentru partea cehă era nu paza societăţii – o chestiune minoră în raport cu posibilitatea pierderii contractului SC TEPRO SA – ci a înlăturării lui Săhleanu Virgil, a eliminării fizice a acestuia ca adversar în procesul civil, apar ca fiind credibile. De afapt, în acest sens s-au îndreptat demersurile inculpatului Frantişek Priplata. Prin intermediul martorului Popescu Crişan şi inculpatului Ciubotaru Cătălin, inculpatul Frantişek Priplata mandatat de Zdenek Zemek a căutat pe de o parte, sprijin şi relaţii în zona juridică şi politică. În acest sens, au fost deplasările în municipiul Bucureşti. Pe de altă parte, Frantişek Priplata a căutat să-l determine pe Ciubotaru Cătălin să-l elimine fizic pe Săhleanu Virgil pentru a salva contractul de privatizare de la anularea definitivă. În această activitate de determinare a eliminării fizice a lui Săhleanu Virgil, a reuşit să-l coopteze pe inculpatul Bălan Victor. În acest sens au fost întâlnirea de la Hotelul Hilton din Bucureşti de la 10 august 2000, la care în prezenţa lui Zdenek Zemek, Frantişek Priplata, Bălan Victor şi Ciubotaru Cătălin au căzut de acord să-l înlăture pe Săhleanu Virgil. Inculpaţii susţin că această înlăturare urma să fie temporară, pentru câteva luni. Realitatea faptelor, modul în care acestea s-au consumat, relevă că inculpaţii, inclusiv Bălan Victor au acceptat posibilitatea uciderii victimei. În acest context, inculpatul Bălan Victor a transmis periodic inculpatului Ciubotaru Cătălin dorinţa inculpatului Frantuşek Priplata de a-l supune la violenţe pe Săhleanu Virgil. În perioada imediat premergătoare asasinatului, inculpatul Bălan Victor i-a furnizat lui Ciubotaru Cătălin adresa victimei. În acest sens sunt declaraţiile coinculpaţilor Spumă Gelu şi Vartolomei Nelu Viorel. Inculpatul Bălan Victor i-a cerut lui Ciubotaru Cătălin să urgenteze agresarea lui Săhleanu Virgil. Când inculpatul Ciubotaru Cătălin i-a relatat că cei doi asasini sunt deja pe urmele victimei, inculpatul Bălan Victor i-a cerut: „Cu cât mai repede cu atât mai bine”. În acest sens a declarat inculpatul Bălan Victor în declaraţiile scrise personal (filele 42-47) în faţa apărătorilor săi, avocaţi cu notorietate despre care nu se poate aprecia că ar fi acceptat ca inculpatul – clientul lor – să fie supus la presiuni din partea procurorilor. Susţinerile inculpatului Bălan Victor ulterioare sesizării instanţei, în sensul că a fost supus la presiuni, sunt netemeinice. Nu s-a dovedit nici un interes personal al procurorilor în afara celui legal, de a realiza trimiterea în judecată a inculpatului Bălan Victor. O conduită de maniera aceleia pe care o susţine inculpatul nu putea avea decât efecte negative asupra situaţiei profesionale a

77

acestora şi asupra situaţiei lor juridice. Prin urmare, apărarea inculpatului este netemeinică. Aşa cum s-a arătat, inculpatul în cursul urmăririi penale a avut o atitudine constantă. Depoziţiile sale din care rezultă că în mod repetat i-a cerut lui Ciubotaru Cătălin să acţioneze violent asupra luoi Săhleanu Virgil, se coroborează cu declaraţiile coinculpaţilor Spumă Gelu, Vartolomei Nelu Viorel, Blăniţă Valentin, Bahnă Claudiu Irinel cărora Ciubotaru Cătălin le-a spus mereu să urgenteze „rezolvarea” problemei Săhleanu, întrucât este presat de inculpatul Bălan Victor, Frantişek Priplata şi Zdenek Zemek. Ca atitudine, inculpatul Bălan Victor se află între Frantişek Priplata şi Ciubotaru Cătălin. A fost presat de inculpatul Frantişek Priplata să transmită hotărârea de înlăturare cât mai urgentă a lui Săhleanu Virgil. Bălan Victor s-a conformat şi la rândul lui a făcut presiuni asupra lui Ciubotaru Cătălin pentru punerea în aplicare a hotărârii de a ucide victima. Aceste presiuni care realizează latura obiectivă a infracţiunii de instigare la omor s-au materializat în îndemnuri de exercitare a violenţei adresate inculpatului Ciubotaru Cătălin şi condiţionarea de menţinere a contractului de pază oneros (încheiat între Bălan Victor ca reprezentant al TEPRO SA Iaşi şi Ciubotaru Cătălin patron SC PROTECT SRL Vaslui) de eliminare a liderului sindical. Acţiunile inculpatului Bălan Victor reprezintă contribuţii efctive care au determinat uciderea lui Săhleanu Virgil. Cooperarea cu Frantişek Priplata şi Ciubotaru Cătălin despre care ştia că acţionează prin oameni din subordine în vederea suprimării vieţii victimei, realizează şi conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art.323 alin.2 C.pen. Atitudinea radical deosebită din cursul cercetării judecătoreşti, a judecării apelului şi recursului în care inculpatul Bălan Victor afirmă că interese oculte, politice şi materiale ale unor grupuri de interese au determinat condamnarea lui nu este întemeiată pe probe şi se explică prin încercarea lui de a eluda răspunderea penală. Examinând cauza şi potrivit art.3859 alin.3 C.proc.pen., se constată că în afară de motivele de casare invocate de procuror nu există nici un alt caz de casare care analizat din oficiu, ar putea crea inculpatului o situaţie mai favorabilă. Prin urmare, Curtea în baza art.38515 pct.2 lit.d C.proc.pen.,va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpaţii Frantişek Priplata şi Şerbotei Sergiu Constantin împotriva deciziei penale nr.190/A din 8 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea. Va casa decizia atacată şi sentinţa penală nr.446 din 5 noiembrie 2002 a Tribunalului Satu Mare, în următoarele limite:

78

În baza art.334 din Codul de procedură penală, va schimba încadrarea juridică dată faptei inculpatului Blăniţă Valentin, din infracţiunea de complicitate la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.26 din Codul penal raportat la art.183 din Codul penal, în infracţiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art.26 raportat la art.174 – 175 lit.a, f Cod penal şi prin aplicarea art.74 şi 76 alin.2 din Codul penal îl va condamnă pentru această infracţiune la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal. Va înlătura aplicarea art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a din Codul de procedură penală cu privire la achitarea inculpatului Blăniţă Valentin pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art.323 alin.2 din Codul penal şi îl va condamna pentru această infracţiune, la 2 ani închisoare, prin reţinerea circumstanţelor atenuante de la art.74 şi 76 alin.1 lit.c din Codul penal. Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b şi art.35 alin.1 din Codul penal, va contopi pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul Blăniţă Valentin să execute 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal. În baza art.334 din Codul de procedură penală, va schimba încadrarea juridică dată faptei inculpatului Spumă Gelu Alexandru, din infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art.264 alin.1, din Codul penal, în complicitate la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.26 din Codul penal raportat la art.174 – 175 lit.a, f Cod penal şi prin aplicarea art.74 şi 76 alin.2 din Codul penal, îl va condamna pe inculpat la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal, pentru această infracţiune. Va înlătura aplicarea art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d din Codul de procedură penală, cu privire la achitarea inculpatului Spumă Gelu Alexandru, pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art.323 alin.2 din Codul penal şi îl va condamna pentru această infracţiune la 2 ani închisoare prin reţinerea circumstanţelor atenuante de la art.74 şi 76 alin.1 lit.c din Codul penal. Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b şi art.35 alin.1 din Codul penal va contopi pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul Spumă Gelu Alexandru să execute 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal. Va decontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor Bălan Victor, Ciubotaru Cătălin, Tofan Ioan şi Bahnă Claudiu Irinel, pe care le va majora după cum urmează: Pentru inculpatul Bălan Victor, numai pentru infracţiunea de instigare la omor calificat, prevăzută de art.25 din Codul penal raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f din Codul penal, prin înlăturarea art.74 şi 76 alin.2

79

din Codul penal, de la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b şi c din Codul penal, la 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c din Codul penal. În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b şi art.35 alin.1 din Codul penal, va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 din Codul penal, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, c din Codul penal. Pentru inculpatul Ciubotaru Cătălin, numai pentru infracţiunea de instigare la omor calificat prevăzută de art.25 din Codul penal raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f din Codul penal, de la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c din Codul penal, la 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c din Codul penal. În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b şi art.35 alin.1 din Codul penal, va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art.323 alin.2 din Codul penal, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c din Codul penal. Pentru inculpatul Tofan Ioan, numai pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art.174 – 175 lit.a, b, f, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal, de la 23 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d şi e din Codul penal, la 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d, e din Codul penal. Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b şi art.35 alin.1 din Codul penal, va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d şi e din Codul penal. Pentru inculpatul Bahnă Claudiu Irinel, numai pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art.174 – 175 lit.a, b, f din Codul penal de la 21 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d, e din Codul penal, la 23 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d, e din Codul penal. În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b şi art.35 alin.1 din Codul penal, va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 din Codul penal, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d, e din Codul penal.

80

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c din Codul penal aplicată inculpatului Frantişek Priplata. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b din Codul de procedură penală, va achita pe inculpatul Frantişek Priplata pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin.2, 3 şi 5 din Codul penal.

Va reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 din Codul penal, prin aplicarea art.74 şi 76 din Codul penal, de la 6 ani închisoare la 2 ani închisoare. În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b şi art.35 alin.1 din Codul penal, va contopi pedepsele de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal, aplicată pentru infracţiunea de instigare la omor calificat, prevăzută de art.25 raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f din Codul penal, cu aplicarea art.74 şi 76 alin.2 din Codul penal şi de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art.323 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea art.74 şi 76 din Codul penal, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b din Codul de procedură penală, va achita pe inculpatul ŞERBOTEI SERGIU CONSTANTIN pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzute de art.215 alin.2, 3 şi 5 din Codul penal. Va înlătura obligarea inculpatului Frantişek Priplata la 17.784.270 lei, reprezentând onorariul pentru plata interpretei Andreicuţ Lucica, şi în consecinţă, va reduce la 9.000.000 lei cheltuielile judiciare, suma la care a fost obligat în apel. Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Vartolomei Nelu Viorel, Bahnă Claudiu Irinel, Tofan Ioan, Ciubotaru Cătălin, Bălan Victor şi Spumă Gelu Alexandru şi, ca inadmisibile, recursurile părţilor civile Săhleanu Marieta şi Săhleanu Alexandra împotriva deciziei penale nr.190/A din 8 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea. Va obliga pe recurenţii inculpaţi Vartolomei Nelu Viorel, Bahnă Claudiu Irinel şi Tofan Ioan să plătească statului sumele de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei. Va obliga pe recurenţii inculpaţi Ciubotaru Cătălin, Bălan Victor şi Spumă Gelu Alexandru să plătească statului sumele de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

81

Va obliga pe recurentele părţi civile Săhleanu Marieta şi Săhleanu Alexandra să plătească statului sumele de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare. Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor. Va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor Vartolomei Nelu Viorel, Bahnă Claudiu Irinel şi Tofan Ioan timpul arestării preventive de la 11 septembrie 2000 la 2 iunie 2005 şi pentru inculpatul Ciubotaru Cătălin va deduce aceeaşi perioadă. Conform art.190 alin.5 din Codul de procedură penală, onorariul pentru interpreta de limbă cehă Milena Petrova va fi plătit din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpaţii FRANTIŞEK PRIPLATA şi ŞERBOTEI SERGIU CONSTANTIN împotriva deciziei penale nr.190/A din 8 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea. Casează decizia atacată şi sentinţa penală nr.446 din 5 noiembrie 2002 a Tribunalului Satu Mare, în următoarele limite: I. - În baza art.334 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptei inculpatului BLĂNIŢĂ VALENTIN, din infracţiunea de complicitate la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.26 din Codul penal raportat la art.183 din Codul penal, în infracţiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art.26 raportat la art.174 – 175 lit.a, f Cod penal şi prin aplicarea art.74 şi 76 alin.2 din Codul penal îl condamnă pentru această infracţiune la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal. Înlătură aplicarea art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a din Codul de procedură penală cu privire la achitarea inculpatului Blăniţă Valentin pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art.323 alin.2 din Codul penal şi îl condamnă pentru această infracţiune, la 2 ani închisoare, prin reţinerea circumstanţelor atenuante de la art.74 şi 76 alin.1 lit.c din Codul penal. Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b şi art.35 alin.1 din Codul penal, contopeşte pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul Blăniţă Valentin să execute 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal.

82

- În baza art.334 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptei inculpatului SPUMĂ GELU ALEXANDRU, din infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art.264 alin.1, din Codul penal, în complicitate la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.26 din Codul penal raportat la art.174 – 175 lit.a, f Cod penal şi prin aplicarea art.74 şi 76 alin.2 din Codul penal, condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal, pentru această infracţiune. Înlătură aplicarea art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d din Codul de procedură penală, cu privire la achitarea inculpatului Spumă Gelu Alexandru, pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art.323 alin.2 din Codul penal şi îl condamnă pentru această infracţiune la 2 ani închisoare prin reţinerea circumstanţelor atenuante de la art.74 şi 76 alin.1 lit.c din Codul penal. Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b şi art.35 alin.1 din Codul penal contopeşte pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul Spumă Gelu Alexandru să execute 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal. II. Decontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor Bălan Victor, Ciubotaru Cătălin, Tofan Ioan şi Bahnă Claudiu Irinel, pe care le majorează după cum urmează: 1. Pentru inculpatul BĂLAN VICTOR, numai pentru infracţiunea de instigare la omor calificat, prevăzută de art.25 din Codul penal raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f din Codul penal, prin înlăturarea art.74 şi 76 alin.2 din Codul penal, de la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b şi c din Codul penal, la 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c din Codul penal. În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b şi art.35 alin.1 din Codul penal, contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 din Codul penal, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, c din Codul penal. 2. Pentru inculpatul CIUBOTARU CĂTĂLIN, numai pentru infracţiunea de instigare la omor calificat prevăzută de art.25 din Codul penal raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f din Codul penal, de la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c din Codul penal, la 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c din Codul penal. În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b şi art.35 alin.1 din Codul penal, contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art.323 alin.2 din Codul penal, urmând să execute pedeapsa cea mai

83

grea de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c din Codul penal. 3. Pentru inculpatul TOFAN IOAN, numai pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art.174 – 175 lit.a, b, f, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal, de la 23 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d şi e din Codul penal, la 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d, e din Codul penal. Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b şi art.35 alin.1 din Codul penal, contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d şi e din Codul penal. 4. Pentru inculpatul BAHNĂ CLAUDIU IRINEL, numai pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art.174 – 175 lit.a, b, f din Codul penal de la 21 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d, e din Codul penal, la 23 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d, e din Codul penal. În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b şi art.35 alin.1 din Codul penal, contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 din Codul penal, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d, e din Codul penal. III. – Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c din Codul penal aplicată inculpatului FRANTIŞEK PRIPLATA. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul Frantişek Priplata pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin.2, 3 şi 5 din Codul penal.

Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art.323 alin.2 din Codul penal, prin aplicarea art.74 şi 76 din Codul penal, de la 6 ani închisoare la 2 ani închisoare. În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b şi art.35 alin.1 din Codul penal, contopeşte pedepsele de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal, aplicată pentru infracţiunea de instigare la omor calificat, prevăzută de art.25 raportat la art.174 – 175 lit.a, b, f din Codul penal, cu aplicarea art.74 şi 76 alin.2 din Codul penal şi de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art.323 alin.2 din Codul

84

penal, cu aplicarea art.74 şi 76 din Codul penal, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul ŞERBOTEI SERGIU CONSTANTIN pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzute de art.215 alin.2, 3 şi 5 din Codul penal. IV. – Înlătură obligarea inculpatului FRANTIŞEK PRIPLATA la 17.784.270 lei, reprezentând onorariul pentru plata interpretei Andreicuţ Lucica, şi în consecinţă, reduce la 9.000.000 lei cheltuielile judiciare, suma la care a fost obligat în apel. V. – Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Vartolomei Nelu Viorel, Bahnă Claudiu Irinel, Tofan Ioan, Ciubotaru Cătălin, Bălan Victor şi Spumă Gelu Alexandru şi, ca inadmisibile, recursurile părţilor civile Săhleanu Marieta şi Săhleanu Alexandra împotriva deciziei penale nr.190/A din 8 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea. Obligă pe recurenţii inculpaţi Vartolomei Nelu Viorel, Bahnă Claudiu Irinel şi Tofan Ioan să plătească statului sumele de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei. Obligă pe recurenţii inculpaţi Ciubotaru Cătălin, Bălan Victor şi Spumă Gelu Alexandru să plătească statului sumele de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Obligă pe recurentele părţi civile Săhleanu Marieta şi Săhleanu Alexandra să plătească statului sumele de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare. Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor. Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor Vartolomei Nelu Viorel, Bahnă Claudiu Irinel şi Tofan Ioan timpul arestării preventive de la 11 septembrie 2000 la 2 iunie 2005 şi pentru inculpatul Ciubotaru Cătălin deduce aceeaşi perioadă. VI. – Conform art.190 alin.5 din Codul de procedură penală, onorariul pentru interpreta de limbă cehă Milena Petrova se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

85

Definitivă. Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 iunie 2005.