UHU ІЛІІ mim P R O P R I E T A R : SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 2S DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, S TELI AN POPESCU înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov

A B O N A M E N T E

autorităţi şl Instituţii 1000 lei de onoare 500 ,. particulare 250

REDACŢIA 81 ADMINISTRAŢIA

BUCUREŞTI I »tr. Bretolanu 23-2»

TELEFON 3.30.10

APARE SĂPTĂMÂNAL

P R E Ţ U L 5 L E I

A N U L L • Nr. 3

SÂMBĂTA 11 Ianuarie 1941 Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU

Literatura şi Şcoala de G. C. NICOLESCU

Ne întrebăm adesea plini de uimire de ce a v e m atât de putini cititori, dece în ţara noastră sunt atât de rare cărţile care depăşesc o răspândire d e cinci mii exemplare. Un ci­titor la patru mii locuitori, d a c ă facem socoteala pe datele vechi si cunoscute, când este vorba d o romane şi de autori consacraţi» sau un cititor le un număr de zece ori med mare de locuitori, când este vorba de un volum d e versuri, orice s'ar spune, sunt raporturi catastrofale. Este legitim deci, da­că aceasta este siuaţia. s ă avem curajul s ă o privim în faţă şi să încercăm să ne dăm s e a m a dacă destinul nostru este să rămânem veşnic atât de refractari literaturii s a u dacă nu cumva numai circumstanţe înlăturabile ne împiedică s ă ie­şim din zona aceasta penibilă.

Căutând să distingem rircumstanţele vinovate, nu v a pu­tea face obiectul unei examinări totalitatea lor. Sunt atâtea elemente care conlucrează asupra unui acelaş i p4mct, câ mai totdeauna te pierzi în consideratiuni generale, asupra structurii noastre sociale sau culturale, fără s ă mai ajungi la atingerea punctului iniţial nevralgic. Pentru a evita aceasta, acum îmi propun să m ă limitez numai la o parte din cauze, cele med neînsemnate în aparenţă, dar, în fond, nu cele mai lipsite de consecinţe.

Clasa cititorilor noştri posibili ar fi formată din c e e a ce este intelectualitate română: studenţi, funcţionari, medici, ingi­neri, avocaţi, arhitecţi, profesori... După cum s e vede, din oameni care în cea mai mare parte a lor (chiar profesorii nu sunt toţi specialişti în literatură : unii a u făcut Ştiinţele Natu­rale» alţii Matematicile sau Dreptul) n'au avut contact obli­gatoriu cu literatura delà absolvirea liceului. Se întâmplă foarte rar ca un medic sau un inginer minier, după ce şi-au luat titlurile şi ocupaţiile lor. să se apuce s ă citească deodată. Dacă însă el citea la 17—18 ani. e l v a continua să citească şi în timpul studenţiei, atât cât îi vor îngădui ocupaţiile, şi nu va fi părăsit niciodată de acest gust care v a deveni o nevoie lăuntrică. A ş a dar, în liceu trebue s ă s e desvolte gustul pentru literatură, căci d a c ă un tânăr v a a v e a la părăsirea liceului dorinţa de a citi, o v a păstra întreaga s a viaţa, iar dacă nu i s e v a fi creat această nevoie sufletească, preocu­pările meseriei pe care o v a îmbrăţişa nu-i vor mai d a nici­odată, afară de cu totul excepţionale cazuri, răgazul şi posi­bilitatea de a ş i creea această nevoie şi acest refugiu. Trebue să recunoaştem câ, în ce priveşte literatura, şcoa la noastră are scăderi în organizarea ei, care este astfel făcută încât produce absolvenţi care nu pot şi nici nu mai vor s ă citească literatură.

In primul rând : NU POT. Este incontestabil că literatura presupune o anumită pregătire — culturală, filosofică, lite­rară — pentru a putea fi recepţionată şi înţeleasă p â n ă în a dâncuri. O pregătire pe care. adesea , mulţi sunt dispuşi să nu o recunoască, pentrucă fiecare a m trecut prin e a pe ne­simţite, fiecare nouă lectură constituind o nedumerire, apoi o luminare şi, prin aceasta, o treaptă spre altă lectură mai densă, mai adâncă, mai ermetică. Fără această pregătire treptată, strofa d-lui V. Voiculescu, spre pildă :

Се-adànc pă t runde zâmbetu l tău mic... De dincolo d e r ecea s t ăpân i re Se 'na l ţă 'n mine vechiul inamic, Ereditarul dor de nemurire .

rămâne fără efect literar pentrucă este fără tot înţelesul lo­gic pentru cel care nu poate face legăura dintre ultimul vers şi concepţia voinţei schopenhaeriene. Şi nu este nevoie nu­mai de această pregătire oarecum filosofica, dar şi de o pre­gătire literară propriu zisă, fără de care cititorul nu poate citi imaginile, nu surprinde toată adâncimea ideii, nu gustă nou­tatea şi fineţea expresiei, poezia şi frumuseţea ei rămânân-du-i inaccesibile.

Studiul literaturii noastre în liceu merge, în ce priveşte poezia, până la Şt. O. Iosif, O. Goga, Minulescu şi Crainic, adică până la toţi poeţii logici, care şi-au dat operele lor de seama cam acum treizeci de ani. Se face o excepţie pentru d-1 Lucian Blaga. Dar se face e a realmente ? Şi cum se face ? Au venit proteste când de scriitori mai noi, T. Arghezi, Ionel Teodoreanu şi alţii, a u pătruns în manualele de Limba roma nă. Se zicea : aceşti scriitori (sau unii din ei ; nu ne referim anume la cei citaţi mai sus) reprezintă o modă trecătoare, un gust pervertit sau o valoare minimă. Introducându-i în ma­nualele de şcoală, acredităm părerea că ei sunt „clasici", recunoscuţi de autorităţi ca scriitori de prima mărime, defi­nitiv clasaţi în regatul literilor române şi cu eternă valoare. Nu stăm să discutăm, luând fiecare caz în parte, în ce măsu­ră se exagera şi în ce măsură nu se v e d e a limpede. Partea interesantă a acestei inovaţii era tocmai că punea pe elev, viitorul lector, în contact cu literatura vie din jurul lui, o li­teratură ca re poate nu reprezenta decât o modă, dar care se cerea înţeleasă şi trăită, acceptată sau respinsă „după ce i se va fi a ră ta t elevuîui-cititor drumul pe care să caute să afle frumuseţea din e a . Cine sfârşeşte liceul este, în ce priveşte literatura, în urmă cu cel puţin treizeci de ani. Nu numai de­cât cu lectura literaturiL dar cu chipul cum trebue citită ea . căci în acest răspas formele literale s'au perimat şi au fost înlocuite cu altele, iar fostul şcolar rămâne străin şi nepu­tincios în faţa acestora noi ca în faţa unor adevărate enigme. Pentrucă, la drept vorbind, imediat după versurile lui Iosif sau Goga să treci Ia poezia d-lui Ion Barbu nu este uşor, cu atât mai mult cu cât chiar din d-1 Lucian Blaga, care este un autor figurând m programa analitică, prima strofă din Poe mele luminii :

Eu nu strivesc corola de 'minuni a lumi; * Şi n u ucid

Cu "mintea tainele, ce le 'n tâ lnesc In c a l e a m e a

Iniîori, în ochi,- p e buze ori morminte.. .

rămâne fără îndoială, cu înţelesul tainic pentru acest cititor neculpabiL pentrucă n'a fost pregătit.

Nu este numai faptul c ă studiul literaturii în şcoală se opreşte cam cu treizeci de ani în urmă şi, prin urmare, elevul nu este pregătit pentru înţelegerea formelor literare care cir­culă în momentul când el devine cititor de sine stătător, dar sunt regiuni întregi din literatură care sunt ocolite cu grije pentrucă ating domeniul eroticei. Este oare fără semnificaţie că din Eminescu, de pildă, cu atât mai putin din alţi scriitori, nu se prea află în niciun manual poezii cu caracter erotic ?

MINIATURA TURCEASCA (Secolul XVI)

-Note la un colind subversiv-de COSTIN I. MURGESCU

î m i v ine în acest î n c e p u t de an, p u r ­t a t de g lasu l cald şi uşor me lanco l i c al u n u i c a m a r a d , svonu l u n u i col ind t r a n ­s i lvan. Col indu l d i n t r ' u n sat d e „d in ­colo", col indul u n u i C r ă c i u n să rac şi î n ­t u n e c a t de foame şi apă sa r e . P o a t e de-aceea nici n ' a m a i a v u t t i m p s ă r m a ­nu l co l indă to r să-ş i l u m i n e z e suf le tu l cu b l â n d e ţ e a de iesle a B e t h l e e m u l u i ; poa te de -aceea co l indul de n a ş t e r e s'a t r a n s f o r m a t în col ind de n u n t ă , de n u n t a mior i t i că :

Transilvanie mireasă, Intre m â n d r e ' n t â i u c ră iasa ; Rochie pune-acum de nuntă Vine Crai cu nunta sfântă Transilvanie mireasă.

Îndu ioşa rea în faţa co l indu lu i aces ta cân ta t leneş şi cu ochii scă lda ţ i în cer — ca o doină ; g â n d u r i l e d e f ră ţ i e p e ca r e ţ i le desch ide p e n t r u cei r ă m a ş i s u b s t ă p â n i r e s t r e ină ; poves t ea aces tu i C r ă ­c iun a m ă r î t şi oropsi t — toa t e s t au s u b s t e a u a v remeln ic ie i . Căci v remeln ic i s u n t o a m e n i şi une l e aşezări . . .

Dar , r e s p i r ă d i n acest cân t ec şi un svon de r e t e r n i t a t e ; es te l ega tă aceas tă f ă r â m ă de e t e r n i t a t e , de r e f r enu l viz io­n a r a l „Trans i lvan ie i Mi re se" .

N u c red că ţ ă r a n u l sau învă ţ ăce lu l d in s a t u l fără n u m e s'a gând i t , a m e d i ­ta t , u n a n u m e s imbol , u n a n u m e în ţe les cân t ecu lu i său ; da r incon tes t ab i l că acest înţeles ex is tă . S e n s u l mior i t i c încă n u p o a t e scăpa n i m ă n u i .

I a r „ î n ţ e l e s u l " aces ta d e s v ă l u e o u i ­m i t o a r e s e n i n ă t a t e în fa ţa p e r s p e c t i v e ­lor p e ca r e „ n u n t a s f â n t ă " cu c a r e v ine „ C r a i u l " — le va des l ăn ţu i . Ş t iu , t r ă i m in ţ a ră s f in ţ i tă de e ro i sm — şi er i , în m a r e l e şi a p r i g u l nos t ru er i şi azi, în c u t r e m u r ă t o r u l azi — dar , s u b apăsa ­rea p e ca re şi noi , de là d e p ă r t a r e , o cunoaş t em, câţ i a m fi b ă n u i t că dincolo

PASAREA FURTUNII de E. Sa Ambasadorul Turciei SUPHI TANRIÖR

Turcia pust ie şi fură g las n ' a spus lumii, cu l imba ei, nimic. Des­pre e a s 'au spus b a s m e de l à n e a m la neam, s ' au d a t comunicate ab­surde , s 'au răspândi t ştiri pline d e u r ă şi mânie , to tdeauna grozave.

El şi-a aşezat un tron d e platourile Anatoliei, într'o par te s tearpă, a r s ă şi distrusă a patriei. Na ţ iunea turcă, pentru p r ima oară , s 'a ad resa i prin gra iu l lui sieşi, neamurilor , lumii şi istoriei.

Ca r t ea lui e sub mâinile mele . Ii întorc foile încet, încet. Am vă-zut-o, a m auzit-o şi iarăşi o citesc. Car tea aceas t a , pent ru ochii noştri, cu ce privelişti m inuna te e pl ină 1

Privesc o p a g i n ă : pes te întunerec, pes te furtună se ivesc zorile dimineţii. In ochi cu albastrul cerului, în ochi cu d o u ă picături de soare, cu vălul misterelor a runca t p e umeri, privind ia u n d a ce se umflă, la m a r e a înspumată , c r e scândă , îşi a r a t ă pumnul . M a r e a s 'a mărit ; el e p e o insulă. Privind la nenorocirea care înghi ţea ţara, îşi povesteşte visurile.

O a l tă p a g i n ă s e a m ă n ă cu un cimitir ur iaş . S ' au năpust i t asu-pră-i mulţimi n e n u m ă r a t e . L-au izbit şi s ' au întors. Feluriţi duşman i veniţi d inafară şi veniţi d inlăuntru îna in tează c u spate le întors s p r i morţii întinşi p e pămân t . Totul e liniştit ca şi c â n d n 'a r fi fost nimic.

Privesc o pag ină . R ă m a s ă sub noianul de ruine. O, Doamne, câte dărâmătur i r ă m a s e din v e a c sunt acolo !

Ultima p a g i n ă s tă ca o fereastră desch isă . S e zăreşte acoio cum se, îndepăr tează o furtună de l à orizonturile ţării, o furtună care dura d e luni, d e ani d e zile, dudu ind d e se scutura cerul şi pământu l , prin­tre mii d e fulgere. A c e a s t a îi face semne Tineretului Turc. Ii spu­ne : „Nu uita 1"

Р ѳ el îi v ă d pen t ru p r ima oară , îna in tea adunăr i i , p e tron. Bă­t râna Anatolie, la c e r e r e a lui, a trimis o a m e n i în toate chipurile, in toate veşmintele . Şeihii bektaşi , nobilii d in Konya, doctorii în teolo­gie d e l à seminarii , bătrâni i Răsăritului cu s a n d a l e hitite în picioare, coborâţi d e pe păreţi i Ninivei, cu a spec t asir ian, tot ce se afla în sâ-r.ul vechiu d e pa t ru mii de ani al Anatoliei interioare, cu toţii au 'ven i i să onoreze locul.

Cei c a r e a u crescut în şcoală , cu cei c a r e a u crescut în munte, în s tepă, în tradiţie şi în l egendă sunt o societate. S 'a urca t p e tron şi-a anal iza t p rob lema. Turcia d e astăzi e în temeia tă p e un cuvânt bine spus .

C â n d a apă ru t în faţa noas t ră p a s ă r e a furtunii, fără s ă a ibă a l tă formă în m â n ă decâ t p e s ine însuşi, c ine îi c r e d e a lui, s imţea în glasul lui c e a ma i m a r e credinţă d in . l ume d e p â n ă atunci . In timp ce îi ieş iau cuvintele din gu ră în ţe legeam c ă în spate le lui se înte­meiază ceva . Vorbea — şi. c eva se c l ădea . F iecare cuvânt c ă d e a ca o p ia t ră ca re îşi a r e r ă d ă c i n a în scobitura stâncii . Omul blond închis se uită din c â n d în când , cu ochii lui a lbaştr i încordaţi , la cei care îl ascul tă .

A f i de MIHAI NICUIJSSCU

A fi înseamnă a te prefera. Timiditatea, modestia, umi­

lirea de sine nu le întâlnim niciodată ca stări de conştiin­ţă pure. Recunoaştem însă pre­tutindeni, la ceilalţi ca şi în noi înşine, orgoliul modestiei, ai timidităţii sau al umilinţei. A fi modest ,umil, etc. vrea să apună a te afla pur şi simplu printre ceilalţi, laolaltă cu ei. Dar a lua singur cunoştinţă de modestia sau umilinţa ta în­seamnă a te împotrivi celor­lalţi, găsind în această împo­trivire chiar, un motiv de pre­ferinţă tăcută şi orgolioasă a-firmare a unui fel de a fi care este chiar felul propriei con-timţe existenţiale.

Difuze la început şi nesemnifi­cative, stările sufleteşti se lim­pezesc treptat şi se încheagă într' o conştiinţa morală. Im-potrivirile pe care le întâm­pină insul omenesc sunt cu a-tât mai îndărătnice eu cât con­ştiinţa lui morală e mai bine întocmită. Dar tot în aceeaş măsură el se simte îndreptăţit să se prefere, cu o neclintită

, hotărîre : conştiinţa morală a-junge astfel argumentul su­prem existenţial.

Dar e o tristă împrejurare aceea care constrânge să te preferi, să simţi eu o stăruinţă ostenitoare şi dureroasă, contu-rele propriei conştiinţe morale crispate într'un relief defensiv S~ă simţi nu numai goliciunea, condiţiei omeneşti, ca predes­tinare genezică şi metafizică, dar şi pânda agresivă pe care o dospeşte traiul în comun, condiţia socială.

Discordia s'a ivit la cea din­tâi pereche omenească, odată cu prima licărire de conştiin­ţă deosebitoare între bine şi rău, care stă la începutul des­făşurării dialectice a sensurilor creaţiei. La întrebarea mustră­toare a lui Dumnezeu, Adam aruncă vina pe Eva iar acea­sta învinovăţeşte şarpele care o amăgise. Cel dintâi gest al conştiinţei morale adamice, pusă în faţa greşelii, a fost să fugă de răspundere, cu o laşi­tate caracterlstică întregii p ră­site omeneşti. Răspunsul tăriş, şerpeşte ocolitor e ultimul re­fugiu al conştiinţei descumpă­nite iîn faţa răspunderilor. Dacă n'ar fi, Şarpele ar trebui şi el născocit.

Cea dintâi experienţă a ra­porturilor sociale, întreprinsă de primul om, l-a desmeticit din beatitudinea edenică : smuls din eternitate, el a fost svârlit în durată şi vremelni­cie. Persanagiile au rămas a-celeaşi ca in drama genezei : Bărbatul, Femeia şi Şarpele.

De când e lumea, creaţia se tot desvinovăţeşte înaintea Creatorului. Suntem complici, prin filiaţie neîntreruptă, la greşala săvârşită de autorii noştri comuni. Oricine simte nevoia să se desvinovăţeuscă mărturiseşte astfel conştiinţa păcatului originar, odaia cu a-ceea a goliciunii condiţiei o-•meneşti şi se ruşinează de ea, imii'lindu-se. E vorba negreşit de o conştiinţă morală, care nu poate fi rodul cunoaşterii teoretice, al unei deprinderi a gândirii exersate pe itinera-riisle meditaţiei filosofice. Con­ştiinţa morală e fructul expe­rienţei, al unei trăiri perso­nale.

Dar o experienţă lipsită de sensul răspunderii proprii ră­mâne stearpă, nesemnificativă. Responsabilitatea aceasta care ne desvălue şi ne expune fără înduplecare — ca şi cum ne-am simţi mereu datori să ne justifi­căm faţă de cineva— nu are nimic comun cu mul ţ imea răs­punderilor ce decurg din ra­porturile şi obligaţiile sociabi­lităţii. De altfel, solidarizarea conştiinţelor într'un ideal co­mun, de natură artistică, mo­rală, etc. nu este decât încer­carea de-a atenua sentimen­tul răspunderii in aeternum care covârşeşte conştiinţa in­dividuală,—propunându-i să se asocieze la un înţeles de răs­pundere dedusă din raporturi­le de sociabilitate, pe timp li­mitat..

(Urmare în pag. 6-a) (Urmare în pag. 7-a)

(Urmare în pag. 4-a) (Urmare în PAC. 7-a)

£££££££ XJZt

UNIVERSUL LITERAR ' 11 Ianuarie 1941

C R O N I C A L I T E R A R A Cele câteva „idei despre tea­

t r u " , pe care d in restricţia modestiei, d. Ion I . Cantacu-zino l ămureş t e în nota-prefa-ţ â , c ă le-a însemna t în cartea , ' ,Contrapunct tea t ra l" , a p ă r u ­t ă înainte de Crăc iun , le re­z u m ă m astfel.

Spectacolul de valoare a re pu ­blicul s ă u de el i tă. F a p t u l se­lecţiei n u se î n t â m p l ă doar în zilele noastre. I n istoria teatru­lui, publicul m a r e a avut suc­cesive apropieri şi depă r t ă r i de spectacolul select. Tea t ru l însă n u s'a al terat ci a r ă m a s ne­conteni t o instituţie apar te , s 'ar pu t ea spune „o aşezare er­met i că" . Au fost chiar mo­men te de excomunicare din cadrul soc ie tă ţ i , — la R o m a n i şi î n perioada creştină, — dar au fost şi m o m e n t e de aşezare în cent ru , de învestire cu func­ţ iuni ale cultului religios, ca la Greci, sau î n sumare integrală a unu i m o m e n t de cu l tu ră şi de istorie, ca în clasicismul francez şi î n epoca shakespea­r iană .

Tea t ru l , c ând însumează spiritul îna l t al unu i popor, în­făţ işează pe scenă personagii cu v ia ţă eroică, experienţe şi conflicte m a x i m e ale sufletului şi gândiri i .

Epoca noastră , în care se vorbeşte despre o „cr iză" , deci despre îndepăr ta rea teatrului de centrul vieţii naţionale, se caracterizează pr in coborîrea de la t ipul superior u m a n , şi pr in abaterea interesului spre felul de a t ră i al omulu i banal , în tâ ln i t în relaţiile noa­stre comune şi î n t âmplă toa re , de toată ziua. Si tuaţ ia critică ac tua lă n u îngrijorează totuşi pe cei ce cunosc necesitatea i-maginaţ ie i de a se desfăşura în ficţiuni, şi ca a tare liberta­tea sufletului de a se ascunde din când în când s u b o mască , şi de a t r ă i o a l tă viaţă . As-cunzându-se sub mască , viaţa se purifică, fie doar r ă s t impu l

Ion I. Cantacuzino: „Contrapunct teatral" Colecţia „Universul Literar"

M i h a i l D r u m e ş : Tre i c o m e d i i , c â t du rează u n spectacol. Pen ­t r u satisfacerea nevoii de pu­rificare pr in ficţiuni, teat rul este cel ma i indicat dintre m o ­dali tăţ i le artei, de oarece el a-sociază, din p u n c t de vedere tehnic , e lemente din toate cele­lalte ar te : cuvân tu l , тшщ pic tura , dansul , etc. iar din p u n c t de vedere al corespun­derii cu viaţa spectatorilor, teat rul armonizează cele trei valori omeneşt i : istoria, mora­la şi metafizica.

I a t ă , aşa dar , în r ezumat , ideile cercetate de autor. Ra-por t ându-ne la intenţiile p re ' zentări i noastre critice, vom preciza că n u e vorba de „câ­teva idei", ci de „câteva" din ideile despre t ea t ru ale d-lui Ion I . Cantacuzino. Lucrarea a b u n d ă în sugestii şi ne face să ne g â n d i m în deosebi la tot îe s 'ar pu tea exp r ima liber şl categoric, d u p ă 6 Septembrie . Paginile din „Contrapunct tea­t r a l " s'au scris înainte de a-ceastă da tă . Bucur ia noas t ră pe care pu ţ in i o aprobă , este că d. Ion I. ' Cantacuzino crede în t r 'o misiune a artei în raport direct cu viaţa naţ ională.

Din păca te s 'au găsi t autori care să scrie că muzele trebuie să tacă uneori, deoarece alt glas al naţ iuni i se p r o n u n ţ ă şi acesta t rebue auzit . Fireşte, când na ţ iunea vorbeşti; pr in eroii ei, t ă c e m toţi n u n u m a i muzele . D a r acest glas pe care noi avem destinul de a-1 auzi,

n u t rebue oare să-1 t ransmi­t e m şi celor ce vor m a i veni d u p ă noi, ca să-1 a u d ă şi, ei ? P e n t r u că a r t a nu-ş i propune altceva decât de a t ransmite viitorului, u n glas divin din trecut sau din prezent . Arta n u anticipează viitorul, dacă încearcă opera e h ibr idă . E -sen ţa artei este t radi ţ ională , fie că aude glasul adevărului în t recut , fie c ă îl intueşte în prezent înscris pe curba care se desface delà învăţătura unică , p â n ă la noi, c u m spune profesorul Nae Ionescu.

Socotim astăzi că d. Ion I. Cantacuzino are u n nobü rol. D-sa va t rebu i să convingă de necesitatea sprijinirii unei culturi , în serviciul marelui glas al istoriei.

Nimeni n u este m a i modest decât u n creator de a r t ă . E l n u cere altceva decât să i se în­credinţeze rolul de ţesător al odăjdiilor în care se î m b r a c ă sfinţii şi eroii.

* R e c e n t a t i p ă r i r e î n t r ' u n

s ingur volum a comediilor „ Ş c o a l a Neves t e lo r " , „ C a l u l de curse" , şi „Liniştea soţu­l u i " , d e M i n a i D r u m e ş , h e ob l igă s ă p r e z e n t ă m ş i t a ­l e n t u l de a u t o r d r a m a t i c a l s c r i i t o r u l u i c u n o s c u t î n deo­sebi c a r o m a n c i e r şi n u v e ­l ist . M e n ţ i o n ă m c ă p r o d u c ­ţ i a t e a t r a l ă a d l u i D r u m e ş m a i n u m ă r ă a l t e t r e i p iese : „O c r i m ă p a s i o n a l ă " , „ N ă l u ­ca", şi „Ioana d 'Arc" , dease-

m e n i t ipări i te . F i r e ş t e , n ' a r e s e n s s ă d i s c u t ă m o p o r t u n i ­t a t e a e d i t ă r i i l u c r ă r i l o r d r a ­m a t i c e , s u b p r e t e x t că aces ­t e a n u se c a u t ă d e l e c t o r c u a c e l a ş i n t e r e s c a r o m a n e l e s a u c h i a r nuve le l e , d e o a r e c e d e s t i n u l lo r es te l e g a t i de scenă . F o a r t e b i n e a f ă c u t d. D r u m e ş , c ă a p u b l i c a t p r e ­ţ ioase le d r a m a t i z ă r i , p u n â n -d u - l e l a d i spoz i ţ i a ace lo r ci­titori care n u fug de „dialo­gu r i " . Dar D-sa a făcu t po­sibil şi a m a t o r i l o r d e p iese p o t r i v i t e , s ă le r e p r e z i n t e pe scene î n t â m p l ă t o a r e , c u m a r fi î n orăşele d in provincie şi c h i a r la ţ a r ă , d a t f i ind cu­p r i n s u l lor e d u c a t i v . N e a p ă ­r a t , l u c r ă r i l e a u c a l i t a t e a u n u i spec t aco l c h i a r la T e a ­t r u l N a ţ i o n a l , d a r v r e m să subliniem avantajul editării şi r ă s p â n d i r i i lor î n l ib ră r i i . C u n o a ş t e m felül de a scr ie al d-lui Mihail D r u m e ş , ro­m a n c i e r u l . E x i s t ă l a d-sa a-bilitatea r a r ă de a seduce pe l e c to ru l c o m u n , o m a g i i n d u - 1 c u ideia c ă eroi i d i n c a r t e n u t r ă e s e o v i a ţ ă d e o s e b i t ă de a lu i , c ă ş a n s e l e d e fer ic i re şi ne fe r i c i r e s u n t ace l eaş , că iub i re , e ro i sm, v i r t u ţ i şi vi­cii, — z u g r ă v i t e p l ă c u t şi c a p t i v a n t , s u n t a i d o m a î n p a g i n i p r o a s p ă t ieşi te d e s u b t i p a r , c u ce le d i n v i a ţ a p e ­t r e c u t ă î n s a l o a n e , b i r o u r i

s a u căsn ic i i , c ă a u t o r u l deci n u e s t e d e c â t u n i n t e r m e ­

d i a r c a r e n u t r a n s m i t e veşt i p l i c t i coase n i c i o d a t ă . I a t ă de ce c ă r ţ i l e d e p r o z ă a le d- lu i D r u m a ş se r e t i p ă r e s c î n n u ­m e r o a s e edi ţ i i , l u c r u de c a r e n e b u c u r ă m .

D a r a m ă g i r e a ce o u r m ă ­r e ş t e d. D r u m e ş , ace ia de a a d m i n i s t r a l e c t o r u l u i , f ă r ă voia s a u n e l e t â l c u r i , g â n ­d u r i şi r â n d u i e l i s ă n ă t o a s e d e s p r e v i a ţ a c a r e t r e b u e t r ă ­ită, î n t r ' a n u m i t fel, — corec­t ând viaţa pe care o t răeşt i c u m d ă D u m n e z e u , u n t e ­z i s m s u b t i l a l s c r i i t o r u l u i a-cesta înţelept, n e place şi-1 u r m ă r i m cu interes apar te , a c u m , . î n cele t r e i comedi i . . . I n c â t e t r e l e d r a m a t i z ă r i l e t i n c t u l socia l a l a u t o r u l u i es te v o r b a de „ c ă s n i c i i " . I n s -ş t ie să a l e a g ă s u b i e c t u l cel m a i a c t u a l , t o t d e a u n a , fi­i n d c ă ce p o a t e fi î n soc ie t a t e m a i c o m i c , s a u m a i t r a g i c

decât viaţa celor doi prota­gonişti t radiţ ionali : soţul şi so ţ i a ? D r a m a î n c e p e i m e d i a t ce i n t e r v i n e î n t r e cei doi eroi fie b o g ă ţ i a şi dec i p l i c t i s ea ­lă, c a î n c ă s n i c i a so ţ i lo r G h e o r g h i u d i n „Şcoa l a fe­me i lo r " , fie s ă r ă c i a c a r e face pe b ă r b a t c a r i c a t u r ă , i a r pe femeie o ufâ teş te cu spi­ritul mahalagesc , ca în „Ca­lul de curse" , şi în fine, g r e ş e a l a ca î n „ L i n i ş t e a so­ţ u l u i " , c â n d d i n t r ' o l ipsă de t a c t a b ă r b a t u l u i , f eme ia o-

fensată de bănuia la neînte­m e i a t ă , s f â r şe ş t e p r i n a î n ­şe la p â n ă l a u r m ă .

Se va s p u n e c ă t eme le a -c e s t e a a u fost t o t d e a u n a t r a ­t a t e î n t e a t r u ; c ă d. D u m e ş n u p r o p u n e n o u i ps iho log i i , ci se m u l ţ u m e ş t e s ă d e a a-t e n ţ i e d e o s e b i t ă „ s i t u a ţ i i l o r " , a d a p t â n d p r o c e d e u l c i n e m a ­t ic , a ş a î n c â t a v e m i m p r e s i a c ă c i t i m s c e n a r i u l u n u i f i lm, ci n u ac te le s a u scene le deo­seb i te a l e p iese lor! M o d e r n i ­z a r e a c i n e m a t i c ă d i n t e h n i ­că, c o r e s p u n d e î n s ă c u r e ­n u n ţ a r e a l a b a l a s t u r i l e a n a ­lizei, î n c â t s c h i m b a r e a spa ­ţ i u l u i g r ă b e ş t e d u p ă s i ne a-d a p t a r a a su f l e t ea scă . „Şcoa­la f e m e i l o r " a r e h a z u l şi m o ­r a l a u n u i f i lm c u m a r i pe r i ­pe ţ i i , î n c a r e de la a m e n i n ­ţ a r e a c u d i v o r ţ u l a p l i c t i s i ­te i Alice, a j u n g e m l a r o b i n -s o n a n d a d i n f ic t iva i n s u l ă m é d i t e r a n i a n ă , sp re a n e î n ­toarce în ţ a r ă cu altfel de t r a i î n t r e so ţ i i deven i ţ i a c u m „ t a t ă " şi „ m a m ă " . A T R A C Ţ I A ce a r d a - o l a f i l m a r e s a u re ­p r e z e n t a r e p ie sa , o î n l o c u e -ş t e la s i m p l a l e c t u r ă , d i a lo ­gu l s p r i n t e n î n c a r e d. D r u ­m e ş exce lează , f i ind d o t a t cu s imţu l vorbirii na tura le d a r şi c u a l a d a p t ă r i i s cen i ­ce... i n „ C a l u l d e c u r s e " s u n t m o m e n t e d e î n d u i o ş a r e şi poezie, p r i l e ju i t e de s t ă r u i n ­ţ a IUI T ă n a s e d e a j u c a p e „ V â n t de P r i m ă v a r ă " , cal ce

s e a m ă n ă c u „ b u z u n a r u l l u i " , s a u de p l â n s u l Luc ie i l â n g ă nobilul an imal leşinat de foame.

„ O m e n e s c u l " n u l ipseş te nici din pasiunea Dinei pent ru pocker, mot ivul vizitelor ei în o r a ş c a r e p r o v o a c ă b ă n u i a l ă de înşelare a soţului . Soţul n 'a r fi admis jocul de pocker când acesta era pre textul ieşi­rii î n oraş , şi îl admi te c â n d Dina iese ca să se întâlnească cu aman tu l , ci n u ca să joace,

Păca tu l geloziei pedepsit ! ! O c a r t e d iversă , c u t r e i su­

b iec te f r u m o s şi i n g e n i o s t r a t a t e , i a t ă ce n e o fe ră d. D u m e ş , c u t a l e n t u l d-sa le va lo ros şi î n f a ţ a c r i t i ce i şi a l p u b l i c u l u i .

CONSTANTIN FANTANERTJ

NOTA la articolul Pasărea Furtunii"

din pag. I

T r a d u c e m aîcî o f o a r t e fru­m o a s ă ş i ca rac te r i s t i că , deşi poet ică , p rez entame a legor ică a Mare lu i A t a t u r k , M u s t a f a K e m a l . I n e sen ţă , f igura m ă ­r e a ţ ă ş i u n i c ă a î n t eme ie to -rufui Turc in i DIE a s tăz i es te î n f ă ţ i ş a t ă s u b t o a t e aspec te le .

Dis t insu l p r i e t e n a l R o m â ­ni lor , E x c e l e n ţ a Sa A m b a s a ­doru l Turcie i , e u n n u m e ce­l ebru în c u l t u r a şi l i t e r a t u r a ţ ă r i i sa le . Fos t m 'mis t ru al e-duoa ţ i e i n a ţ i o n a ' e , î n d o u ă rânduiri , fos t profesor de es te­t i că l a Un ive r s i t a t ea d i n I s ­t a n b u l , cei m a i de s e a m ă tiitfliu d e glorie a l d o m n i e i sa le r e ­zidă î n c r e a r e a şi o r g a n 1 z a r ea ,yCaminurifiOr t u r c e ş t i " ( T ü r k Oeagi) — u n fel d e „ A s t r ă " a Anatol ie i .

„ P a s ă r e a f u r t u n i i " e scoasă d ' n vo lumul G u n e b a l r a n („Pr i ­v ind la s o a r e " ) .

Dr. Aurel Decei

D I N U L T I M U L D R U M , U L T I M U L G A N D

In scrisoarea mea de-acum C o r e s p o n d e n ţ a n o a s t r ă S'o procrea. Ea, ca un gnom, In mitică pornire, Să făurească-un om : Doar VOE şi SIMŢIRE.

Iţi mat pun un sirop ae soare... Singurul care l-am prins în închisoare Şi mi-i drag tot înspre tine să-l îndrum.

Mamă, mi-ai venit azi-noapte'n vis Şi-am visat beteală şi mireasă ; Parcă aveam nuntă acasă, Cerul — pentru mine — era larg deschis.

Era satul tot în sărbătoare — Cerul parcă se săltase cu o treaptă... Vis, măicuţă... ştiu eu ce m'aşteaptă : Au netrebnicii cu cine să mă 'nsoare.

Nu ne spunem vorbe nici în treacăt, Iar de scris am şi uitat să scriu ; Ni-i celula cum e un sicriu Iar la uşă — ca pe suflet — ne-au pus lacăt.

Nu mi-a mai lăsat nimic în cufăr ; Vorovim cu gândurile acum. Şi'mbătaţi privim adesea cum Luna lunecă prin gratii, cât un nufăr.

Ne-au ales şi câţiva am rămas... Presimţim că or să vină vremuri grele...

Mamă, cărţile şi visurile mele Ştii tu cărei fete i le las.

Radu Pătrăşcanu

SPRE VISUL ALB

IVe scrie iarna basmul la fereastră, Cu degte de fulgi ne bate'n geam ; Ne chiamă să plecăm spre visul alb Copacii-au înflorit dragostea noastră.

Acolo ne primesc zâne... Tu ştii ?... Pletele lor scăldate-s în argint, Săpate'n marmoră de nea. Nu mint Fulgii de nea care ne chiamă... Vii ?...

Cu haină albă, haide, peste gând Să ne'mbrăcăm ; poate vom plânge iar... Şi poate vom uita... şi anii, rar, Vor fălfăi-am'ntirile, plecând.

Vezi, basmul alb ni-l scriu fulgi de zăpadă Şi iarna trece'n zvon de zurgălăi Prin visul alb şi trist, prin ochii tăi înzăpeziţi de noapte, o baladă.

Ilie Ваіеа

SCRISOARE

Prietene, Sunt singur, de astăzi nu mai am părinţi • Si anii mi-s atât de pustii şi atât dé goi ! Si viaţa mi-o plâng cu lacrămi ferbinţi, In toamna care-şi ninge ultimele foi.

De-acuma pe-aict n'o să mai viu... Si ce trist mi-a murit copilăria ! Odată — şi plâng — şi nu mai pot să scriu... Au îmbătrânit plopii — şi s'a uscat via. Potecile sunt goale şi-i ceaţă... Salcâmii din deal s'au desfrunzit. Toamnă — plouă — singur — viaţă — viaţă...

Jalnic copilăria mi-a murit.

Nu-mi mai tremură în poartă plopii... Şi nu ştiu de unde vin — unde mă duc... îmi cântă veşnica pomenire popii,

Şi-i toamnă — singur—e frig — unde s'apuc?

Dhnitrie Cobuz

PRESIMŢIRI Se va sfârşi noaptea de dragoste, Căreia ne-am mărturisit ? Sufletele noastre-amândouă, Când vor pleca, spre ce răsărit ?

Se va sfârşi cântecul de bucurie,— O, cântecul de bucurie, Pentru care aţâţi flămânzesc,— Sau de-apairuri va fi armonie ?

Se va sfârşi, presimt aceasta...

Şi alungaţi ca primii oameni, Vom rătăci neştiutori — păreri — Adăpostindu-ne'n păcat, Nevinovaţi amanţi de eri.

Niculai Strein

NELINIŞTILE TOAMNEI

Neliniştile toamnei în lanuri se sbat, trag, cârdurile, grele poveri peste sat; lumina se'nchină pe ritm de vecernii, plâng frunze, la uşă, prigoanele iernii.

Lingoarea ucide, pe haturi, bostanii, dau buzna, prin spaime cu. moarte, hlujanii ; nădejdi obosite ţin cerul de toarte, băjenii de gâze trag gândul la moarte.

Hulubul vieţii stă 'n cuibul durerii, asupră-i ţin pândă pisicile, jderii: Incotro-i scăparea şi cine să-l scape ? Zăvodul pierzării adulmec'aproape...

Octombrie 1940. Ion Doru

CRISTAL

In noaptea de acum, Se profilează rând pe rând

fecioare 'nalb. Cărarea lor, dâră de scrum, Iar zarea căutată, dalb gând. „ .

gând.. . .. .

Păşesc încet, strigoi în ideal Prin noaptea pustiită;

e pace — Se frâng luminile 'n cristal Şi lumea visului de acum

tace —

Agfonda Tan

SINGUR

Plutesc luminat pe un creştet de munte cu capul, scăntee, prin alba cerească beteală, întinse prin stele, din braţe fac punte pe care 'n amurguri să-mi plimb oboseala ce-mi cade pe frunte.

Dau drumu 'nserării, polen de pe lună şi sting palalaia crescută 'n apus, Sfătuesc cu fantasmele nopţii, ce-adună făclii pentru moartea strigoiului dus, când roz de auroră răsună...

Dar dacă călare pe al Binelui spaţii presar peste lume o nea-a rugăciunii să 'nnec rătăcirea în care-mi mor fraţii să-i vindec de truda minciunii în care înoată uitaţii.

Tot singur rămân, cu dragostea mea cu vise ce aleargă spre mine, pribegi neprimiţi, când El ne iubeşte când tot necuprinsul în mine svâcneşte o fac pentru cine ?...

RUGĂCIUNE

Doamne, cu lacrimi în ochi, îndurarea Ţi-o cer obosit pentru mine un netrebnic. Când toată sămânţa-şi frământă iertarea Eu trupu-mi şi suflet, le târâi mişelnic.

încerc să m'agăţ de o slavă a bolţii Să birui târâşul de şarpe flămând. Dar lutul mă ţine de frâiele morţii Şi scârba împroaşcă elanul meu frânt.

Doamne, îndură-Te Doamne de mUie Cârpeşte Tu sdreanţa cu'n strop de hlamidă ! Să-mi crească aripa 'nălţării spre tine Să râd când privi-voiu ispita cernită.

Mi-e scârbă de mine, de carnea mea albă. De sângele rece ce fuge de rană. In care păcatu 'mpleteşte o salbă Cu care plăteşte căderea, tăcerea.

Tu, Doamne al slăvii, Părinte ce eşti Creştin al vieţii, Stăpân pe destine Botează-mă 'n mirul 'nălţării cereşti Şi apropie-mă Doamne de tine...

Topor Vsevolod

RÂNDURI... — Prietenului Nie. Velin —

Şoptesc livezile îndurerate de 'ntuneric şi luna îşi desmiardă păr bălaiu ; Pe boltă, sus, luceferii din natu , • îşi cântă 'n viers de foc visul feeric. ;

Tu, prietene, cu gânduri de cireşi in floare te pierzi în contemplarea lor. Şi simţi că 'n tine arde dorul ; te 'nfierbânţi fără să ştii că 'n tine dorul moare.

Ai cunoscut o fată — albă ca o pr'măuară — şi-ai îndrăgit-o ca pe oo cântare, în tine palpită viaţa — o mirare — şi cânţi cu luna, o romanţă la ghitară.

Apoi s'a aşternut o linişte duioasă şi tu adormi visând la fata albă, te pierzi în visele-ţi de înflorită nalbă şi faci o poiezie pentru-a ta crăiasă.

In tine arde dorul — numai clocot — şi te frămânţi să-i cânţi a ta chiemare, dar nu gândeşti că dănsa-i o 'ntristare, o liturghie 'n dangăt de clopot.

Şi rupi în tine tot. Şi torci fuiorul de dor, în furca de mătasă a cântării, privind cum trec pe vaela гетЩсагіі şi visul, şi mirările, şi dorul...

FRATELUI MEU...

Frate, de 'n tine taina visului o duci hai, vin' cu mine prin livezile cu nuci să ascultăm privighetorile cum cântă toate 'n triluri horele.

Hai, seara pe cărările pădurii să ascultăm ascunşi pe după pomi, — ca furii — cum cântă 'n glas dedor poienele.

Şi când, încetişor, ni se vor prinde genele cu greerii ce cântă'n câmp pe undeva hai, vin' să prindorim în tinda visului ceva.

Мігсеа Emandi

DESAMAGIRE Celor ce nu mă înţeleg.

Când raze de gânduri nimbate Se-afundă în besnele hăului, Se sdruncină 'n mâna călăului Voinţa, iar gândul se abate In apele sumbre-ale Răului.

Dar gnomul de mine, s'aline Vrea, plânsul ; întinde vintrelele, Se-avăntă, îl apără stelele Dar piere. Şi ura revine.... Oh, urile, bată-le relele.

DESMATERIALIZARE TEMPORARA

Toţi zorii zilei negri-mi sunt. Vreau inima s'o sfârtec Şi-apoi, cu viu-i crunt Să sângerez un cântec.

Scoboare notele 'n străfund Şi-accentele să facă Din mine doar un prund In

Şi-o clipă doar să nu fiu greu. Să-mi fie „eul" cântec Şi-apoi, cu mâini de zeu, ...Vedenia s'o sfârtec.

G. Nicuflescu-Veghe

COLIER PENTRU ANA-MARIA

I

Peste tristeţea mea provincială, Plecarea ta va fi o lacrimă mai mult, Va creşte vremea, dureros tumult, Peste- tristeţea mea provincială.

într'un ungher de mahala medievală, Ne-om despărţi 'ntr'o seară de Brumar, Va plânge pentru noi, un cântec funerar, Doar mahalaua sură, medievală.

Va fi, poate, amurgul cu zăpadă, Ori, Poate, va ploua şi va fi frig. Când vei pleca, din urmă, n'am să

te mai strig, De peste vis, frumoasa mea naiadă.

In mahalaua sură, medievală, Nici să rămâi mai mult nu voim. cerca. Un plâns mai mult va fi plecarea ta, Peste tristeţea mea provincială.

II

Se sgiribură 'ntomnarea la fereastră Şi peste' lanuri cade brumă grea... Iubito, pleci d-2 mine mai departe, Cum vii aproape de uitarea mea.

Cu mâini uşure, toamna, fată tristă, îşi scutură de aur, părul lung. Cum vii, tot mai spre uitare; — lspititoarele-i chemări m'ajung.

—' Hai, fată tristă, mică şi bolnavă, Dece nu intri ? Uite, ţ i -am deschis. Să nu te «perii de găseşti la mine Doar un defunct şi rece Paradis.

Se sgribură 'ntomnarea în odaie Şi sufletu-mi adoarme 'n flori de nea... Iubito, pleci de mine mai departe, Cum vii aproape de uitarea mea.

III

Ană-Marie, nu ' mai aştept să revii, nici Pe încrustări de poem să te-arăţi. Zilele toate-mi par triste duminici, Nopţile, oaze de singurătăţi.

care-atomn, zaca ;

S'or sfărâma loviţi melodic Şi-or libera din chingi voinţa ; Şi zarea timpului nerodnic S'o 'ntunece şi-o altă fiinţă

Poate şi asta e ultima toamnă : Punte a viselor fără de trecere. Vremea cerca-va în lungul ei, doamnă, Tot ce-a lăsat neuhat, cu uitarea ei secere.

Pavel Butan

11 Ianuarie 1941 UNIVERSUL LITERAR 3

I SI G E N I U L S U F E R I N Ţ E I de DAN BOTTA

Á h. Jigni a JCM. ч/гсіія

Л erra Vlcxa Kc_» Daut

I n z i l e l e a c e s t e a d e m a r t i r i u , c â n d r o a t a , f u n i a ş i

s e c u r e a î ş i r e i a u m o n s t r u o a s a l o r f u n c ţ i u n e , p e s c e ­

n a u n u i t e a t r u c o s m i c , î n ă l ţ a t d e m â n a d e m i u r g u ­

l u i , d i n m u n ţ i i , d i n v ă i l e ş i d i n a p e l e D a c i e i , r o a t a

f a t i d i c ă f r â n g e î n g e m e t u l s u r d ş i î n s p a i m a o a s e l o r

ş i a c ă i < n i i , t r u p u l u n u i H o r i a c a r e s e c o n f u n d ă c u

î n s u ş i p o p o r u l r o m â n e s c . '

A f o s t d a t a c e s t u i p o p o r î n c ă d e l à î n c e p u t u r i l e

a ş e z ă r e i s a l e î n l i m i t e l e p ă m â n t u l u i t h r a c i c , s ă r e a ­

l i z e z e p e p l a i u r i l e c a r i s e î n t i n d d i n c u l m e a m u n t e ­

l u i T a t r a — a C a r p a ţ i l o r N o r d i c i — p â n ă l a ţ ă r m u l

b i n e c u v â n t a t a l E g e e i , c e e a c e a v e a PROFUND s ă p a t

î n s i n e ş i c e e a c e C l e m e n t d i n A l e x a n d r i a r e c u n o s ­

c u t e c a u n d a r a l s u f l e t u l u i s ă u : v o c a ţ i a m a r t i r i u l u i ,

o m a r e , o a p r i g ă s e t e d e s u f e r i n ţ ă .

E r a — î n m a r e a i d e a l i t a t e t h r a c i c ă , î n m a r e a d r a ­

g o s t e d e n e m u r i r e , p e s t e m o a r t e , c a r e a n i m a a c e s t

p o p o r — u n l u c r u d a t ; t r u p u l e o s c o a r ţ ă c a r e p i e r e ,

o c h r y s a l i d ă d i n c a r e s e v a d e s f a c e , c u i m e n s e ci­

r i p i d i a f a n e , s u f l e t u l .

Ş i a c e s t p o p o r î n s e t o ş a t d e s u f e r i n ţ ă , a c u n o s c u t - o

d i n p l i n .

A m e v o c a t a l t ă d a t ă t r a g e d i a a c e l o r a c a r i s m u l ş i

d i n s â n u l a c e s t u i p o p o r p u r u r i n e î m p ă c a t a l T h r a -

c i i o r , r o b i ţ i d e a r m i i l e r o m a n e , e r a u t r i m i ş i s ă s e

u c i d ă c a g l a d i a t o r i î n c i r c u r i l e R o m e i . î n f r e a m ă t u l

d e s a t i s f a c ţ i e a l p r e b e i r o m a n e .

A m e v o c a t ş i m a r t i r i i l e c r e ş t i n e p e n t r u c a r i a c e s t

p o p o r a v e a o v o c a ţ i e n e s p u s a , m i i l e d e m o r ţ i d a ţ i

f i a r e l o r î n c i r c u r i l e R o m e i , s a u r ă p u ş i p e î n t i n d e r e a

p ă m â n t u l u i , c a r e — p â n ă l a r e v ă r s a r e a p o p o a r e l o r

s l a v e ş i f i n e z e — a f o s t î n î n t r e g i m e r o m â n e s c .

S ă z â m b i m c â n d v o m a u z i r o s t i t e d e i s t o r i c i , s e n ­

t a n t e d e s p r e i n a d e r e n ţ a n o a s t r ă l a s f i n ţ e n i e . T o a t e

m a r t i r i i l e p e t r e c u t e p e î n t i n s u l p ă m â n t u l u i t h r a c i c

d o m n i t d e R o m a n i — î n t r e g s p a ţ i u l î n c a r e s ' a p e ­

t r e c u t c u t i m p u l n u n t a t h r a c o - l a t i n â , ş i p â n ă l a u r m ă

s i n t e z a d e s â n g e ş i d e s p i r i t — s u n t r o m â n e ş t i .

N u e n e v o i e s ă î n t â l n i m î n i s t o r i i , c u v â n t u l d e v a ­

l a h s p r e a i d e n t i f i c a p o p o r u l n o s t r u — c u v â n t p e

c a r e - 1 î n t â l n i m d e a l l f e l p e t o a t ă î n t i n d e r e a Ţ ă r i i d e ­

l à C a r p a ţ i i N o r d i c i l a M a r e a E g e e — f i i n d c ă a c e s t

c u v â n t n u e р о з і Ы І d e c â t o d a t ă c u v e n i r e a S l a v i l o r .

S l a v i i a u n u m i t c u a c e s t n u m e p o p o a r e l e r o m a ­

n i c e d i n c a l e a l o r . N o i n i c i o d a t ă n u l - a m c u n o s c u ! .

N u m e l e n o s t r u — s i n g u r u l n o s t r u n u m e — e a c e l a d e

r o m a n .

A d e r e n ţ a n o a s t r ă l a s f i n ţ e n i e e s t e m a i p u t e r n i c a

d e c â t a a l t o r a , e a c o m p o r t ă s u f e r i n ţ a f ă r ă s t r i g ă t , î n ­

c o r d a r e f ă r ă m u r m u r .

E m a r t i r i u l T h r a c i l o r c r e ş t i n i . E p e a c e i a ş i l i n i e

t h r a c i c ă — m a r t i r i u l l u i H o r i a ş i a l C ă p i t a n u l u i .

S ă n u s e c r e a d ă î n s ă c ă e l i m p l i c ă o r e s e m n a r e

— a l t a d e c â t î n f a ţ a m o r ţ i i . E l i m p l i c ă , î n f a ţ a r e s i s -

t e n ţ e i o r i c â t d e o a r b e , l u p t ă ş i e r o i s m .

P e m o n u m e n t e l e f u n e r a r e p e c a r i a r h e o l o g i i l e

d e s c o p e r ă î n s â n u l p ă m â n t u l u i t h r a c i c , s e a r a t ă

a d e s e o r i , c u m a n t i a f l u t u r â n d â , c u l a n c e a î n m â n ă ,

c ă l ă r i n d a c e l a p e c a r e i n s c r i p ţ i i l e î l n u m e s c H e r o e s

t h r a c i c u s . E o d i v i n i t a t e m i l i t a r ă — i n c a r n a ţ i a v i r t u ­

ţ i l o r e r o i c e a l e p o p o r u l u i t h r a c i c . E a t u r b u r a î n z i l e l e

d e n e b u n i e ş i d e s â n g e a l e l u i H e l i o g a b a l u s , i m a g i ­

n a ţ i a î n t r e g e i l u m i r o m a n e .

P a t r o l o g i a c r e ş t i n ă a f ă u r i t d i n a c e s t z e u p e S f â n ­

t u l c a r e a v e a s ă f i e p a t r o n u l A r m a t e l o r , S f â n t u l v i c ­

t o r i i l o r l u i Ş t e f a n c e l M a r e , G h e o r g h i e , a l c ă r u i c h i p

f u l g e r ă p e f r e s c e l e B i s e r i c e L E s i m b o l u l a c e l u i c a r e

l u p t ă .

O m . L a l i m i t a e x t r e m ă a d u r e r i i , e i a u ş t i u t c r e a u n

R e g e .

C i î n a i n t e d e f i g u r a d o m n e a s c ă a l u i H o r i a , d i n

c e a ţ a t r e c u t u l u i a c e s t u i p ă m â n t s e î n ă l ţ a P r e c u r ­

s o r i i l u i .

A p r o p i i d e f i g u r a l u i H o r i a p e a c e e a a u n u i a l t

t h r a c r ă s c u l a t e x p o n e n t a l u n u i p o p o r a j u n s l a l i ­

m i t e l e s u f e r i n ţ e i — p e S p a r t a c u s .

N u m e l e l u i e a c e l a a l m â n d r e i d i n a s t i i a S p a r t o -

k i z i l o r — p e ţ ă r m i i B i z a n ţ u l u i p r e r o m a n , u n f i u d e

r e g e c ă z u t î n r o b i e , u n o m î n c a r e s e s b a t e — c a î n

s t a t u i l e s c l a v i l o r l u i M i c h e l A n g e l o — m â n d r i a ş i

p u t e r e a î n c ă t u ş e .

E l s e r i d i c a î n n u m e l e u n u i p o p o r d i n m i j l o c u l c ă

m i a a s u p r i t o a r e a R e p u b l i c ă r ă p i a p e c e i m a i f r u m o ş i

Medalie de argint cu însemnele lui Horia.

In inscripţie : Horia Rex Daciae

Medalie de argint cu efigia lui Horia.

In inscripţie : Horia Rex Daciae

Prinderea lui Horia şi Cloşca. Elegantă stilizare de lohan Caspar Weinrauch din Ѵіепа. (Gravură în oţel. După Octavian Beu: Răscoala lui Horia)

Siluetele lui Horia, Cloşca şi Crişan cu cßinele lui. Graţioase gravuri în gustul epocei de Antonius Aloisius Hoehnle, artist din Viena.

(Col. Academiei Române)

î m p r e j u r ă r i l e s p e c i a l e î n c a r i s ' a d e s v o l t a t a c e s t p o p o r , p r a c t i c a m i l e n a r ă a p ă s t o r i e i , n a t u r a s a e r o i c ă ş i v i s ă t o a r e a u f ă c u t c a a c e a s t ă l u p t ă s ă f i e c o n t i n u u o l u p t ă p e n t r u o l i b e r t a t e .

H e r o d o t , i s t o r i c u l c a r e a l ă s a t c e l e m a i v e c h i m ă r ­t u r i i d e s p r e p o p o r u l t h r a c i c a s t ă r u i t a s u p r a u n e i a d i n t r ă s ă t u r i l e s u f l e t u l u i s ă u : a c e i a d e a n u s e l ă s a s u p u ş i d e n i c i u n r e g e . D a c ă a r f i u n i ţ i ş i a r a v e a u n s i n g u r R e g e , — s p u n e e l — a r f i c e i m a i n e î n ­v i n ş i d i n t r e p o p o a r e .

T â r z i u , d u p ă a p r o a p e 1.500 a n i d e l à m ă r t u r i a l u i H e r o d o t V e i n i a m i n d i n T u d e l a , r a b i n u l p r i b e a g l a B i z a n t i n i , s c r i a d e s p r e V a l a h i i p e c a r e - i î n t â l n i s e î n c a l e a s a , a c e s t e c u v i n t e c a r i s u n ă a i d o m a c u c e l e a l e v e c h i u l u i i s t o r i c : „ R e x u l l u s d o m a r e p o t e s t " . N i c i u n r e g e n u - i p o a t e d o m n i .

Ş i a ş a c u m n e p r e v i n e H e r o d o t : p a t i m a d e l i b e r ­t a t e , ş i c e e a c e a r e z u l t a t d i n t r ' î n s a — s l a b a s o l i d a ­r i t a t e i - a p i e r d u t . „ N i c i u n r e g e n u - i p o a t e d o m n i " . S u b c e a p r i g e d o m i n a ţ i i a u c ă z u t f e c i o r i i t ă r â m u l u i t h r a c i c !

A t u n c i , î n s e r b i a s t r ă i n ă s ' a r i d i c a t d i n l r ' î n s i i u n

f e c i o r i , f l o a r e a m u n ţ i l o r e i s ă l b a t e c i , s p r e a - i s u p u n e l a R o m a u m i l i n ţ e i ş i s u f e r i n ţ e l o r s e r v i l e .

S e c u n o s c f a p t e l e s a l e d e a r m e , î n f r â n g e r i l e p e c a r i l e - a i m p u s c e l o r m a i b u n e a r m i i a l e R e p u b l i c e i a c e s t r e g e a l M u n ţ i l o r i t a l i c i .

R e g a l i t a t e a l u i — c a ş i a c e e a a l u i H o r i a — e c o n s a c r a t ă d e l u n g u l s ă u m a r t i r i u ş i d e c e l e 6.000 d e c i u c i p e c a r i a u p ă t i m i t d e a l u n g u l c ă i l o r r o m a n e s u p u ş i i a c e s t u i r e g e î n c ă t u ş a t

A d o u a r e g a l i t a t e t h r a c i c ă . d e a c e e a ş i e s e n ţ ă r e ­v o l u ţ i o n a r ă e a c e e a a l u i P e t r u ş i A s a n — f r a ţ i i c a r i , d i n f u n d u l m u n ţ i l o r H e m u l u i , a u v e n i t î n t r ' o z i l a î m ­p ă r a t u l s ă ş i c e a r ă d r e p t a t e .

E r a u e x p o n e n ţ i i p o p o r u l u i l o r r o m â n e s c ş i a u f o s t î n t â m p i n a ţ i î n c h i p a s p r u î n c e t a t e a î n c a r e C o n ­s t a n t i n C e l M a r e , f i u a l p o p o r u l u i l o r , s t r ă m u t a s e S e ­n a t u l ş i f a s c i i l e R o m e i .

R ă s c o a l a a î n c e p u t ş i a t u n c i . D a r m a r t i r i u l n ' a î n ­c u n u n a t p e A s a n i z i . E i ş i - a u f ă u r i t u n I m p e r i u a c ă ­r u i c u n u n ă , d e d o u ă o r i s e c u l a r ă , a e x p r i m a t d o a r e n e r g i a u n u i p o p o r î n v ă ţ a t s ă - ş i a p e r e a m a r n i c l i ­b e r t a t e a .

O emoţionantă icoană a lui Cloşca. Pastel executat după natură, în închisoarea delà Alba Iulia

de Sigismund Korek iColecţia Colegiului Bethlen din Aiud. După Octavian

Beu : Răscoala lui Horia)

H o r i a , e l e s t e c e l m a i m a r e ! I n e l s e m a n i f e s t a î n ­

t r ' u n c h i p u n i c p o t e n ţ i a l u l d e e n e r g i e , d e s u f e r i n ţ a

ş i d e j e r t f ă a l n a ţ i e i n o a s t r e î n t r e g i . S i e l e s t e c ă u ­

t ă t o r u l d e d r e p t a t e , o m u l c a r e î n t r e p r i n d e c ă l ă t o r i i l e

l a î m p ă r a t u l m â n a t p o a t e d e n o s t a l g i a p e c a r e a c e s t

c u v â n t d e d r e a p t ă d e s c e n d e n ţ ă r o m a n ă o m a i

p o a r t ă î n c ă î n i n i m i l e n o a s t r e .

C u v â n t u l a c e s t a — c a r e l a a l t e p o p o a r e r o m a n i c e

e u n n e o l o g i s m — v i n e î n c ă r c a t l a n o i R o m â n i i d e

p r e s t i g i u l u n e i t r a d i ţ i i n e î n t r e r u p t e — t r a d i ţ i a d e

d r e p t a t e i m p e r i a l ă .

E r a a t u n c i u n timp c a ş i c e l d e a s t ă z i — l a l i n i i

t e l e s u f e r i n ţ e i .

P o p o r u l c e l m a i m â n d r u , l ă s a t d e D u m n e z e u p e

p ă m â n t c r e a t o r u l u n o r v a l o r i c u l t u r a l e p e c a r e t o a ­

t e v i i t u r i l e s t e p e i ş i l e - a u î n s u ş i t , p e c a r i l e - a u p r ă ­

d a t f ă r ă l e g e ş i c u c a r i s ' a u î m p ă u n a t î n f a ţ a l u m i i

a j u n s e s e r o b î n ţ a r a l u i .

D i n m i j l o c u l a c e s t u i p o p o r s e ridicaseră c ă p i t a n i

d e a r m e , o ş t e n i c a r i a u s m u l s l u m i i l u n g i s t r i g ă t e d e

a d m i r a ţ i e , a t h l e ţ i a i l u i C h r i s t o s c a r i a u î n t i n s p â n ă

d e p a r t e — s p r e d u r e r e a p r o p r i e i l o r n a ţ i u n i — m a r -

g i n e l e u n e i Ţ ă r i d i n c a r e î n z e l u l l o r c r e ş t i n e s c a u

v r u t s ă f a c ă o p a v ă z ă a t o a t ă c r e ş t i n ă t a t e a .

R e g i ş i î n v ă ţ a ţ i d e s t i r p e r o m â n e a s c ă a u î n c e r c a t

s ă r i d i c e o h o a r d ă l a î n ă l ţ i m e a u n u i S t a t , s ă f a c ă

d i n u g r o - f i n e z i i p o p o s i ţ i î n P u s t ă o n a ţ i e a l u i D u m ­

n e z e u .

D a r t o a t e a c e s t e a î m p o t r i v ă - l e s ' a u î n t o r s . A t u n c i

s ' c ridicat H o r i a , ţ ă r a n u l d i n c r â n g u l F e r e g s t u î u i ,

H o r i a , c e l c a r e „ h o r e a " f r u m o s .

C ă c i î n n u m e l e l u i — c a r e e x p r i m ă a t â t d e b i n e

g e n i u l m u z i c a l a l î n t r e g u l u i n o s t r u p o p o r — s e t o ­

p e s c r e r n i r d s c e n ţ e d i n v e c h i l e „ C h o r o i " d i n h o r e l e

a n t i c h i t ă ţ i i .

I n Ţ a r a a c e a s t a H o r i a a î n ţ e l e s s ă f i e d o m n .

P e s t e s a r i c a l u i u m i l ă , p e s t e p ă r u l l u i CURANT, p e s t e

t o a t ă f ă p t u r a l u i î n c a r e d o m i n a o f r u n t e d e i l u m î

n a t s ' a a b ă t u t s p l e n d o a r e a h u r i c a a r e g a l i t ă ţ i i .

H o r i a R e x D a c i a e a c e s t a e s t e n u m e l e l u i .

N u c a p u l u n o i r ă s c o a l e d e r o s t u r i ţ ă r ă n e ş t i . C i

e n e r g u m e n u l u n u i i d e a l p o s e d a t u l u n e i m i s i u n i i s ­

t o r i c e .

G r a v o r i i , p i c t o r i i , s ă p ă t o r i i d e m e d a l i i , t o ţ i c e i c a r i

l - a u v ă z u t l a A l b a I u l i a î n l a n ţ u r i n u s ' a u p u i u ţ o p r i

d e a c o n s e m n a s u b c h i p u l l u i , î n i n s c r i p ţ i i l e l o r , p e

H o r i a R e g e l e D a c i e i .

R e g a l i t a t e a l u i e v i e î n s u f l e t e l e n o a s t r e . M a i v i e

c â n d r o a t a f a t i d i c ă n e f a c e s ă g e m e m , c â n d f u n i a ş i

s e c u r e a s e m a i a b a t a s u p r ă - n e .

D a r s ă s e ş t i e c ă v o c a ţ i a m a r t i r i u l u i e ş i v o c a ţ i a

l u p t e i p e n t r u m a r t i r i u ş i c ă p o p o r u l r o m â n e s c e i n ­

f i n i t .

17 Octombrie 1940. '

m

„Mor pentru natala mea" Gravură artistică de Andreas Brinhauser. Sub ea sunt

relatate, în limba germană, ultimele cuvinte ale lui Horia : Ich sterbe vor die Nation.

(Gravură în aramă. După Octavian Beu : Răscoala lui Horia)

Medalie satirică de plumb cu insemnele lui Horia

Pe avers : Horia bea şi hodineşte Tara plânge şi plăteşte

Pe revers : Horia Rex Daciae

Martiriul lui Horia şi Cloşca. In timp ce trupul l u i Cloşca e măcelărit cu securea, Horia suferă supliciul roatei.

Desen de I . H . L o e s c h e n k o h l . B i b l i o t e c a U n i u e r s t t d f i i d i n C l u j

UNIVERSUL LITERAR = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = Ц Ianuarie 1941

Gutes de gânduri

Dormitorul — totodată şi sufrage­ria — familiei Sosigene Popescu. Mo­bilă simplă;, dar ţinută curat. In fund, pe dreapta şi pe stânga, câte-un pat bătrânesc. Noptiere cu reviste şi cărţi ieftine pe ele. Pe pereţi, cromolito-grafii : „Romeo şi Julieta" şi „Othello în faţa Desdomonei zugrumate". Dea­supra patului din dreapta — a lui So­sigene —, un tablou reprezentând pe Ofelia nebună, culegând flori pe mar­ginea lacului. In dreapta, o fereastră care dă în stradă. Un calendar de pe­rete arată 15 August.

La ridicarea cortinei e întuneric în scenă. Prin fereastră intră lumină de lună, poleind peretele din stânga. De undeva se-aude — depărtat — o har-' monică. Un vals vechi, demodat, dar înduioşător şi frumos.

Pendula depe peretele stâng bate încet,stins, de zece ori, speriind tăcerea din odaie.

După câteva clipe, intră din stânga Amália Popescu. Face lumină şi des­chide uşa din dreapta, se uită în cea­laltă odaie şi revine nemulţumită. A-poi, deschizând fereastra, se pleacă în afară.

A M A L I A (în vârstă de 48 de ani, înaltă, dominatoare în gesturi ; şi-a le­gat cu benzi de cârpă roză părul, ca să i se cârlionţeze ; îmbrăcată într'un ki-monou galben-negru şi papuci de casă în picioarele goale ; strigă) : D o m n i -cu ţo ! D o m n i c u ţ o ! E o ra zece ! Ha i în casă, că t e p l i m b i d e - u n ceas.. . (se'n-toarce delà fereastră şi'ncepe să facă paturile ; bate pernele, desface plapo-mele, etc.)

D O M N I C U Ţ A (18 ani; frumuşică; îmbrăcată simplu, dar cu gust, intră din stânga) : M ' a m în to r s , t a n t i .

A M A L I A : Văd , că d o a r n u ' s ch ioa­r ă ! (oprindu-se din treabă, îşi pune mâinile'n şolduri). Ascu l tă , fa tă ! Sa şt i i că l u c r u r i l e a s t ea n u - m i p lac ! O fa tă m a r e n u se p l i m b ă s i n g u r ă n o a p ­tea p e u l i ţ ă .

D O M N I C U Ţ A : D a r n u e decâ t zece, t a n t i (sinceră) : Ş i - apo i — n u m ă p l i m ­b a m s ingură , ci cu d o m n u l sub loco te ­n e n t de vis -à-vis . . .

A M A L I A : P ă i da .' T o c m a i asta e ! (apucându-se din nou de aranjatul pa­turilor). D a d e g e a b a c e - m i s t r ic gura . . . E u s p u n u n a , i a r t u faci î n t o t d e a u n a a l t a . Aşa e dacă Sosi a l m e u n ' a ş t iu t să fie s e v e r cu t ine ! Vă po t r iv i ţ i a m â n ­doi.. . C i n e - a m a i v ă z u t fa tă d i n f a m i ­l ie b u n ă să se p l i m b e n o a p t e a cu to ţ i s t r i ca ţ i i ? !

D O M N I C U Ţ A : Vai , t a n t i ! C u m se p o a t e să vo rbeş t i aşa ?... D o m n u l D u ­m i t r e s c u e u n t â n ă r foa r t e d i s t ins .

A M A L I A : P ă i dacă e dis t ins , dece n u v i n e p e l u m i n ă , să-1 d ' s t i n g e m şi noi ? Ad ică c u m ? Ii s u n t e m s u b o-n o a r e ?

D O M N I C U Ţ A (naivă): D e fapt , eu îs de v ină . A m ieşit în og radă şi l - am v ă z u t p e d o m n u l s u b l o c o t e n e n t c u m stă s i n g u r în f e r ea s t r ă şi fumează . M i s'a p ă r u t că t a r e - i a m ă r î t şi s ingure i , aşa că m i s'a făcut m i l ă de d â n s u l . I - a m spus bonsoar , el m i - a spus s ă r u t - m â n a . Apoi , n e - a m u i t a t u n u l la ce lă la l t ş i - am î n c e p u t să r â d e m . Tan t i , a f a ră e o l u n ă a t â t de m i n u n a t ă , că - i p ă c a t să s ta i î n casă. G â n d i n d u - m ă la as ta , l - am pof­t i t în og radă p e d o m n u l D u m i t r e s c u

ş i - a m î n c e p u t să n e p l i m b ă m (se duce la fereastră). Tan t i , auz i câ t de f r u m o s c â n t ă c ineva d in „ Z i e h - H a r m o n i k a " ? P a r ' c 'ar fi u n u l d in o r c h e s t r a m i l i t a r ă !

A M A L I A (închide furioasă geamul ; harmonica nu se mai aude) : N u m a i la mi l i t a r i ţ i - i g â n d u l ! Ma i b i n e t e -a i g â n d i la u n b ă r b a t ser ios , cu g r e u t a t e . D u m i t r e s c u n u v r e a decâ t să p rof i t e de t ine , p roas to ! Că doa r n ' o să t e ia de nevas t ă când n ' a i nici u n franc. . .

D O M N I C U Ţ A (aşezându-se la masă): O să c e r e m d i spensă de dotă , t a n t i .

A M A L I A : C u m ? Ai ş i ' n cepu t să te g â n d e ş t i la... Ei , lasă, c'o să vorbesc eu o vo rbă se r ioasă cu Sosi.. . I a r pe t ine o să t e ' ncu iu în f iecare sea ră , ca să n u m a i ieşi cu fan ţ i la p l i m b a r e ! (se-aşea-ză şi ea la masă şi 'ncepe să dea în cărţi). Hm.. . Treflă. . . S u p ă r a r e . . . s upă ­r a r e mare . . . Te p o m e n e ş t i că i a r îm i faci v r e - o boacănă , ca şi d a t a t r e c u t ă , c â n d ai î n t r e b a t - o p e m a d a m Ionescu c ine- i d o m n u l c a r e i n t r ă la m i e z u l -nop ţ i i în a p a r t a m e n t u l d u m n e a e i .

D O M N I C U Ţ A : P ă i dacă l - am v ă ­z u t ? ! P o a t e e ra u n a d u l t e r în d e v e ­ni re . . .

A M A L I A : Lasă , că d e v e n e a el şi fă ră t i n e ! O fa tă t â n ă r ă şi de b o n - t o n t r e b u i e să-ş i î nch idă ochii când v e d e u n b ă r b a t ieş ind n o a p t e a de là o femoe m ă r i t a t ă . U i - t e şi popa d e pică... As ta - i Sos igene al meu. . . D u m n e z e u l e , că u r î t m a i a r a t ă căr ţ i le . . . N u m a i t r e f l e ! U i - t e şi zecele, l u a - l - a r n a i b a să-1 ia ! (mai pune repede câteva cărţi alături). Uf, îns fâ r ş i t ! I a t ă şi s e m n e bune . . . O n o a ­re. . . bani . . . şi i a r bani . . . E h ! M a i m i n t şi că r ţ i l e câ t eoda tă , că a l t e p a r a l e decâ t pens ioa ra lui , n ' a r e de u n d e să p r i ­mească Sos igene . Or i cum, n ic ioda tă n u m i - a u căzut aşa d e ciudat . . . S ă şt i i c'o să s e ' n t â m p l e ceva ! (privind ,pendula): Da'ş i face de cap , n u g l u m ă ! I a r s'a ' n -c u r c a t cu G h e r a s i m şi cu Vasi lescu . Lasă , ca o să i-i scot p e n a s ! (Din stânga se aude un fluierat vesel).

S O S I G E N E (intră săltând bine-dis-pus ; continuă să fluiere ; o bate cu plama peste obraz pe Domnicuţa şi-o ciupeşte pe Amalia ; dupăce face o pi­ruetă, îşi aşează pe masă pălăria de paie şi-o ciupeşte din nou pe Amalia, care fierbe) : Ma luco d ragă , î n c h i p u i e -ste- ţ i . . . T o c m a i m ă ' n t o r c e a m acasă , c â n d i - am î n t â l n i t în p i a ţ a Un i r i i p e Vasi lescu şi G h e r a s i m , car i c ă u t a u u n al p a t r u l e a la taroc. . .

A M A L I A : I a r t e ' n c u r c i a minc iună , Ei e r a u doi şi t u al t re i lea . . .

S O S I G E N E (ingenuu) : P ă i să vezi. . . A m p o r n i t to ţ i t r e i să-1 c ă u t ă m p e - a l p a t r u l e a şi l - am găs i t p e lanovic i . . . T u ştii că 's s lab d e înger . . . A m ceda t şi gata. . . Mă g â n d e a m eu c'o să t e super i , d a r e r a m s i n g u r c'o să m ă ier ţ i , aşa c ' am j u c a t cu u n cu ra j n u m e r o a in ţ , de i - am s făn ţu i t de t r e i pol i (căutând prin buzunare). Ţ i - a m a d u s n i ş t e b o m b o a ­ne. . . m ţ ţ ţ !... t e r ib i l e ! U m p l u t e cu m a r -ţ ipan , c u m îţ i p l ac ţie.. . (se lasă pe-un scaun ; timid) : Te -a i s u p ă r a t , Ma luco ?

A M A L I A : Sos igene ! De-o b u c a t ă de v r e m e î ţ i faci de cap ! I n f iecare sea ră îm i în t â rz i i în o raş cu tova răş i i t ă i de b l ă s t ă m ă ţ i i . Che l tu i e ş t i ban i i cu şp r i ­ţ u r i l e şi t r a t e z i to ţ i go lan i i cu ţ igăr i , că te cunosc eu, m â n ă s p a r t ă ce eşt i ! (luând o bomboană'n gură). N u - m i p lace !...

S O S I G E N E : N u te supăra . . . A l t ă ­da tă , o să - ţ i i au d 'a lea cu fistic...

P a s ă r e a f u r t u n i i (Urmare din pag. I-a)

A fost între noi, vocea îi v e n e a din cxiâncime, din depă r t a re . In vocea lui turbure e r a u puterile cele mai lăuntrice, cele mai sfinte a le unui n e a m în fierbere. Nu l-am ascultat , l-am privit ; n u a vorbit, a creat. P a s ă r e a luptei, deschizându-şi vas te le aripi p e o s tâncă , cli-pindu-i ochii ca d o u ă bucăţ i de cer, ţ ipă. Vocea a c e e a a v e a u n vă l transcendent , ca re n u m a i decâ t izbea sufletul.

Omul vorbei a deschis drumuri le omului d e acţiune. înainte d e a s a l v a ţara, t rebuia s ă sa lveze inimile d in d e n ă d e j d e .

In faţa spaţiului naţ ional e un orator. Ace la a găsit posibili tatea să f rământe sufletele p e care le-a satisfăcut c a militar, organizator, reformator. Pe acelaş i tron, în afară d e el, câţi ostaşi n u s 'au urcat, fiecare ca un gigant, însă tot a ş a s 'au prăbuşit , s ' au sfărâmat, iar c â n d s ' au întors d e p e ace l pisc, fiecare a deveni t pitic. Furtuna, care a cufundat picioarele pa să r e i în întumerec, înălţându-i capul în lumi­n a zorilor, prin locurile p e u n d e a bântui t şi s 'a risipit, i-a a ră ta t d e siabi p e ceilalţi 1

Aripile n u p u t e a u s ă se razime p e vântur i le c a r e b ă t e a u acolo. In zilele dezastrului, el, d e p e tronul cu contur prăpăst ios , a vor­

bit c a şi c â n d ar fi vorbit munte le şi s tânca . El a ieşit în faţa lumii ca unul care p l edează . De p e ace laş i tron, el ,şi-a împărţit poruncile, într'o zi. In ziua a c e e a , el a fost judecător.

într'o b u n ă zi, c a s ă facă să înainteze poruncile, să fie aplicate, şi-a luat sa rc ina executări i a s u p r a sa, a trecut în fruntea oştilor adu­nate , a pornit înspre apus , c a voinţa ve şn i că a istoriei Turcilor, şi a ajuns.

De atunci a u trecut ani . P a s ă r e a furtunii z b o a r ă încă, s e stre­coară mereu căt re noui orizonturi. In faţa ferestrei mele e m a r e a scă-p ă r â n d de strălucirea ceasur i lor de d u p ă amiază . Fiecare u n d ă tre­ce c a smulsă din soare . P a s ă r e din fruntea noastră , p a s ă r e călăuzi­toare I Toţi a v â n d în in imă lumina izvorâtă din tine, întocmai ca aces te u n d e a le mării, venim cu rgând d u p ă tine, spre orizonturi noui.

SUPHI TANRIÖR

A M A L I A : . . .Nu-mi p l ace deloc ce s e ' n t â m p l ă ' n casa a s t a !

S O S I G E N E (îngrijorat): A p le sn i t i a r ţ e a v a de là a p a d u c t ?

A M A L I A : A p lesn i t o doagă la ca ­p u l t ău , Sos igene ! B ă r b a t e , n e p o a t ' t a a ' n c e p u t să se p l i m b e n o a p t e a p e ul i ţ i .

S O S I G E N E : Să se p l i m b e , să se p l i m b e d r ă g u ţ a de ea, că- i o l u n ă c a ' n poveş t i . M ă şi g â n d e a m să ieşi şi t u p e cinci m i n u t e , ca să n e p l i m b ă m p u ţ i n pe l â n g ă cas tan i .

A M A L I A : Sosi ! Eu m ă p l i m b p e soare , n u p e lună , ca m â ţ e l e , că doa r n u ' s l u n a t e c ă ! (teribilă) : B ă r b a t e ! D o m n i c u ţ a se p l i m b ă cu D u m i t r e s c u ă la de vis-à-vis . . .

S O S I G E N E : A s t a - m i p lace , D o m n i ­cu ţo ! (o cuprinde de talie pe Amalia).

D O M N I C U Ţ O : Vezi, t a n t i ? S O S I G E N E : Ehe i , t i n e r e ţ e a ! Ce

n ' a ş da să fiu încăoda t ă t â n ă r ! A M A L I A : Sosigene, n u - ţ i p e r m i t

să fii necuv i inc ios ! D o m n i c u ţ o , d u - t e de t e culcă .

D O M N I C U Ţ A : D a r e ab ia zece ş i -un sfert. . .

A M A L I A : A m zis ! D O M N I C U Ţ A : B ine , t an t i . S ă r u t -

mâna . . . (face un Knix). N o a p t e - b u n ă , unch iu le . . . (Knix).

S O S I G E N E : N o a p t e - b u n ă , fet i ţo , şi să visezi ceeace- ţ i do re ş t e i n ima .

A M A L I A : Sos igene , n u vo rb i p o r ­căr i i !

D O M N I C U Ţ A : M u l ţ u m e s c , u n c h i u l e . D e a s e m e n e a (ia un sfeşnic depe masă, aprinde lumânarea de stearină şi iese în dreapta). «

S O S I G E N E : D r ă g u ţ a de ea ! A M A L I A : P ă i d a ! N u ştii decâ t s'o

răs fe ţ i . Sosi, coboa ră - ţ i c ap u l d in n o u r i , c'o să fie rău , Sosi ! (ba te cu degetul în cărţi). N u degeaba a r a t ă p ros t că r ţ i l e de là o v r e m e încoace ! In loc să s t r u ­neş t i fata , m a i r ă u o s t r ic i (resemnată): Da' aşa a i fost t u în to tdeauna . . . Calic, s t r i ca t şi g a l a n t o n .

S O S I G E N E (ca un martir) : E u s t r i ­ca t ? E u g a l a n t o n ? Ma luco d r a g ă , de u n d e n a i b a l e -a i m a i scos şi p e as t ea ? ! In v i a ţ a m e a n ' a m t r a s n ic ioda tă cu o-ch iu l s p r e ce n u - i al m e u , m ă ' n ţ e l e g i tu..., i a r r i s ip i to r n ' a m fost nici m ă c a r u i - t e -a tâ t i ca . . . Ţ i - a m împ l in i t î n t o t ­d e a u n a t o a t e do r in ţ e l e . De s igur , n u m i - a p ă r u t rău. . . L e - a m făcut cu d r a g ă in imă , ch i a r când aş fi a v u t de spus şi e u u n cuvânt . . . N ' a m l i ch ida t gospodă-r ioa ra d in C u c i u r u l - M a r e f i indcă tu voia i să t e m u ţ i la o raş când a m fost scos la pens i e ? Ţ i - a m făcut î n t o t d e a ­u n a p e voie . D o a m n e , şi când îmi a m i n ­tesc c'a t r e b u i t s'o v â n d p e P e r s e p h o -na , că t u n u voiai s'o l u ă m cu noi la o-r a ş !... S ă r a c a vacă ! F ă c e a n i ş t e ochi a t â t de t r i ş t i şi de dulc i ! Maluco , p a r ' c ă e r a p r i v i r e a ta , când e r a m logodiţ i . . . î n ţ e l e g e a b ia t a v ă c u ţ ă că n 'o să n e m a i v e d e m n ic ioda tă . T e p o m e n e ş t i că id io­tu l de Olinic o fi v â n d u t - o măce la r i lo r . Vezi tu , Maluco , la doi oamen i a m ţ i ­n u t eu m a i m u l t p e l u m e a as ta : la t i n e şi la vacă . Nu , zău, e r a aşa de cura -se -cade P e r s e p h o n a ! Te p r i v e a b l â n d -b lând , ca o f emee iub i toa re . Tu, M a ­luco, t e -a i u i t a t v r e o d a t ă în ochii P e r -sephone i ?

A M A L I A (cu tâlc) : A m des tu l când m ă u i t în ochii t ă i !

S O S I G E N E (amăr î t ) : Bine , nevas t ă , eu î ţ i vo rbesc f rumos , i a r tu m ă faci bou ?

A M A L I A : A d e v ă r a t , ch i a r bou n u eşti , că n u ţ i - a m p u s n ic ioda tă coa rne , deşi le mer i ţ i . D a r c a t â r să n u zici că n u eşti , că n ' a m v ă z u t om m a i n ă t â n g ca t ine . De -o s ă p t ă m â n ă - ţ i to t s p u n s ă - m i c u m p e r i fascicola 228, d a r ui ţ i r egu la t .

S O S I G E N E (care-a'nceput să se des-brace) : Ba a m c u m p ă r a t - o ! Sta i , u n d e d r a c u ' a m pus -o ? (cu un picior în pan­talon, iar cu celălalt afară, se duce la haină şi'ncepe să caute prin buzunare). Aici era , f ra te , aici... Na , a m găsi t -o. . . (i-o dă). U i - t e fasc. 228 v) (scoţând pe rând şi celelalte fascicole ; triumfător): Ui- te fasc. 229 2 ) , u i - t e fasc. 230, u i - t e fasc. 231, u i - t e fasc. 232... (ţine în aer

Bogate-aimiezi !... Livezile lumin i i De g â n d u r i coapte s - încărca te 'n vreme. Privirea cui — c e visător drumeţ — Va încerca spre alţ i zori s ă m ă cheme .?

Culeg tăcut — Şi u m p l u m u l t e file. As da oricui—dair n i m e n i n u - i flă­

m â n d . Ce rod frumos , c e m i n u n a t e zile Şi c â t de pârgui t e orice g â n d !

Cu câ tă dragoste m i - a d u n be l şugul — Dar unde-s ce: ce l-au dorit vreodată ? în toarce , cântec , brazde noui c u plu­

g u l — Şi s e a m ă n ă nădejdea cea curată !

EMANOIL COBZALAU

SRmurg 6ofnav Schelet ic , viscolea u n v â n t prim. ramiufri Cu h o h o t de Pierrot n e b u n î n carnaval , Doi oameni sărutau a m u r g u ' n geamuri Şi toate 'n jur dospeau a cr imă ş i spital.

Pe in imi , d ă n ţ u i a u cadrilul morţ i i F a n t o m e l e lumin i i frântă 'n j u n g h i de

ger. P ă g â n s u n a u t a m - t a m e 'n s ih la nopţ i i Când îngeri suri, t u r n a u pe c e h i grani t

de Cer.

cu atitudine de statuie ultima fasci­cola).

A M A L I A (cârcotaşă) : B ine , b i n e ! Ce, v r e i să- ţ i m u l ţ u m e s c în g e n u n c h i ? I a n să n u - m i m a i s ta i aşa. ça u n co­cos tâ rc ! Au leo ! I a r t e desbrac i aici ? Ţ i - a m spus de-o m i e d e ori să - ţ i l e ­pez i în a n t r e ţ e l ha ine le , că ai d a r u l să s t r â n g i to ţ i pur ic i i de p e ul i ţ i şi să-i aduc i încoace. Ia şi s u r t u c u l cu t ine !

S O S I G E N E (oftând) : Iaca, m ă duc , m ă duc. . . (iese în stânga, lăsând deschi­să uşa).

A M A L I A (aruncă pantofii de casă din picioare şi urcă în pat) : N ' a i t e r ­m i n a t încă ?

S O S I G E N E (de-afară): I a t ă că-s gata. . . N u m a i pantofi i . . . M a l u c u ţ o , să m ă t r ezeş t i la cinci m â n e d iminea ţ ă , că t r e b u i e să s t ropesc s t r a t u r i l e . B ie te le f lori a u î n c e p u t să se u s u c e d e - a t â t a sece tă (intră îmbrăcat într'o cămaşă de noapte lungă şi cusută cu flori roşii şi negre ; îşi pune o scufie pe cap).

A M A L I A : B ine , o să t e t rezesc . Fac i caz g rozav d in cele d o u ă - t r e i f ire de ochiul bou lu i . M a i b ine - a i p u n e u n s t r a t de morcov i .

S O S I G E N E : Ehe , n u vorb i aşa, n e ­vas tă A u şi f lor i le suflet , şi le doa re c â n d n i m e n i n u se 'ngr i j eş te de e le Curca în pat).

A M A L I A : P ă i n u iei fascicola ? S O S I G E N E : Că b ine zici... (coboară

şi ia fascicolele depe masă ; urcă iar in pat). Na, că mi ' s în ves t ă ochelar i i . . . (coboară din nou şi se duce în antreu de unde revine cu nişte ochelari de sârmă pe nas ; se cuibăreşte în pat şi începe să taie foile cu un briceag). M a ­lucuţo , n ' a i v r e a să c i teş t i s i ngu ră r o ­manul . . .? . . . că m i - a m lua t „ Z i a r u l ş t i in ­ţe lor ş i-al că lă to r i i lo r " şi s u n t cur ios să v ă d ce s p u n e a r t i co lu l d e s p r e n o u l a p a ­r a t de t u n s iarba. . .

A M A L I A : N u m a i la i a rbă t e g â n ­deş t i ! Lasă , că-1 c i teş t i mâne . . . Nic io­da t ă n u v re i s ă - m i faci pe p lac .

S O S I G E N E : N u t e e n e r v a , Maluco , 1-oiu ci t i m â n e , c u m spui m ă t ă l u ţ ă . S u n t şi eu cur ios ce s'a m a i î n t â m p l a t cu conte le , că p a r e - a fi u n bă i a t t a r e b u n , săracu ' . . . , b u n şi v i teaz nevo ie mare . . . Ţii m i n t e c u m a l u p t a t în fasc. 149 î m ­p o t r i v a p i r a ţ i lo r car i vo iau să- i r ăpească logodnica ?

A M A L I A (oftând): Şi ce bă i a t du lce ! Sosi , da-mi b o m b o a n e l e d e p e m a s ă .

S O S I G E N E (coboară din pat şi-i aduce pachetul cu bomboane) : Pof t im, d r ă g u ţ o . (după ce-o sărută pe frunte, se-aşeză iarăşi pe pat şi-şi pune oche­larii pe nas).

A M A L I A (cu g u r a plină): Hai , n u t e m a i t ică i a t â t a . î n c e p e oda tă !

S O S I G E N E : Iaca 'ncep! „ K u n i g u n d a , r e g i n a t r a p e z u l u i " , fasc. 228.

A M A L I A : Lasă as ta , că ş t iu ! S O S I G E N E : Cap . 71. „ S u b t e r a n a d in

c a v e r n ă " . Ascu l tă , Maluco ! O să fie u n cap . e x t r a o r d i n a r , f emee ! Ia să v e d e m ce spune . . . (solemn) : „Cas t e lu l s ta cu­f u n d a t în t enebre . . . " .

A M A L I A : Ce e aia „ t e n e b r e " ? S O S I N G E N E : T e n e b r u , t e n e b r o s ,

t enebre . . . m ă ' n ţ e l e g i tu... ad ică î n t u n e ­ric mare . . . ( c o n t i n u â n d l e c t u r a : ) „Con­te le A r s è n e 3 ) îşi încorda auzu l , da r n ' auz i n imic , căci c r imina l i i l u c r a u cu m ă n u ş i de cauc iuc .

A M A L I A : Io te , dom ' i e ! Ca m a d a m P o ţ i u p a c c â n d g ă t e ş t e la bucă tă r ie . . . Ci-că ca să nu - ş i r u i n e z e m a n i l e !

S O S I G E N E : S ta i , c 'acu v ine ceva s t raşnic . . . „Deoda tă , u n s t r i gă t în f io ră ­to r s g u d u i z idur i l e vechi şi c r ă p a t e . U n u l d i n t r e c r imina l i văzuse o l u m i n ă c iuda tă , c a r e v e n e a din c a t a c o m b e " .

Mureau a doua oară l u m i apuse, I n orice p o m s v â c n e a u torturi de răs­

t igniri , Pe catafalc de nunţ i , cu in imi scurse, Zăceau plecări i 'n lună vracii moartei

F I R I .

Făcl i i ţ â ş n e a u besmet ic d i n morminte , Cu paşi s trăini prin m i n e stele alergau, S i m ţ e a m că adevărul însuş i m i n t e Şi 'n piept , pe corzi de răni, c â n t a ne ­

b u n Lenau D. M I S S I R

Cumpl i t . . . Au leo , Ma luco ! Să ştii că v i ­sez u r î t la noapte . . . Doamne-păzeş t e ! . . (continuând:) „Con te l e A r s è n e s m u l s e o spadă d in panop l i e şi ' ncepu să u r c e sp r e p i v n i ţ ă " . Io te , d o m ' i e ! As t a n 'o 'nţeleg. . . C u m d r a c u ' u r c a s p r e p i v n i ţ ă ?

A M A L I A : T e p o m e n e ş t i c 'aşa o fi m o d e r n , m a i ştii ? ! A r s è n e şi-o fi făcut p i v n i ţ a la e t a j .

S O S I G E N E (sceptic): Posibil . . . A s c u l ­tă, poa t e -o fi o s c ă p a r e d e v e d e r e a au­to ru lu i , că ăş t ia d e azi scr iu cu aero­p lanu l .

A M A L I A ( n e r ă b d ă t o a r e ) : Dă- i dru> m u ' m a i d e p a r t e , n u te to t î n t r e r u p e a t â t a !

S O S I G E N E : Iaca că citesc.. . „ I n u ş a p ivn i ţ e i , con te le A r s è n e auz i u n r â s s i ­n i s t ru : H a - h a - h a ! Eşti în m â n a m e a , con te sce le ra t ! — r ă s u n ă s épu lc r a l u n g las v i t e j e ş te 'n î n t u n e r i c , d a r f ierul se lovi de zid, s c ă p ă r â n d . A tunc i , a p ă r u în ­c o n j u r a t ă de a b u r i fosforescenţ i fan­toma c a v a l e r u l u i c a r e r ă t ă c e a în f ie ­ca r e n o a p t e p r i n ga le r i i l e s ec re t e a l e cas te lu lu i m e d i e v a l " . (emoţionat :} D ă - m i o b o m b o a n ă , Ma luco ! (Amalia îi aruncă o bomboană, pe care Sosigene o prinde cu 'ndemânare). Mers i , p u i u l e . (citeşte:) „Ar sene , în c u r â n d ve i fi m o r t ! — s p u n e r â n j i n d bes t i a l f an toma , ca re d i s p ă r u i m e d i a t î n t r ' u n n o u r de fum mis t e r ios . R ă m â n â n d s ingur , con ­te le se u i t ă î n d r e a p t a şi 'n s t ânga . Bez ­na e ra a t â t de m a r e , încâ t n u p u t e a vedea nici uşa . Apoi , p r iv i ceasu l de p la t ină . E r a miezu l -nop ţ i i , o ra s taf i i lor . C ineva b ă t u de t r e i ori în u ş a g rea de s te jar . . . " (bate în tăblia patului :) Poc. . . poc.. .

(Tabloul de deasupra patului se des­prinde şi cade pe capul lui Sosigene).

T A B L O U L : Poc ! A M A L I A (pierdută într'un fel de vi­

sare, şopteşte fără să vadă) : Poc. . . poc.. . poc.. . (revenindu-şi:) Şi p e u r m ă ? (dă cu ochii de el:) V a i - d e - m i n e ! ( a l ea rgă la patul lui Sosigene şi ridică tabloul). Te-a i lovi t r ă u ?

S O S I G E N E (năucit, o priveşte lung şi nu răspunde nimic).

A M E L I A : Ce e cu t ine , Sosi ? Te doa re ?

S O S I G E N E (ridicându-se fantoma­tic) : M e n s s a n a in co rpo re sano !

A M A L I A : D u m n e z e u l e - s f i n t e ! S O S I G E N E (ameninţător) : Q u o s q u e

t a n d e m a b u t e r e p a t i e n t i a n o s t r a , M a -iuca ? !

A M A L I A : Sosi ! S O S I G E N E : Nix ! (coboară din pat). A M A L I A : Ce faci, Sosi ? ! S O S I G E N E : Ibis , r ed ib i s , n o n m o r i e -

r is in bel lo ! A M A L I A : D o m n i c u ţ o , a ju to r ! Sosi ­

gene , l in i ş teş te - te . . . Ia o b o m b o a n ă . S O S I G E N E : Éch i t e , péch i t e , zü ­

chtete m e ! V a e vict is , m u i e r e ! D O M N I C U Ţ A (intră îmbrăcată în­

tr'un halat pus în grabă) : Ce s'a ' n t â m -plat , t a n t i ?

A M E L I A : I-a căzu t Ofelia ' n cap şi să şt i i c 'a ' n e b u n i t ! Sosi, ia papuc i i 'n pic ioare , c'o să cape ţ i gu tu ra iu . . .

S O S I G E N E : Nevas tă , l a - o p a r t e ! Să n u văd gă in i în j u r u l meu. . .

A M A L I A (consternată) : Gă in i ! S O S I G E N E : T ă c e r e ! N u m a i t r ă n ­

căn i ! A u d g l a su r i d iv ine în j u r u l m e u ! A M A L I A (căzând pe-un scaun):

D o m n i c u ţ o , să şt i i că v o r b e ş t e cu m o r ţ i i ! 4 ) .

C O R T I N A R E P E D E

M Citeşte: doi-doi-opt. ") Citeşte : doi-dol-nouă, etc. 3 ) Citeşte cum e scris. 4 ) Tabloul I din comedia „Miracolul", a.

11 Ianuarie 1941 UNIVERSUL LITERAR 5

Nadia venea delà sanatoriu, unde îl lăsase j-e Ştefanei fără febră, fără dureri, neresimţindu-se cât de puţin de pe urma operaţiei. Petrecuse acolo o oră foarte veselă, bârfind împreună, pe toată lumea, începând cu Louisa Antonovna care plecase grăbită acasă să-şi întindă căr­ţile şi terminând cu doctorul Mieluş, „mielul blând", cum îi spunea Ştefanei, un băiat blcnd, sfios, cu părul încre­ţit mărunt, ca astrahanul, foarte blând într'adevăr, căruia, în prezenţa Nadiei aproape îi pierea graiul.

— A fost bună ciocolata ?, o întrebă Vladimir, de de­parte, râzând, reluând firesc discuţia din locul unde ră­măsese azi dimineaţă.

Ca să nu-şi arate turburarea, râse, silindu-se să-şi ia un aer de camarad mai mare, protector.

— Haide, încercăm !, hotărî. — Bravo !, se bucură sincer, Nadia, gândindu-se la

demonstraţia pe care avea s'o facă. Lăsă să-i alunece rochia de pe umeri şi rămase în cos­

tumul de bae, apoi îşi ascunse părul sub o bonetă simpla, de pânză, aşa cum poartă înotătorii. Dacă n'ar fi fost linia gâtului foarte pură. rotunzimea caldă a umerilor şi a şoldurilor şi sânii curbând ferm linia costumului.

Fata se opri pe chei şi râse, deasemeni. — Ei da, închipue-ţi că am mâncat-o pe drum, şi era

foarte bună. Câteva clipe se priviră, nu stânjeniţi ci mai degrabă

dornici de a se cunoaşte. Se întâlniseră într'un fel care ii făcea pe fiecare interesat în ochii celuilalt. Un om conducând un yacht în furtună, adus de vânt din întu­neric, de pe întinderea unei ape care pare să ascundă atâtea taine dincolo de zare, sosind în zorii unei zile mohorîte într'un port pustiu, coborînd pe chei ud de apă, râzând într'un fel turburător, cu ochii micşoraţi, cu dinţii foarte albi. Şi fata aceasta, arsă de soare, rezemată de un pilon, în bătaia . valurilor, cu privirea obosită şi speriată.

— De unde veneai ? întrebă după un timp Nadia, pri-vindu-l cu o curiozitate maximă.

El făcu semn cu mâna, în sus, pe liman. Nu era un răspuns acest semn vag, dar еэ se gândi că poate, locul de unde venea nici nu putea fi definit altfel. Tăcu în­curcată, neştiind dacă mai poate să pună şi altă în­trebare.

— Ştii să înoţi ? o întrebă Vladimir, fiindcă îşi aminti că voise să treacă dincolo.

Nediei îi veni să râdă. Deţinea un record regional fe-menin şi spera încă altele. Fiindcă aici nu putea face un antrenament metodic, fără bazin şi fără un mediu sportiv în care să se angreneze, nu avea intenţia să con­cureze în toamna aceea. îşi revizuia însă forţele eşind in fiecare dimineaţă în larg, atât de departe încât pentru lumea de pe plaje trecea de mult drept un fenomen. Ma­mele, mai ales, care atunci când nu e vorba de fiicele lor, au concepţii foarte curioBse despre pudoare, socoteau că pentru o fată tânără, asemenea isprăvi „provocatoare" erau de dispreţuit. Este adevărat că în jurul Nadiei se ţineau câţiva băeţi, dar ea se purta cu ei camarade-reşte, le spunea pe nume, îi tutuia, le scornea porecle şi lua parte nestânjenită la jocurile şi isprăvile lor, fără să-i treacă prin gând că ei ar putea s'o socotească altfel decât se socotea ea însăşi, o mică haimana iubitoare de apă şi de libertate. Era atât de preocupată de idealul ei sportiv, încât avea un fel de dispreţ secret pentru toţi cei ce credeau că pot să-i vorbească şi despre altceva. Urmărea rubricile de specialitate ale ziarelor, cunoştea toate recordurile, se interesa de campionatele din toată lumea, avea simpatii şi antipatii între concurenţi, se bucu­ra şi se înfuria când câştigau wnii sau alţii. Cunoştea biografiile campionilor mondiali, cărora le urmărea e-tapele gloriei, scoţând învăţăminte din victoriile sau din înfrângerile lor.

învăţase să înoate numai de câţiva ani, la şcoala lui Suru, din Iaşi, în Joile şi Duminecile când, forţând rigo­rile călugăriţelor, reuşise, cu complicitatea pasivă a lui Leon Rabega, să obţină permisiunea specială de a eşi in oraş La Iaşi nu era un mediu sportiv şi nici Suru nu îşi pierdea prea mult vremea cu şcoala lui nefrecventată. Nadia'îşi descoperise singură aptitudinile, şi fiindcă nu-i plăcea să cânte la pian, nici să brodeze, nici să picteze, nici să umble cu ochii în jos, ca fetele celelalte, îşi făcuse din înot o pasiune de o amploare precoce. Avea o mul­ţime de cărţi de specialitate, studii docte, complicate, din acelea care disecă lucrurile până dincolo de originea lor şi le citea cu o uşurinţă care, aplicată la studiile oficiale, i-ar fi adus toate medaliile, panglicile şi cordoanele dis­tinctive ale călugăriţelor.

II privi pe Vladimir cu un zâmbet în care fără voia ei, amesteca puţin dispreţ, de altfel foarte atenuat. Era bine făcut, dar nu avea alură de înotător. Nadia ştia să vadă în ce măsură a fost modelată o siluetă de înot. Era un început de deformare, abia vizibil, o subţiere pro­gresivă a taliei şi a picioarelor, o alungire a braţelor şi a toracelui, o vagă îngroşare a grumazului, deformări care, după generaţia de înotători puteau să se accentueze şi să devină disgraţioase.

In faza primă a acestei deformări, înotul dă corpului omenesc o linie de o cuceritoare vigoare, o supleţe şi o elasticitate care îl fac să vibreze, gata să se destindă în orice moment, desfăşurând tot atâta forţă cât eleganţă.

— Vrei să ne luăm la întrecere ?, întrebă, cu tonul la fel ca zâmbetul, puţin dispreţuitor.

Vladimir o privi îndoelnic, parcă temându-se de o cursă. Era atâta deosebire între fata de azi dimineaţa şi asta de acum, care îl privea cu o provocatoare supe­rioritate, încât se simţi intimidat.

— înoţi bine ?, o întrebă, ezitând, neştiind cum să primească provocarea.

Drept răspuns, Nadia sări pe punte, cu amândouă pi­cioarele odată, ca într'un careu de şotron. II apucă de braţ, cu un gest foarte firesc şi îl privi de aproape, în ochi.

— încercăm !, spuse. Trecem până dincolo ! Vrei ? Vladimir se simţi puţin turburat de apropierea ei. Avea

0 mână foarte caidă, care îi transmitea un fluid ciudat,

c tinereţe năvalnică, fierbinte, inconştientă. Nu putea face insă nici o apropiere între mâna aceea care se sprijinea de el, şi ochii deschişi mari, cerându-i cu o copilărească nevinovăţie, complicitatea, care să-i ateste feminitatea, acum ar fi semănat cu un adolescent sportiv, pregătindu-se să se arunce, suplu, în apă.

— E greu de sărit de pe' cutterul dumitale, spuse, in timp ce căuta să-şi găsească pe marginea punţii un loc unde să-şi fixeze picioarele, ca să-şi facă avânt. Очг nici in altă parte nu e mai bine, continuă. Ştii; în tot Bu-gazul ăsta nu găseşti un loc unde să te poţi antrena pen­tru start. Haide, ia-ţi locul ! Număr până la trei. Una...

— Nu vrei să-ţi dau colacul de salvare, râse Vladimir. — Ţine_l pentru d-ta. Două... — Dacă ai să te îneci ? — Vezi mai bine că pierzi startul. Trei ! Nadia avea tehnica acestei sărituri de plecare, decisivă

la un concurs. Era o svâcnire, o destindere, pria care corpul, svârlit cu energie înainte, întins la maximum, lua dintr'cdată, în lung, contact cu apa, forţând inerţiile, pornind iniţial cu toată viteza. Surprins, Vladimir o văzu alunecând într'o spumă de apă, depărtându-se necrezut de repede. Nu ştia dacă este un bun înotător, însă în nici un caz nu se gândea că fata asta ar putea să i-o ia înainte. Se svârli în apă, urmând-o, fără să se precipite, încredin­ţat că din câteva mişcări o va ajunge. Văzu însă numai­decât că distanţa dintre ei se mărea, într'un fel neaştep­tat şi abia atunci îşi dădu seama că s'a păcălit, că a fost atras într'o cursă în care partenera ar fi fost, probabil, toarte încântată să-l vadă umilit. Găsea încă neserios să st ia la întrecere cu o fată, şi îi fu ciudă că îi acordase prea multă atenţie-. Totuşi, fără să-şi mărturisească in­tenţiile, se pomeni luptându-se să o ajungă, întrebuin-ţându-şi întreaga forţă, încordându-se până la epuizare cu gândul însă că nu face altceva decât să se joace.

Ajunse dincolo aproape în aceeaşi clipă cu ea, extenuat, gâfâind, reuşind cu greu să îşi ascundă sfârşeala. Totuşi Nadia fu desamăgită. Se aşteptase la o victorie catego­rică din care nu obţinuse aproape nimic. II privi înciu­dată.

— Ia intră în apă, să te văd cum înoţi, spuse, cu un !on care era aproape poruncitor.

Vladimir se supuse, râzând, fiindcă într'o împrejurare ca asta, o împotrivire l-ar fi făcut ridicol. După câteva mişcări, Nadia îl chemă înapoi.

— înoţi îngrozitor, îl informă, când el fu pe mal. Nu înţeleg cum ai putut să te ţii după mine.

Făcu un pas şi îl privi mai de aproape, cu aceeaşi ciudă în care se amesteca însă şi puţină admiraţie.

— Eşti mai înalt, conchise apoi, mai mult ca pentru sine. Asta contează foarte mult. Şi apoi, ai mai multă putere decât mine. Altfel, înotul dumitale nu face doi bani. Uite, ai ŞI obosit. Ai un stil insuportabil.

— Vorbind, făcură câţiva paşi până la plaje ŞI se aşezară pe nisipul fierbinte, în bătaea soarelui, încă ar­zătoare. Briza delà sud, care în timpul prânzului aproape nu se simţea, începea să se întărească ŞI în lungul insulei linia stufului se unduia neliniştită, aducând un FÂSÂIT modulat, crescând şi descrescând, ca respiraţia parcă spe­riată a unei vietăţi uriaşe. Din sus, de pe liman, venea un şir lung de bărci negre, pescăreşti, cu pânzele strânse ; pescarii trăgeau la vâsle, rar, cadenţat, cu mişcări cum­pănite ca şi când ar fi plecat la un drum care avea să ţină multe zile.

După câteva clipe Nadia, încă neîmpăcată, se ridică într'un cot, examinându-şi vecinul cu un mic necaz care îi dădea înfăţişarea unui copil burzuluit.

— Dacă ai şti să înoţi, spuse, cu înălţimea şi cu forţa dumitale, ai fi campion. Nu înţeleg cum n'ai putut si. ţi faci un stil. E o crimă să înoţi în felul ăsta dezordonat.

Vladimir o văzu înflăcărându-se, ridicându-se in ge- ' nunchi, făcându-i indignată un curs de înot, care era tot­deodată ŞI un rechizitoriu al ignoranţei şi neglijenţei lui.

— înţelegi, spuneà Nadia, există un secret, o chee : tre­bue să ştii să te întinzi pe apă. Simţi cuvântul ăsta V Să te întinzi pe apă, cum te-ai întinde pe o masă ; ЗА-ţi for­ţezi organismul, să faci cu braţele, cu trunchiul, cu pi­cioarele o linie dreaptă, să simţi că tendoanele au cedat la maximum, că sunt întinse şi degetele delà rr.'Jni şi labele picioarelor, să nu existe nimic strâns.

Sări elastic în picioare, se ridică pe vârfuri şi întinse braţele în sus, paralele, ca doi vlăstari tineri desprinşi din linia armonioasă a umerilor. încercând să materia­lizeze elanul acela din cuvinte, corpul ei înfăţişa într'ade­văr un resort destins la maximum, printr'o svâcnitură superbă, care o ridica deasupra propriei sale matern. Vladimir o privea uimit, stăpânit de un sentiment care cuprindea şi încântare şi melancolie, cum simţise de-atâtea ori in viaţă, trecând pe lângă lucruri frumoase la care fusese nevoit să nu se oprească. Se gândea la soarta stupidă pe care poate avea s'o aibă fata asta, al cărui elan sincer şi pur în cine ştie ce desamăgiri avea să se scufunde.

Aşa cum stătea înălţată, corpul ei, alungit, subţiat, avea o frumuseţe rece, o frumuseţe de oţel încordat, în a cărui destindere însă, curbele acum atenuate ale umerilor, ale sânilor, ale şoldurilor, aveau să se refacă, pentru ca fe­minitatea să se regăsească în ele întreagă şi caldă. In mod ciudat, acest corp părea cast şi turburător în acelaş timp. Avea pielea subţire, foarte întinsă, parcă fremătând, ascunzând sub culoarea ei de bronz tresăririle perma­nente ale mai multor vieţi independente una de alta, loca­lizate pe fiecare centimetru pătrat, în reţeaua invizibilă de nervi. Sub braţele ridicate, părul delà subţiori punea umbre pufoase care maturizau.puţin corpul foarte tânăr şi-i dădeau un aer mai femeesc.

Era greu să-ţi dai seama ce avea de copil, ce de adoles­cenţă şi ce de femee, această fată sgicbie ale cărei ges­turi degajate, de sportivă, descopereau uneori, pe neaş­teptate, mişcări unduioase, caline, ca nişte mângâieri, şi-a cărei voce căpăta inflexiuni grave, femenine, ca nişte mărturisiri de dragoste.

Statură până spre seară pe plaje, unul lângă altul, ca nişte prieteni foarte vechi. Vladimir era puţin stânjenit fiindcă nu ştia cum trebue să se poarte cu o fată pe care o socotise un copil. Nadia, pornită pe vorbă, îi povestea o mulţime de întâmplări, mai vechi sau mai noui, din copilărie, despre casa 1er, despre Leon Robega, ursul ne­gru, cum îl poreclea, despre viaţa delà internat unde făcea în fiecare zi câte o posnă de nu mai ştiau călugă­riţele ce pedepse să inventeze ca s'o potolească. Vorbi apoi despre Ştefanei, despre isprăvile lui, cum pleca de-acasă ca un pui de ţigan să spargă cu praştia ceştile de porţelan care ţin firele telefonului pe stâlpi ; cum venea în goană, urmărit de gardist, o matahală cât o butie, abia mişcându-se din cauza grăsimii. Copiii, ca să râdă de el, se apropiau pe la spate şi-1 înţepau cu bol­duri, siguri că n'au să poată fi ajunşi. Odată gardistul s'a înfuriat şi-a tras cu pistolul în aer. Au vrut să-l dea afară din poliţie ; doctorul Robega 1-a scăpat şi de atunci, Ştefanei era liber să facă înx sectorul sergentului cel gras orice blestemăţii, fiindcă acesta îl proteja.

Nadia îşi amintea apoi de serile petrecute la vie, lângă Chişinău. Stătea jos, pe treptele de piatră ale casei, în­

velită într'un şsll: negru şi greu, urmărind mersul repede al lunii, printre nouri. Nu se îndoia că umbrele acelea care se vedeau în lună, erau. după cum spunea Louisa Anto­novna, o turmă de oi cu ciobanul lor sprijinit în bâtă şi se mira că oile păşteau iarbă, în fiecare seară din a-celaş loc. Intr'unele seri, doctorul cobora din pridvor şi se aşeza şi el alături, pe scara de piatră, cufundându-se în gânduri. Cum îl privea dintr'o parte, Nadiei uneori i se părea că are un chip nespus de blând, ca al lui Dum­nezeu ; alteori aspru şi rău, încât se temea de el.

Odată 1-a rugat : — Spune şi tu, tată, ceva. Doctorul a întors încet capul lui negru spre ea. Avea

pe frunte cute dese şi adânci, cât degetul. Luna îi lumina rău faţa ; îi dădea o înfăţişare de mort. Nadia vedea în locul ochilor două găuri negre ; speriată, s'a tras înapoi. Atunci doctorul a întins mâna lui mare şi i-a mângâiat încet, blând, părul. In inima fetei s'a răspândit o înduio­şare fără margini, un val de căldură i s'a oprit în coşul pieptului ca şi când din mâna doctorului s'ar fi prelins un balsam ciudat.

— Cui fac bine, dacă vorbesc eu, fată ?, a spus, ames­tecând cine ştie ce tristeţe în vorbele astea, pe care Nadia nu le-a înţeles.

La Leon Robega nu veneau bolnavi. Doctorul era ursuz, şi nu primea pe nimeni, nici chiar pe cei săraci pentru care arăta milă. Timpul şi-1 trecea îri bibliotecă, citind şi scriind, cerând să nu fie turburat de nimeni, decât pen­tru mâncare, odată pe zi. După masă se ridica în pi­cioare, se închina rar, apoi eşea în curte, îşi hrănea câi­nele şi pornea cu el prin parc. unde hoinărea câtăva vreme, înainte de a se întoarce în bibliotecă.

O moşie mare a lui, de lângă Vaslui, despre care Nadia îşi amintea prea puţin fiindcă se duceau rar acolo, o îngrijea fratele doctorului, Eusebiu, un om tânăr, cu patima jocului de cărţi şi cu alte patimi. In scrisorile pe care le trimetea la Chişinău, Eusebiu trebuea să se plângă într'una de ceva, împotriva lui Dumnezeu : sau de secetă, sau de ploae, sau de frig sau de arşiţă, dar n'ar fi fost nevoe să o facă, fiindcă Leon Rabega nu-i cerea niciodată socoteală de mersul semănăturii. Banii care îi primea toamna prin Banca Moldovei prisoseau întotdeauna. Gospodăria lor nu avea cerinţe mari şi doc­torul mai trimetea o bună parte din bani la Bucureşti, la un depozit de medicamente, să se cumpere ulei albastru pentru leproşii delà Tirchileşti.

Nadia mai povesti unele amintiri ale ei, personale şi oarecum secrete, despre o iubire pe care o avusese la doisprezece ani pentru un actor de cinematograf, un me­ridional cu turban de şeic, fost slăbiciunea tuturor ini­milor de femee într'o vreme. Spuse aceste lucruri fără să ezite, însă roşind puţin, cu o sfială fermecătoare, pe care zadarnic încercase să o facă neobservată.

Avea un fel cuceritor de a prezenta oamenii şi lucru­rile. Vladimir se pomeni ascultând-o cu interes, trăind odată cu ea amintirile evocate ; uneori i se părea că a luat el însuşi parte la viaţa aceea ; figurile lui Ştefanei, a doctorului, a Louisei, a lui Eusebiu, îi deveniră fami­liare, ca şi când le-ar fi cunoscut de multă vreme. Văzu chiar casa lor mare şi întunecoasă de pe strada Ştefan cel Mare, delà Chişinău, şi parcul sălbatec şi chiar pe Stan, dogul doctorului.

— Are o mutră de Stan, spunea Nadia, prezentându-1. E mare şi bleg. Şi are nişte urechi care îi atârnă ca două foi de lipan. Alt nume nici nu i se potrivea. Inchipue-ţi : ne jucăm cu el, eu şi Ştefăniţă, cu toate că nu prea ne dă atenţie. Eu îl mângâi pe cap şl ue-odată, ŞtefănitA fiindcă n'are de lucru, îl apucă de coadă şi i-o răsuceşte ca pe manivela delà automobil. Ce crezi că face dog^i lui papă ? Se repede la mine, mârâind, fiindcă nici cine îi face rău nu-şi dă seama. Noroc nunv i ' c ă nu ştie să muşte !

Vladimir era uimit de câte putea să povestească fata asta, pe care abia o cunoscuse. El dacă scosese câteva Tvinte, care nu precizau nimic, care nu reprezentau nimic din fiinţa lui. Nadia îl întrebase :

— De unde vii ? Şi el făcuse un semn vag, în sus, pe liman. Ar fi putut

ab. spună : De la Cetatea-Albă, şi ar fi stabilit astfel UP /unct concret de plecare, aşa cum scria în rolul de drum. r>ar el nu ştia dacă drumul h r începea în realitate în portul acela părăsit, dacă acolo nu făcuse doar o escală foarte lungă, în tovărăşia comandorului Maximov.

Tşi pusese singur, adeseori, aceeaşi întrebare, şi-i fusese greu sâ răspundă. De unde viu azi ? De unde veneam eri? De unde veneam acum un an ? Ce înseamnă această în­trebare de unde vii ? Se referă la o viaţă, sau la o clipă?

Dacă ar fi trbuit să povestească acum şi el ceva, des­pre viaţa lui, îşi dădea seama că n'ar fi ştiut de unde să înceapă ; n'ar fi putut să spună nici întâmplări vesele, nici triste, ca şi când toate amintirile lui ar fi fost ames­tecate confuz, într'o încăpere pe care dacă ai lasat-o odată în urmă, nu mai pare să te întorci la ea.

într'o ciudată seară citadină, blonda domni­şoară pe care de-abia o cunoscusem, mi-a a-mintit, iară s ă vrea, do bătrânul Cicero, pe ca­re îl îngropasem în ainii de liceu. V ă d şi acum seara. O uşoară pudră de zăpadă se zbătea deasupra caselor, iar în aer plutea un ciudat miros de vâsc . Străzi lungi şi nemişcate, a ş a cum numai în jurnalul lui Mateiu I. Caxagiale le-am mai Întâlnit, pe cer s'elele sclipeau uniforme şi neschimbate. Ţii minte, prietene care ne însoţeai? Călcam singuri şi tăcuţi prin fulgii cari a doua zi aveau să acopere o-raşul ca o enormă pălărie. O pasăre năucă sgribulea pe-un ciot de felinar, iar blonda m e a tovarăşe de drum, mi-a vorbit cam a ş a :

„Sunt tânără ş i deci, capabilă de marile elanuri a le vârstei. Vreau să fiu prietena ta. O, ce frumos e s ă fii pretena cu'va ! O, ce mulţi prieteni am. e u ! Nu vrei s ă fim, de as­tăzi încolo, prietenii cei mai buni şi mai can­dizi?" Cam a ş a a cuvântat în noaptea a c e e a vătuită, domnişoara Lu.

Ascultâridu-i. a ş a pe jumătate, invitaţia a-mabilă, ochii au urmărit o clipă un rest de ţi­garetă pe care-l aruncasem în drum şi în cu­pa aceea am văzut ş i piciorul blondei domni-

— Pleci mai departe ? îl întrebase mai târziu, Nadia. Se întorsese spre ea aproape mâhnit că trebuia să-i

vorbească despre intenţiile lui, cum îi vorbise de dimi­neaţă căpitanului Ioniţă. Şi ii spusese, fără căldură, a-celeaşi cuvinte, ruşinându-se că le poate repeta. Socotea stânjenitor să vorbească despre un drum pe care nu ştia până unde are să-l urmeze. Se gândea că ar putea să eşueze delà început, pe bancurile de nisip din gura Buga-zului şi atunci totul i se părea o mare deşertăciune.

In orice caz, Nadia află şi ceva precis : că el avea să rămână în Bugaz cel puţin zece zile. Se bucură sincer.

— Am să te învăţ să înoţi, spuse, ridicându-se cu însu­fleţire. Ştii, am o pasiune pentru asta. Dacă ai tragere de inimă, în zece zile poţi să prinzi ceva.

Ţinea de altfel să treacă numaidecât la fapte. II îm­pinse pe Vladimir aproape cu sila în apă şi-1 chinui un ceas încheiat, cu o răbdare diavolească, până ce reuşi să-l vadă făcând corect primele mişcări. Atunci se arătă mulţumită, îl scoase afară trăgându-1 de mână ca pe un copil, şi-i mai făcu pe mal incă o mulţime de recoman-daţiuni teoretice, în legătură cu respiraţia, cu poziţia coatelor şi a genunchilor, cu ritmul calm la care trebuia să ajungă, ca să poată rezista fără limită.

Când traversară canalul înapoi, soarele cobora spre Esfinţit. In susul limanului se întindea o dâră roşiatică, de nuanţa jăratecului potolit, în care valurile se jucau domol. Linia stufului de pe ţărmuri, învălindu-se în ră­coarea umedă a serii, prindea umbre tainice. Pe chei nu era nimeni, afară de Ifim care, aşezat cu picioarele de­asupra apei, îşi răsucea o ţigare necăjită. In spatele că­pităniei se auzea zarvă ; glasuri nemulţumite de copii, farfurii trântite, zgomot de tacâmuri, iar pe deasupra vocea ascuţită a coanei Mira, încercând să împace pe toată lumea. Pe urmă se făcu linişte, deodată ; poate venise căpitanul la masă.

Atunci se auziră, dinspre staţiune, sunetele muzicii militare care cânta în parc o melodie foarte cunoscută. In sus, se vedeau oameni, cu pantaloni albi, eşlnd la plimbare.

Fiindcă trebuia să treacă pe la sanatoriu înainte de a se întuneca, Nadia nu mai putea aştepta să i se usuce costumul ; şi nici soarele, aproape asfinţit, nu mai avea putere.

îşi învinse sfiala şi coborî în cabină, să se schimbe. Vladimir aştepta sus, puţin turburat, gândindu-se că ea se desbrăcase şi rămăsese goală, între cei patru pereţi ai lui ; poate se aşezase pe pat, fiindcă nu avea altceva pe ce sta. închipuirea aceasta îi umplea sufletul de o copleşitoare emoţie. Fără să facă nici o sforţare, refăcea imaginea ei în decorul cabinei, ca şi când ar fi văzut-o aevea, acolo, o goliciune pură, certă, dar totdeodată fe­meesc de caldă.

Când Nadia eşi, în rochia subţire de plaje, cu costu­mul în mână, se simţi mai turburat, fiindcă îi era im­posibil ' să uite că pe dedesubt ea era cu desăvârşire desbrăcată.

— Să nu răceşti, spuse, căutând să-şi ascundă tremu-rul glasului.

— Nu, am să merg repede. Porniră, pe plaja goală, învăluită în umbra tristă a

apusului. Din larg, de pe faţa neagră a mării, întune­ricul părea că se înalţă ca nişte valuri sumbre pe care vântul le flutura şi le aducea spre ţărm. De deasupm pâlcului de salcâmi care ascundeau vilele, se ridicau fu­muri albe şi un zumzet potolit, confuz, ca undeva la ţară, când satul se pregăteşte de culcare.

Se despărţiră la poarta sanatoriului, puţin încurcaţi, fiindcă, la sfârşitul unei după-amiezi petrecute îm­preună, vedeau deodată amândoi că inu ştiu ce cuvinte de rămas bun să-şi spună. înfiorată de frig, Nadia îi întinse o mână mică şi rece, pe care el o simţi tremu­rând, apoi se întoarse şi fără un cuvânt, porni repede spre intrare.

In clipa când dispărea în întunericul hallului, din spa­tele clădirii se auzi sunând clopotul pentru masă. Pe terasă se aprinseră luminile. Tot atunci, farul începu să sclipească şi îndată cerul se făcu mai negru.

Vladimir porni încet, înapoi. Briza de noapte, aspră, îi străbătea vestmintele, dar el simţea în mângâerea ei rece o voluptate ciudată. Ar fi vrut să aibă un drum lung deschis înainte, să meargă toată noaptea, să refacă în gând întâmplările din după-amiaza aceea, cari, acum când rămăsese singur, căpătau culori mai vii şi semni­ficaţii mai turburătoare*).

*) Fragment din romanul : „rVoufragrmi".

F O I V O L A N T E

d e VLAD ALIMAN

soare, cum vibra într'un ciorap de matass . Şi-apoL aproape fără s ă vreau, mi-am amintit de bătrânul Cicero: D s bună s somă, e a nu-l mai ştia. Ce frumos glăsueete acolo î n ­ţeleptul despre prietenia ideală, despre limpe-dea şi calma bucurie a amiciţiei, despre li-niştiioarea ei vraje. Descătuşate de vreri şi de patimă, inimile se pot contopi în sărbătoreasca ei aură.

Imprudenta m e a căutătură mi-a spus însă, ân'jr'o frântură de minut, că un astfel de „ideal" nu se poate realiza. Şi, cu grija cu care grădina­rul taie un spin de pe o ramură da floare, am în­cercat să îndepărtez acest gând din mintea to­varăşei noastre de drum. Zadarnic î n s ă : am tăiat poate prea adânc. Pentrucă am văzut arunci (şi nu cred că mi s'a păru') cum ochii e i frumoşi plutesc într'o p lasă de tristeţe inu­tilă. De vină era numai ciorapul de mătase.

Şi a ş a — ţii minte prietene care ne însoţeai ? — a m păşit mai departe prin dansul tot mai des al fulgilor, mai singuri, dar mai curaţi de­cât înainte. Două perechi de pantofi şi o pe­reche de ciorapi de mătase, în imperceptibilul clinchet a l unei sănii. Trei trişti şi paradoxali peripatetici, într'un oraş adormit de-o vecie.

• • • -J

D E A M I C I Ţ I A

6 UNIVERSUL LITERAR 11 Ianuarie 1941

TEATRUL „LUPTA ŞI LUMINA" nuit actriţele tinere „MICUL LORD" — PIESA IN 9 TABLOURI BE I. VASILIAD,

DUPA ROMANUL LUI T. RÜRNETT

Domnul Giugariu s t ie să fie pe gustul publicului său şî nu se sfieşte să facă semn cu ochiul, spre galerie, atuinci când are o re­plică amuzantă. Şi galeria, recu­noscătoare, aplaudă.

Domnul Marcel Enescu, mai pu­ţin bătrân decât cerea rolul, a nuanţat în chip inteligent trecerea delà răutate la bunătate.

, . ,, Doamna Sereda Sorbul a istou-interesanta, multa desmvoltura щ să şteargă buna impresie pe

"acestei1 Mnere actriţe'*1 S ? ° i f ^ 6 ' ^}^*™* ™'ul VITREGA URSITA A „OPEREI câteva luni turneul, care se va Me acestei tinere artnţe. Miţei Bwrton. N'a r strica putină ROMANE". face, precum era de dorit, cu o

Condusa si mvatata de inteleo- sermzuate pe scena. In roluri de o p e r ä din repertoriul românesc, tul Victor ion Popa, Margaret mai mică importanţă au apărat Nici o instituţie artistică ro- iar alături de această demons-

o mimica de ROMEO ALEXANDRESCU

un tumeu prin mai toate oraşele d o n m i i Giugariu şi Marcel Enesca, si orăşelele de provincie.

Se evită astfel tristele demon- - -stratü de „neînvătare a rolului", ou care ne-au obişnuit mulţi din­tre actorii de Pe alte scene bucu-reştene.

Putem spune chiar că teatrul Luptă si Lumină este singurul teatru din Bucureşti, în c 4re poţi să stai în primele rânduri, fără să auzi soufleurul.

Dacă aceasta este un avântai, lungile turnee cari precedează premiera bueureşteană, prezintă şi unele desavantagii, despre cari vom vorbi aici.

Mai în*âi, decorurile suferă di­ferite deteriorări, urmări fireşti aîe eternelor drumuri in vagonul de bagaje.

Astfel, asistând la piesa ,.Micul Lord'' şi privind bietele decoruri

TRAIAN LALESCU

CINEMA ARO : COPII IN LUPTA CU VIAŢA

filmul -prezentat de cinematogra­ful Aro e întruchiparea entuzias­mului care în tinereţe ne stimu­lează sau numai ne dă iluzia în­frângerii oricărui obstacol.

Dinamismul acţiunii înfloreşte zâmbete pe feţele proaspete ale

rupte si deloc prezentabile, nu tinerilor şi trezeşte ecouri re-i-am putut deloc înţelege pe e- irospective în inimile celor mai roii piesei cari. privind în jufr, se în vârstă.

speranţele chirurgiei americane, ore ghinionul să se îmbolnăveas­că de o maladie mai mult sau

In aceste vremuri întunecate, mai puţin nervoasă care cerea ca

minunau şi spuneau: „Vai! Ce castel frumos!"

Cred că mai ales într'un spec­tacol destinat tineretului trebue să se tină seama de decoruri, dându-li-se iluzia mici'or specta­tori că acţiunea p:e^ei se petrece într'o ţară fermecată, sau, chiar în castelul unui bătrân conte, cum e cazul acestei piese.

Ar mai fi iîn cuvânt de spus despre costume.

Nu putem înţelege lipsa desă

Dar, când eşti mai prins, for­mând „un tot" cu fericita lume a copiilor cu carp te identifici, vezi că regisorul n'a avut in­tenţia unui füm „cu copii" — >,pentru copii".

Din păcate, devine un film pentru oamenii mari, cărora, sub o deghizare foarte Teuşită li se face o demonstraţie a dorinţelor pacifice ale americanilor.

Făcând abstracţie de „partea - . i i i - - , politică", filmul e o încântare

? A R Ş 1 ^ D ! . . R E „ ^ C T „ F H J Í V 1 T . Pentru ochii şi urechile celor pe care au avut-o actorii, apa rând în nMe costume mototolite cari de mu't nu mai făcuseră cu­noştinţă cu fierul de ca ie t

veniţi să-şi uite grijile. Numai lucruri bune despre

jocul lui Mickey Rooney — mai тІГѴ'АГ"пиѴм "nhîep+я rautul ră s9l°biu ca niciodată. Ni sar putea obiec a taptul ca D g m e n ţ i o n a U s c e n a ы c a r e m e n t u l oportun, de prea simpa

.face să tresalte inimile admira- ticul soţ. toarelor lui Clark Gabie.

Melodiile lui Richard Rogers şi Lorenz Hart sunt interpre­tate cu multă vervă de drăgă­laşa Judy Garland, întruchipare

In clipa în care, pentru prinia dată delà înfiinţarea ei, „Ope­ra Română", îşi înfăptuise, sub acţiunea binefăcătoare a Statu­lui Naţional Legionar, marele ei desMerat aii „purificării" totale, înălţându-se pe merit la emble­ma ei de operă „Română". în clipa în car e muzica românea­scă, altădată oaspete nedorit al repertoriului, îşi găsise locul de cinste cuvenit, atunci când toa­te relele fuseseră definitiv des-răăăcinate şi înlăturate, a mai trebuit o încercare. A fost aceea a deteriorării! grave a teatrului, de pe urma cutremurului, „Ope­ra Română" rămânând, literal­mente, pe drumuri.

Vestea unui turneu în Germa­nia, proectat în uirma unei invi-

vedem (!!!) cum aceasta caută taţiuni oficiale, nu putea pro-

tratament, cât mai mult aer. Şi, fiind,că „destinu-i destin",

acest doctor drăguţ şi mai ales tânăr nimereşte în această regi­une unde se împrieteneşte teribil cu soţul „neîmblânzitei" (pe care o cunoaşte abia în actul patru).

Culmea-i, că acest soţ îl învaţă pe doctoraş să tragă cât mai bine la ţintă. Asistăm şi la o pro­bă practică, tânărul in chestiune, omorînd chiar un urs.

Vrând probabil să se convingă că n'ure nici o şansă să mai pri­mească o labă delà animalul pe care-l doborîse cu un singur foc, doctorul se duce „să constate de­cesul la faţa locului".

Insă, în locul „procurorului de serviciu" apare la orizont ursoai­ca văduvă.

Cu inima strânsă de emoţie,

de tot felul ale bunului său mers, nătate tehnică, de altă valoare ca „Opera Română". Am asis- simfonică a lui Verdi, „Falstaff", tat, mâhniţi, la crize de direcţie, c a r e mt^adevăr poate da şi ma­la crize de subvenţie, la crize de sura unor elemente de prim or-bună înţelegere între conducă- d i n i n i terpretativ, şi interesa în ton şi artişti, J a năpădirea ele- ж е І Л 5 t i m p s i p r i t t C ( m ţ i n u t l l j meniului romanesc de către bu- partiţiunii. ruiana iudaică, la felurite gre- P e n t e u stagiunea actuală o şeii * nedreptăţi, consternaţi m & о Щ і е p r w f e o r i e p a r e a f i

acelaş timp ca nu se poate zidi s j t a >

un cămin propriu teatrului no- _ . . . . ..„. , „. . ... . Dar, acum, mai puternic ca

stru I r a de Stat, adăpostit m- . s e j n e d e f J . tr'o clădire, veche, strâmta şi п Ш ѵ і a c e e a d e ^ n ä „ e u n n e a m

nlina de defecte. ' . . , care ştie sa-şi cinstească forme-

Alexandru Randa: RASISM ROMÂNESC41

Am ezitat mult înainte de a da Astăzi, când lucrurile s 'au schim-tiparuâui această prezentare a bat fundamental, afirmaţia râ-uneia din cele mai cuprinzătoare mâne totuşi valabilă; cu atât mai cărţi din câte s'au (scris în ultima mult, cu cât avem în faţă stu-vreme. Motivele erau indepen- diul său în întregime, care ne dente de valoarea cărţii şi ele se întăreşte credinţa, şi afirmaţia a-legau mai mult de funcţiunea pe minţită. care o îndeplinea, până de scurtă Revenind la problema mitului vreme, autorul ei. Astăzi însă, d. arian, este desigur important sà Randa nu mai deţine această пк întrebăm care sunt relaţiile funcţie — putem scrie deci fără P e care autorul nostru le stabi-a fi nevoiţi să ocolim elogiile pe 'este între acest mit şi istoria care studiul său le merită din românească. Pentru aceasta d. plin, dar şi fără' a lăsa ca dea- Handa porneşte delà afirmaţia cà supra acestor elogii să plutească „civilizaţia modernă, medievală suspiciunea. s \ antică este de origine pur a-

Cei cari au urmărit activitatea ^ a n ă - R a s a ariană este de ori-d-lui Randa în publicistica ro- fimf europeană" (p. 3). Prin ac-mână, nu vor ezita desigur prea ^eptarea acestui punct de vedere, mult să încadreze studiul de fată ^ vizibilă pentru oricine im-- reprezentând înmănuncherea P?™".* 3 deosebită pe care o ca-unor esseuri cu riguros caracter p a t a m istorie patria rasei ari-. . . - i - T „ -„ e n e ; e a capata într'adevăr sem-istonc, apărute m „Lumea Noua n i f i c a ţ i i l e m o n u m e n t a l e ale Tea o л i,„ n/r n ^ n . w , , _ П Г Р ^ Л - gănului lumii" "

le de exprimare ale sufleturui său naţional.

Cultura românească nu mai poate fi lipsită de acel edificiu într'adevăr propriu menirii lui. care se cade să aparţină primu­lui nostru ansamblu liric de stat. reprezentant al artei lirice ro-

sens îstoric-rreator-cívílizator. Bazat pe ar­gumentare istorică ce aduce în sprijinul ei nume din cele mai cinstite ale ştiinţei, d Randa stabileşte astfel „rolul predomi­nant pe care bastionu] transilvă­nean l-a jucat ca avantpost îna­intat, ca poartă de eşire şi punct

a d-lui M. Manoileseu — prezen­tării ample a „Europei eroice"-Fixând pilonii nouii vieţi europe­ne, d. Banda trasa în cartea a-ceasta triunghiul celor trei forţe creatoare: Germania, Italia, Ro­mânia — fiecare din ele sinteze ale unor complexe istorice, bio­logice şi culturale, pe care auto­rul le surprindea în esenţa lor, de plecare al arianismului spre sub denumirile capitolelor: Nor- Asia, înceoând cu veacul XX-lea

mâne. Prestigiul acestei arte dica, Italica, Pontica. Apărută înainte de Hristos" Dar bine-este în joie şi cu el, al ţării. g u b r e g i m d e t e r o a r e m o r a l ă şi înţeles - chiar aici ajunşi _

Un loc de seamă trebue-cuce- îngenunchere juridică, cartea problema este departe de a fi re rit şi pentru „Opera Română", d-lui Randa suferea în mod na- zolvată; chestiunea continuităţii printre teatrele lirice europene. t u r a U d e Q a n u m i t ă disproporţio- thraco-getice devine în lumina Şi, fără această condiţie pnmor- n a r e E s t e v o r b a anume de capi- acestor noui orizonturi de o dra-dială, nu se poate porni Ь cu- toiul Pontica, redus pentru bu- matică actualitate. Iar importan-M r î ™ ° a " " * K h , s nul motiv că spiritul „pontic" şi ta ei nu se poate măsura decât

„românesc" nu putea fi localizat

să-şi răzbune tovarăşul ucis, în­cercând să aplice legea talionu­lui.

Ucigaşul e salvat însă la mo-suBtem prea pedanţi. Credem însă că tocmai aceste nvei amănunte contribue si ele la formarea pă­rere! deswre o nie^ă.

Prezentată în decoruri si costu­me acceptabile, piesa ar fi fost, poa'e mai puţin pliet'coasă ne-ar fi făcut *ă гетеІЧт mai a juneţei şi temperamentului puţin romanul lui Burnett, citit unora dinire americane. mai de mult.

Ii imputăm domnului Vasiliad, mai ales abundenta de tab'ouri, cari nu pot decât obosi prin prea repetatele ridicări şi lăsări de cortină.

Credem că s'ar fi putut prezen­ta romanul lui Burnett. cu oare­care bîmăvoin'ă. în cadrul re­strâns я trei s?u p?tru ac'e.

CINEMA SCALA : „FEMEIA NEÎMBLÂNZITA"

Dece „Femeia neîmblânzită" şi nu „Papagalul şi galoşul" sau orice alt titlu tot aşa de nepotr,l_ vit subiectidui filmului ?.'

De altfel acest siibiect, deşi ba­nal, e îmbrăcat într'o haină ce

Autorul p ;esei, domnul Vasi- amlntes'e atmosfera .pasionantă" Had a avut nevoe de 9 tablouri, a vechilor filme cu Greta Garbo dinire c?ri câteva au fost de-a Şi John Gilbert. dreptul inuti'e. Celebra „Femeie neîmblânzită"

Totuşi acest'spectacol, ratat în a l i c e a decât o femeie nor-cea mai mare parte, ne-a oferit o ™îă care, ca multe altele, pen-surnri7ă: am avut, astfel, ocazia *™ e-şi asigura o viaţa comoda, să vedem o tânără actriţă d"spre face un mariaj de convenienţa cit care nu vom găsi > decât lucruri " " * bune de suus.

Domn:şo''ra Margareta Lascu a dovedit în d'fVlull rol al lui Ce-dric Errol că, în ciuda vârstei, poate interpreta cu cea mai mare uşurinţă, roluri din cele mai gTele.

Un glas plăcut — nu obişnuita ,.miorlăiala" cu c?re ne-au obiş-

un om mult mai în vârstă decât ea, cu calităţile sufleteşti de ri­goare.

Se întâmplă însă, ca izolatul canton, unde decurg lucrurile, să fie înconjurat de păduri secu­lare al căror stăpân (la figurat) era soţul susnumitei.

Spre neşansa lui însă, una din

Dar, neşansa-i neşansă şi vin­decatul „de depresiune nervoasă plus exces de alcool" se alege cu o fractură a piciorului.

Natural, această fractură tre­buie îngrijită şi — aţi ghicit — aceea, care-l va îngriji, nu-i aUa decât „Ea", soţia,

„Momentul psihologic" se pro­duce când rănitul coboară din munţi şi e adăpostit în casa pă­durarului care_şi adora sofia.

Aceasta, întruchipare a graţiei şi frumuseţei, se îndrăgosteşte de „El", oare pe lângă alte cali­tăţi o are şi pe aceea de a veni „dela oraş".

Lucrurile se complică cu con­cursul a diverse operaţii şi epi­demii cari se djeclară.

Foarte bine juca;* de frumoasa şi fatala Patricia Morisson, cu gusturi cu totul d•ferite decât în „Oameni în umbră".

Ray Millană pare într'adevăr îndrăgostit de această magnetică persoană.

In rolul soţului sacrificat, A-kim Tamiroff — păstrează jo­cul cu care ne-a obişnuit.

Toată pelicula minunat colo­rată la propriu şi la figurat:

ADRIANA NICOARA

duce, ceflor ce vor binale insti­tuţiei şi aii arltei lirice româneşti, decât alte îrasrrijorări. După o lungă întrerupere a activităţii, după zile de desoriEintare şi des­curajare, neputând prezenta de­cât două opere, fie mult ртеа as­cultate, cum este „Boema", fie cam îmbătrânite, ca „Trubadu­rul" pentru a mai putea fi su­portate aJJifefel decât excepţional cântate, „Opera Română" nu părea sortită să se valorifice în străinătate, în plinul forţelor ei

cerirea acestui loc. Cu orice sacrificiu public, cu

orice efort general, acest mare desiderat cultural trebue împli­nit.

Aşteptăm, cu nestrămutată încredere în puterile de realizare ale neamului, astăzi înălţat Ia o unitate de credinţă, de spiri­tualitate şi de energie creatoare irezistibil îmtemeiiate de Statul Naţional Legionar, împrejurări­le şi timpul prielnice acestei ac­ţiuni de importanţă istorică. Sunitem convinşi că momentul ei nu mal este depărtat.

Urarea noastră, pe car© o fa­cem, în acest an nou, „Operei Române", se concentrează de a-ceea asupra acestui punct, cu cele mai mari şi temeinice spe-

— pe planul contemporanului — decât în cadrul Mişcării Legiona­re, care înfrunta însă prigoane, în 1938 când apare studiul d-lui Randa.

Cu tot caracterul ei special, şi „Rasism românesc" — care reia atâtea din temele enunţate în „Pontica" — se încadrează deci cercului larg de prezentare isto­rică a поиікзг forţe spirituale care vor determina structura secolu­lui nostru.

cu saltul imens de Prestigiu ce яг rezulta pentru noi, din faptul fă „Românismul de astăzi con­stitue arriergarda marei masse creatoare ariene, care a descăle cat acum patru mii de ani în tlrecia, în Asia Mică, în Pers-a. si India" (p. 5-6). Susţinând în al doilea rând continuitatea daco­română, d. Randa subliniază că rezistenţa rasială dacică „a fost ajutată de invaziile nordice şi de fenomenul hotărîtor al creştină­rii". Acest din urmă fapt, este

Direcţiunea gentrala a teatrelor ranţe că aşteptarea nu va fi lun-a dat dovadă, şi în această îm- gă şi că nenorocoasa soartă de prejurare, de o judicioasă înţe- până astăzi a Operei noastre, a legere a situaţiei, amânând cu luat sfârşit.

C I T I Ţ I

CASA TEREKOV

Punctul de plecare — şi este semnificativ nu numai prin ro-vorba numai de studiul „Raisism stul avut în rezistenţa noastră românesc", apărut în vara lui rasială, ci şi prin împrejurare.» 1940 — este concepţia, de esenţă că el are loc înaintea tuturor germană, a dreptului la viaţă al popoareior conlocuitoare naţiunilor bazat pe puritatea ra- D u p ă a c e s t с щ > ш - m { r o d w : t l v

sială. De aici, afirmaţia cu care de amplă şi sguduitoare viz :une d. Randa îşi deschide studiul şi românească — d. Randa desvolt.* care explică în acelaş timp tru- problema migraţiunilor tracice da sa: „Crearea unei conştiinţe către sud (Talazurile trace), con-rasiale româneşti este o condiţie tribuţia elementelor tracice în a primordială pentru afirmarea ro- firmarea politică macedoneană şi mânismului pe plan internaţio- mai târziu a imperiului răsări паГ (p. 1). Această conştiinţă nu tean (Cesarii ciobani), ca şi a tu-poate fi evident, bazată decât pe turor formaţiunilor statale d:n mitul arian. sud-estul european (România şi

Este încercarea pe care o face România) pentru a ajunge la concluzia că poporul român ..nu este un popor oarecare, ci singu

Randa în primul capitol al cărţii sale. Ne amintim că la în

de PAUL LAHOVARY C u ilustraţiuni de George Voinescu

Colecţia „ U n i v e r s u l Literar"

ceputul verii anului trecut, atră­gând atenţiunea cetitoriCor no­ştri asupra acestui fragment de studiu (care abia apăruse în re­vista amintită), remarcam că d. Randa este „cercetătorul care trăeşte mai mult ca nimeni altul toată tragedia istoriei noastre"-Scriam într'o vreme când toţi cei care vorbeau despre românism se complăceau într'un verbalism sec.

Literatura şi Şcoala (Urmare din pag. I-a)

Când un elev „povesteşte" un roman şi ajunge l a un anu­mit moment, câţiva elevi râd pe ascuns semnificativ şi-şi fac cu ochiuL profesorul se face câ nu observa şi trece repede mai departe. Se întâmplă atât de rar ca profssorul s ă se o-prească, s ă caute să discute deschis ce este iubirea, sub ce aspecte poate apărea ea în literatură, care este dinamica, josnicia şi înălţimea ei, să caute s ă convingă pe elevi că a-cest sentiment nu este deloc unul penlru care se cuvine să faci cu ochiul sau s ă vorbeşti în ascuns. Nimic din toate a-cesiea, căci toţi sunt de acord că e mai pedagogic s ă se üe ferit elevul de asemenea aluzii şi să explice literatura elimi­nând acest sentiment, deşi e a se bazează aproape în între­gime pe acest sentiment sau pe conflictul dintre el şi purita­tea senină din om. In condiţiile acestea, fireşte că strofa ci­tată mai sus din poezia d-lui Voiculescu ar rămâne neinter­pretată şi se înţelege pentruce în general nici un profesor n'ar avea curajul să înlălure prejudecăţi şi să discule cu ele­vii săi Pe l â n g ă plopii fără soţ, S'a d u s amorul s au De-or trece anii, în care totuşi simplitatea gravă eminesciană se înalţă alât de sus.

Iată dar o parte din cauzele pentru care absolvenţii şcoale-lor noastre secundare NU POT citi o literatură cu care n'au fost familiarizaţi şi pentru care n'au fost pregătiţi. Dacă ei sunt în imposibilitate de a înţelege şi gusta literatura curentă din jurul lor, care poată să cuprindă unele greutăli în pătrun­derea ei, de ce nu rămân măcar nişte citilori asidui cd „cla­sicilor" noştri sau străini, de ce nu cauiă ei să-şi apropie toa­tă literatura care nu prezintă mari dificultăţi la lectură ? Ar părea curios şi totuşi nimic mal simplu de explicat. Chiar îudiul scriitorilor „clasici", care nu suni „ermetici" se fact într'un chip care îndepărtează pe elev, în loc să-1 îndrăgob

tească de literalură. Ss face din Literatură o materie ca Geo­logia sau Chimia organică, în care anumite nume proprii sau anumite formule trebuesc reţinute cu orice preţ, pe când ar fi nevoie ca e a nu să se „înveţe", ci elevul s ă fie îndrumat să o t ră iască şi pentrucă numai astfel i se poale gusta frumuse­ţea:. „Româna" devine un obiect ca oricare altul, la care se toceşte, pentru care un elev are sau n'are aplicaţie, dar nu ora de educaţie literară în care să se creeze posibilitatea de a interpreta literatura şi, astfel, nevoe sufletească de ea pen­tru totdeauna.

Сіпэ poale tăgădui necesitatea de a se s t u d a literatura noastră veche sau şcoala ardeleană şi începuturile liíeraíuiii din Principate ? Dar nu cu exces, căci cine s e v a specializa, le v a mai învăţa, iar cine nu se va specializa, va uita. Ceea ce nu se v a uita însă niciodată esta nu data naşterii sau morţii unui scriitor, nici valoarea moia lă a ideilor din Topo­rul şi p ă d u r e a s au Scr isoarea I, ci frumuseţile pe care elevul a fost învăţat să le descopere şi să le trăiască pentru a le putea gusta. Scriitorii şi textele a lese din manuale sunt foarte

însemnate pentru ele înşile, dar pe primul plan nu trebue s ă rămână valoarea lor culturală sau educativă, ci faptul că ele sunt un prilej de a iniţia pe e lev cum s ă c i tească ce să avrecieze şi ce face frumuseţea unei opere literare.

Acestea sunt lucruri care nu se prea fac. Chiar la Limba franceză, cele mai delicate texte din Racine sau Lamartine sunt numai prilej de a învăţa cuvinte sau cel mult de a ca­racteriza atitudini umane, fără s ă se insiste asupra frumu­seţii ехргезіеі sau cadenţei versului. Astfel, nu s e v a mira nimeni că un elev de liceu» după ce v a fi făcut pe Lamartine, din care n'a lipsit Le lac, v a putea oarecum să traducă pri­m a strofă :

Ainsi, toujours pousés vers d e nouveaux r ivages, Dans le nuit éternelle emportés s ans retoux, Ne pourrons-nous j amais sur l 'océan d e s â g e s

Jeter l 'ancre un seul j ou r?

dar nu v a înţelege nimic din fondul lucrurilor, nici din fru­museţea imaginilor.

Şi lucrul nu este adevărat numai pentru Limba franceză. Chiar l a Limba română, unde nu s e mai pune" problema cu­vintelor şi a traducerii, nu stăm mai bine. La Grigore Alexan-drescu se r ezumă fabulele sau satirele, dar se insistă atât de puţin asupra elementului care dă valoarea de artă. La Ca-ragiale. Ia fel. Se spune elevilor despre conservatori şi libe­rali, despre „forma fără fond", despre junimism, despre bi­ciuirea moravurilor, dar nu s e insistă asupra tu'uror întorsă­turilor de spirit, tuturor măestriilor de artă, tuturor abilităţilor de tehnică, daiorită cărora opera acestuia a înfruntat tim­pul şi a durat plină de savoare pînă azi. Mă întreb dacă din Eminescu, care este studiat totdeauna cu mai multă atenţie, imagina :

fulger lung încremenit Mărgineşte munţii negri în întregul asfinţit.

va fi fost făcută să fie trăită de elevii care au citit Scr isoarea a III-a cu profesorul lor, care însă desigur s'a grăbit să le ex­plice iarăşi satira din partea a doua contra unei societăţi ro­mâneşti decăzute căreia poetul îndrăgostit de trecut îi opu­nea vieaţa neprihănită şi eroică din vremea lui Mircea. Căci c e e a ce se învaţă în deosebi la Română, în licee, sunt datele şi definiţiile, sunt amănunlele fără mare semnificaţie. Cine nu ştie anul la care s'a născut Odobescu sau locul unde a făcut liceul Eminescu, chiar dacă a citit D o a m n a Chia jna sau Lu­ceafărul şi le poate interpreta, nu ştie lecţia şi s e v a îndrepta pe trimestrul următor ! Este de necrezut, detr l a Română s e examinează nu dacă elevul a sesizat frumuseţea unei bu­căţi, ci dacă şlie titlurile tuturor operelor unui scriitor sau nu­mărul capitolelor dintr'o carte. La o lucrare scrisă în clasa a şaptea, s'a dat. de pildă : „Rezumatul capitolelor VII şi ѴПІ din Pseudokineghet ikos"! Putea elevul să fi citit cu oricâtă voluptate opera lui Odobescu şi să o fi adâncit oricât. N'avea nicio impotenţă dacă nu fusese atent la numărul din fruntea capitolelor. Mărturisesc că, deşi am oarecare contact cu lite­ratura, la această lucrare a ş fi fost într'o tótuatie penibilă.

Dece această concepţie a datelor, a analizei ideologice, a rezumatelor, care au rostul lor, fireşte, dar care nu sunt totuL şi dece această înlăturare din discuţie a elementelor care constituesc valoarea cea mai de s e a m ă a operei ? Pentrucă, din literatura română, în licee, s e face un prilej de educaţie morală ; iar nu de una estetică. Se scoate necontenit filoso­fic practică, învăţământuL biciuirea viciului, valoarea virtuţii (e suficient să ne gândim în foarte multe cazuri nu numai la chipul cum sunt interpretate, ci şi la care sunt anume textele care figurează în manualele şcolare) şi nu se dă la lumină vieaţa şi frumuseţea operei. Cu voie sau fără voie, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, accentul se pune pe latura oarecum tezistă ce s e poate descoperi în orice bucată literară, iar nu pe ceea ce îi face prestigiul şi durabilitatea, pe valoarea de artă. îmi amintesc şi acum de profesorul meu de Limba română din liceu, altfel figură distinsă a corpului didactic secundar, făcând o nobilă excepţie de la chipul obişnuit de a preda a-ceastă materie, care ne spunea că însemnătatea literaturii stă în faptul că ne face mai buni. Evident că ne face med buni ! Dar prin câte ocoluri, după câte lecturi şi după cât timp! In nici un caz, cum înclina să cTeadă profssorul meu de altădată, prin acţionarea imediată a cutărei fabule sau prin teama că vei fi odios ca nu importă ce personagiu rău dintr'o operă literară nu se transformă nimeni imediat, real şi definitiv. Aici stă eroarea s'ud?ului literaturii în şcoală. Li­teratura este socotită cu menirea de a face pe elevi mai buni prin exemple, de a le desăvârşi educaţia, de a acţiona asu­pra lor prin elementele morale, nu prin cele estetice care le rămân cele mai adesea străine. Şi atunci, o firească insisten­ţă asupra fondului, asupra ideilor ş i o neglijare a formei şi a elementelor care constituesc frumuseţea literară. Nicio mi­rare deci că un absolvent de liceu nu v a şti să deosebească o bucaă frumoasă de una urîtă. Ora de R o m â n ă rămâne totdeauna una de Limba r o m â n ă b a chiar de Educaţie mo­rală, iar nu de Literatură r o m â n ă şi elevii părăsesc liceul cu oroare pentru „materia" care cuprindea atâtea date şi învă­ţăminte, în care nu fusese îndrumat să găsească ceea ce era atractiv, frumos şi recreator.

Aşa fiind, nu este nimic mai firesc ca din momentul absol­virii să nu mai citească nimic. Să nu mai citească, pe de o parte, pentrucă aceasta constitue un act de independenţă atât de scumpă Ia 18 ani şi el nu mai are nevoie de „învă ţămine"; iar pe de altă parte, pentrucă literatura curentă, vie, în mijlocul căreia se v a trezi, îi v a fi cu totul străina şi adesea nici nu v a şti cum s ă o citească, nici nu v a putea să o înţe­leagă.

Cu această concepţie de a învăţa literatura, cum se învaţă Geografia sau Istoria, fără să se năzuiască necontenit la rea­lizarea trăirii în elev a fiecărui vers, trăire care să fie mai însemnată decât memorizarea unei pagini întregi de date şi titluri, nu ne mai putem mira că absolvenţii liceelor noastre sunt atât de puţin capabili s ă înţeleagă literatura şi simt atât de puţin nevoia să o citească, după cum ne explicăm şi pentru ce produc un număr atât de restrâns de cititori în ţa­ra noastră.

G. C. NICOLESCU

rul popor îndreptăţit să continue tradiţia imperiului" (p. 48).

Afirmaţie periculoasă şi înspăi­mântătoare desigur pentru toţi schilozii şi toate Casând rele ro­mâneşti — pentru a nu cere să > se demonstreze, dacă nu perma­nenţa cel puţin existenţa în cursul istoriei noastre; este rea­lizarea din ultimul capitol al cărţii. (Charisma Cezarilor) pe fare d. Randa reuşeşte s'o în­chege mai ales reliefând contri­buţia Cantacuzinilor la rotunji­rea unei viziuni politice româ­neşti.

N'am reuşit (ceeace ambiţio­nam dealtfel) să schiţăm aici măcar planul cărţii d-lui Alexan­dru Randa. Vina este mai puţin a noastră, cât a studiului său care se refuză unei recenzii. Se refuză prin bogăţia şi diversita­tea ideilor (ceeace nu exclude însă unitatea de ansamblu a stu­diului) împrăştiate în fiecare pa­gină, se refuză prin materialul imens pe care-1 aduce în discu­ţie, se refuză prin sugestiile şi perspectivele ce deschide cetito­rului. Aceasta întrucât, parafra­zând deviza mussoliniană: a trăi periculos, am nota pe marginea cărţii d-lui Randa: a scrie peri­culos. Periculos pentru toţi oa­menii „cuminţi"; căci, istoric cu tendinţe de erudiţie şi interpret de rară subtilitate al fenomene­lor politico-istorice, d. Randa pă­strează cărţii sale un climat de viforoasă cuprindere a viitorului. Un climat care poate înspăimân­ta pe ce] nepregătit sau neatent

- care scapă din vedere faptul că nici-una din afirmaţiile „în­drăzneţe" nu rămân nedocumen­tate istoriceşte, nu-şi pierd adi­că nimic din caracterul lor şti­inţific.

Pentru noi, d. Randa rămâne un viguros despică tor de sensuri in istoria noastră, dar mai ales un vizionar all destinului româ­nesc superior multora din con­temporanii săi, prin hărnicia şi meticulozitatea cu care adună faptele şi datele istorice în spri­jinul concepţiilor sale. Problema imperialismului şi mesianismului românesc, desbătută şi fluturată romantic de atâtea or: — „coboa­ră — datorită realismului con­cepţiilor d-lui Randa, — pe pă­mânt", devine adică postulat al politicei româneşti, — scăpată în-sfârşit de „viziunea etapelor de guvernare" pentru a-şi croi drum pentru veacuri. In acest sens, are cartea d-lui Randa şd o anu­mită actUHlitate politică.

Chiar fără acest sens însă, „Rasism românetc" rămâne una din. cărţile de căpătâiu ale vre­mii noastre, iar prin faptul că ne desvălue pe unul din marii purtători de condeiu ai genera­ţiei legionare — ea binemerită dela cetitorul român.

C. I, M.

I I Ianuarie 1941 UNIVERSUL LITERAR

if1 ¥т LUNA TRECUTA

s'au împlinit 17 ani delà moar­tea lui Maurice Barrés şi mai mult ca oricând, Franţa a tre­buit să-şi amintească persona­litatea acestui minunat cântă­reţ al sentimentelor naţionale. René Bizet, în „ C A N D I D E " d'n 18 Decembrie 1940, scriind un articol comemorativ, spune chiar la început: „Dacă a în­durat tăcerea ce se face în ju­rul celor mai mari genii, după moartea lor, dacă urechile ti­nerelor generaţii au fost insen­sibile la cadenţele sale, dacă ini­mile în timpuri fără credinţă nu s'au mişcat la chemările lor patriotice şi conştiente, as­tăzi când simţim mai mult ca oricând greutatea greşelilor, crima neauzirii marilor voci, trebuie să ne întoarcem către aceşti maeştri, cari au fost crai­nicii Franţei chiar delà înce­putul veacului, cu Péguy şi cu Bairès..." De altfel, un feno­men de înţelegere a publicului faţă de aceşti clarvăzători se face simţit în Franţa, din ce în ce mai accentuat. Nu mai ştiu în care publicaţie, o statis­tică arăta numărul sporit de cititori ai operelor scriitorilor creştini şi patrioţi, ca Péguy, Barrés şi alţii

MAURICE BARRES

scria undeva: „sunt lyre , pe toate culmile F ran ţe i . Oricare ar fi vicisitudinile politice şi chiar de a m face pa r t e d in t r 'o generaţ ie sacrificată, lyrele franceze n u încetează să r ă ­sune. Alternativele victoriilor şi înfrânger i lor n u s c h i m b ă nimic din n a t u r a lucrurilor. I n afara politicii, care n u este de­câ t o a lcă tu i re din e lemente ce preexis tă , F r a n ţ a e te rnă r ă m â n e . Pu te rea politică a în­vingători lor se s f a rmă în faţa puteri i sângelui" . La aceste cu­vinte, F r a n ţ a de azi n u poate r ă m â n e indiferentă şi desigur că şi dincolo de hotarele aces­tei ţ ă r i sensul lor e u n mesa­giu plin de î m b ă r b ă t a r e .

DESPRE ACTIVITATEA LITE­RARA

nu se poate spune prea mult. Activitatea editurilor franceze şi desigur şi a scriitorilor e des­tul de redusă. Tot în „Can­dide" din 18 Decembrie 1940, am găsit o listă a ultimelor lu­crări publicate în Franţa. Ci­tăm dintre acestea: Pagini a-lese din Napoleon, lucrare pe care o vom cerceta bucuros în­dată ce ne-o vom procura. Pe aceeaş listă am găsit anunţat pentru o apropiată apariţie un

„Rabelais" de John Charpen­tier. Cei care apreciază minu­ţiozitatea şi profunzimea ana­litică a scrisului acestui istorio­graf — dată fiind în acelaş timp amploarea şi importanţa subiectului — aşteaptă cu ne­răbdare apariţia volumului.

TOT IN LEGĂTURĂ CU LITE­RATURA

af lăm câ o convenţie a fost s emna tă în t re F r a n ţ a l iberă şi t rupele ge rmane de ocupaţie, convenţie pr in care se prevede libera circulaţie a căr ţ i lor fran­ceze, pe tot înt insul ţări i . De­oarece o m u l ţ i m e de edituri franceze — şi cele m a i impor­tante — se află în Paris , a-ceastă convenţ 'e va avea pro­babil ca efect t ipărirea a unu i n u m ă r tot ma i sporit de scrieri noui.

DACĂ ACTIVITATEA LITE­RARĂ

este din nefericire redusă, in domeniul artei plastice urmă­rile războiului s'au simţit mai puţin. „Salonul de toamnă" parisian a înfăţişat un frumos buchet ales din operele maeş­trilor cari l-au cinstit delà 1903 încoace. Dacă au lipsit artiştii din actualitatea imediată, în

schimb s'au putui admira pânze din Cézanne, Renoir, sculpturi de Rodin, etc. Schim­barea petrecută în compoziţia ultimului „Salon de toamnă" a impresionat cât se poate de

UTRILLO Biserică plăcut. S'a putut constata că influenţa şi prestigiul acestor maeştri sunt mereu active în pictura contemporană. Ei nu aparţin încă trecuiuliï, ci sunt mereu în actualitate.

VICTOR POPESCTJ

Pentru nunta Transilvaniei — Note la un colind subversiv —

nu se înc leş tează p u m n i , n u se s t r ivesc dinţ i i — ci se desch ide p i ep tu l ca o ogl indă ce s tă să ' ngh i t ă ce ru l ? S e n i ­n ă t a t e a acestei a t i tud in i , ca re ne lasă să î n t r e v e d e m in ce m ă s u r a ne lăsăm incă învă lu i ţ i în ta in ica si dacica dă ­ru i re vrer i i dumnezeeş t i , vine ca un în t ă r i to r p e n t r u cei dispuşi să f r ă m â n t e a n u m e aspec te a le rea l i tă ţ i i r omâneş t i .

S 'ar p u t e a astfel d i scu ta — ceeace vom face de al tfel odată , cât t i m p u l ne va p e r m i t e — în ce m ă s u r ă ceeace s'a numi t fatalism al r o m â n u l u i şi s'a a t r i ­bui t „ o r i e n t a l i s m u l u i " său — n u es te in fond filon u l t im al s en ină t ă ţ i i t r ace , d i s ­puse să î n f r u n t e tot, să t r eacă p r i n v i ­fore şi să păşească in m o a r t e , cu o a r e ­care n e p ă s a r e p e n t r u p e r s o a n a sa — e d rep t —, d a r n e p ă s a r e ce c r e ş t e d in tă r ia c e r t i t u d i n e i în d r e p t a t e a ce ru lu i . Dacă deci , es te n e p ă s a r e în t â i sau l in iş­t ire p r i n a c c e p t a r e a s u p r e m e i jer t fe . . .

T r e c e m p e s t e t ă r i a cu ca re şi astăzi, după c u m p l i t a epocă de „ l u m i n a r e d e ­mocra t ă " , de in i ţ i e r e în t a ine le „adevă- -ru lu i " i uda izan t , s t ă r u e în i m a g i s m u l popu la r p l ina de sens a p r o p i e r e : n u n t ă -

! Urmare din pag. 1-D.J

m o a r t e , a p r o p i e r e d in care , p e n t r u v r e ­m u r i l e d e as tăzi , s 'ar p u t e a t r a g e , c red , concluzi i î m b u c u r ă t o a r e cu p r i v i r e la s ă n ă t a t e a suf le tească a u n u i popor — pes te ca re încercăr i l e de măcinare ale demagogie i democra t e , au t r e c u t cu a-tă t de p u ţ i n e u r m e adânc i .

Noi ne op r im însă ia u n în ţe les a r d e ­l ean al co l indulu i .

Şi s p u n â n d aceas ta , ne g â n d i m la su ­fletul celor „ c e d a ţ i " a l tu i s tat , la acei d in mi j locul c ă r o r a a i sbucn i t ca o d e s ­c ă t u ş a r e col indul amin t i t . F r a ţ i „ce­da ţ i " , f ra ţ i c a r e n u n e - a u văzu t l u p t â n -d u - n e , m u r i n d p e n t r u ei ; f raţ i c a r e s 'au văzut p ă r ă s i ţ i de-a i lor şi des igu r că \n suf le tu l lor s'a c o n t u r a t i m a g i n e a d e ­ze r t ă r i i . P e s t e desamăg i r i , s'a a ş t e r n u t b ic iu i rea c u m p l i t ă şi a p ă s a r e a s t ă p â n i -tor i lor noui. . .

A l ă t u r i de s en ină t a t ea cu ca re p r i ­vesc m o a r t e a , ce-a rod i t neno rocu l în suf le tu l a r d e l e a n ? C â n t e c u l ce-a p u r t a t aceiaşi ves t i re , delà o f e reas t ră r o m â ­nească la a l ta , în C r ă c i u n u l robi t al lui 1940, v 'o s p u n e :

Rochie p u n e - a c u m de n u n t ă , V ine Cra i cu n u n t a s fântă .

î n ţ e l e g e m cu toţ i semnif ica ţ ia v e r ­sur i lor , desc i f răm f iecare sensu l t e r ­men i lo r : „ C r a i " şi „ n u n t ă s f â n t ă " — nuntă c a r e a r e a l t în ţe les decâ t î n v e r ­sul p r e c e d e n t . De altfel , aşa se şi expl ică v o r b a ca r e i se a l ă t u r ă : „ s f ân t ă " cu to t în ţe lesu l de eroism, luptă, sacrificiu pe care-1 î m b r a c ă n o ţ i u n e a . Căci dacă „ rochie de n u n t ă " se t r a d u c e p r i n : ac ­c e p t a r e a mor ţ i i , p r e g ă t i r e a p e n t r u ea, „ n u n t a s f â n t ă " a r e în ţe lesu l d inamic al lup te i .

R ev en im la i n t e n ţ i a noas t ră , aceea de a subl in ia o a n u m i t ă t r ă s ă t u r ă esen ţ ia lă suf le tu lu i t r a n s i l v ă n e a n : es te c e r t i t u ­d inea cu ca re p r iveş t e . des t inu l r o m â ­nesc, î n c r e d e r e a cu ca r e şt ie să a ş t ep t e ges tu l l i be ra to r al un i t ă ţ i i s t a ta le r o ­m â n e .

P e n t r u cei ce vor să descifreze în v i i to ru l românesc , î n c r e d e r e a aceas ta dep l ină cu ca r e suf le tu l a r d e l e a n ne p r i ­veş t e — v ine ca o b i n e c u v â n t a r e a t r u ­dei, a do ru r i l o r şi a m u n c i i noas t r e , — a rea l iză r i lo r n o a s t r e de f iecare zi.

Aceşt ia to ţ i , nu pot — în fa ţa col in­du lu i aces ta de m o a r t e p e n t r u î nv i e re — decâ t să se î n toa rcă cu fa ţa că t r e A r d e a l şi să r e p e t e s t r i ga r ea de fulger a lui Hor ia S i m a : „Ardea lu l e , suf le tu l tău ne ves te ş t e b i r u i n ţ a " .

OOSTIN I. MURGESCU

CURŢILE DORULUI

Universitatea pribeagă „Regelt Ferdinand I" din Cluj şi-a sta­bilit — să sperăm că nu pe lungă durată — Facultatea de Litere, în cetatea Sibiului. Dîrzenia transil­vană nu s'a lăsat abătută de lo­vitura primită atunci când ne aş­teptam mai puţin. Şi-a strâns mai mult aripile ocrotitoare peste odraslele desrădăcinate temporar delà rosturile lor, ascunzându-şi cu mândrie — într'o atitudine tă­cută şi demnă — revolta în faţa nedreptăţii soartei, adăpostindu-se în alte oraşe tot atât de româ­neşti şi primitoare caşi cele proaspăt părăsite.

Cu imaginea Ţării întregi în­chisă in suflet, „ca orizont viu şi de neuitat, pe care nici o măsu­ră omenească nu-l va putea re­vizui", cum atât de frumos spune d. Lucian Blaga, cărturarii Ar­dealului s'au regăsit în Sibiul ro­mânesc tot atât de pietroşi, tot atât de siguri de destinul măreţ al culturii noastre, fie el aşezat cu focarul la Cluj sau în altă parte. Tradiţia de muncă încor­dată cată a fi reluată cât mai grabnic, institutele şi seminariile funcţionând normal pentrucă fă­clia purtată de mâini viguroase să nu-şi împuţineze o clipă lu­mina pentru care a fost creiată.

Curţile Dorului, revista de li­teratură a studenţilor în Litere şi Filosofie, nu face decât să de­monstreze răspicat lipsa de te­mei a celor ce s'au îndoit cumva de posibilităţile de perfectă con­tinuitate — indiferent de loc — a culturii româneşti în cetatea de plămădire a neamului nostru. Se­ninătatea dărză a celor ce conduc această publicaţie, şi aplecarea pe

probleme serioase, cuprinse în paginile migălite cu dragoste de frumos, fac din cel dintâi număr al acestor simbolice Curţi ale Do­rului un stindard adânc înfipt în conştiinţele Românilor de dinco­lo de Carpaţi.

APOSTOLUL

Sub auspiciile Asociaţiei pro­fesorilor şi învăţătorilor din ju­deţul Neamţ apare, din anul 1934, revista „literară, ştiinţifică şi educativă" Apostolul.

tact cu publicul, se poate spune —după primul număr doar că este scrisă de un mănunchi de tineri ale căror nume circula de mult Ui publicistică.

In nr. 1 semnează d-nii : Şte­fan Teodorescu, Octav Sargeţiu, George Vaida, Titus Părvulescu, Mihu Dragomir, loan I. Mirea etc.

VIAŢA BASARABIEI,

cunoscuta revistă, grupând în jurul ei tot ceeace avea mai de preţ spiritualitatea moldovcneas-

Din cele trei atribute amintite că dintre Nistru şi Prut, după ce mai sus, n'am reuşit să identific timp de-aproape un deceniu a — şi încă din plin — decât pe luminat cu paginile ei şi a poto-ultimul. De altfel o revistă oare­cum de specialitate cum este a-ceasta, mu pierde prea mult pu­nând în deosebi accentul pe par­tea educativă.

Demn de remarcat un lucru pe care Apostolul ni-1 împăr­tăşeşte în caractere mari : Re­vista apare la tipografia româ-

lit setea de frumos a fraţilor ră­maşi dincolo de graniţa nefireas­că de astăzi, s'a strămutat la Bu­cureşti unde îşi continuă apari­ţia cu regularitate.

Ce a însemnat „Viaţa Basara­biei" pentru mişcarea culturală a acestei provincii, până în Iulie trecut, decît un focar de lumină

ncască „Gh. Asachi". Şi dacă s'a romaneasca, oe-si trimitea razele socotit necesar să se spună apă­sat faptul, probabil că există mo­tive temeinice...

POPASURI

Cu un. cuvânt de începui, egal

binefăcătoare până in cele mai îndepărtate colţuri ale pământu­lui românesc, întreţinând o atmo­sferă de înaltă ţinută naţională şi spirituală. Aceeaşi menire şi-o păstrează şi de acum încolo.

Ultimul număr, apărut Ia Bu-unui crez de baricadă ca acesta : cureşti, aduce un bogat material Scriem ce credem şi credem ce beletristic şi informativ. Haina scriem! Lina noastră? — Sun- pe care o îmbracă, este una de tem ! — primul număr din re-m sărbătoare şi-i şeade bine. vista bilunară Popasuri a apărut Urăm „Vieţii Basarabiei" o fa 20 Decembrie 1940. Bătăioasă viaţă lungă şi vremuri mai bune şi preocupată să facă numai po- când, instalată iarăş l a Chişinău, păsuri ; literare, sociale, ştiinţi- să-şi continue opera binefăcătoa-fice şi artistice, — despre foarte re urmărită până acum. tânăra publicaţie care face două călătorii pe lună spre a lua con- N O T E . . .

A fi (urmare din pag. I-a)

Responsabilitatea împărţită pe funcţiuni în ierarhia socia­lă şi concretizată în forme in­stituţionale e desigur mai les­ne de suportat decât conştiin­ţa răspunderii nemărginite a insului în care se actualizează necontenit drama condiţiei o-meneşti.

Dar înţelesul acestei drame se desluşeşte mai târziu în via­ţă. Cum ne-am fi putut expli­ca, la vârsta când sensurile ex­perienţei însăşi erau violenta­te şi măsluite de abuzurile în­chipuirii adolescentului febril care am. fost fiecare,—că muş­când din fructul oprit al po­mului cunotşinţei Binelui şi Răului, Adam şi Eva s'au sim­ţit ruişnaţi de goliciunea lor ? Cum am fi putut întrezări mă­car, prin vestmântul radios ţe­sut de imaginaţie, goliciunea

condiţiei omeneşti, înainte de-a fi cunoscut suferinţa care dcs-meticeşte-—împrăştiind ceţurile adolescenţei exaltată de pro-priile-i himere,—pregătindu-ne astfel pentru înţelegerea pro­fundă a vieţii ca desfăşurare dialectică sub zodia categorii­lor binelui şi răului ?

Suferinţa ne încleştează pen­trucă toată atenţia se adună la un moment dat asupra locului care ne doare. Cum însă nimic nu doare mai mult ca sufletul, suferinţa este mai mult ca ori­care Prilej al experienţei, un mod de a cunoaşte. De a lua cunoştinţă de esenţa noastră divină incoruptibilă care e sufletul însuşi, dar în acelaş timp de goliciunea condiţiei omeneşti, sortită corupţiei.

A fi înseamnă a suferi. MIHAI NICULESCU

Se numeşte revista elevilor li­ceului comercial de băeţi din Brăila, apărută la începutul ace­stui an.

Condusa de un comitet de elevi din cursul superior, sub îndruma, rea profesorilor, revista aceasta îşi deschide paginile tuturor ti­nerilor cari au de spus ceva demn de a fi împărtăşit şi alto­ra ; colaborările nu se restrâng numai la elevii liceului, ci sunt invitaţi să scrie şi elevele şi ele­vii celorlalte şcoli secundare din localitate".

Cele două-trei articole scrise de profesori in acest prim număr, pun în discuţie probleme extrem de instructive cum este Ardea­lul : Inima etnică a Românismu­lui de prof. Vasile Alexandrescu, sau unele de specialitate, tratate însă pe limba uşor de înţeles a celor cărora li se adresează. Res-iul, este scris în întregime de e-levi. întâlnim aci titluri ca Idea­lul generaţiei noastre, edificator în ceeace priveşte peocupările ce frământă tineretul de azi.

C. POSTELNICU

LOCVM U A L

T l T A T £

Totuşi, Men^p, ce volup'ate ne­asemănată ne dărueste desluşi­rea bruscă sau pe îndelete a în­ţelesurilor. Sorin: totuşi, ea şi cum ai fi de altă părere, desi eu sunt convins că n« mă poţi dezapro­ba. Dar scriu aşa ca din întâm­plare, fiindcă dialogul nostru în­cepuse de mult, cu mult înainte ca eu să fi aşternut pe hârtie rân­durile ce te îmbie acum.

Despre altă înţelegere, însă de­cât aceea oare ne a.iu'ă să ne o-rientăm în împrejurările vieţii de toate zilele vreau să-ţi vorbesc. O înţelegere ce nu are n'mic a» face cu logica raţionamente'or sau cu firescul înlăntîliri'or cau­zale. Aceea care-şi toarce lumini'e în penumbra suboonştiinţei, — ce taini<ă fermecată nen+rn Alad'n! — lăsându-ne să întţevedem când şl când licărirea diamantină a, unui înţeles încă nedesluşit.

Dezinteresarea de sine — de care-mi vorbeai cu atâta inspi­rată convingere, la ultima noa­stră întâlnire de sătpămâna tre­cută, — pentru a te dărui seme­nului de totdeauna, omului, — prin gestul de nesfârşită iubire al creatorului de „frumuseţi si tâl­curi noi", — mi-a apărut deoda­tă ca înţelesul cel mai îndrăsnet şi mai preţios din câte a isbutit să cucerească gândul omenesc.

Orice năzuinţă, de viată sau de airtă, către înţelesuri care nu afir­mă iubirea, mi se nare o înstrăi­nare primejdioasă a omului de propriul său destin, o răsvrătire stearpă, sorită caduoită'ii. Dar îndrăznesc să afirm, Menip, că nu e decât o violentă si grosolană caricatură a iubirii, aceea ce se practică în numele ei. îmi dau seama cât e de gingaşe problema si în consecim+ă ce iri*antă va fi pentru unii mărturisirea pe care totuşi vreau să ţi-o fac.

Iubirea, Menip, acea generoasă DĂRUIRE DE EINE, IN ÎNŢELETUL tău.

nu e chiar „la îndemâna tuturor" (asa cum sunt anunţurile la „Mica noastră mare pubreitate", d"n ul­tima pagină a revistei).

In înţelesul ei sublim, cel mal pur, ea îmi pare o dedicaţie universală şi in aeternum. Dar îndeobşte iubirea se înfăţişează ne'ndoe'm'c, ca... o punere în re­laţie. Artiştii ch ;ar, simt nevoia unui partener, dar un partener ideal, replică desăvârşită a lor înşile: „Nous étion? deux, je le maintiens" — preciza Mal­larmé în Prose pour Des Essatintes. Ce'lalţi însă (anch'io...) se irosesc zadarnic umblând după un par­tener concret al singurătăţii lor iremediabile, convinşi la un mo­ment dat că l-au găsit, dezamă­giţi apoi, apoi iarăşi încrezători, etc.

Ţi-aduci aminte, Menip, când îţi spunem de curând, într'o cafe­nea, la oră de noapte târzie, că e unul din cele mai sfâşietoare spectacole acela al unui local de „petrecere", când chelner'i fac pregătiri de plecare urcând sca­unele cu picioarele în sus pe mese. E o brutală smulgere din amăgirea că cel puţin odată: a-tunci, petrecerea n'avea să se mai sfârşească. Dax oboseala vine odată cu ora târzie si oda,+ă cu ea si urîtul de viaţă. Până S> pânda neadormită a enfliui nostru Iăuntr'C incompatibil cu ideea sfârşitu'ui, dezarmează—şl sufle­tul torotjit aţipeşte într'o posacă atonie. Tu mă cunoşM, Menip, ca pe un om sociabil. Eu însumi mă ştiu câ*ă amyre am do specia moralismului înăcrit si cârtitor. Cu nesfârşită simipat'e si cu o tan­dreţe aproape dureroasă mă a-mes*ec printre oameni — seme­nii mei si fraţii mei — şi pa-rt'c'p la jocuri'e lor grave sau frivo'e. Ace'ea la care, după înc'inare şi pricepere, mă pot juca, Menip, CU tragere de inimă al cu încrederea

copilului nesinchisit ae umbra vreunui gând pieziş. Cu o desin-teresare de sine desăvârşită. Dar e ceva în jocul lor care-mi recheamă priveliştea amintită, a localului de petrecere, către ora închiderii: felul în care se iubesc.

Observ Menip, că iubirea, în măsura în care auropie între e'e fiinţele de sex diferit izolează oamenii şi-i îndepărtează uMii de alţii. O fată care este şi se ştie iubită e desigur mai frumoasă. Ceva din frumuseţea ei radiază şi se comunică şi acelora din apropiere. Dar dacă fata sau fe­meia iubită îsî precizează ea în­săşi preferinţele, alege şi se opre­şte la cineva, atunci mesagiul ei secret, acea misterioasă pu*ere de radiaţie euforică se restrânge parcă şi se împuţinează ca o nevăzvi'ă lampă dinăuntru ale сатеі pâlpâiri, tot mai firave, ago_ nizează, până ce chipul dinafară se stinge si se întunecă. îndrăgosti­ţii se izolează din mijlocul ceîor-la'ţi, devin absenţi si absenta lor întristează si desmeticeşte ca o trezire la realitate din amăgirea uinui basm prea frumos ca să nu se sfârşească. Ei calcă regula jocului, nicăieri scrisă, e drept da r. înscrisă în destinul condiţiei noastre omeneşti: aceea că nu poate fi рѳгйтад toţi, cu nesfârşită iubire îşi dezinteresare, cine pri­meşte să fie al unuia singur.

Am revăzut, Menip, după ani de zile, prieteni si prietene cairi in­traseră — cum se zice—în rândul oamenilor. Ai să mă învinueşti de frivolitate sau di'etantism: dar i-am găsit lipsiţi de poezie. De poezia »ceea care face» farmecul de odinioară al tinereţii lor abia

presimţite la sfârşit de adolescen­ţă, când începeau să descopere lumea urniţi de frumuseţea înţe­lesurilor ei nebănuite. Nu-i mai recunoşteam. Aveau o seamă de preocupări grave de care se sim­ţeau prea onoraţi, dar nimic nu-1 mai Lr'mea. Importanta ne care şi-o dădeau nu nai lăsa vreo în­doială asupra neîusemnătăţU lor reale. Erau împăcaţi cu viata si cred că se şi resemnaseră să moară. Isprăviţi, definitivi, unul la fel ou altul, asteptându-şi rân­dul cuminţi, fiecare pe raftul sau în categoria socială unde-i semă-naseră împrejurările. Adică nu aştep'ând, fiindcă înţelesul aş­teptării, care înseamnă a fi viu, a trăi, le era străin: obiecte, în ambalaj tip, împăiate gata pentru Neant.

îmi aduc amintii, Menip, cum атаіаи odinioară prietenii mei şi din ce li s'a tras: dJnrbr'o naivă încredere în făgăduielile simţu-riCor, exaltare de himerele pro­priei înicihiipiudiri, încredere căreia pe ajtunoi ii spumeaiu IUBIRE. Eu la fel i-am spus, când a m trecut pe acolo. Dar astăzi... Tu, Menip, cum i-ai spune?

MENALC

E drept, Menalc, în înţelesul ei cel mai pur iubirea nu este la în­demâna tuturor ; s'ar părea chiar că civilizaţia de care atât de mân­dri suntem e pornită să o alunge din lume ca pe un sentiment bol­năvicios, perimat... Deunăzi, re­citind Noul Testament, o ne­grăită amărăciune m'a cuprins la locul unde evanghelistul Mar-cu a zugrăvit în puţine cuvinte cea maj măreaţă vedenie a is­toriei : ...,,şi înserându-se, çra co­rabia în mijlocul apelor, iar pe ţărm El singur..." Iată icoana su­blimă a Iubitorului ! Şi meditând am făcut un vis absurd poate, dar atât de straniu că nu pot, Me­nalc să nu ţi-l destăinuiesc aici. M'a bătut gândul acesta neghiob

şi gingaş că de-ar veni a doua oară Iubitorul omenirii între noi, ca OM, nu şi-ar mai cunoaşte în­văţătura, atât îmi pare de înstrăi­nată. El ar privi cu nesfârşită în­tristare cum înserarea duhului divin se pogoară peste omenire... Mă gândeam, Menalc, că Iisus ar sta pe ţărmul Adevărului mai în­singurat încă de cum ni-1 arată evanghelistul în mistica seară de pe prundul lacului Ghenesaret !

Dar să ne întoarcem către gân­direa oamenilor sălăşluiţi de zeci de mii de ani pe platourile Tibe­tului, cari, încă înainte de Creşti­nism, intuiseră adevăruri metafi­zice valabile deapururi. Morala lor urmăreşte tocmai să trezească Iubirea în toţi oamenii, să o puie „la îndemâna tuturor". Filosofie generoasă, care militează pentru o iubire a tuturor faţă de toţi şi tot, ce se rezumă la exoterica for­mulă : ,,Tat tvam asi", „Omule, tu eşti acela, sau mai limpede : Omule, iubeşte esenţa vieţii ori şi unde, orişicum ! Iubirea adevă­rată e la îndemâna ta ! Cred, Me­nalc, că oricare om e chemat să se contopească în oceanul de lu­mină polichromă al lumii ca'n mi­stica scăldătoare Betcsda, aşa cum pare că îi este dat numai pictorului ; să asculte cum ^dege­tul lui Dumnezeu mângâie clavi­rul orgei universale", ce pare pri­vilegiul doar al muzicianului, ş. a. m. d. Căci de n'ar fi aşa, cum ar putea primi cei mulţi solia celor aleşi ? — „dedicaţia universală", cum ai denumit-o ?

Chiar şi în leatul acesta cum­plit, de apocaliptică învrăjbire în­tre oameni, nu desnădăjduiesc, Menalc, că Iubirea va birui. O le­ge universală nu poate fi infir­mată de aspecte contingente, aşa după cum acea „punere în rela­ţie", sau dragostea sângelui nu este decât o faţetă a diamantului infinit.

In ciuda nevolniciei gândirii şi pe deasupra zodiei vitale a stă­ruit din totdeauna — şi deapururi va fi — năzuinţa omenirii de a veşnici amarnica şi încântata noastră „petrecere" pământeană ! Născocirea celor 7 ceruri ale Mu­sulmanilor, cele 28 ale Budişti-lor, cele 27 ale Cafrilor, Valhala-ul Scandinav, şi chiar Cerul no­

stru creştinesc nu purced ele toate delà acea arzătoare nădejde de de a ne regăsi cu toţii ! Nu vezi aici, Menalc, simbolul neîntinat al nesfârşitei Iubiri ?

Dragostea sângelui nu e decât temelia de lut pe care va să se înalţe locaşul cel divin...

Usus, întruchiparea vremelnică a Iubirii eterne, a înfierat, o ştii, pe cei care socotesc scop ceeace e doar mijlocire. Iţi aminteşti vorbele Sale năprasnice : „Nu pa­ce pe pământ am venit să dau, ci desbinare : dezbinaţi vor fi tatăl împotriva fiului, şi mama împo­triva fiicei..." Luca XIII, 51—53).

E justă observaţia ta asupra i-zolării şi conformismului ce ade­sea le implică dragostea între băr­bat şi femeie, („Les coeurs vont-par deux, les âmes vont seules"), şi totuşi îmi pare că tocmai aici iubirea se sublimează. Femeia ce parcă radiază frumosul şi ferici­rea în jurul ei nu se înalţă ea la o treaptă mai gravă, mai patetică, mai sublimă când, în gestul alăp­tării, parcă îşi dăruieşte substan­ţa, viaţa, Speţei întregi ? Copilul pe care-1 strânge Ia piept are pentru ea preţul unui univers pe care ea l-a zămislit într'o dorinţă pură. Duhul Speţei, cum îl denu­meşte Schopenhauer, a amăgit-o doar o clipă ! Apoi a amuţit, şi singur îngerul Iubirii a stăpâ­nit-o, crede-mă, Menalc ! Cât des­pre bărbat, chiar cel mai puţin dăruit într'ale duhului, chiar cel mai înglobat în animalitate are în această dragoste minoră revelaţia marei Taine : o scânteie, singura ce îi e dat să cunoască, îi va dărui poate, când şi când, nostalgia Adevărului. V. Hugo a spus toate acestea într'o formulă genială ; „Iubirea e nărozia oamenilor ş̂i înţelepciunea Iui Dumnezeu".

E adevărat, dragostea femeiei c concretă, telurică, specific mino­ră ; aici este blestemul menirii ei: de a fi doar potirul de aur al Spe­ţei, în vreme ce bărbatului ii este dat harul de a se putea ridica la înţelegerea abstractă, mistică, universală — adică Ia IUBIREA SUBLIMĂ. La acea înţelegere au putut ajunge şi câteva femei, dar numai acelea care s'au lepădat de menirea lor metafizică ; acelea se sen urnesc Eloisa, Sfânta Cate-

rina din Siena, Călugăriţa portu­gheză, Bernadeta, Tereza din Ly-sieux...

Când eşti tânăr, Menalc, ai mărturisit-o, Duhul Speţei îţi şopteşte că îndrăgirea împărtă­şită a unei femei este cel mai frumos poem, dar după ani, când dogorul sângelui s'a alinat, înţe­legi, cu Amiel, că „vieaţa e cel mai frumos poem ', sau mai pre­cis : iubirea totală a Fiinţei şi nici decum acea umilă relaţie ce o împărtăşim în esenţa sa cu do­bitoacele şi cu toată flora pămân­tească.

Ca să te lămuresc mai bine in-găduie-mi să-ţi aduc aminte de strania întâmplare a gentilomu­lui spaniol Raimond Lulle care odată urmărea pătimaş o tânără femeie a cărei frumuseţe îi aprin­sese cumplit toata fiinţa. Tână­rul o urmări până şi înăuntrul unui sfânt locaş în care dânsa se adăpostise. Atunci, covârşită, fru­moasa fată îşi desveli pieptul, şi Raimond Lulle zări sânul ei ros de un cancer... In urma acelei întâmplări grozave tânărul se călugări şi îşi închină viaţa teo­logiei mistice.

Cred că exemplificarea mea a-rătă limpede deosebirea delà dra­gostea în înţeles de „punere în relaţie", la iubirea „în înţelesul ei sublim şi cel mai pur". In cli­pa aceea Raymond Lulle avu re­velaţia deşerlăciunii aparenţei, străbătu dintr'odată toată imen­sa gamă a Iubirii.

De fapt numai prezenţa ideii morţii ne deschide calea spre Iu­bire,

După atâtea destrămate gân­duri termin cu o minunată cuge­tare a lui Schopenhauer ce mi le cuprinde pe toate : „Viaţa poate fi. asemănată c'un brocat frumos urzit din care zăreşti în cea din­tâi jumătate a vieţii doar faţa, iar în cealaltă jumătate numai cusătura : e mai urâtă faţa acea­sta dar mai bogată în învăţături, fiindcă-ţi îngăduie să desluşeşti izvoarele urzelii..."

MENIP

p, eontfcirmitate; Paul LqfrQvary

UNIVERSUl LITERAR 11 Ianuarie 1941

IN F E L U L P O E Ţ I L O R . . . SPfumö

G. BACOV1A £ frig afară ca'n frigorifer. £ atât de trist şi-atâta de urît Şi cerul ninge gris şi mohorit Că m ă întreb de-i Dumnezeu în cer.

Un moit a'nţepenit în dric pe stradă, O moarte anonimă, oarecare Şi'n lutul lui stălut, de sloi şi tare El v a închide ochii c a să vadă .

Şi'n vuetul de ghiaţă şi de fier S'aude-o voce de cavou şi rece Când coasa morţii «pe alături trece : — Ce bine e 'n mormânt că nu e ger !

Ingenunche la marginea ogrăzii Şi pumnul m e u mic şi tare Mi-1 ling ca pe-un grunj de sare. Mama m'a învăţat de mică Cum să scriu iambi trişti Când m i e rău la Hngurică. Şi versuri vesele , hazlii Când a m intrat l a grădiniţa de copii.

parodii de \ . PAPADOPOL

Gfíergfiina

j , n poiana ОТПІА CAZIMIE

Trifoiul roş şi românită crudă In iarba 'naltă, verde, se desfată Şi-o v a c ă albă a trecut în іоз Şi a lăsat în urma ei o pată.

Furnicile de bocşe şi spânei Aleargă 'n lume negre, hotărîte Ca să adune munţi şi stânci de boabe Şi să hrănească larvele urîte.

VIRGIL CARIANOPOL Gherghino, mi-e ruşine S ă stau în seara asta de vorbă cu tine. Când te-am angajat Ne-am înţeles: femee la toate Spălat, gătit călcat Şi celelalte...

Tu mi-ai fost credincioasă Ca spălătoreasă, ca bucătăreasă, N'aş putea spune nimic râu Fiindcă m'ar pedepsi Dumnezeu. Dax ca femee. Ai pus cam des mâna la chee Şi ai umblat l a dulap, la cămară... Eu ştiu bine că ai făcut rost De chiftele şi etcaetera sergentului din post. Ghetele mele, pe cari-am dat gologani. Le-am văzut purtate De diverşi suspecţi şi golani; Iar cămăşile mele cu gulere tari Le-am văzut la găzari, la lăptari, la portari...

De-aîunci singură, cu mine, Scriu versuri şi-i bine. Scriu şi proză — ce e drept mai rar Şi numai pentru Universul literar... N'am moşii, nici vii şi nici casă. Dar ce-mi p a s ă I Eu sunt latifundiară Pe talentul meu, peste goange, peste ţară. Peste flori albe, de laur. Peste granguri de aur. Peste palate abstracte. Pure si intacte...

O pitulice creaţă şi semeaţă S'a 'nfipt în creangă rece durdulie, Şi'n perina poenii verde pare Un oarecare a c cu gămălie .

O râmă a plesnit, la soare friptă E a doua râmă ce-am văzut eu azi Iar codrului i-am spus atunci: Bătrâne De ce'n poene barba tu ţi-o razi ?

Gaste/ medie vai N. DAVIDESCU

Vis-a-vis, în faţă, pe mal Se afla un castel medieval : Cu turnuri, cu creneluri, cu turnuleţe. Cu pod ca pe vremuri, cu steguleie. Da! Era un castel medieval Iar castelanul crunt şi în armura Călărea pe cal. Un cal din l egendă şi din veac. Un cal pe-al cărui strămoş Călărise — pare-mi-se — un d a c Castelana Vai 1 Sta plânsă 'n ogeac Şi b e a a p ă cu cana... Sunt trei. Trei castelani cruzi şi mişe i : Trică, Lică şi Gică. Ei l-au prins pe iubitul ei şi l-au legat Lângă a p a vânătă, pe înserat. Iar e a — castelana — suspină Căci fără nici-o v ină De la pieptul ei l-au îndepărtat... Dai Erau trei castelani mişei, dar fără frică: Trică, Lică ş i Gică.

mcoavna AL.

Stă domniţa în ogeac Şi face cafea, Făt-Frumos nu a venit — Nu-i v r e o cacialma ?

Stau în tindă iatagane Şi păzesc a s c u n s : S'a dus duhul d e u n voinic Ca de popă tuns.

Dar Paharnicul a luat Măsuri sanitare Fiindcă, cred, femeia, ştiţi Peste pârleaz sare.

O. TEODOREANU

Gherghino, mi-e ruşine Să stau în seara asta de VORBA cu tine, Dar înainte de a pleca Nu pot să nu ţi spun Că am mâncat de-atâtea ori In loc de caşcaval- săpun. In loc de supă tare, de o a s e Leşie de spălat vase . In loc de friptură Orice: talpă, sgură. Şi în loc de slănină... Nu, ajunge !... Ascultă, Gherghină Tu mi-ai nenorocit viaţa şi traiul

Călca-te-ar tramvaiul l

SP, rimauara AL. TUTOVEANU

E soarele 'n amurg, tălăngile răsuna Şi lumea 'noată caldă ca 'nrr'un coşmar de aur, Poenele sunt mute de-atâta 'nfiorare Ş i din tufiş s'aude un cântec vechi de graur.

E noapte! Pe-un cer cernit răsare A L B A luna Şi'n adieri de somn zefirii s e 'nfioarâ. Iar un cocoş bătrân, cu pinteni şi de aur Crestează 'n miezul nopţii tăcerea — a doua oară.

Sunt ceasurile trei de dimineaţa, în zori Când vulpea de rugină coboară spre coteţe. Când dragostea ca lumea se-ascunde în ogeac Iar luna spre chindie se face feţe feţe.

E ziuă I Natura porneşte iar la soare Şi 'n tufe cu şerpi reci se coace neagră mură, îmi place, e estetic şi-s foarte fericit Că pot s ă fac tihnit în p a t literatură.

Zetir ION BUZDUGAN

6 ine sunt eu? COCA FARAGO

Eu sunt fata momii Şi fac poezii Pentru oameni, pentru păsări şi pentru copii. Din ciripituri acrişoare, de pitulici Eu cânt melodii Pe-o strună, pentru oameni serioşi şi m i c i Când m ă văd iezii

Dar Ia geamul dinspre râpă Bate-o mână 'ncet — Este el, şopteşte e a Cu-o mână pe piept

Cad vergelile de fier C a 'ntr'un vis frumos Şi rochiţa cade 'ncet In ogeac, pe jos.

Luna luminează cald Cele trei divane Şi se joacă'n tindă cast Printre iatagane.

Bate vânt de primăvară Peste foae 'n fir, Vântu-acesta care bate Se chiamă zefir.

Eu îl cânt şi-mi trec aleanul Lângă micşunele Şi cu ajutorul lui Comit poezele .

Şi mai scriu şi de răsură C ă nu este râu Şi iar mai scot un volum Pe numele meu.

E la î n d e m â n a d-VOaStrà (Marea noastră mică publicitate)

tfANTiOMA FRIGUROASA Schimbă cearşaf «ie ©landă cu dantelă contra plapumă serioasă. TĂIEM FARA DURERE cozile pianelor tm coaida.

TERMOMETRU având iobia înălţimilor caută loc cu tempera­

tură joasă.