PERSPECTIVE METODOLOGICE DE FORMARE / DEZVOLTARE A...

1

ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

PERSPECTIVE METODOLOGICE DE FORMARE / DEZVOLTARE

A COMPETENŢELOR DISCIPLINARE ALE ELEVILOR ÎN CONTEXT AXIOLOGIC

CULEGERE DE ARTICOLE

Chişinău-2015

2

CZU 37.017=135.1=161.1 P 52

Colecţia ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, coordonată

de Lilia POGOLŞA, doctor habilitat, conferenţiar universitar

Aprobată spre editare de Consiliul Ştiinţifico-Didactic

al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei

Lucrarea a fost elaborată în cadrul proiectului: „Principii şi metode de integrare naţional-europeană a valorilor educaţiei umaniste în gimnaziu şi liceu”.

Coordonator: TAMARA CAZACU, doctor în pedagogie

AUTORI: TAMARA CAZACU, doctor ADRIAN GHICOV, doctor, conferenţiar universitar NELU VICOL, doctor, conferenţiar universitar LIUBA CIBOTARU, cercetător ştiinţific LILIA FRUNZE, doctor DOINA USACI, doctor, conferenţiar universitar ЕUGENIA NOVAC , doctor, conferenţiar universitar ION GUŢU, doctor, conferenţiar universitar VICTOR ŢÂMPĂU, cercetător ştiinţific VERONICA BÂLICI, doctor, conferenţiar cercetător OXANA UZUN-NEGRESCU, cercetător ştiinţific NATALIA ODOLEANU, cercetător ştiinţific SNEJANAVORNICES, profesoară, LT Cotiujeni, Briceni LILIA NICA, profesoară, gimnaziul Terebna, Edineţ

În contextul abordat, prezenta lucrare elaborată de Sectorul Educaţie Lingvistică, Literară şi Artistică al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei reprezintă demersul de generalizare a parcursului unei experienţe de cercetare teoretico-metodologică în domeniul integrării naţional-europene a valorilor educaţiei umaniste în viaţa reală a elevului, prin activitatea de formare şi dezvoltare a competenţelor şi atitudinilor axiologice, într-o perspectivă fezabilă de asimilare a acestor valori cu aplicarea adecvată şi eficientă a instrumentarului necesar.

ISBN 978-9975-48-087-1. © Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2015

3

CUPRINS

PRELIMINARII

REPERE TEORETICE ALE INTEGRĂRII NAŢIONAL-EUROPENE A VALORILOR EDUCAŢIEI UMANISTE

Puterea educaţională a integralităţii axiologice A. Ghicov 6

Coerenţa valorilor (Repere epistemologice) N. Vicol 12

COORDONATE TEORETICO-DIDACTICE DE FORMARE/ DEZVOLTARE A VALORILOR EDUCAŢIEI UMANISTE

E D U C A Ţ I A B I L I N G V ĂEducaţia bilingvă. Repere didactice de însuşire a unei discipline în limba română din perspectivă axiologică T. Cazacu 21

Formarea/ dezvoltarea competenţelor elevilor din perspectivă axiologică L. Cibotaru 38

Cultivarea valorilor naţional-europene la lecţiile de Educaţie civică în clasele de liceu L. Frunze 49

Integrarea valorilor educaţiei interculturale în cadrul învăţământului superior D. Usaci 61

L I M B I S T R Ă I N EЦенностная ориентация как основа поведенческой деятельности индивида (русский язык в 5-6 классах, школы с румынским языком обучения)

Е. НовакT. Казаку 69

Dimensiunea metodologică a formării competenţelor axiologice la limba străină în gimnaziu I. Guţu 84

L I M B A Ş I L I T E R A T U R A R O M Â N ĂEducația elevilor prin și pentru valori: abordare curriculară V. Ţâmpău 95

Aspecte metodologice privind formarea/ dezvoltarea competenţei de comunicare a elevilor la limba română din perspectivă axiologică

V. Bâlici 102

L I M B A Ş I L I T E R A T U R A G Ă G Ă U Z ĂFormarea și dezvoltarea universului axiologic al elevului găgăuz O. Uzun-Negrescu 114

G E O G R A F I AFormarea orientărilor axiologice în cadrul educaţiei prin geografie N. Odoleanu 118

E D U C A Ţ I A P A T R I O T I C Ă

Contextualizarea metodologică a educaţiei patriotice şi a valorificării sentimentului patriotic

N. VicolS. VornicesL. Nica

131

4

PRELIMINARII

ÎN SPIRITUL VALORIC AL EDUCAŢIEI UMANISTE

Sensul global al lumii este raportat și legat de valori, de crearea, re-crearea, realizarea și asumarea acestora de către fiinţa umană. Valorile, așadar, provin din trăirile axiologice ale omului și devin tot mai pregnante, cu cât mai profundă este trăirea împlinirii asociată realizării acestora. Atunci când conștiinţa receptoare este insuficient cultivată sau când este pervertită, ea influenţează și valorile pe care le cuprinde. Atitudinea pseudovalorică este un mare pericol, susţine N. Râmbu, deoarece în felul acesta se pierde sensul activităţii în general, iar, dacă ne referim la școală, se pierde sensul activităţii educaţionale.

Fiind expresia teoretico-didactică a unei cercetări pedagogice susţinute și a unui experiment educaţional, cartea se adresează cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar și cel universitar, masteranzilor și cercetătorilor în știinţele educaţiei, care au dominanta profesională de explorare a educaţiei axiologice, de formarea și dezvoltarea acestor competenţe prin curricula școlare și sincronizarea lor cu alte elemente curriculare de nivel naţional și/ sau european în domeniu.

Or, în procesul educaţional autentic cadrul didactic tinde să formeze și să dezvolte personalitatea elevului în baza potenţelor lui intelectuale și spirituale, care, spre deosebire de cele naturale, nu se actualizează de la sine dat fiind faptul că spiritul nu se realizează fără efort din partea elevului. El poate fi comparat cu o voce interioară care îl îndeamnă să devină ceea ce este, să acţioneze astfel încât prin el însuși să se realizeze valorile intelectuale, spirituale. Atunci când spiritul elevului nu este ajutat să se elibereze din materia care-l ţine captiv, devine el singur un factor distructiv, prefăcând valorile în nonvalori. Rolul profesorului în acest cadru valoric este extrem de important, pentru că valorile îl cheamă pe elev, însă nu toate o fac la fel de tare, la fel de insistent și nu toate cu aceeași cerere necondiţionată. Realizarea valorilor teoretice, să zicem, nu poate avea niciodată un caracter imperativ, însă fiecare elev trebuie învăţat să aibă conștiinţa și obligaţia de a deveni o personalitate de maximă valoare etică.

Astfel, cititorul și/ sau beneficiarul real, vizat, prezumtiv sau virtual al acestui volum va actualiza, va personaliza și va corela domeniile curriculare din spaţiul didacticii lingvoliterare, artistice și socioumane cu aspecte de conţinut valoric al acestora și cu anumite componente ale câmpului axiologic vizat în procesul educaţional: valori fundamentale, valori general-umane, valori europene, valori naţionale și valori personale etc.

5

Prin valorizarea taxonomică a principiilor educaţiei lingvistice și literar-artistice, a principiilor educaţiei multilingve și plurilingve, dar și ale celor care se referă la educaţia pentru mediu, autorii vin în sprijinul școlii actuale și recomandă aplicarea în practica educaţională a următoarelor idei-ancoră:

• Valoarea de bază a Educaţiei lingvistice și literar-artistice este formarea cititorului orientat axiologic în literatura de orice gen, prin o scară valorică proprie, cu atitudini și competenţe de integrare socială și culturală, realizată prin obiective de cunoaștere artistică, estetică, atitudinală, utilitară.

• Perceperea valorilor umaniste integrate în text poate fi realizată prin conștiinţa unui cititor iniţiat (profesor/ elev) care vede textul ca pe un organism viabil, ce funcţionează în baza unui angrenaj de valori care interacţionează și pe care cititorul este motivat să le gândească liber și să le transfere valoric.

• Metodologia formării competenţelor axiologice prin învăţarea unei limbi străine este de natură complexă și necesită o corelare continuă cu Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi, Curriculumul de limbi străine, manuale, alte suporturi și activităţi didactice, ce conduc valoric la elaborarea produselor școlare originale.

• Valorile educaţiei multilingve oferă deschideri didactice pertinente pentru dezvoltarea competenţelor de comunicare în limba română ca valoare apropriată, aplicând, din perspectivă axiologică, metoda integrării unei discipline de studiu și a unei limbi nonmaterne.

• Cunoașterea fenomenelor și conștientizarea rolului practic al geografiei, investigarea componentelor naturii în mediul în care există elevii și formarea unei atitudini responsabile faţă de mediu sunt coordonate valorice indispensabile unui comportament uman adecvat în situaţii cotidiene concrete.

În felul acesta, tentativele de a reintroduce, redimensiona valoarea în definirea educaţiei pune în acord teoretico-praxiologic intenţiile cercetătorilor sectorului pentru a postula drept condiţie esenţială a valorii în educaţie câteva linii punctuale, ceea ce denotă apartenenţa plenară a valorii atât la spaţiul naţional cât și celui european, într-o integralitate absolută.

Autorii

6

REPERE TEORETICE ALE INTEGRĂRII NAŢIONAL-EUROPENE

A VALORILOR EDUCAŢIEI UMANISTE

PUTEREA EDUCAŢIONALĂ A INTEGRALITĂŢII AXIOLOGICEAdrian GHICOV

I. ANCORAJ ARGUMENTATIVÎn majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană elaborarea viziunilor privind

problemele educaţiei, în general, și a celei umaniste, în special, este însoţită de ample dezbateri publice și de implicarea unui număr mare de actori sociali, această practică fiind una „de escortă”, care vizează o schimbare semnificativă în domeniul educaţiei sau, în fapt, o schimbare de paradigmă, aceasta fiind o paradigmă educaţional-umanistă în contextul postmodernităţii. Paradigma umanistă optează pentru un sistem de învăţământ deschis și pentru o școală care favorizează participarea activă a celui ce se educă la crearea mesajului, a sensului, a semnificaţiilor, a valorii. Educaţia umanistă rămâne una dintre căile fundamentale ale cultivării capacităţii subiectului de a comunica, de a se raporta la realitate și de a da credinţelor personale finalitatea cea mai potrivită: înţelegerea sinelui, a culturii, a lumii și judecarea acestora.

Trebuie să menţionăm că interesul pentru pedagogia umanistă nu este o cucerire a acestui secol, însă postmodernitatea i-a imprimat un pronunţat caracter antropocentrist. Paradigma umanistă se axează pe ideea centrării pe subiect, a subiectului privit ca finalitate, accentuarea extraraţionalităţii acestuia, a vieţii sale interioare (intuiţie, afectivitate), norma umanistă prevăzând promovarea în educaţie a subiectivităţii celui care se educă.

Discursul pedagogic umanist distinge valorile specifice câmpurilor culturale de valorile educaţiei specifice, fiind un discurs al calităţii, înţelegerii și clarităţii, dovada lui fiind salvarea de eroare, de disperare. De asemenea, este un discurs al forţării spre umanitate, al constrângerii la gândire, la valori înalte: critica, gustul, judecata, admiraţia, fervoarea umană [2].

Educaţia în spiritul valorilor europene urmărește: dobândirea identităţii europene în consonanţă cu identitatea naţională și etnică; exercitarea drepturilor și asumarea obligaţiilor ca viitori cetăţeni europeni; modelarea conștiinţei și a condiţiei individuale și comunitare în sensul perceperii și asumării valorilor europene; dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la cultura și civilizaţia europeană, în deplin respect faţă de culturile și civilizaţiile neeuropene.

7

Scopul educaţiei în spiritul valorilor europene este de a conștientiza identitatea europeană în concordanţă cu identitatea naţională.

II. COORDONATE EPISTEMOLOGICE ŞI TELEOLOGICE• Teoriilesocioculturalealeeducaţiei(Y. Bertrand, P. Valois, P.L. Berger,

T. Luckmann)Fiind rodul reflecţiei în legătură cu activităţile fundamentale și cu

posibilităţile de evoluţie ale societăţii, se definesc printr-un set de valori apărate printr-un ansamblu de credinţe, concepţii, tehnici acţionale și simboluri, care le exprimă și care se referă la problemele cele mai importante din societate: relaţiile dintre oameni, interesele ce delimitează câmpurile de acţiune, tipurile de practici culturale. Educaţia umanistă reproduce la nivel de subsistem social coordonate fundamentale ale paradigmei socioculturale existenţiale. Aceasta este profund integrată în cultura postmodernă, prevăzând construcţia unei societăţi preocupate în mod fundamental de fiinţa umană, preocupare care produce mutaţii valorice semnificative: naturaleţea, firescul, autenticitatea, integralitatea, totalitatea fiinţei, subiectul care se construieşte pe sine.

Indivizii și societăţile progresează atunci când oamenii sunt împuterniciţi să atingă scopurile pe care ei înșiși și le-au propus. Însăși conștiinţa trebuie să se ia pe sine ca obiect, să recunoască faptul că procesul de formare a identităţii trebuie să se bazeze pe ceea ce vor înșiși elevii, ce gândesc și simt și, mai important, ceea ce deja știu. Umanitatea este o valoare culturală sintetică. Ea exprimă tendinţa de demnitate a omului prin adevăr, bine, creativitate, frumos, sănătate etc.

După cum își formează societatea omul, așa îl are. Dacă îl formează ca pe un consumator sau ca pe un distrugător, așa îl are. Îl modelează după valorile umaniste sau după nonumaniste, antiumaniste. Îl investește cu puterea informaţiei în favoarea ameliorării condiţiei umane sau suportă efectul bumerangului, acela al deteriorării condiţiei umane.

✓ În contextul acestor teorii, FINALITĂŢILE PROIECTATE ale educaţiei umaniste, urmărite prin cercetare, sunt următoarele:

1. Preocuparea școlii de democratizarea judecăţii subiectului, ajutându-i pe elevi să devină adevăraţi gânditori, care să găsească în sine premisele accesului la universalitate și umanitate;

2. Elaborarea modelelor de întâlnire a culturilor, a raportării valorilor educaţiei cu viaţa, deoarece valorile educaţiei trebuie să corespundă acesteia;

3. Fundamentarea integrării socioculturale a elevului în baza valorilor europene ale libertăţii, poziţiei civice, democraţiei.

• Teoriile pedagogiei axiologice (O. Reboul, M. Călin, P. Andrei, L. Antonesei)Din perspectivă umanistă, subiectul trebuie să-și trăiască propriile valori, să

și le actualizeze în existenţa sa. Manifestarea autentică a subiectului este șansa

8

evoluţiei sale: dacă o fiinţă umană se acceptă pe ea însăși, este în acord cu ea însăși asupra valorilor vehiculate în educaţie, ea nu va fi în stare de agresiune, nu va fi defensivă, nu va avea tendinţa de a se elibera de influenţa altuia. Privirea în sine nu este un act egoist, ci este baza deschiderii spre altul, a comprehensiunii altuia. Vorbind despre umanizarea fiinţei umane, avem în vedere ceea ce face omul pentru a deveni om. Şcoala lucrează cu termenul de cultură, propunându-şi să pregătească accesul fiinţei umane la propria umanitate, își croiește acces la câmpul culturii, devenind capabil de a se cultiva. Cultura nu este educativă în sine, ci devine educativă prin relaţia cu subiectul, prin faptul că acesta învaţă prin cultură lucruri despre lume, despre el însuși. Educaţia există atunci când această activitate cu conţinut specific permite subiectului să devină conștient de sine, să înţeleagă epoci și idei diferite și, mai presus de toate, să înţeleagă natura umană.

Respectul de sine constituie o precondiţie pentru educaţie, iar educaţia poate fi considerată, într-un anumit sens, un tip de terapie, ajutând subiecţii să-și construiască identităţile.

Relaţia dintre valoare și educaţie este importantă pentru întregul sistem de învăţământ, deoarece cunoașterea și valorizarea valorilor este reperul fundamental al umanizării subiectului uman și al dezvoltării potenţialului său creativ psihologic și social.

În orice cultură se reunesc cele mai diverse valori cu semnificaţii specifice care exprimă dintr-o perspectivă educativă ceea ce este omul și ceea ce el poate deveni sau trebuie să fie datorită asimilării și reînnoirii valorilor culturii și civilizaţiei umane. Valorile umane generale sunt considerate ca valori-scop: adevărul, binele, dreptatea, frumosul, iar valorile democratice sunt înţelese ca valori-mijloc: libertatea, drepturile omului, solidaritatea, toleranţa. În relaţie cu sistemul de valori se află formele, scopurile și conţinuturile educaţiei, precum și măsurarea și evaluarea comportamentelor umane în contextul educaţiei. A educa, din punct de vedere axiologic, înseamnă a-l învăţa pe subiect să poată lua atitudine, a manifesta gusturi, predilecţii, simpatii, dorinţe, interese în spiritul umanităţii. Prin educaţie se produce un proces de cunoaștere a valorilor și altul de punere a valorilor în valoare, adică de recunoaștere și de valorificare a lor. Un rol important joacă faptul de a vedea funcţionarea valorilor ca scop și mijloc: ca scop, în sensul că valorile ne călăuzesc existenţa, ca mijloc în sensul că valorile contribuie la dezvoltarea stărilor subiective pozitive.


1. Şcoala urmează să elaboreze repere asupra varietăţilor posturilor pe care le va actualiza subiectul care se educă: accesul la cultură prin impregnare, subiectul fiind consumator de cultură; accesul la cultură prin specializare, când subiectul devine artist din propria plăcere, simţindu-se existând în plăcerea culturii; adoptarea a cât mai multor posturi culturale.

9

2. Este necesar de a oferi cât mai multe ocazii de umanizare: elevul trebuie să aibă posibilitatea să se plaseze în locul creatorului, a interpretului, criticului, istoricului de artă, de cultură, să se realizeze ca subiect în domeniul culturii. Elevul trebuie format să aibă conştiinţa valorilor prin exersarea gândirii caracteristice câmpului cultural respectiv.

3. A forma respectul de sine ca o precondiţie a educaţiei.4. Formularea unei valori-scop la scară naţională și europeană, apoi

universală, această valoare fiind model de educaţie; a forma fiinţa umană nu doar după starea actuală, ci după o stare ideală a fiinţei umane în lume.

5. Formarea elevului pentru a lua atitudine, a manifesta gusturi, predilecţii, simpatii, dorinţe, interese în spiritul umanităţii.

• Teoriile umaniste ale educaţiei postmoderniste (J.P. Pourtois şi N. Desmet)Prezentul educaţiei este cel al emergenţei absolute a unei noi civilizaţii,

marcată de umanism într-un grad cu mult mai mare ca până acum. Educaţia în postmodernitate este mai mult ca oricând preocupată de problemele valorii, de concilierea pluralităţii de valori cu universalitatea acestora. Se instaurează o practică de examinare a lucrărilor și practicilor de pretutindeni și din toate timpurile pentru a extrage și a valorifica elementele considerate relevante. Nevoia de educaţie în prezent este foarte vastă, iar complexitatea este valoarea care poate face gândirea despre educaţie să se remarce ca o prezenţă culturală. Mediul în care există fiinţa umană este impregnat de valori, norme, cunoștinţe diverse, coduri, dispoziţii de acţiune care generează acţiuni de un anumit tip. Finalitatea centrală a educaţiei actuale este cea a comunicării cu marile opere ale culturii umane –a înţelege și a interpreta emoţii, expresii culturale, favorizând înţelegerea creaţiei umane și a viitorului umanităţii. Finalitatea culturii și a educaţiei are trei componente: (a) relaţia dintre fiinţa umană și cultură, (b) comunicarea fiecărui individ cu propria interioritate, (c) comunicarea interpersonală. Cultura este factorul fundamental al judecăţii umane, cea mai înaltă valoare a educaţiei din perspectiva discursului pedagogic umanist. Cultura condiţionează originalitatea personalităţii umane. În cultura postmodernă este importantă deci comunicarea cu elementele culturii, cu sine, cu viitorul, cu alţii, subiectivitatea fiind o condiţie pentru realizarea acestor deziderate.

Pedagogia postmodernă încearcă să demonstreze, prin varianta sa umanistă, că trebuie realizată o educaţie consonantă cu abordarea existenţială a personalităţii, mergând pe ideea că accentuarea subiectivităţii permite fiecăruia să-și ia în sarcină personalitatea în totalitatea și unicitatea ei, să se accepte ca sine.


1. Asigurarea accesului subiectului la valori prin procesualitatea acesteia pe parcursul întregii cariere școlare;

10

2. Elaborarea și argumentarea, printr-un aparat conceptual, a metodei interpretative în domeniul educaţiei umanitare;

3. Activitatea de mediere culturală implică securizarea personalităţii umane, de echilibrare a cesteia în vastul proces de evoluţie culturală și civilizaţie (a ști să fii);

4. A ajuta subiectul să se dezvolte, oferindu-i posibilitatea să-și valorifice potenţialităţile, organizându-le într-o manieră dinamică, prin acţiune, ca expresie a totalităţii sale umane; formarea imaginii autentice de sine.

• Teoriile constructiviste (J. Wilson, S. Kerka, J. Delors, H. Siebert, E. Joiţa)Epistemologia constructivistă actuală afirmă că la baza cunoașterii stă

axioma fenomenologică ca relaţie între fenomenul cunoașterii care este obiectiv și modalitatea subiectivă a celui ce cunoaște; axioma teleologică, care exprimă intenţionalitatea, finalitatea actului cognitiv: capacitatea de interpretare a cunoștinţelor prin referire la finalităţi. Constructivismul explică mecanismul real al învăţării prin cunoașterea și înţelegerea individuală asupra proceselor de prelucrare a informaţiilor din mediu, utilizând structurile semnificării în mod special. În baza unui consens, ca model, elevii își acomodează interpretările, schemele mentale, experienţele cognitive proprii și-și dezvoltă dorinţa de explorare a altor situaţii și trăiri afective. După activitatea independentă iniţială, prin treapta socială: cooperare, comunicare, colaborare, dezbatere, negociere, verificare etc. are loc apoi interiorizarea, întregirea cunoaşterii și a trăirii individuale. Constructivismul social accentuează rolul instrumentelor culturale: limbajul, credinţele, normele, regulile, simbolurile, creaţiile care facilitează interacţiunea. Limbajul, ca purtător al cunoștinţelor socioculturale, este considerat ca instrument principal în construirea cunoașterii. Constructivismul aduce în prim-plan problematica cunoașterii, a modului de realizare, de producere a cunoștinţelor, nu a cunoștinţelor date, ca produse în sine. Elevii trebuie să capete experienţe de învăţare, iar nu să asimileze cunoștinţe transmise, să utilizeze idei, să le producă, să cerceteze, să-și imagineze, să se întrebe. Constructivismul apropie pedagogia școlară de abordarea umanistă, axiologică, semnificativă, deoarece învăţând în mod constructivist elevul își construiește o anume imagine asupra realităţii, problemei, situaţiei, bazată pe o înţelegere autonomă, prin filtrare subiectivă, emoţională, motivată. Se pune accentul pe echilibrarea dezvoltării spirituale – cognitive – afective –sociale – morale – profesionale, afirmarea gândirii critice independente, rezolvarea independentă a problemelor proprii, asumarea de responsabilităţi, posedarea unor puncte de referinţă intelectuale: a înţelege lumea, a avea libertatea de a gândi, a crea, a se afirma, a avea iniţiativă.


11

1. Elevii singuri să-şi construiască propriile valori, în baza extinderii înţelegerii valorilor generale și specifice;

2. Organizarea educaţiei valorice în context natural, real, autentic;3. Elaborarea mecanismelor de echilibrare a dezvoltării spirituale –

cognitive – afective – sociale – morale – profesionale.

• Tendinţele globalizării şi integrării europene (G. Berger, A. King, Z. Bauman)Globalizarea este un fapt pe care nu-l mai pune nimeni la îndoială. Ceea

ce nu de mult se afirma despre economie, acum este valabil și pentru educaţie, care nu mai are statutul unei „insuliţe”. Integrarea economică, a sferei spiritual-informaţionale a majorităţii ţărilor lumii, sporirea contactelor culturale au drept impact interinfluenţarea culturilor, formarea unor norme culturale necesare, valori generale comune, dacă nu pentru toţi, cel puţin pentru majoritatea culturilor. Acest proces este numit universalizare culturală. Globalizarea este tratată ca un proces natural de diseminare a realizărilor culturilor înalte asupra întregii lumi. Răspunderea și responsabilitatea gestionării globalizării, ca realitate și ca tendinţă de evoluţie și proces, aparţin tuturor instituţiilor și organizaţiilor supranaţionale, zonale și regionale, guvernelor, instituţiilor statale și ale celor ce le reprezintă. Unul dintre pilonii gestionării acestui proces este Uniunea Europeană. Educaţia în spiritul valorilor europene are drept paradigmă: crearea climatului favorabil cunoaşterii și asimilării valorilor europene, în deplin respect faţă de valorile altor culturi și civilizaţii, dobândirea și asumarea identităţii europene în consonanţă cu cea naţională.


1. Asigurarea formării spiritului european, de apartenenţă la cultura și civilizaţia europeană, prin revizuirea conţinuturilor învăţării, prin adaptarea curricula școlare, care ar include informaţii privind valorile culturii și ale civilizaţiei europene actuale;

2. Oferirea, în mod direct, a informaţiilor ce vizează trecutul, prezentul și viitorul Uniunii Europene, fundamentarea unui acquis al valorilor europene;

3. Formarea/ dezvoltarea/ cultivarea elevilor în raport cu exigenţele valorice europene;

4. Conștientizarea identităţii europene grefate pe identitatea naţională, etnică; formarea atitudinilor și a convingerilor de aderenţă la valorile europene;

5. Formarea comportamentelor și a valorilor democratice.

12

Referinţe bibliografice:

1. Bârlogeanu L. Paradigma educaţional-umanistă în contextul postmodernităţii. În: Păun E., Potolea D. Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative. Iași: Polirom, 2002, p. 25-46.

2. Bertrand Y., Valois P. Fondements éducatifs. Paris: Nouvelles, 1999. 3. Berger P.L., Luckmann L. Construirea socială a realităţii. București: Art, 2008.4. Reboul O. Les valeurs de l’éducation. Paris: PUF, 1992.5. Călin M.C. Filosofia educaţiei. București: Aramis, 2001.6. Pourtois J.P., Desmet H. L’éducation postmoderne. Paris: PUF, 1997.7. Macavei E. Tratat de pedagogie. Propedeutice. București: Aramis, 2007.8. Joiţa E. Instruirea constructivistă – o alternativă. Fundamente. Strategii.

București: Aramis, 2006.9. Huntington S. Ciocnirea civilizaţiilor și refacerea ordinii mondiale.

București: Antet, 2000.10. Mariano A. Pentru Europa. Integrarea României. Aspecte ideologice și

culturale. Iași: Polirom, 2005.11. Bauman Z. Globalizarea și efectele ei sociale. București: Antet, 2006.12. Antonesei L. O introducere în pedagogie. Dimensiunile axiologice și

transdisciplinare ale educaţiei. Iași: Polirom, 2002.

COERENŢA VALORILORNelu VICOL

Principiul promovării coerente a valorilor în educaţie. Este știut că rosturile școlii în evoluţia umanităţii sunt bine definite. Una dintre problemele încă nerezolvate rezonabil și consecvent de către școală și societate vizează problema cultivării coerente a valorilor, educaţia prin și pentru valori, ea fiind actuală mai mult ca oricând în frământatele timpuri în care trăim. Astăzi se constată necesitatea valorificării depline a educabilităţii și o mai temeinică legătură între viaţă și școală și, implicit, între școală, educator, elev și societate [5].

În viaţa școlii rolul valorii devine din ce în ce mai important, acesta derivând din idealul şcolii care semnifică pregătirea copilului pentru viaţă, din datoria de a-l învăţa şi a-l educa pe copil astfel încât să ştie nu numai să trăiască, dar şi cum să trăiască. Acest postulat pedagogic (formarea şi dezvoltarea competenţelor vitalistă şi bioetică) își are sorgintea în adevărul că fiecare fiinţă umană are aceeaşi valoare ca şi obiectul străduinţelor sale, acest obiect fiind, în primul rând, trăirea vieţii; să luăm aminte că fiecare vârstă își are felul ei de a fi și este trăită într-un anume mod. Şcoala este instituţia în care se identifică desfăşurarea

13

normală a potenţelor culturale, valorice şi educative ce le poate pretinde elevului, iar atare nobilă dăruire de valori, atare atitudine pentru valori, care-l interesează și îl formează pe copil pentru anumite realităţi sociale, semnifică, în viziunea noastră, preludiul maternităţii şi cel al paternităţii.

Produsul inestimabil al educaţiei, al şcolii îl reprezintă intelectualul, deci personalitatea elevului (S. Cristea) [5], căruia trebuie să i se formeze integritatea sa axiologică. Responsabil de această formare o poartă profesorul care examinează întregul set de valori, identificând valorile de care dispune elevul, şcoala sau comunitatea, care se extind și asupra unor elemente mai practice din viaţă [16]. Or, personalitatea elevului se formează în baza setului axiologic, în baza valorilor umanităţii, oferindu-i mediul adecvat de stimulare a valorilor prin combinarea cunoştinţelor cu practica; atare adecvare semnifică șansa de a genera şi a administra atât propriul set de valori, cât şi al şcolii şi al comunităţii.

În contextul acesta există necesitatea unui proces integral de conştientizare din partea profesorului – școlii – comunităţii, deoarece este important ca fiecare elev să conştientizeze ce este valoros şi adecvat şi ce nu este valoros şi adecvat în procesul de educaţie şi de socializare. De aceea este cât se poate de importantă, în primul rând, formarea profesională iniţială ad valorem a profesorilor, aceștia fiind, în prim-planul demersului respectiv, tinerii profesori, care sunt cei mai receptivi şi cei mai apţi de a schimba populaţia şi conştiinţa acesteia. Avansăm atare idee deoarece, pentru a produce anumite schimbări reale, trebuie să mergi/ să vezi mai departe de politicile, mesajele, demersurile și ideile de educaţie. Aici intervine întrebarea: stau oare toate acestea la baza schimbărilor în educaţie? Este posibil să fie așa, însă nici un plan sau proiect de anvergură nu funcţionează fără acţiuni concrete, unificate și în derulare și de aceea formarea profesorului este posibilă doar în baza aceloraşi valori, configuraţii de valori sau contexte axiologice pe care le avansează umanitatea, societatea, comunitatea, individul şi mediul (educaţional). Valoarea constituie un atribut, o achiziţie spirituală, materială etc. de relaţii funcţionale ce se stabilesc între subiect (fiinţa umană) și obiect (lucrul). Valorile reprezintă bunuri materiale și spirituale, producând satisfacţie estetică și asigurând eficienţa culturii şi educaţiei fiinţei umane.

Valorile culturale, sociale, educaţionale, economice, izvorâte din istorie, ajută fiinţa umană să descopere, prin toate avatarurile, sensul destinului său.

Într-o astfel de abordare, a cunoaşte nu mai semnifică a copia realul, ci a acţiona asupra realului, a-l transforma; a cunoaște nu mai constituie un scop în sine, ci scopul constă în acţiunile pe care le permite cunoaşterea.

Fiinţa umană acţionează asupra realului și își desfășoară cuprinderea realului datorită perspectivei că:

1. valenţele sunt „arborate” de mediu ca posibilitate, ca însușire, ca valoare, ca semnificaţie de dezvoltare, dat fiind că orice mediu (natural, social,

14

individual etc.) este conștientizat atât de către fiecare individ, cât și de întreaga comunitate. Cuvântul „valenţă” mai are sensul și de capacitate de combinare, dar și de diversificare valorică ori semnificativă. Valenţa, de la „valent”, mai înseamnă și ceea ce valorează un lucru, un eveniment, un mediu, o persoană, o idee;

2. valorificarea, în conștiinţa umană, dezvăluie sensul de a pune în valoare ceva, a scoate în relief valoarea unui lucru înscris, a unui obiect etc., a selecta din valorile antrenate ale culturii pe acelea ce răspund noilor cerinţe ale epocii;

3. valoarea este privită ca însușirea unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuinţelor sociale și idealurilor generate de acestea, ca suma calităţilor ce dau preţ unui obiect, unei fiinţe, unui fenomen, ca însemnătate, ca merit, dar și ca eficacitate și putere;

4. mediul este acceptat atât cu sens de aspect natural, cultural, social, populaţional, ambiental, educaţional, cât și cu sens de complex al factorilor ce afectează viaţa și dezvoltarea organismelor umane și non-umane [15].

Lumea nu este fixată sub forma unui obiect aprioric, pe care subiectul să și-l apropie prin raţionamente explicative. Atât obiectul, cât și subiectul se află într-o relaţie de construcţie reciprocă. Din punctul de vedere al subiectului, obiectul nu există ca un fundament definitiv, pe care să-și înalţe un edificiu teoretic durabil. Obiectul este o lume în continuă mișcare, în funcţie de reprezentările și evoluţia subiectului. La rândul său, pe măsură ce își ameliorează cunoașterea, prin reglarea imaginilor sale mentale și apropierea de starea reală a obiectului, subiectul cunoscător devine tot mai competent, mai conștient și mai capabil să raţionalizeze obiectul analizat.

În sistemul de învăţământ, formarea intelectualului trebuie integrată formării profesionale iniţiale şi continue, fundamentată pe dimensiunea axiologiei educaţiei, care semnifică un context valoric, iar cercetările psihologice ale valorilor [1] – concepţiile personalistă, materialistă şi cea a simţirii intenţionate – relevă relaţiile între subiect şi obiect ca fiind simţire şi raţiune deoarece fiinţa umană stabileşte valorile conforme scopului spre care aspiră, circumstanţelor exterioare, dispoziţiilor sale sufleteşti.

Este necesar ca formarea intelectualului și formarea profesională axiologică iniţială și continuă să se desfășoare coerent prin „proba timpului” – valorile eterne/perene (adevărul, dragostea, toleranţa, mila, compătimirea, puritatea, desăvârșirea...), prin „proba socială” – valorile comunităţii naţionale sau general-umane (patriotismul, devotamentul, prietenia, munca, libertatea, bunul simţ, bunăvoinţa, omenia...) și prin „proba contemporaneităţii” – valorile epocii (egalitatea, fraternitatea, pacea, democraţia, interculturalitatea...).

Ilustrul savant și pedagog Virgil Mândâcanu menţionează că dacă nu vom stabili asupra căror valori e necesar să-și concentreze eforturile un sistem educativ

15

performant, nu vom izbuti să creăm un ideal educativ modern. Idealurile tuturor societăţilor, comunităţilor şi tuturor timpurilor au fost adecvate valorilor acceptate de cetăţeni, de comunitate, de naţiune [10]. De aceea, idealul educaţiei îl reprezintă tipul de personalitate pe care doreşte să-l formeze, să-l aibă comunitatea respectivă ca viitor cetăţean dotat şi înzestrat cu un anumit set şi statut axiologic.

Discutând teoretic și acţionând practic, idealul educativ se edifică prin scopuri educative, ele fiind obiective și finalităţi educaţionale. În contextul acesta este necesar a fi determinată și acceptată riguros o anumită configuraţie de valori, ce ar semnifica o „reunire de valori în ideal educativ” [10], ea desemnând perspectiva axiologică, filosofică, pedagogică, psihologică, teologică, culturală, estetică, sociologică, etnologică și comunicativă a formării intelectualului și formării profesionale iniţiale și continue.

Această idee a noastră se sprijină pe convingerea că profesorul trebuie să poată și să știe a desluși el însuși idealul către care tinde omul, adevăratul ideal aflat în spatele aparenţelor, și de aceea profesorul are nevoie de o filosofie corespunzătoare a valorilor timpului și ale societăţii, o filosofie ce nu poate fi decretată, ci care apare ca o evidenţă și necesitate... atât dascălului, cât și discipolului [11]. De aceea axiologicul obligă profesorul să cunoască sistematic elevul, angajându-i voinţa lui în unitate cu raţiunea și cu sentimentul și cultivându-i astfel dorinţa lui de a veni sufletește în înfăptuirea oricărei iniţiative de perfecţiune morală și intelectuală. Acest demers al activităţii profesorului se identifică în contextul educaţiei autentice care respectă și favorizează libertatea umană prin încurajarea binelui, disciplinei libere, autoguvernarea grupului de elevi, crearea mediului de dezvoltare psihologică a elevului, pe stimularea gândirii active a lui în problemele și deciziile morale [7]. Iată de ce este veridică dezvoltarea stadială a personalităţii morale a elevului care presupune formarea capacităţii sale de a evalua după criterii valorice și seturi de valori, acesta fiind efortul cel mai dificil de realizat [13] în educaţie, dar și cel mai important într-o societate democratică.

Spiritualitatea europeană a dezvoltat istoric raţionalismul critic și constructiv, a întemeiat raţional credinţa pe aspiraţia omului spre perfecţiune. Din această perspectivă s-a dezvoltat și spiritualitatea naţională în cadrul căreia se recunoaște ca valoare în societatea noastră dorinţa de libertate, înţeleasă ca afirmare a nevoilor și a credinţelor proprii, ca sacrificiu în situaţii limită pentru această libertate. În acest context se identifică și educaţia patriotică și dezvoltarea sentimentului de patriotism [17].

În cercetările sociologice, psihologice, filosofice spiritul axiologic omenesc își îndreaptă atenţia asupra a tot ceea ce este în contact cu sine. Conștiinţa omenească în genere tinde către două scopuri și anume:

– a explica lumea, universul din care facem parte; – a înţelege rostul existenţei noastre și valoarea ei.

16

Așadar, omul are nevoie de un sens al existenţei sale și valoarea este aceea care poartă în conţinutul ei realitatea actuală a exigenţelor privind realizarea sensului vieţii; normele valorice au rolul de a proteja o judecată de valoare acolo unde ea este posibilă. Numai activitatea spirituală conferă valorii o maximă consistenţă, dat fiind că spiritul se filtrează printr-un dublu efort:

– valorizează realul prin efort intelectual;– realizează valoarea prin efort moral, volitiv și de depășire a limitelor

realului.Limitele realului se găsesc mereu angajate în valorile spirituale, iar

depășirea lor prin efortul creaţiei de valori depinde de fiecare dintre noi. De aceea sentimentul valorii aparţine numai în conformitatea dintre activitate și pasivitate și acest sentiment al valorii declanșează judecata de valoare și dorinţa de participare prin efort și creaţie [9].

Întrebându-ne asupra sensului vieţii, ajungem tot la formularea unor valori absolute, pe care dorim să le determinăm, să le cunoaștem cât mai aproape. Deci, pe lângă problema cunoașterii valorii se adaugă și cea a realizării valorii. Vedem că valoarea se impune spiritului nostru atât în cercetarea teoretică dar și în viaţa practică.

Coerenţa valorilor este în raport cu efortul necesar pentru a le deosebi și a le pune în operă/ în activitate. Coerenţa de promovare a valorilor (particularităţi constructive) se interpretează astfel:

– valoarea ca motiv (dorit) de depășire a limitelor;– valoarea drept orientare în judecata de valori;– valoarea ca generare de valori;– valoarea ca ideal – efortul libertăţii spirituale.Astfel, imanenţa finalităţii educaţiei prin și pentru valori o reprezintă procesul

de stimulare a creaţiei de valori, a judecăţilor de valoare întemeiate pe sentimentul participării, pe aspiraţiile spre ideal. Aici se evidenţiază rolul determinant al efortului conștiinţei umane în momentul creaţiei de valori [2]. De aceea dinamica dezvoltării personalităţii de la stadiul eteronomiei morale la stadiul autonomiei morale presupune formarea capacităţii de a evalua după criterii valorice [13].

Asimilarea valorilor de către elevi și coerenţa de promovare a valorilor în educaţie se fundamentează pe dimensiunea pedagogică a acestora ce se identifică pe o dinamică a elementelor de moralitate și de cultură, acestea semnificând tendinţa de trecere a elevilor de la starea de realism moral (când elevul respectă normele din varii motivaţii) la starea de relativism moral (când elevul raportează critic normele la situaţie). Această tendinţă se identifică și se observă la vârsta adolescentă. La preadolescenţi apar și elementele de decizie morală ce evoluează de la autonomia neîntemeiată valoric/axiologic (fac ceea ce vreau!) la autonomia întemeiată valoric/axiologic (atitudine critică, judecăţi morale, tendinţe de

17

activism). Atare perspectivă a axiologicului face posibilă atât evidenţierea rolului determinant al efortului conștiinţei umane în momentul creaţiei de valori, cât și evidenţierea importanţei altor factori în momentele de difuziune și de disoluţie a valorilor. Toate acestea sunt vizualizate ca realizare în cadrul pedagogic.

Dimensiunea pedagogică a valorilor. Axiologicul marchează astfel domeniile principale cognitive ale educaţiei prin și pentru valori, acestea fiind:

– raporturile subiect-obiect (S-O): elevul – lumea;– tipurile principale de activitate umană (ca expresie a raporturilor subiect-

obiect);– limbajele, a căror menire este de a marca raporturile S-O și activităţile

subiectului, de a produce comunicarea între S-O.Problema valorilor este indispensabil legată de fiinţa umană. Specifică

umanului este și educaţia, care se realizează în baza anumitor structuri axiologice al căror nivel de implicare poate fi diferit de la strategii la finalităţi, iar raporturile de determinare teleologică, existente între sistemul social și sistemul educaţional, servesc drept sursă de viabilitate a valorilor pedagogice.

Formarea şi dezvoltarea omului constă, de fapt, în sensibilizarea lui la valori, în formarea personalităţii umane prin valori şi pentru valori. Asimilarea valorilor în procesul educaţional trebuie să se transforme într-un act creativ, sistematic și prospectiv, care asigură coerenţa dintre conştiinţa şi conduita umană.

K. Ușinski definește educaţia în tridimensionalitatea psiho-antropo-culturală, asigurând procesul prin acumulări şi stratificări valorice [14, p. 38]. Referindu-se la valorile educaţionale şi pedagogia valorii, J. Dewey susţine că valorile cele mai des cultivate sunt cultura, disciplina, informaţia (sau cunoaşterea), precum şi utilitatea.” [8, p. 44], ele fiind numite de autor „faze ale procesului educaţional” în care nevoile specifice ale situaţiilor diverse le scot în evidenţă mereu. Cea mai importantă valoare educaţională, după J. Dewey, este cultura, ca model nemijlocit al vieţii, ca instrument de creştere a experienţei, de reorganizare şi acumulare a acesteia prin intermediul educaţiei; „cultura este scop fundamental al educaţiei, ţintă, dar și mijloc de prelungire și emancipare a vieţii” [Idem, p. 45], dat fiind că ultima finalitate a educaţiei este viaţa însăși.

C. Cucoș evidenţiază o strânsă corelare între educaţie și cultură. Cultura reprezintă valoarea primordială a modelului de viaţă în educaţia permanentă. Ea este mijlocul de prelungire și de emancipare a vieţii. Mai întâi, cultura este înţeleasă ca totalitate a valorilor realizate de spiritul uman, vehiculate în știinţă, artă, morală, religie, drept. Este o creaţie a omului ce se obiectivează în cărţi, tablouri, monumente. Prin intermediul lor omul se educă [6, p. 35-43]. În procesul de cunoaștere, de valorificare, de cultivare și de creare a valorilor, trebuie avut în vedere valenţa socială a culturii. Prin cultura propriu-zisă trebuie să înţelegem realizarea tuturor valorilor; cultura este o obiectivizare a spiritului omenesc în activitate, în opere [Idem, p. 177].

18

Conform lui S. Cristea, axiologia educaţiei reprezintă o disciplină integrată în domeniul știinţelor educaţiei, cu un obiect specific de cercetare – valorile pedagogice fundamentale (binele moral, adevărul știinţei, eficienţa știinţei aplicate, frumosul, sănătatea), stabile din punct de vedere psihosocial, care stau la baza activităţii de formare/dezvoltare permanentă a personalităţii umane [8]. Astfel, în viziunea lui S. Cristea, valorile din perspectivă pedagogică sunt:

– multiaspectuale;– angajate la diferite niveluri ale procesului educaţional;– motivate prin raportul a trei sisteme complexe, implicate ca scop și ca

instrument [Idem, p. 375]După cum menţionează M. Călin, axiologia, cu toate că a apărut în secolul

XIX, s-a maturizat în secolul XX și există în diferite școli de axiologie. În pedagogia românească axiologia educaţiei a debutat cu problema devenirii culturale a omului, fiind conceptualizată ca pedagogie a culturii [3, p. 106]. În baza clasificării lui T. Vianu, M. Călin dă o clasificare pedagogică a valorilor, care sunt următoarele:

a) valori vitale, necesare securizării vieţii și mediului, cum sunt sănătatea, tonusul și forţa fizică, frumuseţea și armonia organismului, starea de echilibru a mediului, bunurile materiale și prosperitatea economică;

b) valori morale, politice, juridice şi istorice, indispensabile existenţei unui stat și naţiuni, cum sunt: democraţia, suveranitatea, binele, dreptatea, curajul, înţelepciunea, independenţa, legalitatea, iubirea de neam;

c) valori teoretice, necesare cunoașterii și creaţiei umane, cum sunt: adevărul, evidenţa, obiectivitatea, imaginaţia știinţifică, creativitatea;

d) valori estetice şi religioase, care privesc contemplarea lumii și creaţiei umane [3, p. 109].

Scopul pe care și-l asumă axiologia educaţiei vizează realizarea activităţii de formare/ dezvoltare a personalităţii umane pentru și prin valori. Vl. Pâslaru susţine că educaţia constituie factorul definitoriu care îşi asumă responsabilitatea schimbării în pozitiv și a desăvârşirii fiinţei umane [12, p. 54]; în acest contest se întrevede conceptul-cheie al raportului valori – educaţie. Astfel, educaţia se axează pe principiul fundamental de clasificare a valorilor în raport cu educaţia, definit ca penetrabilitate universală a valorilor în sistemul educaţional și conform căruia valorile fundamentale ale omenirii se găsesc, în forme decompozate, în orice acţiune educaţională, după formula:

• valorile fundamentale: Adevărul, Binele, Frumosul, Dreptatea, Libertatea.• valorile dominante ale disciplinei școlare:

– valorile fundamentării conceptuale ale disciplinei școlare (epistemologia);– valorile sistemelor de obiective (teleologia);– valorile conţinuturilor educaţionale;– valorile tehnologiilor educaţionale;– valorile evaluării succesului școlar.

19

• valorile contextuale: valorile care se produc/ apar în timpul activităţii educaţionale, sursa lor fiind una dintre componentele curriculumului școlar – epistemologia, teleologia, conţinuturile, tehnologia predării – învăţării – evaluării (de exemplu, imaginea unui peisaj creat în opera literară, a unei lupte descrise în manualul de istorie, operaţiile de gândire, percepţie, comunicarea etc.); fiecare disciplină școlară dispune de resurse proprii, specifice, de educaţie axiologică și de resurse comune tuturor disciplinelor școlare.

• valorile personale (achiziţionate de elev): competenţe (cunoştinţe, capacităţi, atitudini – emoţii și sentimente, opinii, convingeri, idealuri, acte volitive, aprecieri și autoaprecieri).

În viziune pedagogică, axiologicul se identifică în varietatea de idei, concepte și principii care oferă posibilitatea de realizare a principiului de coerenţă a valorilor în școala contemporană exprimat prin:

– identificarea valorii cu cultura, cu viaţa, cu educaţia, cu personalitatea celui educat (dar și a educandului);

– înţelegerea valorii ca activitate de construire a fiinţei umane;– explorarea pedagogică a valorilor în funcţie de generalitatea/

universalitatea/ etnicitatea/ individualitatea acestora;– explorarea pedagogică a valorilor în funcţie de structura demersului

educativ modern, identificată de structura curriculumului școlar etc. – model care a fost luat în vedere în explorarea conceptului de educaţie patriotică la elevii de gimnaziu.

Coerenţa valorilor în perspectivă pedagogică descoperă o individualitate umană capabilă de cunoaștere și acţiune, preocupată de perfecţiune – indicator al măsurii în care omul se construiește pe sine, în funcţie de experienţele sale de viaţă, de codurile culturale și de sistemele de cunoștinţe achiziţionate.

Conform acestei coerenţe, atât mediul cultural-spiritual și mediul educaţional, cât și mediul social global, care cuprinde un ansamblu de condiţii istorico-culturale, axiologice, instituţionale de organizare socială, și mediul psihosocial, ce include relaţiile interpersonale, statusurile psihosociale ale indivizilor, modelele lor comportamentale, complexul de norme și de valori urmate ce interacţionează cu educaţia, ale cărei scop și conţinut se modifică în funcţie de cerinţele sociumului, reprezintă un factor important de formare/ dezvoltare a personalităţii umane.

Coerenţa valorilor este în raport cu efortul de securitate a fiinţei umane, care ea însăși poartă responsabilitate pentru a-și asuma libertatea acestui efort și momentul oricărei valori îl reprezintă sacrificiul pe care îl presupune. Argumentul rezidă în însăși esenţa oricărei valori:

• caracterul ei spiritual;• opoziţia cu realul;• exigenţa realizării ei;

20

• mișcarea interioară de la intenţie la efort;• atașamentul de valori ca o creaţie de sine și o unire cu semenii;• intensitatea voinţei de depășire a limitelor existente;• coincidenţa voinţei cu idealul.În consens, cofniția și emoția în asimilarea valorilor favorizează plasarea

educației pe firmamentul axiologic național și european.


1. Andrei P. Filozofia valorilor. București, 1995.2. Cazacu T., Bâlici V. Valoarea – stimulent al acţiunii. În: Educaţia pentru

dezvoltare durabilă: inovaţie, competitivitate, eficienţă (coord. șt.: L. Pogolșa, N. Bucun). Chișinău: Print-Caro, 2013, p. 690-694.

3. Călin M. Teoria educaţiei. București: Editura Aramis, 2001.4. Chircev A., Bazele psihologice ale formării conştiinţei morale a elevilor.

În: Psihologie pedagogică, sub red. A. Chircev, V. Pavelcu, Al. Roșca, B. Zorgo. București: EDP, 1967.

5. Cristea S. Dicţionar de pedagogie. Chișinău: Grupul Editorial Litera Internaţional, 2000.

6. Cucoș C. Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale. Iași: Editura Polirom, 2000.

7. Dewey J. Democraţie şi educaţie. București: EDP, 1972.8. Dewey J. Fundamente pentru o ştiinţă a educaţiei. București: EDP, RA, 1992.9. Domenach J.M. Anchetă despre ideile contemporane. București: Humanitas,

1991.10. Mândâcanu V. Etica pedagogică. Chișinău: Liceum, 2001. 11. Narly C. Educaţie şi ideal. București: Casa Şcoalelor, 1927. 12. Pâslaru Vl. Principiul pozitiv al educaţiei: studii şi eseuri pedagogice.

Chișinău: Editura Civitas, 2003.13. Piaget J. Judecata morală la copil. București: EDP, 1977.14. Ușinski K.D. Omul ca obiect al educaţiei. O experienţă de antropologie

pedagogică. București, 1974.15. Vicol N. (coord.) et al. Valorificarea în curriculum a valenţelor mediului

rural. Ghid metodologic pentru profesorii de liceu. Chișinău: Ştiinţa, 2007.16. Vicol N. Formarea profesională per valorem. În: Modernizarea standardelor

și curricula educaţionale – deschidere spre o personalitate integrală (coord. șt.: L. Pogolșa, N. Bucun). Chișinău: IŞE (Print-Caro SRL), 2009, Partea II, p. 164-170.

17. Vicol N., Vornices S. Educaţia patriotică: un concept desuet? Patriotismul: un sentiment perimat? În: Educaţia pentru dezvoltare durabilă: inovaţie, competitivitate, eficienţă (coord. șt.: L. Pogolșa, N. Bucun). Chișinău: IŞE (Tipogr. „Print-Caro”), 2013, p. 58-62.

21

COORDONATELE TEORETICO-DIDACTICE DE FORMARE/ DEZVOLTARE A VALORILOR

EDUCAŢIEI UMANISTE

EDUCAŢIA BILINGVĂ

EDUCAŢIA BILINGVĂ. REPERE DIDACTICE DE ÎNSUŞIRE A UNEI DISCIPLINE ÎN LIMBA ROMÂNĂ DIN PERSPECTIVĂ AXIOLOGICĂ

Tamara CAZACU

Cine nu s-a avântat de mic să facă ce nu poate, nu va face mai târziu nici ce poate.

C. PetrescuElevul nu este o „mărime constantă”,

ci o individualitate irepetabilă. V. Karakovski

Reforma, în orice domeniu, inclusiv în cel educaţional, trebuie realizată fundamental ca și temelia unei construcţii, case, deoarece de durabilitatea temeliei depinde și cea a casei în general. Un constructor bun nu economisește la temelie.

Una din grijile vitale ale ţăranului o constituie sămânţa, sămânţa pentru viitoarea roadă. ţăranul, ca și constructorul, nu face economii pe socoteala viitoarei roade, de aceea câte lipsuri n-ar avea, el nu va folosi în alimentaţie sămânţa menită pentru semănat.

Sămânţa sunt copiii în care este codificată nu doar soarta ţării, dar și a tuturor locuitorilor planetei Pământ [7].

Când e vorba de dezvoltarea ţării, unii zic că este necesar, în primul rând economia, apoi școala, cultura. Dar cu cine să dezvoltăm economia dacă nu vom avea specialiști?!

În condiţiile actuale, istoria școlii mondiale consideră că unica ieșire din situaţia dificilă este aplecarea spre valorile fundamentale care s-au cristalizat de-a lungul istoriei civilizaţiei. Cuvântul decisiv trebuie să-l aibă oamenii de știinţă, metodologii.

În cercetarea noastră, formarea/ dezvoltarea competenţelor disciplinare, însușirea limbii române din perspectivă axiologică, ne-am axat pe valorile

22

fundamentale, naţionale, de familie, individuale etc., dar și pe cele europene, democratice, cercetând și sistematizând metodologii eficiente, atractive, interactive, dezvoltând în mod insistent și competenţa elevilor de a învăţa să înveţe.

Cadrele didactice au nevoie, în activitatea educaţională, de sugestii privind selectarea valorilor, de recomandări metodologice, în mod special când este vorba despre însușirea de către elevii alolingvi a unor discipline în limba română, limba română ca valoare statală, dar și europeană. Eforturile sunt îndreptate în a le oferi materiale accesibile atât din punct de vedere știinţific, cât și metodologic, dar și al limbajului.

Bilingvismul ca obiectiv educaţional determină o persoană ca fiind bilingvă în situaţiile în care aceasta:

• este capabilă să comunice cu purtătorii limbii la același nivel sau la unul apropiat,

• și-a însușit competenţele comunicativă, cognitivă și afectivă ale comunităţii lingvistice,

• se identifică cu grupul lingvistic respectiv, având și o gândire pozitivă (François Grosjean, Joshua Fishman, Tove Skutnabb-Kangas, Bernard Spolsky, Colin Baker).

Educaţia bilingvă sau multilingvă presupune că:• o parte a curriculumului se predă într-o altă limbă decât limba maternă, • o disciplină de învăţământ se predă într-o altă limbă decât limba maternă

ș.a.Sunt cunoscute diferite metode de însușire eficientă a limbilor, una dintre

care este și STUDIEREA INTEGRATĂ A UNEI DISCIPLINE ÎN ALTĂ LIMBĂ DECÂT MATERNA (Content and Languaje Integra ted Learning – CLIL sau IILSCD, adică învăţarea integrată a limbilor străine/ nonmaterne şi a conţinutului unor discipline). (sau limba de instruire). Abordarea, bazată pe conţinuturi, prevede două aspecte esenţiale:

a. conţinutul disciplinei (de exemplu, educaţia civică, educaţia tehnologică, istoria ș.a.) se integrează la lecţiile de limbă (în cazul nostru particular, la lecţiile de limba română), iar

b. însușirea limbii (româna) la lecţiile disciplinei de studiu (geografia care se predă în limba română).

Particularităţile educaţiei bilingve în sistemul de învăţământ constă în folosirea a două limbi (L1 și L2) ca limbă de instruire, dar și ca disciplină de studiu (de exemplu, limba română și limba rusă în instituţiile de învăţământ din Republica Moldova).

Aplicarea metodei presupune însușirea: (1) vocabularului/ terminologiei, modelelor de vorbire, diferitor structuri și (2) conţinuturile disciplinei de studiu (istoria, de exemplu predată elevilor alolingvi în limba română).

23

Abordarea descrisă are două direcţii deosebit de importante: conţinuturile disciplinei se integrează la lecţia de limbă, iar însușire a limbii – la lecţia de istorie (de exemplu).

Termenul educaţie multilingvă sau IILSCD se folosește pentru a desemna orice formă de educaţie privind limbile în care obiectul de studiu este predat într-o altă limbă decât limba de instruire (într-o a doua limbă sau într-o limbă străină, în limba statului în condiţiile Republicii Moldova), fiind vorba despre o deplasare semnificativă a accentului de la predare spre învăţare.

Rezultatul de succes al conceptului menţionat se datorează și respectării unor condiţii de însușire a limbii și a disciplinelor școlare (conţinuturilor) și anume: motivaţia, integrarea limbii și a conţinuturilor unei discipline, mediul lingvistic (social) susţinut în clasă și de instrumente de învăţare expuse la vedere – pereţi grăitori (tabele, scheme de gramatică, diferite structuri, modele de vorbire etc.); tehnologii didactice eficiente, adecvate, variate, atractive, învăţare activă (limitele de timp verbale ale elevilor pe parcursul lecţiei le depășesc substanţial pe cele ale pedagogului de 80%: 20%) – cooperarea în rezolvarea sarcinilor, în planificarea unor activităţi, în aprecierea rezultatelor, progresul etc.). La etapa iniţială a educaţiei bilingve elevii pot utiliza și limba maternă sau cea de instruire, profesorul însă folosește doar limba-ţintă (L2).

Rezultatele elevilor privind dinamica însușirii limbii depind de:• Cine învaţă (profesorul, elevul). Esenţială este personalitatea

profesorului (competenţe profesionale; relaţii cu părinţii, elevii; stil de lucru; calitatea dicţiei etc., etc.) și cea a elevului (capacităţile intelectuale particulare, motivaţia, ritmul individual de muncă etc.)

• Ce limbă se învaţă (statutul, din ce grup de limbi face parte, dacă sunt înrudite, cât de mult se aseamănă cu L1/ materna etc.).

• Cât de mult se învaţă (cât de intensiv este cursul: de câte ori pe săptămână sau câte ore pe zi).

• În ce condiţii se învaţă (metodele aplicate; folosirea materialelor auxiliare; confortul psihologic, designul sălii de curs sau a încăperii în general; varietatea sălii de curs, adică desfășurarea activităţilor de învăţare în parc, bibliotecă, la magazin, la medic etc.; aplicarea principiului un profesor – o limbă: trei zile pe săptămână se comunică în L1, iar în celelalte zile – în L2 și alte condiţii (Bernard Spolsky) [3].

Temerile părinţilor, a unor manageri ai instituţiilor de învăţământ cu referire la eventualele consecinţe negative cu referire la învăţarea unor discipline școlare în limba română sunt neîntemeiate. Drept argument o constituie opinia psihologului A.A. Leontiev care subliniază că de rând cu avantajul de extindere a posibilităţilor persoanei de a se realiza în aspect profesional, social, cunoașterea unei limbi străine contribuie și la:

24

• formarea unei poziţii personale active,• dezvoltarea creativităţii, a abilităţilor/ competenţelor de a lua în mod

independent anumite decizii ce ţin de problemele vieţii, activităţii, relaţiilor etc. [1].

Subliniind anterior personalitatea profesorului ca factor primordial în însușirea de către elevi a unei limbi, ţinem să menţionăm în mod deosebit (în special la etapa incipientă de studiu) rolul adaptării limbajului profesorului la particularităţile de vârstă şi nivelul lingvistic al elevilor. Particularităţile pot fi stabilite orientativ prin:

• Evaluarea iniţială a elevilor (orală, în scris), în temeiul Curriculumului de limba și literatura română (instituţiile cu predare în limba rusă) pentru clasa respectivă. Curriculumul pentru etapa primară conţine, la Anexe, minimul lexical, pe clase și modele de vorbire; la Conţinuturi – materia lingvistică prevăzută pentru însușire.

• Conţinutul manualului care conţine componenta vocabular român-rus; rus-român.

• Materialele didactice: manuale, ghiduri, tabele de gramatică, caiete, dicţionare, repere didactice etc., etc.

Cerinţe faţă de limbajul profesorului:• Folosirea de către profesor a enunţurilor scurte, clare, care conţin unităţi

lexicale, structuri lexico-gramaticale, modele de vorbire cunoscute/ însușite.

• Utilizarea limbajului nonverbal (mimică, gesturi…)• Utilizarea imaginilor, schemelor, desenelor, tabelelor care facilitează

înţelegerea. • Să nu uităm: … mai bine să vezi o dată.• Evidenţa stilurilor de învăţare ale elevilor în alegerea metodelor.• Pronunţie clară, în tempo normal.• Repetarea instrucţiunilor în formula iniţială.• Fără grabă! Non multa, sed multum (Nu multe, ci mult) etc.• RĂBDARE, RĂBDARE, RĂBDARE.Materia ce urmează a fi însușită se propune în formula unor compartimente

tematice (texte, informaţii, situaţii) în perspectiva unei canavale axiologice care vizează subiecte de moralitate (respectarea principiului fundamental: Poartă-te cu oamenii după cum vrei ca ei să se poarte cu tine sau versiunea populară invers: Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.), promovând Bunătatea – Binele, cumsecădenia, hărnicia, modestia, caritatea etc. Grăitoare, în acest context, este afirmaţia lui S. Lem: Ne salvăm toţi împreună sau aproape nimeni nu se salvează [apud Karakovski 6].

Activitatea de formare a valorilor începe, credem, cu întrebarea: Ce valori să alegem? Cum să le alegem pentru a le forma, deoarece în viaţă există situaţii

25

când Răul este atractiv, Bunătatea „se întoarce” prin cruzime, Generozitatea – în risipă etc.

E atractiv, curios și, suntem siguri, productiv sistemul de valori aplicat de pedagogul V. Karakovski.

Pământul (casa comună a Umanităţii, a oamenilor și naturii); Ţara (Patria, plaiul, oferit de soartă, moștenit din strămoși), Familia (mediu natural pentru dezvoltarea copilului, se pun bazele personalităţii); Munca (temelia existenţei, caracterizează esenţa omului. În activitatea sa Suhomlinski aplica diferite metode eficiente de educaţie. Spre exemplu, fiecare elev de cl. 1 sădea un măr pentru mama (mărul mamei) pe care îl îngrijea, îl uda ..., iar primul măr îl ducea mamei); Cunoştinţele (rezultatul muncii multilaterale, creative); Cultura (inteligenţa e antipodul ignoranţei); Pacea (liniștea și buna înţelegere dintre oameni, popoare, state – condiţia nr. 1 de existenţă a Pământului și omenirii); Omul (valoarea supremă, unitatea de măsură a tuturor lucrurilor, scopul, mijlocul și rezultatul educaţiei) cu titlul de valori general-umane [6].

Pe parcursul experimentului pedagogic realizat în cadrul Sectorului Educaţie Lingvistică, Literară și Artistică s-a insuflat copiilor că a face bine e cea mai mare satisfacţie. În activitatea experimentală s-a îmbinat deci însușirea conţinuturilor la disciplinele educaţia civică, educaţia tehnologică, știinţe ș.a. cu predarea în limba română și orientarea axiologică a elevilor. Recomandăm cadrelor didactice respectarea unor aspecte esenţiale ale algoritmului de integrare a unei discipline școlare cu disciplina limba română care facilitează însușirea și aplică reperele Modelului de integrare naţional-europeană a valorilor educaţiei umaniste în învăţământul secundar general elaborat anterior, validându-l cu succes.

26

REPERE DIDACTICE/ ETAPELE ESENŢIALE DE PREDARE PRIN IMERSIUNE A UNOR DISCIPLINE ŞCOLARE ELEVILOR ALOLINGVI

1. Anunţarea obiectivelor disciplinei, limbii române.2. Însuşirea lexicului/ terminologiei, diferitelor structuri (pot căuta în mod

independent cuvinte necunoscute în dicţionare sau online, în fișele didactice). ! Primele două aspecte constituie circa 20% din timpul lecţiei ≈ 15 min.Algoritmul recomandat în scopul însuşirii eficiente a unităţilor lexicale

(aplicat în funcţie de temă, clasă etc.):• PERCEPEREA CUVÂNTULUI (pronunţarea de către profesor sau audierea

cuvintelor înregistrate)• CONŞTIENTIZAREA SENSULUI CUVÂNTULUI (semantizarea prin):

– demonstrarea obiectelor sau a imaginilor acestora;– sinonime, antonime;– context;– tălmăcirea cuvintelor în limba-ţintă (definiţiile) sau în limba maternă a

elevului;– mimică, gesturi;– analiză etimologică;– traducere în limba maternă a elevului.

• IMITAREA (pronunţarea de către elev)• UTILIZAREA (folosirea de către elev în îmbinări de cuvinte, enunţuri, texte

scurte).3. Lucrul cu textul/ sursa:– verificarea înţelegerii globale,– explorarea textului,– compararea informaţiilor/ abordărilor câtorva surse,– rezumatul informaţiei,– aplicarea metodelor/ activităţilor specifice disciplinei (hărţi, experienţe etc.)N.B.– Elevul îşi face notiţe doar în română!– La orele de română se folosesc teme, termeni de la disciplina care se studiază în

română – colaborare strânsă între profesori.– Nu este eficientă corectarea greşelilor elevilor la tot pasul, se intervine doar

dacă se denaturează sensul enunţului, în celelalte cazuri i le putem indica elevului în mod individual sau îi transmitem informaţia corespunzătoare profesorului de română. (Aplicarea pe larg a fişei de observare.)

– Doar unele explicaţii în rusă. Cu cât elevului i se va permite să răspundă mai mult în rusă, cu atât rezultatele vor fi mai modeste – cerinţe psiho-pedagogice.

Fișele didactice pentru elev și profesor elaborate în cadrului experimentului includ etapele esenţiale:

(1) însuşirea lexicului/ terminologiei (în conformitate cu algoritmul indicat),

27

(2) activităţi de însuşire a conţinuturilor disciplinei (modalităţi de prezentare a informaţiei în formule adecvate, atractive, accesibil structurate etc., însoţite de imagini, scheme, tabele),

(3) activităţi de formare/ dezvoltare a orientării axiologice a elevilor.

(1) ÎNSUŞIREA LEXICULUI/ TERMINOLOGIEI➢ TEMA: PĂDURILE – PLĂMÂNII PĂMÂNTULUI

I. OBIECTIVELE:ASTĂZI VOM AFLA DESPRE:• PĂDURI, DESPRE TIPUL/ ZONELE DE PĂDURI,• CE COPACI, PLANTE CRESC, • CE ANIMALE TRĂIESC, • CUM SĂ AJUTĂM PĂDUREA.

CUVINTE-CHEIE:plămâni – легкиеfabricat (de la fabrică) – făcut, produsnecesar – care trebuiese comportă – ведёт себяabundent – обильноsuprafaţă – площадь uscat – сушаcon – conuri (конус, шишка) o foaie – două foi

SĂ REPETĂM!o vară – două veri un plop – doi plopiblând – blânzi un stejar – doi stejarides – dese un frasin – doi frasinia curge – протекать un ac – două ace sol – soluri mlăștinos – болотистыйun mesteacăn – doi mesteceniciocănitoare – Cioc! Cioc! – дятел

II. SĂ NE AMINTIM:

28

➢ TEMA: JUNGLA – PĂDURI TROPICALE

SĂ REPETĂM!des, înaltcondiţii – условияverde – зелёныйa cădea – падатьhrană – едаinsecte – насекомоеtrunchi – стволa pierde – de aceea –

FAMILII DE CUVINTE:ploaie – ploios – plouăumed – ud – umezealăuscat – a se uscaînalt – înălţimeviaţă – a supravieţui-vieţuitoarea crește – creştereasoare – (lumină) solar(-ă)frunză – frunziş

păianjen liliac

şarpe vultur

broască-ţestoasă

musca ţeţe

CUVINTE NOI:a străbate – проходитьaproape – близко, почтиîn fiecare zi – каждый деньo specie – două specii, видuimitor – удивительный(păsări de) pradă – хищные (птицы)o pană – două pene, перьяpericol – опасность

SINONIME:copac – arbore – pom

ANTONIME:uscat – umed

COMPARĂ!junglă – джунгли veşnic – вечный, вечноliane – лианы

➢ TEMA: SAVANA – RAIUL IERBURILORÎMBINĂRI DE CUVINTE:

caldtimp …

înaltăiarbă …

asprăclimă …

grostrunchi …

frumoasăviaţă …

spinoscopac … pitic

PROPOZIŢII-MODEL:1. În sezonul umed, când plouă, pământul este mlăștinos. 2. Arborii depozitează

apa în trunchiuri.

29

Stejarul are flori mici, galbene. Din lemnul de stejar se fabrică mobilă, iahturi, parchet ş.a. Veveriţele mănâncă alune. Mistreţii mănâncă ghinde.

➢ TEMA: LIVEZILE ŞI PODGORIILE MOLDOVEI• REŢINE!

P O M I F R U C T E

UN MĂR, DOI MERIUN PĂR, DOI PERIUN PIERSIC, DOI PIERSICIUN CAIS, DOI CAIŞIUN GUTUI, DOI GUTUIUN VIŞIN, DOI VIŞINIUN CIREŞ, DOI CIREŞIUN PRUN, DOI PRUNIUN ZMEUR, DOI ZMEURIUN COACĂZ, DOI COACĂZI

UN MĂR, DOUĂ MEREO PARĂ, DOUĂ PEREO PIERSICĂ, DOUĂ PIERSICIO CAISĂ, DOUĂ CAISEO GUTUIE, DOUĂ GUTUIO VIŞINĂ, DOUĂ VIŞINEO CIREAŞĂ, DOUĂ CIREŞEO PRUNĂ, DOUĂ PRUNEO ZMEURĂ, DOUĂ ZMEUREO COACĂZĂ, DOUĂ COACĂZE

(2) MODALITĂŢI DE PREZENTARE A INFORMAŢIEI INFORMAŢII-REZUMAT:

➢ TEMA: ZONELE DE PĂDURI

VULPI, JDERI, CIOCĂNITORI, BUHA, COCOŞUL-DE-PĂDURE ? LUPI, URŞI, CĂPRIOARE,

CERBI, BURSUCI, FAZANI

MIXTE:CONIFERE FOIOASE

30

Elevii lucrează în 4 grupuri. Fiecare grup își alege o informaţie, o citește cu atenţie. Gr. 1 povestește informaţia gr. 2; gr. 2 – grupului 3 etc. (fiecare elev memorizează, când citesc, 1-2 aspecte, idei și le prezintă „pe roluri”).

➢ TEMA: PĂDURILE TROPICALE

31

➢ TEMA: PĂDUREA – O CETATE VERDE

32

➢ TEMA: SAVANA – RAIUL IERBURILOR

33

➢ TEMA: MEDII DE VIAŢĂ

(3) ACTIVITĂŢI DE FORMARE/ DEZVOLTARE A ORIENTĂRII AXIOLOGICE. MODELE.

• Comenteazăsituaţia.Poţiscrieşiînlimbarusă.

SITUAŢIE CE FACI TU? 4-5 propoziţii

Acesta este un bar. În baobab.

A. _____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________


Aceasta este o junglă. Oamenii taie mulţi copaci. Trăieşti şi tu acolo. Ce faci tu?

B. ______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

34

Un indian din America de Sud a venit într-un oraş mare. Erai şi tu cu colegul tău. El spune că nu vrea să stea lângă un indian.

C._________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________


Este luna noiembrie. Peste câteva zile va fi ger, zăpadă. Dar în livadă sunt încă multe mere. Ce faci tu?

D._________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

E luna septembrie. Ziua ta de naştere. Invitaţii ţi-au adus mulţi-mulţi struguri. Daca vor sta mai multe zile, nu vor fi buni de consumat. Ce faci tu?

E.__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

35

ACTIVITATE INDIVIDUALĂ

CUM SUNT EU?

OPINIA PERSONALĂ: COPIAŢI VARIANTELE POTRIVITE PENTRU VOI.

СПИСАТЬ ВАШ ВАРИАНТ: 1, МАКСИМУМ 2 ПО 3-ЕМ ПУНКТАМ.

A. Cred că sunt un om bun.

• Sunt gata să împart tot ce am cu prietenii;

• Nu sunt întotdeauna darnic, îmi pare rău să dau ceea ce este al meu;

• Cred că în viaţă nu este nevoie de bunătate.

B. Cred că sunt un om grijuliu.

• Manifest grijă faţă de cei bolnavi, de cei în vârstă, faţă de cei mici;

• Nu am bani ca să cumpăr hrană păsărilor, animalelor;

• Iubesc păsările, animalele, de aceea am grijă de ele, iubesc natura;

• Nu ştiu ce înseamnă să ai grijă de cineva;

• Nu-mi place să fac ordine în curte, parcuri etc.


SITUAŢIA OPINIA PERSONALĂ: COPIAŢI VARIANTELE POTRIVITE PENTRU VOI.

Dirigintele le-a spus elevilor că a făcut rost doar de 18 bilete gratuite la patinoarul Bravo. El a explicat: În clasă sunteţi 30 de elevi. Vă iubesc pe toţi şi nu pot să decid cui să dau biletele. Hotărâţi singuri, eu vă propun câteva variante pentru depășirea acestei situaţii. Alegeţi varianta care vă convine sau propuneţi altele.

• Aş propune să tragem la sorţ, să nu să se supere nimeni;

• Aş propune să rezolvăm situaţia prin votare: să ia bilet acel ce merită;

• Aş propune să oferim bilete celor care merită datorită rezultatelor bune la învăţătură şi activitate;

36

• Voi spune că nu voi merge, voi oferi biletul altora;

• Altă decizie.


• Comenteazăsituaţiaîntabel.Scrieîn limba rusă.

СИТУАЦИЯ. ПРОЧИТАЙ ТЕКСТ КTO ПОСТУПИЛ ПРАВИЛЬНО В ЭТОЙ СИТУАЦИИ?

ОБЪЯСНИ СВОЮ ТОЧКУ ЗРЕНИЯ В 5 ПРЕДЛОЖЕНИЯХ.

Bine sau răuOdată Petrică şi Nicu au găsit pe drum doi arici. Petrică şi-a luat un arici şi Nicu

şi-a luat un arici. S-au dus acasă foarte bucuroși.Peste câteva zile se întâlnesc băieţii şi încep să se laude (хвастаться) cine

dintre ei este mai grijuliu (заботливый). Petrică spune:Eu hrănesc ariciul cu lapte. I-am făcut şi un pat moale.Dar Nicu spune: Eu i-am dat ariciului două mere şi l-am dus în pădure.

Scrie aici!________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Cercetarea experimentală demonstrează că în cazul învăţării prin imersiune („погружение”) timpurie:

1. Elevii însușesc două limbi aproape la același nivel.2. Însușirea concomitentă a două limbi oferă priorităţi de dezvoltare de

ordin intelectual și lingvistic.3. Bilingvii obţin mari avantaje în planul stăpânirii limbilor în general.4. Profesorul trebuie, în primul rând, să fie convins de importanţa activităţii

realizate, căci pedagogul, care și-a pierdut încrederea în menirea, potenţialul său, încetează să mai existe ca pedagog.

5. Pedagogul care în fiecare zi vede ochii copiilor, care împarte zi de zi și bucuriile și necazurile știu cu siguranţă că educaţia este o realitate obiectivă care a fost, există și va exista atâta timp cât există copiii.

37

6. Nu are importanţă în ce limbă se însușesc cunoștinţele, acestea „trec” dintr-o limbă în alta, esenţial este să înţelegi conţinutul (Jim Cummins). Avantajul constă în faptul că elevul însușește două limbi care îi oferă largi posibilităţi vitale.

7. În experiment ne-am convins că metodele trebuie selectate riguros, analizând factorii reali (expediţii virtuale, excursii, dezbateri, colocvii etc.)

În concluzie putem afirma că abordarea studierii limbii române prin imersiune de către alolingvi ar facilita substanţial nu doar calitatea însușirii limbii, concept validat de practica predării-învăţării unor discipline într-o limbă străină, dar și de confortul absolvenţilor, al părinţilor acestora pătrunși de satisfacţia comunicării libere într-o altă limbă decât materna, cu atât mai mult că este vorba de limba statului în care trăiesc. Aspectele valorice realizate și promovate sistematic, în complex cu obiectivele educaţionale în general contribuie la orientarea axiologică a elevilor, cetăţeni activi ai Europei.


1. Leontiev A.A. Psiholingvistica aplicată. În: Psihologia bilingvismului, 1986, p. xx-xx.

2. Marsh D., Maljers A. & Hartila A.-K. Profiling European CLIL Classrooms. Languages Open Doors. 2001.

3. Spolsky B. Conditions for second languaje learning. Oxford University, 1989.

4. Van de Craen P. Content and language integrated learning, culture of education and learning theories. In: M. Bax & J.-W. Zwart (ed) Festschrift Arthur Van Essen. Amsterdam: John Benjamins, 2001, p. xx-xx.

5. Григуле Л. Внедрение многоязычного образования: опыт Латвии. В: Крымский политический диалог 2010. Mockва, 2011.

6. Караковский В.А. Стать человеком. Общечеловеческие ценности – основа целостного учебно-воспитательного процесса. Москва, 1993.

7. http:/ / www.integrationresearch.net (Kazahstan, 2011).

38

FORMAREA/ DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR ELEVILOR DIN PERSPECTIVĂ AXIOLOGICĂ

Liuba CIBOTARU

Imperativul școlii contemporane este formarea și dezvoltarea la elevi a competenţelor disciplinare care să le permită acestora integrarea rapidă în societatea naţională și europeană. Având în vedere schimbările permanente care au loc în societate, realităţile cu care se confruntă elevii zilnic în viaţa școlară și în afara ei, profesorii vor tinde să elaboreze și să realizeze proiecte care să valorifice conţinuturile curriculare în funcţie de necesităţile iminente ale elevilor. Dezintegrarea valorilor constituie cea mai evidentă și dureroasă problemă a societăţii noastre și menirea profesorului este să genereze în cadrul lecţiilor noi valori, dar și să le activeze pe cele lăsate în umbră. Limba și literatura română, fiind una dintre disciplinele-cheie ale Planului de învăţământ din școala cu instruire în limba rusă, este chemată să promoveze prin conţinuturile sale sistemul de valori care să-l ajute pe elev să-și formeze propriul sistem de valori capabil să-i construiască personalitatea și să-i completeze formarea.

Ideea predării alolingvilor unor discipline școlare în limba română oferă oportunitatea de a amplifica procesul de formare a competenţelor și de valorificare a valorilor.

Curriculumul la disciplina Limba și literatura română pentru alolingvi stabilește ca finalitate a studierii limbii și literaturii române formarea competenţei de comunicare orală și scrisă, competenţă care să-l ajute pe absolvent să se integreze eficient în societate. În curriculum și în produsele curriculare propuse competenţa școlară este definită ca ansamblu – sistem integrat de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi și atitudini dobândite de către elevi prin învăţare și mobilizate în contextul specific de realizare, adaptate vârstei elevilor și nivelului cognitiv al acestuia, în vederea rezolvării unor probleme cu care acesta se poate confrunta în viaţa reală. Curriculumul dezvoltă componenta despre cunoștinţe și capacităţi, dar nu precizează esenţa componentei atitudinale, latură extrem de importantă în realizarea completă și complexă a unei competenţe.

Dicţionarul explicativ prezintă mai multe sensuri ale cuvântului atitudine, iar printre acestea îl menţionăm și pe cel de: fel de a fi, de a se comporta; modalitate relativ constantă de raportare a individului sau a grupului faţă de anumite lucruri ale vieţii sociale și faţă de propria persoană. Termenul de competenţă include, așa dar, mai multe componente, iar realizarea acestor componente, dar și a competenţei în general presupune respectarea de către profesor a unui algoritm bine gândit, stabilit. Amintim, în această ordine de idei, și prezentarea eșalonată a componentelor competenţei de comunicare a lui C. Simard. Autorul structurează competenţa de comunicare în șase componente: componenta

39

verbală – integrează componentele limbii și conţine la rândul ei o dimensiune lingvistică, o dimensiune textuală și o dimensiune discursivă; componenta cognitivă, enciclopedică, ideologică, literară și social-afectivă. Menţionăm că această ultimă componentă include o reţea de concepţii, sentimente și valori ce influenţează comportamentul verbal al elevului.

Cunoștinţele care formează componenta verbală sunt importante în stabilirea competenţei și sunt, din punctul nostru de vedere, mai ușor de asimilat/ acumulat. În școală prevalează metodele demonstrative de predare/ asimilare a cunoștinţelor, iar formele de lucru, în cazul achiziţionării cunoștinţelor, sunt cele frontale sau de grup. Focalizarea excesivă asupra asimilării de cunoștinţe și de formare a abilităţilor de aplicare nu va face posibilă formarea pe deplin a competenţei de comunicare orală și scrisă a elevilor. Comunicarea presupune, în primul rând, prezenţa unei probleme (revine profesorului misiunea de a formula, prezenta și ghida soluţionarea problemelor – în funcţie de vârsta elevilor, de interesele și aspiraţiile lor, dar și în funcţie de subiectul lecţiei sau al unităţii), a punctelor de vedere și a intenţiei, a dorinţei elevilor de participare la discuţii și prezentare a soluţiilor. De aici și necesitatea de a integra practica limbii în spaţiul unor teme de reflecţie, teme legate de existenţa cotidiană a elevului, teme legate de dialogul lor cu ceilalţi și cu ei înșiși, teme centrate pe formarea de valori. Elevii, indiferent de motivaţia și dorinţa pe care o demonstrează în cadrul lecţiilor de predare și asimilare primară a materiei, ascultă și achiziţionează în mare parte informaţia. Profesorul de limba și literatura română trebuie să depună mai mult efort la aplicarea acestor cunoștinţe în practică. Acest efort va trebui depus și de elevul care azi nu mai consideră important să scrie sau să practice oral niște sarcini în vederea formării de abilităţi și capacităţi. Devine, în această ordine de idei, tot mai dificilă și realizarea celei de-a treia componentă a competenţei, cea afectivă, iar nereușita realizării pe deplin a ultimelor două componente face imposibilă realizarea competenţei în general.

Motivarea elevilor pentru o comunicare orală și scrisă de calitate poate fi stimulată prin crearea unor situaţii de scriere reflexivă, care includ nu doar scrisoarea familială, scrisoarea de felicitare sau relatarea unor întâmplări personale despre care elevul, la o vârstă timpurie, nu vrea și nu are despre ce relata; dar și a textelor care, doar la prima vedere, poartă un caracter personal, dar presupun mai multă imaginaţie, pentru că elevul va trebui să scrie și să comunice oral despre personaje inventate, iar acest lucru necesită nu doar eșalonarea unor date cronologice, ci și inventarea acestora. E clar că elevii vor apela și la alte surse informaţionale decât manualul școlar, dar, pe noi, profesorii, ne va interesa nu atât sursa, cât rezultatul. Astfel elevul va fi rugat să relateze întâmplări din viaţa unui semen, care, voluntar sau involuntar, va avea similitudini cu viaţa lui personală, sau să redacteze un curriculum vitae sau o fișă autobiografică.

40

Un exerciţiu de cultivare a comunicării orale și scrise a elevului poate să înceapă cu obișnuitul îmi amintesc, dar neobișnuită poate să devină tratarea exerciţiului prin sarcinile suplimentare pe care le precizează profesorul, cum ar fi, de exemplu: amintirea trebuie să fie legată de o persoană anume: mama, fratele, bunica; să se desfășoare într-un an anume, anul de naștere sau în viitor; ambianţa în care se produce evenimentul să fie și ea una specială: în câmpul cu flori, în pădure, în ograda casei etc. În situaţia în care, prin acest exerciţiu, se urmărește și structurarea unei naraţiuni coerente, activitatea de redactare poate fi eșalonată de niște pași, etape:

– Elevilor li se propune să-și amintească/ să improvizeze un moment interesant al vieţii lor; timpul de gândire și modul de prezentare va fi precizat.

– Elevii relatează evenimentele colegilor de clasă, aceștia sunt rugaţi să dea feed-back, să ceară explicaţii unde povestirea nu a fost suficient de clară.

– Folosind feedbackul colegilor, elevii își scriu naraţiunea, fiind atenţi la organizarea textuală.

– Textul scris poate fi încă o dată citit colegilor sau colegului de bancă pentru o evaluare finală, apoi verificat și notat de către profesor.

O altă posibilitate de stimulare a motivaţiei pentru scriere, dar și pentru lectură, poate fi întocmirea de către elev a unui jurnal al lecturii care oferă posibilitatea înregistrării experienţei de lectură, manifestată în reacţiile emoţionale și în reflecţiile provocate de întâlnirea cu cartea.

Designul, la baza oricărei comunicări este textul literar și nonliterar pe care profesorul îl selectează cu grijă și responsabilitate și îl aduce în faţa elevului. Textul oferă posibilităţi multiple de interpretare și de realizare a tuturor componentelor competenţei de comunicare. Depinde de măiestria și creativitatea profesorului valorificarea complexă a fragmentelor, formularea subiectelor și a întrebărilor de comprehensiune, analiză, sinteză și ghidarea activităţii elevilor în albia realizării competenţelor și aproprierii valorilor pe care le promovează literatura.

Competenţa de comunicare formată în cadrul lecţiilor de limba și literatura română permite alolingvilor de a studia și alte discipline de învăţământ în limba română. Ideea și-a găsit realizare în unele instituţii de învăţământ din republică și rezultatele sunt pe măsura așteptărilor. Vorbim și de predarea disciplinei Educaţia civică care permite, pe lângă posibilitatea realizării pe parcursul lecţiilor a competenţelor disciplinare specifice și promovarea valorilor naţionale și europene și însușirea limbii române, respectiv, pregătirea elevilor pentru viaţă. În curriculumul disciplinar gimnazial la educaţia civică urmărim dimensiunile pe care se concretizează disciplina, acestea fiind definitorii pentru formarea unui tânăr, cu o personalitate puternică și complexă: educaţia pentru

41

identitate, educaţia pentru valorile naţionale și general-umane, educaţia pentru democraţie și civism, educaţia pentru promovarea sănătăţii fizice și psihice, educaţia pentru creșterea personală și carieră etc.

Scopul major al disciplinei educaţia civică este formarea calităţilor cetăţeanului activ și responsabil, promotor al valorilor naţionale, general-umane, democratice etc., capabil să-și asume responsabilitatea pentru propriul destin și destinul comunităţii.

Actualitatea disciplinei este determinată și de Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/ 962/ EC) care conturează, pentru absolvenţii învăţământului obligatoriu, un „profil de formare european”. În acest sens disciplina educaţia civică urmărește formarea sentimentului de devotament statului Republica Moldova la toţi cetăţenii, indiferent de originea etnică, cultură, convingeri, precum și formarea identităţii, manifestată în identitate personală și identitate civică, în vederea participării lor active la construirea unei societăţi democratice la nivelul comunităţii locale, naţionale, europene și globale.

Competenţele specifice ale disciplinei educaţie civică, stipulate de curriculumul disciplinar permit formarea/ dezvoltarea valorilor naţionale în cadrul lecţiilor de limba și literatura română care sunt următoarele:

1. Investigarea/ aprecierea faptelor şi evenimentelor sociale din comunitatea locală, naţională, europeană;

2. Ilustrarea prin fapte a apartenenţei la familie, comunitate, statul Republica Moldova, Europa;

3. Aplicarea strategiilor de prevenire şi ameliorare a problemelor de sănătate;

4. Cooperarea în realizarea unor proiecte la nivel de instituţie/ comunitate;

5. Valorificarea oportunităţilor de dezvoltare personală şi integrare socio-profesională reușită.

Competenţele menţionate se realizează în baza unor subiecte comune pentru toate clasele gimnaziale:

– Omul fiinţă socială.– Societatea democratică.– Viaţa şi sănătatea – valori personale şi sociale.– Dezvoltarea personală şi orientarea pentru carieră.Pentru realizarea competenţelor în baza unităţilor de conţinut, am elaborat

un vocabular care să-l ajute și să-l încurajeze pe elev în studierea disciplinei în limba română. Menţionăm că vocabularul tematic este valabil pentru toate clasele etapei gimnaziale.

42

Unităţile de vocabular sunt selectate în funcţie de subiectele prevăzute de curriculumul disciplinar. După unităţile de conţinut, se propun sarcini didactice care să sporească eficienţa dezvoltării competenţelor disciplinare și care parcurg drumul de la simplu la compus, de la particular la general.

Propunem, în continuare, exemple de aplicare a vocabularului tematic cu sarcini de lucru.

VOCABULAR TEMATIC CU SARCINI DE LUCRUA a favoriza a soluţiona

A acordaa asociaa exploataa exprima abuzadevăr

abilitatea solicitaa riscaadministraţieaccesibilinaccesibil

a neglijaa diminuaasistenţăatenţieatitudineavantaj

Sarcini de lucru:1. Scrie trei enunţuri în care vei utiliza, la alegere, trei verbe la timpul trecut.2. Scrie câte două adjective pentru substantivele adevăr și administraţie.3. Explică cu cuvinte proprii sensul cuvântului abuz.4. Formează adjective de la substantivele abilitate, atenţie, avantaj.5. Scrie antonimele cuvintelor adevăr, avantaj.6. Include cuvintele a solicita, solicitare în enunţuri.7. Numește formele de plural ale cuvintelor: abilitate, avantaj, adevăr.8. Descrie caracterul unui coleg de clasă utilizând cuvintele de mai sus.9. Improvizează un dialog din patru replici cu tema: Adevărul este o

valoare veşnică și comună pentru toate popoarele.10. Scrie o scrisoare prietenului despre Minciună și adevăr.

B

Banbanibanilorun bănuţbănișori

binebancăbunăstarebancher

Sarcini de lucru:1. Scrie două enunţuri în care veţi utiliza la timpul viitor, verbele: a vinde,

a cumpăra.2. Include cuvintele bănişorii, banilor în enunţuri proprii.3. Scrie antonimul cuvântului bine.

43

4. Explică cu cuvinte proprii sensul cuvântului bunăstare.5. Scrie enunţuri în care cuvântul bancă va avea sensuri diferite.6. Improvizează un dialog din patru replici la temele: La bancă, La magazin.7. Formulează două argumente pro și două argumente contra: Banii nu

aduc fericirea.8. Scrie un text coerent din cinci enunţuri despre ce nu poţi cumpăra cu bani.9. Explică, în trei-patru enunţuri, fratelui tău, dacă sunt sau nu banii o

valoare.

C

Calamitatecauzăcale, căicetăţeancaracteristicăcod, cod eticcarierăcolaborarecasăcomportament

comunitatecondiţieconflictconstructivismconștiinţăcontrol convenţiecopie curajosconștiincios

corectitudinecopila caracterizaa colaboraa corectaa condiţionacapabilcorect

Sarcini de lucru:1. Scrie formele de plural ale substantivelor: calamitate, casă, convenţie,

condiţie, copie, copil.2. Scrie enunţuri cu formele omonime ale substantivelor: copii, copii.3. Scrie două enunţuri cu formele: Conflictului, cetăţeanului.4. Formează familia de cuvinte de la verbul a colabora.5. Numește antonimele cuvintelor: capabil, curajos, corect.6. Scrie forma de Imperativ a verbelor: a corecta, a colabora.7. Selectează câte două adjective pentru substantivele: casă, carieră,

compatriot.8. Scrie un text coerent din cinci – șase enunţuri despre cariera pe care vrei

s-o ai în viitor.9. Descrie în șapte enunţuri casa viitorului.10. Imaginează-ţi că ești în Parlamentul Republicii Moldova. Vorbește în

șapte enunţuri despre rezolvarea conflictului transnistrean.

D Democraţie destindezavantajdiversitatedrept

44

Sarcini de lucru:1. Scrie formele de plural pentru substantivele de mai sus.2. Scrie sinonimul cuvântului destin.3. Include îmbinarea Facultatea de drept în enunţ.4. Numește antonimul cuvântului dezavantaj.5. Selectează patru adjective pentru substantivul Democraţie.6. Numește două drepturi ale elevului din Gimnaziu.7. Explică cu cuvinte proprii cum înţelegi noţiunea de Democraţie.8. Numește două ţări, care, din punctual vostru de vedere, sunt democratice.

Argumentează.9. Redactează un eseu din cinci enunţuri cu tema: Destinul e aşa cum şi-l

face omul.

E

Educaţiea educaefecta exersaeficienţăa emoţiona

eforta evoluaemoţiea evaluaempatiea emanaevoluţie

a explicaeducateficientemotivempatica depune efort

Sarcini de lucru:1. Scrie enunţuri cu cuvintele educaţie, a educa, educat.2. Selectează câte două adjective pentru substantivele: efect, emoţie.3. Numește pluralul substantivelor: efect, efort, evoluţie.4. Scrie un enunţ cu expresia: a depune efort.5. Scrie două enunţuri cu verbele: a evolua, a evalua.6. Scrie un sinonim pentru verbul a emana.7. Include cuvintele educaţie, evoluţie, emoţie într-un singur enunţ.8. Scrie un text coerent despre Educaţia în Republica Moldova.9. Numește trei argumente: De ce omul trebuie să fie instruit şi educat?

F FactorFamilieFundament

formarefiinţăfrumos

Sarcini de lucru:1. Scrie formele de plural ale substantivelor de mai sus.2. Numește verbul care se formează de la cuvântul formare.3. Scrie enunţuri cu sensul propriu și figurat al cuvântului fundament.4. Numește sinonimul cuvântului fiinţă.5. Numește antonimul cuvântului frumos.

45

6. Scrie patru enunţuri despre familia ta.7. Include cuvintele în enunţuri: Nume, nume de familie, prenume.8. Dezvoltă în cinci enunţuri tema: Familia mea mare – Moldova.9. Argumentează ideea: Europa trebuie să devină o familie mare.

G

Ghida ghida

grupgrupurigrupe

guverna guvernaguvernare

Sarcini de lucru:1. Scrie două enunţuri cu conjunctivul verbelor a ghida, a guverna.2. Include în enunţuri proprii cuvintele: Guvern, guvernare, a guverna.3. Cum se numește persoana care stă în fruntea Guvernului?.4. Cine guvernează o școală, dar o bancă, dar o ţară .... ?5. Pune în locul spaţiilor punctate formele verbului a ghida: 6. Ieri eu … lucrul colegilor. Mama … zilnic copilul. Profesorul trebuie …

munca elevilor săi.7. Scrie cuvinte care vor conţine grupurile de litere: ghi, ghe, gi, ge.8. Continuă gândul: Din Guvernul Republicii Moldova fac parte… .9. Dezvoltă ideea: Când voi ajunge la guvernare, eu voi … .10. Scrie cinci enunţuri pe tema: Eu sunt ghidul vieţii mele.

H Î L

Hărţuirea hărţui

Învăţare Laic lege limită

I J

Interesintimitateizvor

Justiţiea justifica

Sarcini de lucru:1. Scrie sinonime pentru cuvintele: a hărţui, laic.2. Include cuvintele: hărţuire, intimidate, lege în enunţuri proprii.3. Cum înţelegi expresia: izvor de inspiraţie?4. Cum crezi, cu ce se ocupă justiţia militară?5. Include verbul a justifica în enunţ. Care este sinonimul acestui verb?6. Cum înţelegi expresia: Legea e dură dar e lege?7. Formulează două întrebări utilizând cuvintele: interes, lege.8. Descrie în cinci enunţuri Legea supremă a statului – Constituţia.9. Formulează trei legi de funcţionare în școală.

46

M N O

Manierăminormotivaţiemuncă

Neglijarenevoie, nevoinormă, norme

Obligaţiuni ocupaţie oportunitate organe

Sarcini de lucru:1. Include grupurile de cuvinte în enunţuri: motivaţia – a motiva; muncă –

a munci.2. Numește organele de control ale școlii voastre.3. Descrie pe scurt obligaţiunile unui elev.4. Include expresia: a avea nevoie în enunţ.5. Tradu cu ajutorul dicţionarului: normă, normativ.6. Descrie oportunităţile unui elev care cunoaște mai multe limbi.7. Numește ocupaţiile de vacanţă ale unui elev.8. Dezvoltă proverbul: Munca îl înnobilează pe om.9. Scrie trei argumente pro și trei argumente contra: Eu lucrez ca să

mănânc sau mănânc ca să lucrez.

P

Parlamentpreședintepierdere, pierderi

persoaneprofesie promotor

protecţiea promovaa proteja

Sarcini de lucru:1. Continuă enunţurile: 2. Președintele Parlamentului Republicii Moldova este … . Președintele

Republicii Moldova… .3. Numește profesiile părinţilor tăi.4. Descrie o profesie, la alegere.5. Numește antonimul cuvântului a pierde.6. Include verbele a proteja, a promova în enunţuri proprii.7. Descrie persoana care te influenţează pozitiv și are un impact serios

asupra ta.

R

Reacţiea reacţionarecreare recreaţie

a se recrea religiosresponsabilrisc, riscuri

a riscarespecta respectarespectuos

47

Sarcini de lucru:1. Include în enunţuri proprii cuvintele; respect, a respecta, respectuos.2. Scrie antonimul cuvântului religios.3. Pune verbul a se recrea la Prezent, perfectul compus, viitor, persoana a

treia, singular.4. Găsește două substantive pentru adjectivul responsabil.5. Cum crezi, care este cea mai mare recompensă pentru faptul că înveţi

bine, dar care este riscul de a nu învăţa.6. Dezvoltă în șapte enunţuri ideea: Eu trebuie să fiu un elev responsabil.

S T

Sănătatesărbătoaresemen, semenisfânt

simbol societate solidaritate şcoală

Toleranţă trafic

Sarcini de lucru:1. Continuă enunţul: Într-un corp sănătos … .2. Numește Sărbătorile naţionale ale Republicii Moldova.3. Descrie în cinci enunţuri despre cea mai așteptată sărbătoare pentru tine.4. Numește trei lucruri sfinte pentru tine.5. Numește Simbolurile ţării noastre.6. Descrie în șapte enunţuri societatea în care trăim.7. Scrie un enunţ cu adjectivele: solidar, solitar.8. Cum înţelegi expresia: Şcoala vieţii.9. Cum înţelegi expresiile: a fi tolerant, trafic de oameni.10. Scrie două enunţuri cu două sensuri ale cuvântului trafic.11. Include verbul a tolera în enunţ propriu.

U V

UmanUmilinţăUnicitate

ValoareViaţăViolenţăVârstă

Sarcini de lucru:1. Scrie enunţuri cu cuvintele: umil, umilinţă, a umili.2. Cum înţelegi expresia: a fi unic.3. Include adjectivul uman în enunţ propriu.4. Care este antonimul cuvântului uman.5. Numește patru valori naţionale și patru valori europene.6. Cum înţelegi termenul valoare.

48

7. De ce viaţa este o valoare, explică în două enunţuri.8. Unde se poate manifesta violenţa, explică în două enunţuri.9. De ce trebuie să ajutăm oamenii mai în vârstă, de ce trebuie să-i ajutăm

pe copii. Explică în patru propoziţii.10. Fă un rezumat al esenţei disciplinei educaţia civică, utilizând expresiile:

– acţiuni de sprijin,– capacităţi empatice,– munca minorilor,– respectarea, nerespectarea valorilor,– riscuri de muncă,– persoane-resursă,– promovarea valorilor,– respectarea drepturilor de exercitare a responsabilităţilor,– valori în comunicare,– vizite de documentare.

EVALUĂRI FINALE• Lucrul în grupSelectează o temă din cele învăţate și pregătește în grup o comunicare de

cinci minute. Comunicarea poate fi însoţită de materiale ilustrative.1. Omul, fiinţă socială.2. Societatea democratică.3. Viaţa şi sănătatea – valori personale şi sociale.4. Dezvoltarea personală şi ghidarea în carieră.

• Alege şi dezvoltă în cinci enunţuri unul din citate:1. „Omul bun vede binele peste tot, omul rău – nicăieri.”2. „Spiritul este adevărata fiinţă.”3. „Deși iubim și prietenia și adevărul, totuși e o datorie sfântă să preţuim

mai mult adevărul.” (Aristotel)4. „Egalitatea este sufletul prieteniei.” (Aristotel)Materialele experimentale propuse profesorului de educaţie civică, dar și

elevilor din clasele a șasea au sporit interesul pentru această disciplină, dar a constituit și un fundament pe care profesorul și-a construit activităţile de predare–învăţare–evaluare. Elevii au lucrat cu dicţionarele pentru a afla sensul cuvintelor necunoscute, integrându-le ulterior în comunicarea orală și scrisă în cadrul lecţiilor de educaţie civică, dar și în viaţa cotidiană. Li s-au părut interesante și utile sarcinile de lucru, sarcinile aplicative, dar și cele cu caracter creator. Materialele didactice propuse elevilor și profesorilor au eficientizat și procesul de însușire a limbii române, au sporit considerabil formarea competenţelor de comunicare orală și scrisă.

49


1. Costea O. Didactica lecturii O abordare funcţională. Institutul European, 2006.

2. Coteanu I. Gramatică, stilistică, compoziţie. București: Editura Ştiinţifică, 1999.

3. Gavriliţă C., Doboș M. Compendiu de teorie literară și critică. Iași: Polirom, 2003.

4. Pamfil A. Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice. Pitești: Paralela 45, 2007.

CULTIVAREA VALORILOR NAŢIONAL-EUROPENE LA LECŢIILE DE EDUCAŢIE CIVICĂ ÎN CLASELE DE LICEU

Lilia FRUNZE

Într-un studiu recent am găsit o ierarhizare a valorilor naţionale ale românilor. M-a incitat ideea de a cerceta această ierarhizare și de a găsi unele afinităţi și diferenţe între ele, de a le studia împreună cu elevii la lecţiile de educaţie civică, predate în limba română – limbă nonmaternă a elevilor. În studiul menţionat, românii clasifică valorile după cum urmează.

Pe primele zece poziţii se situează:

1. Credinţa 5. Înţelepciunea 9. Politeţea

2. Generozitatea 6. Hărnicia 10. Entuziasmul

3. Compasiunea 7. Sacrificiul

4. Zâmbetul 8. Răbdarea

După acestea, urmează valori precum:

11. Smerenia 16. Perseverenţa 21. Nobleţea 26. Abnegaţia

12. Sănătatea 17. Iertarea 22. Armonia 27. Fidelitatea

13. Devotamentul 18. Sacralitatea 23. Puritatea 28. Consecvenţa

14. Bunăvoinţa 19. Afecţiunea 24. Altruismul

15. Înţelegerea 20. Verticalitatea 25. Candoarea

Am propus elevilor să realizeze și ei o ierarhizare a valorilor cunoscute. Iată primele zece poziţii în clasamentul valorilor indicate de elevi:

50

1. Înţelegerea2. Devotamentul3. Sănătatea4. Afecţiunea5. Înţelepciunea

6. Fidelitatea7. Credinţa8. Răbdarea9. Dreptatea10. Libertatea

Dintre valorile naţionale și europene elevii au dat prioritate următoarelor:

1. Libertatea2. Comunicarea3. Toleranţa4. Respectul

5. Solidaritatea6. Egalitatea7. Pluralismul

8. Pacea9. Democraţia10. Unitatea

Este foarte îmbucurător faptul că într-o societate în care cetăţenii, în marea lor majoritate, își formează doar cultul banilor și nu își fundamentează spiritul valorilor naţionale și universale, al înaltelor valori moral-spirituale – civice, elevii dau prioritate acestor valori. Considerăm că astfel generaţia tânără nu se va expune unui risc mare de degradare intelectuală. O societate în care cresc și sunt educaţi astfel de tineri nu va fi ușor manipulată. Dacă elevii dau prioritate toleranţei, respectului, dreptăţii și libertăţii intelectuale, atunci, cu siguranţă, identitatea personală și socială o vor regăsi în legile ţării, în drepturile, libertatea și moralitatea comunităţii.

Din cercetările realizate putem deduce că la lecţiile de educaţie civică elevii alolingvi învaţă să comunice și să convieţuiască într-o atmosferă de armonie, toleranţă și înţelegere cu semenii săi, dar și cu ceilalţi membri ai societăţii noastre. Ei înţeleg că promovarea, cultivarea și perpetuarea valorilor naţionale, a tradiţiilor culturale și sociale reprezintă un act de responsabilitate și de obligativitate civică.

Elevii meditează mai profund asupra noţiunilor de valori naţionale și valori europene, comparându-le și interpretându-le conform reflecţiei lor despre viaţă, informaţiilor și explicaţiilor obţinute la școală. Atunci când elevul realizează că principiile și valorile unui stat specifică demnitatea umană, libertatea, democraţia etc., el își pune întrebări cu privire la acest stat, în care trăiește el și semenii săi, este acest stat cu adevărat unul liber, democratic și independent? Ce trebuie să facă elevul pentru a trăi într-un stat de drept, cine îi va apăra interesele în acest stat și de unde, de la cine să сeară ajutor, consiliere etc.?

La acestea și la multe alte întrebări elevul identifică răspunsul clar în cadrul disciplinei școlare Educaţia civică. Elevul realizează că o persoană poate să se dezvolte multilateral doar într-o societate în care prevalează pluralismul de idei, nondiscriminarea, toleranţa, în care își onorează datoria justiţia, educaţia, medicina etc. Astfel, elevul poate să conștientizeze noţiuni, precum: demnitatea umană, libertatea de opinie, democraţia în stat, egalitatea în drepturi,

51

discriminarea sexuală, socială etc. Elevul este сel care va alege și va promova în viaţă înţelegerea și buna armonie în familie și la serviciu, devotamentul și înţelepciunea, afecţiunea, fidelitatea, credinţa, răbdarea, dreptatea. El va putea – cu siguranţă – să fie tolerant, să fie fidel familiei, să fie răbdător cu aceia care îl înconjoară, va putea fi înţeles și îi va înţelege pe semenii săi.

Astfel, în contextul anumitor teme (Identitatea și personalitatea, Relaţiile dintre generaţii, Dreptatea și legea, Legile naţionale și europene, Viaţa și conflictul de valori etc.), elevul reliefează și concluzii respective: societatea noastră trebuie și vrea să respecte valori ca demnitatea umană, libertatea, democraţia, egalitatea, statul de drept, drepturilor omului. Elevul poate reflecta corect asupra persoanei și al colectivităţilor la propria identitate, analizează diferenţele dintre valorile împărtășite.

În cadrul temelor Relaţii interpersonale, Comunicarea și responsabilitatea în relaţii de cuplu fiecare elev a însușit termeni și noţiuni precum familia, comunitate etnică, comunitate religioasă, comunitate naţională, comunitate internaţională, responsabilitate în relaţii, de cuplu. El înţelege că viaţa și identitatea persoanei sunt strâns legate de comunităţile din care persoana face parte, sesizează că apartenenţa sa la o comunitate, precum și modul de organizare pe care o are și o impune societatea îl influenţează puternic. În cadrul temelor Demnitatea umană și Demnitatea naţională elevul învăţa să deducă din texte, din definiţii ce semnifică și valorează noţiunile de demnitate umană și naţională, înţelege cum trebuie să se comporte în contextul dat un cetăţean simplu, dar și сel сu funcţie înaltă în stat, analizează situaţii din care vor trage concluzii și ia anumite decizii.

La majoritatea temelor care se studiază în clasa a X-a, elevul alolingv înţelege semnificaţia cuvântului libertate și sesizează valoarea lui atât personală, cât și colectivă. Elevul deduce că toţi oamenii doresc să fie liberi în a gândi și în a-și manifesta propria personalitate. El sesizează сă societatea noastră tinde spre democraţie, libertate și că aceste valori sunt un drept al nostru. La orele de educaţie civică, elevul percepe sensul deplin al cuvântului democraţie, pătrunde în esenţa acestui cuvânt de care ţine egalitatea în faţa legii, dreptul la opinie, pluralismul, de limitarea și separarea puterilor în stat. La temele Republica Moldova-parte componentă a civilizaţiei europene, Legile naţionale și legile europene, Viaţa și conflictul de valori elevul înţelege că democraţia și respectarea drepturilor omului sunt noţiuni și valori inseparabile. De asemenea, el distinge și însușește concepte-valori ca egalitatea în drepturi, discriminarea (pe diverse criterii), toleranţa, respectul faţă de sine, faţă de ceilalţi și, nu în ultimul rând, faţă de legile statului și faţă de societate.

În cadrul acestor lecţii, elevul este pus în diverse situaţii ca să înţeleagă și să aprecieze nu numai valorile naţionale și europene, dar și cele personale și sociale. La temele Sănătatea și cultura, Cultura alimentării și starea de sănătate, Viaţa și conflictul de valori, Probleme stringente ale societăţii contemporane

52

elevul învaţă să descopere ce este sănătatea, să înţeleagă că sănătatea lui depinde de cultura vieţii fiecăruia. Astfel el poate concluziona și medita asupra:

– igienei muncii intelectuale și a muncii fizice;– riscurilor infecţiilor pentru sănătate;– stresului și consecinţelor acestuia, considerat flagelul numărul unu în lume;– culturii alimentării și importanţei acesteia pentru sănătate;– conflictului de valori; – problemelor stringente ale societăţii contemporane etc.Un interes aparte pentru elevul alolingv semnifică subiectele Succesul

profesional, Antreprenorul de succes, Oportunităţi pentru dezvoltarea activităţii profesionale și a afacerilor, Micul și marele business, Stilul de viaţă calitativ: garanţie a succesului profesional. În cadrul acestor lecţii elevul a înţeles ce semnifică antreprenoriatul, a aflat despre succesul unor mari antreprenori autohtoni și de peste hotare, a încercat să-și imagineze/ să-și proiecteze propriul business, a înţeles ce înseamnă marele și micul business, s-a informat de cadrul legal al activităţii antreprenoriale în Republica Moldova, a discutat cu colegii săi ce înseamnă o afacere reușită. Elevul are posibilitatea de a deduce independent dacă este sau nu Republica Moldova o ţară bună pentru investiţii externe. El a încercat să discute și să analizeze cât de profitabile sunt afacerile la noi în ţară, să compare experienţe ale diferitor antreprenori și să facă concluzii. La aceste teme s-au elaborat proiecte de grup pe postere ori în Power Point, în care elevii au demonstrat schematic cum poţi să-ţi iniţiezi o afacere, ce acte trebuie să prezinţi, ba au alcătuit și business-planuri etc. Aceste tehnici și metode au permis elevului alolingv să însușească mai bine limba română și să înţeleagă noţiunile descrise anterior.

De exemplu, la tema: Stilul de viaţă calitativ – garanţie a succesului profesional, elevii au învăţat să aprecieze, și să cultive astfel de valori ca viaţa și calităţile ei, ce este mila, compătimirea, înţelegerea, cum trebuie să-ţi manifești dragostea, ce este stima, respectul, de ce trebuie să-i ajutăm pe cei mai trişti ca noi etc.

Cu siguranţă, aceste valori elevii le achiziţionează și în cadrul altor discipline, dar la lecţiile de educaţie civică ele vor fi relevate, analizate și sesizate mult mai amplu.

Lecţiile de educaţie civică în limba română s-au construit pe trei obiective: – însușirea conţinuturilor disciplinei Educaţia civică prin formarea

competenţelor stipulate în curriculumul;– însușirea eficientă a limbii române (formarea competenţelor specifice

disciplinei);– intensificarea orientării axiologice/ formarea unui comportament

adecvat valorilor naţional-europene.Materialele experimentale elaborate ne-au permis să realizăm obiectivele

respective, dezvoltând elevilor gândirea logică și critică, îmbogăţind semnificativ

53

vocabularul, dezvoltând competenţele de comunicare, dar și receptivitatea lor la limbaj, în procesul de conștientizare a valorilor naţionale și europene. Exemplificăm cele afirmate prin secvenţe de fișe didactice ce prevăd trei componente esenţiale:

I.Însuşireavocabularului/terminologiei;II.Studierea/interpretareatextului/informaţiei;III.Cultivareavalorilor:

a) Valori fundamentale (Adevărul, Binele, Dreptatea, Frumosul, Libertatea);

b) Valori general-umane (viaţa, egalitatea, sănătatea, sacrul);c) Valori individuale (cariera, identitatea, demnitatea, familia, credinţa,

prietenia, dragostea, preferinţele);d) Valori naţionale (tradiţiile şi obiceiurile statului, limba maternă și cea

a ţării, ţara, simbolica statului, credinţa etc.);e) Valori democratice-europene (libertatea de exprimare, toleranţa,

cetăţenia, incluziunea, interculturalitatea, plurilingvismul).Un rol esenţial îl are adaptarea limbajului profesorului în funcţie de

etapa lecţiei, de condiţiile concrete (nivel verbal, capacităţi intelectuale, ritm individual de lucru etc.).

Aceste comportamente au semnificat demersul didactic al temelor pe care le explicităm mai jos.

➢ TEMA: RELAŢIILE INTERPERSONALE. PASIUNEA ŞI SENTIMENTUL

I.Însuşireavocabularului/terminologiei:Lexicul:

Relaţie – oтношенияinterpersonal – între persoane, grupuriconduită – comportament, purtareapartenenţă – a aparţine unui grupreferinţă – cu referirepresiune – давление

interacţiune – взаимодействиеperfecţiune – совершенствоpasiune – страстьsentiment – чувствоa satisface – удовлетворятьa se afilia (a se alătura) – присоединиться

Comparaţi:intimitate – интимностьrealizare – реализацияadecvat – адекватно

spontan – спонтанноa contacta – контактировать

Reţineţi:adecvat – inadecvatstructurat – nestructuratafiliat – neafiliat

54

Formaţifamiliidecuvinte,apoienunţuri:Persoană, a aparţine, perfect, sentiment

II.Studierea/interpretareatextului/informaţiei:Completaţi tabelul cu informaţii din text.

Grup social

Nevoile grupului social Relaţii interpersonale Tipuri de relaţii

interpersonale

III.Cultivareavalorilor:1. Imaginaţi-văcădoicolegideclasă,caresuntşiceimaibuniprieteni,

s-aucertat.Cumveţiprocedacasă-iîmpăcaţi?Propuneţi2-3soluţii.2. Cumcredeţi,cine/ceinfluenţează/poateinfluenţaorelaţie: Părinţii, profesorii, prietenii, modul de viaţă, greutăţile, Dumnezeu,

banii, locul de trai, altceva. Argumentaţi.3. Priviţiimaginile.Cumcredeţi,cefelderelaţiiinterpersonalese întrevăd

însituaţiileprezentate?Alcătuiţiunmonologlatemădin4-5enunţuri.

➢ TEMA: PRODUCĂTORUL ŞI CONSUMATORUL: CADRUL LEGISLATIV. BUNURI ŞI SERVICII PUBLICE.

I.Însuşireavocabularului/terminologiei•Cuvinte-cheie:

Producător – производительConsumator – потребительÎntreprindere – предприятиеA achiziţiona – a cumpăra, a procuraA despăgubi – вернуть ущерб

a recupera – восстанавливатьofertă – предложениеprejudicii (morale, materiale) – ущербprofit – câștig, venit

•Alcătuiţifamiliidecuvintedela:Consumator – cheltuieli –

Profit – prejudicii –

55

•Comparaţi:Economie – экономияProducţie – продукция

publice – публичныеnaţional – национальный

•Alcătuiţiîmbinăridecuvinte,apoipropoziţii:• Drepturi• Bunuri• Profituri

• a angaja• a funcţiona• a recupera

II.Studierea/interpretareatextului/informaţiei1.Citiţitextulşirăspundeţilaîntrebarea:Ce trebuie să facă producătorul

ca să poată obţine profit?Producătorul produce bunuri economice și servicii. Acestea sunt oferite

consumatorului. În acest sens, spunem ca producătorul este purtătorul ofertei. Consumatorul este cel ce utilizează sau consumă ceea ce fabrică producătorul.

Producătorul produce bunuri, oferă servicii. Consumatorul foloseşte bunurile produse și serviciile.

Producătorul își desfășoară activitatea în mod organizat (într-o firmă sau întreprindere):

• creează condiţiile necesare;• procură unelte, instalaţii, materii prime, materiale etc.;• angajează lucrătorii.Scopul producătorului este să obţină profit maxim, și de aceea firma are

caracter comercial. Firmele, întreprinderile se ocupă de aprovizionare, adică asigurarea resurselor necesare, și vânzarea bunurilor obţinute din activitatea sa. Producătorul trebuie să-și recupereze cheltuielile și să obţină câștig. Producătorul este obligat să comercializeze numai produse calitative care nu pun în pericol viaţa și activitatea consumatorului.

Principaleledrepturialeconsumatorilorsunt:• procurarea/ folosirea bunurilor (produse, mărfuri), serviciilor de calitate,

care nu le pun sănătatea, viaţa în pericol, • informarea completă, corectă și precisă asupra caracteristicilor esenţiale

ale produselor și serviciilor,

56

• acces deplin la pieţele care le asigură o gamă variată de produse și servicii de calitate,

• despăgubirea totală pentru prejudiciile aduse de calitatea necorespunză-toare a produselor și serviciilor, folosirea în acest scop mijloacele prevă-zute de lege,

• organizarea în asociaţii pentru protecţia consumatorilor în scopul apărării intereselor lor.

Bunurile publice şi serviciile publice reprezintă o marfă sau un serviciu oferit unui individ și care rămâne disponibil și altor persoane, fără cheltuieli suplimentare.

Există câteva categorii de bunuri și servicii publice:Bunuri publice pure Servicii publice

Apărarea naţională;Şcoli, universităţi, clădiri publice;Protecţie din partea poliţiei etc.

Serviciul de apă şi canalizare;Serviciul informaţii;Serviciul transport public;Serviciul drumuri şi autostrăzi etc.

2.Răspundeţilaîntrebări:a) Cine este producătorul? b) Ce face consumatorul? c) Care este scopul

producătorului? d) Numiţi drepturile consumatorului. e) Ce este bunul public? f) Numiţi bunurile şi serviciile publice.

3. Împărţiţi-vă în două echipe şi organizaţi o dezbatere la tema:Consumatorii: stăpâni sau victime?

4.Povestiţioîntâmplaredinfamiliecândvouăsaupărinţilorvoştriv-aufostîncălcatedrepturiledeconsumatori.

Model: Într-o zi am cumpărat o pereche de adidaşi...5.Alcătuiţiundialogdupăimagini:

III.Cultivareavalorilor• Situaţie. Ai procurat dintr-un supermarket o salată. Ai ajuns acasă

şi ai consumat salata aceasta. Peste câteva ore te-ai simţit rău, te-aiintoxicat.Alegedinlistapropusăacţiunea/acţiunilepecareo/leveiîntreprindemaitârziuşiargumentează,în5-6enunţurialegerea:

Variante:

57

• Depun plângere la poliţie și la protecţia consumatorului,• Dau în judecată managerii magazinului,• Cer de la managerii magazinului despăgubiri,• N-o să cumpăr niciodată produse din acest magazin,• Când mă voi simţi mai bine îi „voi arăta” eu managerului,• Îl voi lua la bătaie pe vânzătorul care mi-a vândut salata,• Voi sfătui toţi prietenii mei să nu mai cumpere nimic din acest

supermarket,• Varianta ta.

➢ TEMA: PROIECTUL INDIVIDUAL DE CARIERĂ

I.Însuşireavocabularului/terminologiei• Cuvinte-cheie:

amplu – detaliatexperienţă – опытconcis – succint, краткоa alcătui – составлятьanterior – înaintea presta servicii – предоставлять услуги

capacitate – способность aptitudini – навыкиcomunitate – societatedisponibilitate – доступностьa se angaja – устроиться на работу

• Alcătuiţifamiliidecuvintedela:A se angaja a alcătui disponibilitate• Alcătuiţiîmbinăridecuvinte,apoipropoziţii:amplu a alcătui concis a presta

II.Studierea/interpretareatextului/informaţieiScrisoare de prezentare

Dacă experienţa ta profesională este zero, atunci șansele tale de angajare sunt foarte puţine. De aceea, ar fi bine să alcătuiești o scrisoare de prezentare. Ce reprezintă ea? Este un tip de prezentare mai amplă, un CV în care angajatorul ar găsi mai multă informaţie despre tine și experienţa ta într-un domeniu sau altul.

Scrisoareaartrebuisăconţină:• Activităţi profesionale anterioare;• Servicii prestate sezonier;• Munci realizate în interesul oamenilor;

• Cursuri de pictură, grafică, calculatoare ş.a.• Capacităţi practice: dactilografiere, cunoștinţe de mecanică auto etc.)• Aptitudini personale: design vestimentar, cunoașterea unor limbi străine etc.)

58

Trebuie neapărat să faci legături clare între calităţile tale și cerinţele locului de muncă pe care dorești să-l obţii.

Scrisoarea trebuie să fie scrisă corect, clar, concis, nu mai mult de o pagină imprimată. Persoana care o citește trebuie să afle despre tine că ai capacităţi de organizare, sinteză, logică și altele.

CURRICULUM VITAE (CV) Ce trebuie să conţină?

1.Răspundeţilaîntrebări:1. De ce avem nevoie de o scrisoare de prezentare? 2. Ce trebuie să conţină

o scrisoare? De ce? 3. Cum trebuie să scriem acest document? 5. Ce este CV-ul? 6. Ce trebuie să conţină un CV? 7. Cum crezi, sunt importante pentru noi aceste acte? 8. Sunt necesare ambele acte sau este suficient unul din ele?

2. Formaţi două echipe. Improvizaţi un interviu dintre un grup deangajatori şi un angajat (colegii îl susţin, completează). Stabiliţi instituţiaundevreţisăvăangajaţi.

3. Priviţi imaginea. Cum credeţi, au şansa de a fi angajate cele douăpersoane(dindreapta)?Aduceţiargumentepro/contra.

4.Alcătuieşteoscrisoaredeprezentare,folosindreperele(ex.3).5.RedacteazăunCVpentruafiangajat/ăîntr-ocompaniedinRomânia

deproiectareînconstrucţii,deexemplu,saualttip,ladorinţă.

III.Cultivareavalorilor1.Situaţie.Imaginează-ţicăaifostselectatlaunserviciufoartebun.Dar

59

cândte-ai întâlnitcuangajatorul, ţi-arefuzatpostuldincauzavârstei,eştiprea tânăr.Cumveiproceda:

• vei mai încerca să-l convingi;• îl vei implora să te angajeze;• vei striga la el, dovedindu-ţi dreptatea;• îl vei insulta și vei căuta alt post;• îl vei da în judecată;• vei trânti ușa cu supărare;• varianta ta.2.Alcătuieşteuncoddereguliîncaresăindicicumtrebuiesăseprezinte

untânăr/-ălauninterviudeangajarelaserviciu.Model:

•EXTERIORUL:… •PRIMAFRAZĂ •EXPRESIAFEŢEI •VOCEA,RITMUL •etc.

➢ TEMA: DREPTUL LA PROPRIETATE ŞI APĂRAREA PROPRIETĂŢII PRIVATE

III.Cultivareavalorilor:Situaţii:• Imaginaţi-vă că odată cu mărirea suprafeţei Aeroportului Internaţional

Chișinău, 5-10 gospodării din preajma aeroportului vor fi expropriate. Comentaţi această situaţie din punct de vedere juridic, dar și din punct de vedere al necesităţii de modernizare a aeroportului.

• În procesul de reparaţie a gazoductului de pe strada Deleanu, 20, fost deteriorată și o porţiune de pământ ce aparţinea unor pensionari din preajmă. Cine poartă răspundere pentru această încălcare? Ce drept li s-a încălcat pensionarilor? Ce pot ei întreprinde pentru a li se face dreptate?

• Imaginaţi-vă că în apropierea casei voastre se construiește o grădiniţă de copii. Construcţia ei afectează câteva apartamente din blocul vostru. Ce trebuie să întreprindă gestionarii blocului ca să nu le fie încălcate drepturile acestor locuitori?

➢ TEMA: PREGĂTIREA PENTRU VIAŢA DE FAMILIE. PARENTALITATEA

III.Cultivareavalorilor:1.Aplicătehnica6 De ce?pentruacomentaurmătoareleimagini.

60

În urma acestor trei aspecte studiate și descrise anterior, am analizat și am selectat unele dintre cele mai ingenioase răspunsuri ale elevilor:

• Dacă aş fi judecător, aş aresta toţi parlamentarii Moldovei. • Dacă aş fi parlamentar, aş lucra pentru binele oamenilor săraci, nu pentru

buzunarele mele. • O persoană matură nu va gândi ca mine, ci va lua decizii corecte. • Eu sunt deştept și voi fi angajat repede în câmpul muncii.• Certurile nu mă deranjează, m-am obişnuit cu ele, acasă e la fel. • Normele sunt alcătuite pentru a le încălca. • Dragostea pentru mine este mai presus decât prietenia.• Nu aş putea trăi fără pasiune și sentimente.

CONCLUZII

• Fișele utilizate în cadrul experimentului au contribuit la formarea competenţelor specifice disciplinei de studiu (educaţia civică).

• Utilizarea fișelor la lecţiile de educaţie civică au contribuit la consolidarea eficientă a competenţelor de comunicare în limba română ca valoare individuală/ colectivă.

• Majoritatea elevilor au însușit terminologia respectivă, utilizând-o eficient și în alte contexte.

• S-a observat o dinamică pozitivă în orientarea axiologică a elevilor bazată pe valori naţional-europene.


1. Cartaleanu E. Educaţie civică, manual pentru clasa a X-a. Chișinău: Ştiinţa, 2012.

2. Cazacu T., Frunze L. Valori ale educaţiei multilingve. Predarea unor discipline în altă limbă decât materna: abordări, concepte și metodologii. În: Univers Pedagogic, 2012, nr. 27, p. ?

3. Curriculum Educaţie civică. Clasele a V-a – a IX-a. Chișinău: Editura Arc, 2000.

61

4. Curriculum Educaţie moral-civică. Clasele I-a – a XII-a. Chișinău: Univers Pedagogic, 2006.

5. Dandara O., Cerbușcă P., Mija V., Parlicov E. Educaţia civică. Ghid de implementare a curriculumului modernizat pentru treapta liceală. Ediţia I. Chișinău: Cartier, 2010.

6. Dinică S. Cetăţenia europeană – o nouă identitate. În: Revista Educaţie pentru cetăţenie democratică, București, 2005, p. ? Disponibil: www.slideshare.net/MdlinBlidaru/valorile-europene.

7. Frunze L. Fişe didactice la Educaţia civică, clasa a X-a. Chișinău, 2012. Disponibil: http://www.civicaonline.ro/cetatenie_europeana/cetatenie_europeana.html

8. Iacob M., Blidaru M., Sava V. Valorile europene. 2012.9. Istrate G., Neamţu M., Preda D. Dezbatere România 2030: Identitate

naţională. Disponibil: http://romaniajuna.lsrs.ro/files/2011/10/Romania-Juna-Raport-IDENTITATE-NATIONALA-10-05-2011-1.pdf.

10. Parlicov E., Pogolșa L., Solovei R. et al. Curriculumul liceal la educaţia civică, clasa a X-a. Chișinău: Editura Cartier, 2010.

INTEGRAREA VALORILOR EDUCAŢIEI INTERCULTURALE ÎN CADRUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR

Doina USACI

Educaţia interculturală promovează capacitatea de a te identifica și de a participa la culturi diferite și, în consecinţă, facilitează atât integrarea în societate, cât și coeziunea socială. Prin urmare, trebuie educată acceptare a celuilalt, iar diferenţa reprezintă surse de creativitate și de bogăţie spirituală. Or, valorificarea limbilor moderne reprezintă unul din mijloacele de integrare socio-culturală atât în context naţional, cât și în cel european.

În conformitate cu ideile Consiliului Europei enunţate în Carta europeană a plurilingvismului, o societate plurilingvă (și, implicit, pluriculturală) este alcătuită din indivizi care sunt în majoritate plurilingvi, spre deosebire de o societate multilingvă care poate fi alcătuită din indivizi monolingvi, dar vorbitori de limbi diferite.

Societatea contemporană este, din ce în ce mai mult, o societate modelată educaţional, în primul rând, privind interacţiunile umane, modelare aflată din ce în ce mai mult sub incidenţa conceptelor de interculturalitate. Recursul la educaţia de tip intercultural a fost determinat, în principal, de caracteristicile societăţii contemporane, respectiv, de accentuarea caracterului democratic al organizării sociale, de gradul ridicat de mobilitate individuală, de cultura

62

postmodernă centrată pe individ și pe individualism, inclusiv, de numărul mereu în creștere al celor care emigrează din ţara de origine în zone și arealuri culturale, uneori radical diferite în raport cu specificul culturii natale.

În acest context, studiile universitare ar trebui să se axeze atât pe formarea profesională și cercetarea știinţifică, cât și pe dezvoltarea competenţelor plurilingvistice și, implicit, interculturale, finalităţile ultimei contribuind la lărgirea orizontului profesional, oferind un sens deosebit vieţii și activităţii umane. Prin calitatea pregătirii, universitatea își pune amprenta asupra evoluţiei societăţii, a nivelului general de cultură profesională și de cunoaștere, influenţând puternic forţele de producţie, relaţiile de muncă și cele sociale, calitatea și eficienţa activităţii în toate domeniile.

Misiunea strategică incontestabilă a școlii superioare rezultă din rolul universităţii în sistemul social, cu care este investită și, în același timp, pe care și-l asumă.

Or, formarea profesională este în relaţie directă cu formarea culturiigenerale a studentului, căci învăţământul superior are nu numai sarcinadeapregătiomul ca elementactiv al vieţii sociale şi ca forţădemuncă, cişicasubiectalproprieiformăricultural-spirituale.Astfel,nereferimaicilapromovareaprinşcoalasuperioarăşiauneiformărivalorice,aunorrelaţiiindispensabileîntrediverseleculturi,etnii,religiiaflateîncontact.Sistemuleducaţionalartrebuisăasigureinteracţiuniculturaleautentice,prinînvăţarealimbilor,familiarizareacutradiţiile,cultura,realităţilesocial-economiceetc.

Prin urmare, predarea limbilor trebuie să fie un dialog intercultural.Punereaîncontrastadouălimbi/culturiestemaimultdecâtoconfruntaredefapteşiaspectegeografice,istorice,gramaticaleetc.Învăţareauneilimbinoipresupune cunoaştereaunor structuri spiritualenoi, aunor sistemedevalori,schemedejudecatăşiaccepţiunidemorală.

Interculturalitatea este un proces de schimbare, în mersul de la Europa de azi, care este multiculturală (caracterizată prin coexistenţa mai multor grupuri culturale, cu accentul pe păstrarea diferenţelor culturale și afirmarea identităţii culturale specifice), la Europa de mâine, care va fi interculturală (diferite grupuri culturale care coexistă în același spaţiu, întreţinând relaţii deschise de interacţiune și influenţe reciproce, schimb și recunoaștere mutuală, respectându-se reciproc valorile și modurile de viaţă).

În acest scop, în noiembrie 2003, Conferinţa europeană a miniștrilor educaţiei de la Atena a adoptat Declaraţia privind educaţia interculturală în noul context european, care între altele recunoaște importanţa educaţiei interculturale și a integrării perspectivei interculturale în formarea profesională. Promovarea prin educaţie a deschiderii și receptivităţii faţă de valorile altor sisteme culturale și faţă de valorile universale ale omenirii este singura în măsură să ofere posibilitatea unui dialog intercultural autentic și a unor conexiuni viabile între diversele modele culturale existente în prezent.

63

Republica Moldova este un stat multietnic și noţiunile precum „prietenie” și „toleranţă” trebuie învăţate la școală, odată cu primele litere din alfabet. Noi trăim într-o societate în care diferenţa este adesea văzută negativ și devine o justificare majoră pentru discriminare. Forţa creatoare și originalitatea unei culturi nu constau în puritate etnică, ceea ce implică intoleranţă și exclusivism, ci în capacitatea de asimilare și reconstrucţie, în deschidere benefică faţă de adevăratele sale surse de creaţie. Noi am fost și suntem situaţi geografic și istoric, la confluenţa celor două lumi, împrejurare din care au decurs pericole și frustrări, dar și mari șanse pentru viitorul nostru dacă știm să preluăm ceea ce este mai bun și mai corespunzător cu nevoile noastre, pentru o dezvoltare liberă. Aparţinând Europei, făcând parte ca și descendenţă spirituală din Răsărit, cultura și istoria noastră modernă și-a îndreptat ciclic privirile spre occident. Pe teritoriul ţării noastre au existat întotdeauna, pe lângă confruntări, tensiuni și conflicte de tot felul, un dialog benefic al diferitelor forme de cultură, ceea ce presupune interinfluenţe, circulaţia de modele și impulsuri reciproce.

În linii generale, interculturalitatea în spaţiul românesc este o realitate nu numai în domeniul cultural-artistic, dar și naţional, economic, social, religios, fără a înlătura sau diminua specificul naţional, dimpotrivă îmbogăţindu-l. În această ordine de idei, se impune necesitatea de a dezvolta și promova osocietateinterculturală în care toate etniile întreţin relaţii deschise de interacţiune,respectândvalorileşimoduriledeviaţă.Pentrucaosocietatesădevinărealinterculturală,fiecaregrupsocialtrebuiesăfiecapabilsătrăiascăîncondiţiideegalitateprivindcultura,stiluldeviaţăşioriginealor. Educaţia are rolul de a dezvolta persoana și de a face ca cât mai mulţi oameni să beneficieze de ea, condiţie fundamentală a coeziunii sociale.

În acest context, predarea limbii române în grupele academice alolingve are o misiune deosebită: se propune nu doar educaţia lingvistică a studenţilor alolingvi în baza limbii române, dar și abordarea învăţământului din perspectiva interculturală. Or, interculturalitatea reprezintă unul din instrumenteleprincipalepecare leavemastăzi ca săneajute săavansămînposibilităţileoferitedesocietăţilemulticulturale.

Acest proces implică înţelegerea, aprecierea și valorizarea culturii proprii la care se adaugă respectul bazat pe o informare autentică și pe construirea curiozităţii faţă de cultura etnică a celuilalt. Interculturalitatea este un rezultat care se produce la intersecţia dintre culturi, nefiind un scop în sine, dar care poate deveni o finalitate atunci când sunt sesizate transformările nefirești sau comportamentele nefaste la acest nivel de intersectare a culturilor. A înţelege o realitate străină înseamnă a explicita clasificările proprii fiecărui grup și a identifica principiile care fac distincţia între un grup și altul. Reprezentările permit problematizarea relaţiei dintre cultura maternă și cultura-ţintă. Confruntarea lor în contextul educaţiei interculturale duce, astfel, la o reflecţie asupra stereotipurilor.

64

Educaţia interculturală, în opinia lui P. Dasen, presupune:– Recunoașterea diversităţii reprezentărilor, referinţelor și valorilor;– Dialogul, schimbul și interacţiunea între aceste diverse reprezentări și

referinţe;– În mod deosebit, dialogul și schimbul între persoanele și grupurile ale

căror referinţe sunt diverse, multiple și, adesea, divergente;– Interogaţie în reciprocitate, prin raport cu viziunea egocentrică (sau

socio-, etno-, culturo- etc.) din lume și din relaţiile umane;– O dinamică și o relaţie dialectică de schimbări reale și potenţiale, în

spaţiu și timp. Odată cu dezvoltarea comunicării, culturile și identităţile se transformă și fiecare participă la transformarea altor culturi” [2, p. 152-153].

În contextul învăţământului superior, educaţia interculturală are între obiective:

– Dobândirea de cunoștinţe privind cultura în general și impactul acesteia asupra comportamentelor individuale și de grup, privind propria cultură și privind alte culturi (o persoană curioasă poate fi o persoană interculturală).

– Dezvoltarea de deprinderi legate de viaţa într-o societate multiculturală/ interculturală (conștientizarea propriilor determinări culturale, stereotipuri și prejudecăţi, identificarea acestora la ceilalţi, capacitatea de a relativiza punctele de vedere, abilităţi comunicaţionale și relaţionale); este de subliniat că nu există culturi superioare, respectiv inferioare, deoarece culturile nu se compară.

– Formarea de atitudini cum ar fi respectul pentru diversitatea culturală, pentru identitatea culturală proprie și a celorlalţi, refuzul discriminării și intoleranţei (motorul societăţii fiind nu conflictul, ci diversitatea – ceea ce duce la conceptul că dacă toţi ar fi la fel, ar fi plictisitor).

– Stimularea participării și acţiunii în sensul promovării principiilor unei societăţi interculturale (este ceea ce foarte bine pot face profesorii minorităţilor naţionale).

Este necesară conștientizarea faptului că, dacă două culturi sunt diferite, aceasta nu înseamnă că sunt și divergenţe, că promovarea sistemului de valori pe care se întemeiază o anumită cultură nu invalidează demersul axiologic propus de alte culturi. În acest sens este recomandată punerea în evidenţă a simbolurilor și elementelor culturale comune diverselor comunităţi, transformarea acestora într-o bază care să asigure integrarea valorilor particulare, specifice fiecărei culturi, în sistemul valorilor universale ale omenirii.

Actul educaţional, conform cercetătorului Vl. Pâslaru, „este echivalent cu procesul formării unor atitudini fundamentale, care sunt înglobate de termenul

65

generic cultură. Aria semantică a cuvântului cultură exprimă totalitatea relaţiilor oamenilor cu natura, societatea, cu ei înșiși ca indivizi și cu sfera metafizică sau religioasă. Deci, problema primordială a școlii superioare contemporane este condiţionată de atitudinea sa faţă de valorile culturii... Nici o valoare înglobată de termenul cultură nu se produce altfel decât prin cuvânt. Generaţia tânără se integrează valoric în cultură prin cuvântul matern” [6, p. 47-48].

Astăzi valorile culturale se redefinesc la alt nivel de percepţie, în special prin prisma universalizării și globalizării, de aceea o cunoaștere implică și ea o restructurare, o mișcare spre alte dimensiuni ale orizontului valoric. Valorile se supun exerciţiului formativ, în diverse circumstanţe ale existenţei umane, de aceea înţelegerea și întrebuinţarea valorilor culturale devine, treptat, o alternativă formativă destul de influenţabilă în formarea profesională a studenţilor.

În aceiași ordine de idei, Vl. Pâslaru susţine ideea că studiul limbii române este o sarcină cu caracter conceptual, îndeplinirea căreia conduce la însușirea limbii drept primul edificiu și exponentul de bază al culturii; cea mai firească și mai necesară condiţie de dezvoltare integrală a personalităţii la toate etapele învăţământului; forma principală a viziunii despre lume [7, p. 78]. Dacă valorile constituie elementul central al culturii, logic este ca și educaţia – care este întotdeauna selectivă – să se desfăşoare tot prin raportare la valori.

Or, afirmă M. Minder, educaţia asigură, pe lângă formarea unei culturi generale fiecărui educat, și reproducţia lărgită a forţei de muncă, producându-se astfel și ca un factor social al procesului social. Cele două sfere, generală și profesională, interacţionează, joncţiunea omului cu societatea din care face parte realizându-se prin intermediul culturii, deci acumularea și diversificarea elementelor acesteia se răsfrânge în mod inevitabil asupra integrării sale sociale [4, p. 28].

În Tratatul de pedagogie școlară, cercetătorul I. Nicola, în cadrul culturii generale, distinge două niveluri:

1. Instrumental, care presupune asimilarea unor cunoștinţe, formarea unor priceperi, deprinderi și capacităţi, care devin mijloace în vederea asimilării și consolidării ulterioare a culturii generale. De ex., cititul, scrisul, diferite reguli fundamentale specifice disciplinelor școlare/ de studiu, care sunt instrumente indispensabile pentru asimilarea ulterioară a altor cunoștinţe;

2. Operaţional, care presupune folosirea cunoștinţelor, priceperilor, deprinderilor și capacităţilor în vederea rezolvării diverselor probleme teoretice și practice ce se ridică în activitatea subiectului prin aplicarea lor la alte cazuri, prin elaborarea de soluţii originale, prin concretizarea lor într-un domeniu oarecare de activitate, devenind componente ale culturii profesionale. Din acest punct de vedere, cultura generală constituie fondul pe care se grefează cunoștinţele de specialitate sau cultura profesională [5, p. 194-195].

66

Cultura profesională, conform aceluiași autor, cuprinde sistemul de cunoștinţe, priceperi, deprinderi și capacităţi necesare pentru exercitarea unei profesiuni sau a unui grup de profesiuni înrudite. Ea asigură condiţiile necesare integrării în societate prin intermediul profesiunii. Altfel spus, profesiunea devine un mijloc al socializării umane, oferind condiţii prielnice pentru afirmarea personalităţii [Ibid., p. 196].

Cultura generală constituie baza culturii profesionale.

În context, conform Planului-cadru pentru studii superioare, aprobat prin Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 455 din 03.06.20.11, componenta de formare a abilităţilor şi competenţelor generale este obligatorie și include un curs pentru studierea la anul I, iar la solicitare și la alţi ani de studii, a limbii oficiale a statului de către studenţii din grupele alolingve. În scopul facilitării inserţiei pe piaţa muncii a absolvenţilor din grupele alolingve, pentru această categorie de studenţi se introduc la anii superiori 2-3 cursuri (Tehnici de comunicare/ Corespondenţă de afaceri etc.) cu predare în limba română.

Astfel, savanta T. Callo susţine că s-a modificat scopul învăţării limbilor, deoarece „problema se pune nu de a cunoaște două, trei sau mai multe limbi luate izolat, ci de a forma un repertoriu comunicativ, în care sunt antrenate toate competenţele lingvistice, aceasta presupunând ca studenţii să-și dezvolte o competenţă lingvistică în baza mai multor limbi” [1, p. 29]. Aceasta este o competenţă indispensabilă pentru a ocupa anumite funcţii, fiind și o condiţie importantă pentru o promovare mai rapidă în cariera profesională.

Cert este faptul că acumularea cunoștinţelor profesionale în baza însușirii limbii române poate ameliora perspectivele de carieră a studenţilor alolingvi, iar o reformă a mentalităţii studenţilor alolingvi în raport cu limba română ar trebui să devină o prioritate în formarea culturii generale și profesionale a acestora.

Pentru realizarea obiectivului de formare a competenţei de comunicare, competenţă care oferă posibilităţi reale absolvenţilor de a se încadra în viaţa social-economică a ţării, precum și de continuare a studiilor profesionale și de îndeplinire a obligaţiunilor de serviciu, instituţiile de învăţământ superior, în planurile de învăţământ pentru ciclurile de studii universitare, în grupele alolingve, au inclus cursurile: Cultura vorbirii, Psihologia comunicării, Comunicare în afaceri, Managementul comunicării, Arta comunicării în afaceri, Deontologia comunicării cu predare în limba română.

Or, definirea raportului cultură generală-cultură profesională include și comunicarea interpersonală, în care profesorul și studentul fac parte din același grup social, care realizează două feluri de circuite prin care se realizează comunicarea: vertical (profesor-student) și orizontal (studenţi-studenţi). În opinia lui John Fiske, comunicarea este o dimensiune centrală a vieţii noastre

67

culturale; fără ea, orice tip de cultură moare. În consecinţă, studiul comunicării presupune studiul culturii în care este integrată [3, p. 29].

În vederea realizării obiectivelor în cauză, în cadrul Universităţii Slavone, predarea în limba română a cursului Cultura comunicării în grupele alolingve are menirea de a contribui, pe de o parte, la dezvoltarea lingvistică în limba română a studenţilor, implicit, asimilarea unei culturi spirituale și dezvoltarea calităţilor general-umane; pe de altă parte, constă în formarea unui orizont cultural și tehnologic cu privire la o anumită profesiune, care include dezvoltarea unor competenţe, calităţi, comportamente și aptitudini.

De menţionat că, potrivit testului de diagnosticare, aplicat la începutul anului de studiu, mulţi dintre studenţii alolingvi recunosc faptul că în perioada preuniversitară nu au acumulat cunoștinţele necesare care să le asigure formarea profesională în limba română. Totodată, foarte puţini studenţi vorbesc despre implicarea sa personală în activitatea independentă în procesul de însușire a limbii române, care este unul din factorii principali în dezvoltarea limbajului activ. Or, efortul personal trebuie să fie pus permanent în valoare, în caz contrar, acţiunile profesorului au puţine șanse de reușită, în special la nivelul învăţământului universitar.

Totuși, este îmbucurător faptul că majoritatea studenţilor conștientizează că limba română îi va ajuta în cariera profesională, acest lucru indicând, de asemenea, și însușirea socială a limbii. În ceea ce privește necesitatea predării unor discipline de specialitate în limbă română, consideră oportună și necesară această cunoaștere mulţi dintre studenţii respondenţi, acest indicator fiind suficient pentru predarea la anii superiori universitari a mai multor cursuri în limba română.

În ceea ce privește comunicarea interculturală, mulţi studenţi au recunoscut faptul că nu manifestă suficientă răbdare în discuţie, nu sunt empatici, iar atunci când discută cu o persoană de etnie străină, se limitează doar la câteva fraze comune și puţin se interesează se realităţile socio-culturale ale semenilor altor popoare.

Opiniile studenţilor au constituit un cadru de elaborare a direcţiilor de activitate în vederea selectării acelor acţiuni formative care, pe lângă faptul că ar pune în prim plan formarea lingvistică în limba română a studenţilor alolingvi, ar lua în considerare și dezvoltarea sistemului lor de valori.

În context, conceptul de interculturalitate, folosit astăzi în domeniul știinţelor educaţiei, implică interrelaţii lingvistice, raporturi situative și schimburi între culturi diferite. Activitatea de predare a cursului Cultura comunicării în grupele alolingve este orientată spre formarea/ dezvoltarea competenţelor de a percepe, identifica, stoca și utiliza corect anumite unităţi lexicale în activitatea verbală. Topicul situaţiilor de comunicare formative corespunde tematicii materiei de studiu din curriculum-ul la disciplina în cauză: Norme de etică în comunicarea orală; Normele de logică în comunicarea orală; Normele de limbă în comunicarea orală; Cultura comunicării în scris etc.

68

Rezultatele obţinute ne conving că situaţia de comunicare are o mare influenţă asupra dezvoltării lingvistice, ceea ce face studentul să se simtă mai liber în vorbire și să-şi modeleze propria persoană prin comportamente verbale nuanţate, oferindu-i posibilitatea de a acţiona din partea „Eu”-lui personal, adică de a-şi realiza intenţiile comunicative.

Astfel, în viziunea noastră, valoarea pragmatică a studierii în limba română a cursurilor universitare este dependentă de problema necesităţilor specifice ale studenţilor alolingvi în exercitarea profesiei în limba studiată.

Totodată, utilizarea corectă a situaţiilor de comunicare încadrează efectiv studentul în activitate, înviorează maximal aspectul general al orei practice, sporeşte activismul și interesul studenţilor, face ca activitatea lor să vină „din interior”, generează interpretări noi, dezvoltă necesitatea comunicativă, stimulează dorinţa de a se afirma, de a-şi expune opinia, promovează concurenţa verbală, realizează interacţiuni culturale autentice, limba română fiind primul edificiu și exponentul de bază al culturii românești.

În procesul de formare și evaluare a gradului de dezvoltare a interculturalităţii la studenţi se iau în considerare mai mulţi indicatori, inclusiv, comunicarea cu reprezentanţii altor etnii; includerea în activităţile interculturale; manifestarea respectului faţă de valorile culturale ale etniilor autohtone etc.

Stabilim, aşadar, că predarea limbilor trebuie să fie un dialog intercultural. Punerea în contrast a două limbi/ culturi este mai mult decât o confruntare de fapte și aspecte geografice, istorice, gramaticale etc. Învăţarea unor limbi noi presupune cunoaşterea unor structuri spirituale noi, a unor sisteme de valori, scheme de judecată și accepţiuni de morală; este o cerinţă dictată de nevoia consolidării componentei umanistice a școlii, de explorare a culturii naţionale, aceasta fiind o acţiune favorabilă dezvoltării libere și a personalităţii, și a culturii naţionale.


1. Callo T. Educaţia comunicării verbale. Chișinău: Editura Litera+Litera Internaţională, 2003.

2. Dasen P., Perregaux Ch., Rey M. Educaţia interculturală. Iași: Editura Polirom, 1999.

3. Fiske J. Introduction to communication studies. Routledge, 2nd edition,1990.4. Minder M. Didactica funcţională. Chișinău: Cartier Educaţional, 2003.5. Nicola I. Tratat de pedagogie școlară. București: EDP, 1996.6. Pâslaru Vl. Introducere în teoria educaţiei literar-artistice. Chișinău:

Museum, 2001.7. Pâslaru Vl. Principiul pozitiv al educaţiei. Chișinău: Civitas, 2003.

69

LIMBI STRĂINE

ЦЕННОСТНАЯ ОРИЕНТАЦИЯ КАК ОСНОВА ПОВЕДЕНЧЕСКОЙ ДЕЯТЕЛЬНОСТИ ИНДИВИДА

(русский язык в 5-6 классах, школы с румынским языком обучения)Евгения НОВАК, Тамара КАЗАКУ

Индивид координирует свою поведенческую деятельность соотносительно с выработанными в обществе социальными ориентирами. Жизненный опыт субъекта, приобретенный на основе ценностно-ориентированной и аналитико-оценочной деятельности, преобразуется в его внутреннюю силу, побуждающую к социально значимому поведению, и становится достоянием личности.

Фигура 1. Поведенческая деятельность индивида

70

Фигура 2. Ценности и ценностные отношения

Сущность ценностной ориентации проявляется через нравственную воспитанность гражданина. Российский психолог, член-корреспондент РАН, М.И. Шилова [7, с. 15] определяет воспитанность как интегративное свойство личности, характеризующееся совокупностью сформированных социально значимых качеств субъекта. Двигателем поведения ребенка становятся его представления о должном и ценностном, индивидуальные принципы совести, определяющие самосознание и ответственность за свои поступки.

Результативность воспитанности субъект демонстрирует в своих успехах в учении и труде, отношении к обществу, окружающим людям и к себе и др. При этом адекватная самооценка и саморегуляция поведенческих поступков индивида, соответствующая общечеловеческим ценностям мира и согласия в обществе, добра и справедливости, человеколюбия и честности и др., свидетельствует о сформированности у него «нравственного характера» и гражданской позиции [5].

Процесс изучения русского языка в школе/ гимназии с румынским языком обучения в большей степени опирается на позитивное взаимодействие родного и неродного языков, т.е. на психолингвистические закономерности транспозиции. Учет этих особенностей явился научной основой выбора ценностей и ценностных отношений для интериоризации их во внутренний мир личности. С целью развития ценностно-ориентированной деятельности и коммуникативной компетенции у обучаемых в первый и второй год усвоения языка были разработаны и предложены для практического освоения следующие компоненты ценностной ориентации: ценности и ценностный потенциал.

71

Класс Ценности Ценностный потенциал

V Семья Родословная, семейные отношения, взаимопомощь и забота о членах семьи и др.

Доброта Добрые дела по велению сердца, благотворительность, забота о нуждающихся в помощи и др.

Честность Честные взаимоотношения с окружающими, признание своих ошибок в поведении.

VI Отечество (Молдова)

Любовь к родному краю, к природе, гордость за свою страну и народ и др.

Природа Бережное отношение к природным богатствам своей страны, полезные дела по охране природы.

Труд Уважительное отношение к знаниям, развитие трудолюбия, бережное отношение к чужому труду.

Наиболее эффективной формой презентации ценностных категорий являются коммуникативные блоки. Эти тематические циклы не только расширяют познания ценностного потенциала, но и позволяют в определенной степени управлять процессом присвоения ценностных ориентиров во внутренний мир личности.

Каждый блок включает познавательные, тематически объединенные литературные тексты, речевые и языковые задания рецептивного, репродуктивного и творческого уровней. Это:

• воспроизведение речевых образцов – виды пересказа; продуцирование диалогов и монологов по тематике читаемых литературных текстов; устные и письменные сочинения и т.д.;

• языковые (лексические и грамматические) задания, которые имеют функциональную направленность средства в процессе становления речевой деятельности у обучаемых на неродном языке.

Особую смысловую нагрузку несут на себе названия этих циклов: в них отразился многоаспектный комплекс ценностных отношений.

Класс Блок/ ценность

Эксперименты

ФОРМИРУЮЩИЙ КОНТРОЛЬНЫЙ

5-й

I БЛОК СЕМЬЯ

Моя семья – самые верные друзья Семья вместе – душа на месте

II БЛОК ДОБРОТА

Жизнь дана на добрые дела Добрые дела красят человека

III БЛОК ЧЕСТНОСТЬ

Правда всего дороже Береги честь с молоду

72

6-й

I БЛОК ОТЕЧЕСТВО (МОЛДОВА)

Молдова – мой край родной

Молдова! Этот край мне всех милей. Древний край молдавский!В. Романчук

II БЛОК ПРИРОДА

Волшебный мир природы Пойми живой язык природы!

III БЛОК ТРУД

Трудом славен человек Без хорошего труда нет и плода.

Разработанное содержание коммуникативных блоков позволило инициировать не только ценностную ориентацию, но и развивать коммуникативные способности у учащихся. Многообразие проявлений активной поведенческой деятельности каждого ученика стимулировало актуализацию ценностного потенциала в их связных высказываниях.

В качестве иллюстрации проанализируем компонент ценностной ориентации – семья, предложенный для углубленного освоения учащимися пятого класса.

№ Литературные тексты Ценностный потенциал

Речевые и языковые формы учебной

деятельности

1. Родословная семьи в виде модели (4 поколения).

Понятие семья, знание потомков своего рода (генеалогическое дерево)

Заполнение модели «Родословная», усвоение тематической лексики: мама, папа, бабушка, дедушка, прабабушка и др.

2. «Дом родной».Р. Сеф

И вернемсяВ самый светлый,Самый теплыйДом родной.

Письмо по памяти второй части стихотворения, сопоставление буквы и звука в словах.

3. «Родительский дом». С. Вангели

Тоска по родительскому дому и родителям, по родной земле. Однажды у калитки остановился человек с седой головой. Он опустился на колени, прижался к земле губами.– Здравствуй, мама! – сказал он и обнял маму. А как обнять родной дом?

Списывание главных по смыслу предложений.Беседа: «Чем дорог вам родительский дом?»Коллективное исполнение песни «Родительский дом».

73

4. «Все начинается с мамы». Ю. Яковлев

Эпиграф. «Нет слов таких, чтоб выразить сполнаЧто значит мать и что для нас она». Венгерский поэт Шандор Петефи.Пословицы: Сердце матери лучше солнца согреет.Лучше матери друга не найдешь.

Устное сочинение о маме по данному плану.Составление и запись 2-3 предложений о маме. Запись по памяти пословиц.

5. «Так или не так?»О. Буцень

Помощь детей родителям.

Дискуссия – «мозговой штурм»Какие дела можно назвать помощь родителям?

6. «Печенье»В. Осеева

Дружелюбное отношение детей к старшим.

Составление и запись предложений со словами: помощь…

7. «Пять хлебов» (индийская сказка)

Благодарность детей родителям.Один хлеб я ем сам, два даю детям, а два даю отцу с матерью.

Запись родственных слов: благодарность – благодарный, забота – заботливый, внимание – внимательный, вежливость – вежливый и др.

8. «Умная собака»А. Сундеев

Забота о матери, внимательное к ней отношение.

Письменное мини-сочинение о маме по данному плану.

9. «Давай есть вместе»

Доброта и отзывчивость по отношению к пожилым.

Списывание главного по смыслу предложения.

10. «Древние заповеди».В. Еремин

Семейные ценности:– почитай родителей;– проявляй заботу о пожилых;– не лги и др.

Запись по памяти 3 заповедей. Устные высказывания по каждой заповеди.

На текстовом материале у подростков формируются интегративные личностные качества: патриотизм, доброта и отзывчивость, трудолюбие и честность и др. На основе этих качеств осуществляется саморегуляция поведенческой деятельности учеников.

74

Например, чувство любви к родному городу, гордость за свой народ наглядно проявились у шестиклассников по завершении изучения блока Молдова – мой край родной. Об этом свидетельствуют мини-сочинения учеников 6-го класса (лицей «Ginta Latină», г. Кишинэу, учитель-экспериментатор Лука С.Г.) на тему «Кишинэу – мой любимый город».

Кишинэу – мой любимый город. Я очень счастлива, когда я гуляю по улицам города. Я очень люблю эти улицы, проспекты и парки на Ботанике, на Буюканах. Я люблю гулять в центре столицы и быть на Aleea Clasicilor. Я патриот, мне нравится этот город, потому что я в нем родилась. Моя любимая улица Ştefan cel Mare. Пусть другим нравятся другие города, но Кишинэу – мой любимый город.

Мне нравятся ночи, когда в городе тихая и теплая погода. Столица Молдовы всегда рада гостям из других городов и стран. (Илиевич Адриана)

Кишинэу – столица Молдовы. Кишинэу – мой любимый город. В Кишинэу есть много красивых мест. Это парк Штефана Великого, Аллея классиков, парк Валя Морилор. Есть в городе музеи, театры, на Молдэкспо часто бывают выставки.

В Кишинэу живут замечательные люди. Это мой родной город. Столица Молдовы всегда рада гостям из других городов и стран. (Цэбырнэ Михаил)

Кишинэу – мой любимый город. Мне в этом городе нравится, как с утра птицы поют. Мне нравится парк Дендрарий. В этом городе живут хорошие и добрые люди. Они всегда с радостью встречают гостей из других городов и стран. (Юрко Алина)

(N.B! Мини-сочинения учеников представлены в оригинале, без редакционной правки.)

Связные высказывания учеников в устной форме и сочинения на втором году изучения языка далеки от совершенства. Однако в них искренне выражена гражданская позиция школьников.

Инициирование ценностно-ориентированной деятельности с параллельным развитием коммуникативной компетенции осуществляется на основе метода педагогической ситуации.

Анализ реальных жизненных ситуаций предполагает сформировать у них определенных умений:

• соотносить свои поведенческие действия с нормами общения в социуме;

• устанавливать причино-следственные связи между нравственными поступками участников в реальных ситуациях;

• предвидеть возможные результаты;• самостоятельно принимать адекватные решения с их

аргументацией.

75

Предложенные в литературно-языковых блоках ситуации стимулируют нравственное развитие индивидуума и обеспечивают перевод социальных норм и ценностей во внутренний мир личности. Механизм этой трансформации связан с образованием у субъекта духовной структуры, с помощью которой отражается уровень его воспитанности как отношение, лежащее в основе ценностных ориентаций.

В первый и второй год комплексного обучения русскому языку как неродному особую значимость приобретают ситуации с развернутой сюжетной линией. Подобные ситуации чаще предлагаются в речевых образцах и сюжетных динамичных иллюстрациях. В них реализуются:

• внешний (содержательный) план–тема текста;• внутренний план–идея речевого целого.Например, в литературно-языковом блоке Береги честь с молоду

текстовая канва рассказа «Яблоко» Ем. Букова сопровождается сюжетными динамичными иллюстрациями. На этой основе ученик получает возможность сопоставлять и оценивать поступки главного персонажа текста и тем самым подготовиться к ответу на поставленный проблемный вопрос: Почему заплакал Петрикэ?

Рассмотренный синтезированный метод органично сочетается с другими видами педагогических ситуаций. Это ситуация с альтернативным выбором, дилемма (по Л. Кольбергу), «незаконченное предложение», творческие ситуации – «мозговой штурм» и др.

Например, блок Семья вместе – душа на месте учащимся предлагается ситуация с альтернативным выбором.

На улице сильный дождь. В окне ты увидел маму. Она несет большую сумку. У нее нет зонтика. Как ты будешь действовать?

Опорные варианты поведенческих действий:• Будешь встречать маму у дверей квартиры.• Возьмешь зонтик и побежишь на встречу маме.• Крикнешь в окно: «Мама, беги быстрее!».Предложенный в ситуации действия пятиклассник соотнесет с

имеющимися в его внутреннем мире социальными ориентирами и определит свое решение.

Письменная форма выражения мнения реализуется методом списывания. (N.B. В 5-6 классах основным видом письменных работ является орфографическое списывание.)

В экспериментальных классах в процессе ознакомления с теми или иными ценностями были предложены ситуации, соориентированные на самостоятельные принятии поведенческих решений самими обучаемыми.

Например, блок Любите и охраняйте природу.

76

Закончи предложения:

Я люблю проводить время на природе, потому что…Из деревьев и кустарников я больше всего люблю … потому что…Зимующие птицы нуждаются в нашей заботе, потому что…

Например, при тестировании «Что я думаю о себе: Какой я? Какая я?» был предложен этот метод с опорами.

Я думаю, что я добрый человек, потому что…• я готов (-а) делиться с друзьями всем, что у меня есть;• не всегда бываю добрым (доброй), потому что мне жаль отдавать

своё;• думаю, что доброта в жизни не нужна;• другие варианты.Я считаю себя честным человеком потому что…• я всегда и всем говорю правду, чтобы не огорчать родителей;• стараюсь говорить правду, но не всегда у меня это получается;• иногда говорю неправду, чтобы не огорчать родителей;• другие варианты.В коммуникативных блоках чаще предлагаются ситуации, которые

сориентированы на самостоятельное принятие поведенческих решений. Например, в литературно-языковом блоке Береги честь смолоду

учащимся была предложена следующая ситуация:На трассе водитель увидел мешок. Он остановил свою машину-

холодильник, поднял мешок и бросил его в кабину. По приезде в ближайший город шофер сдал мешок в полицию. В мешке оказалась большая сумма денег – пенсия для пожилых людей. На следующий день люди получили свои деньги.

• Оцени поступок водителя.• Как бы ты поступил в этой ситуации?Особый интерес вызывает у учеников ситуации с моральной дилеммой/

с альтернативным выбором. Американский психолог Л. Кольберг выдвинул основные требования к этому виду педагогической ситуации, которые в равной степени относится к другим видам ситуаций [6]:

• иметь отношение к реальной жизни детей;• быть простой для понимания учениками;• содержать вопрос наполненный нравственным потенциалом.Например, блок Жизнь дана на добрые дела.Классный руководитель объявил ребятам, что на ёлку в театре

удалось достать 18 бесплатных билетов. Он объяснил: – Вас в классе 30 человек. Я вас всех люблю и не могу решить, кому

дать эти билеты. Сделайте это сами. Я предлагаю несколько вариантов

77

решения этой проблемы. Выберите тот, который вы считаете самым лучшим, или предложите свой вариант распределения билетов.

Какбытыпоступилвэтойситуации?Учительница предложила свои варианты:1) предложу тянуть жребий, чтобы никому не было обидно;2) думаю, что следует провести голосование; чтобы дать билеты тем,

кто хорошо учится;3) подниму руку и скажу, что я не пойду на елку, уступлю другим;4) другие решения.А какой вариант ты предложишь?Метод «Незаконченное предложение» предлагает смешанную форму

опор: варианты решений могут быть, но могут и отсутствовать. Тогда ученик проявит творческую самостоятельность при аргументации предложенного ему тезиса.

Каждый коммуникативный блок обычно завершается продуцированием связных высказываний. Для синтеза речевого действия ученикам предлагаются различные виды опор:

– тематический словарный минимум;– вопросы для раскрытия смыслового содержания текста;– ключевые предложения для каждой микротемы;– мини-сочинения;– структурные компоненты (зачин – начальная фраза; средняя часть

в форме вопросов, концовка.)Например, при завершении изучения блока Моя семья – самые верные

друзья, пятиклассникам было предложено написать мини-сочинение по следующим опорам:

Зачин: У нас … (большая, небольшая) семья. В нашей семье … человек. Маму зовут …

Средняя часть:

Где работают твои родители? Чем ты им помогаешь по дому? Чем ты радуешь своих родителей? Как вы вместе проводите свободное время?

Концовка: У нас дружная семья. В трудную минуту мы всегда помогаем друг другу.

78

ПРИМЕРЫ МИНИ-СОЧИНЕНИЙучащихся 5-го класса, Лицей «Ginta Latină», г. Кишинэу,

учитель-экспериментатор Лунгу Н.С.

В нашей семье 5 человек. Маму зовут Лиля, папу – Павел, бабушку зовут Мария, а дедушку – Ион. Меня называют в семье Кориночка.

Мама работает медсестрой, а папа – шофером. Я помогаю по дому, мою посуду, убираю в комнатах, поливаю цветы.

В свободное время мы все вместе гуляем в Grădina Publică „Ştefan cel Mare”, по Аллее Классиков. Часто мы все смотрим интересные фильмы.

У нас большая и дружная семья. В трудную минуту мы все помогаем друг другу. (Будурин Корина)

В нашей семье 4 человека. Маму зовут Тамара, папу – Виталий. Брата зовут Кристи, а меня Сильвия.

Мама работает в больнице, а папа возит людей на маршрутке. В свободное время мы всей семьей гуляем в парке на Ботанике, ходим на аттракционы.

Я оказываю помощь родителям во всем. У нас небольшая и дружная семья. В трудную минуту мы все помогаем друг другу. (Размерица Сильвия)

В нашей семье четверо человек – мама Таня, папа Женя, брат. Игорь и я – Валерия.

Мама и папа – инженеры. Они работают в МолдТелекоме.В нашей семье мы все делаем вместе. Я радую своих родителей, я

хорошо учусь.В свободное время мы ездим к бабушке в село. У нас дружная семья. В

трудную минуту мы все помогаем друг другу. (Малиновская Валерия)Необходимо отметить, что языковое оформление речевой продукции

учащимися 5-6 классов еще значительно отстает от требований куррикулума в силу объективных причин. Поэтому необходимо уделить особое внимание обогащению словарного запаса, орфографическому написанию лексических единиц методом сопоставления звукового и графического образов слов («Произносим – [а], пишем букву «о»). И только целенаправленная система работы по предупреждению ошибок на письме (Ни одного неправильно написанного слова!) может принести желаемые результаты.

Процесс освоения ценностной ориентации и развития речевой деятельности у ученика на неродном языке протекает длительное время и с определенными трудностями. На этот процесс оказывает интерферирующее (отрицательное) воздействие психолингвистические закономерности родного языка. Это:

• осмысление и эмоциональное восприятие ценностных отношений в постоянно меняющихся жизненных ситуациях;

79

• ограниченный объем накопленного словарного запаса;• незнание формообразующих языковых единиц и т.д.Для измерения нравственно-волевого развития субъектов требуются

эталоны-шкалы, которые приняли бы на себя определенный качественный вес. В настоящем исследовании за основу динамики самосознания и саморегуляции поведенческой деятельности как основных показателей в развитии индивида, приняты критерии, разработанные психологом М. Шиловой [8].

Это:

В соответствии с этими критериями нами разработана шкала составляющих компонентов поведенческой деятельности индивида от минимального их проявления до демонстрации тенденции в развитии его личностных качеств. Круг общечеловеческих нравственно-волевых свойств характера представляет собой единый комплекс, рассматриваемый во взаимосвязи.

80

ПРОГРАММА ИЗУЧЕНИЯ УРОВНЯ ИНТЕРИОРИЗАЦИИ ЦЕННОСТЕЙ У ОБУЧАЕМЫХ.

(МОДЕЛЬ)

Класс

Основные компоненты ценностной ориентации Ре

йтин

г

Уровни сформированности ценностных отношений

5-й

– пе

рвы

й го

д из

учен

ия

СЕМЬЯ

3Знает свою родословную, ценит и соблюдает семейные традиции, уважительно относится к членам семьи.

2Самостоятельно выполняет свои обязанности по дому, но поручения исполняет только по указанию старших.

1 Не всегда выполняет задания взрослых, уклоняется от своих обязанностей.

0Не исполняет свои обязанности по дому, проявляет неуважение старших членов семьи.

ДОБРОТА

3Проявляет милосердие к окружающим, совершает добрые дела по своей инициативе.

2Заботится о пожилых, больных по указанию других, желает заниматься благотворительностью.

1 Не всегда замечает того, кто нуждается в его помощи и заботе.

0 Допускает грубость по отношению к окружающим.

ЧЕСТНОСТЬ

3Всегда честен в отношениях с окружающими, не терпит лжи со стороны других.

2Проявляет честность по отношению ко взрослым, но не всегда искренен со сверстниками.

1 Честен в зависимости от обстоятельств, мнение зависит от членов коллектива.

0 Нечестен.

81

6–й

ОТЕЧЕСТВО-МОЛДОВА

3 Проявляет чувство любви к родине, гордится страной и молдавским народом.

2 Гордится историей страны, самостоятельно находит дела на службу родине.

1 Участвует в полезных делах класса, группы только по указанию старших.

0 Безразличен к судьбе своей родины.

ПРИРОДА

3 Любит и оберегает природу, призывает к этому других.

2 Бережно относится к природным богатствам по просьбе учителей.

1 Участвует в полезных делах по охране природы под чьим-нибудь руководством.

0 Не ценит, безразлично относится к природе.

ТРУДА. УМСТВЕННЫЙВ. ФИЗИЧЕСКИЙ

А. УМСТВЕННЫЙ

3 Любит учиться, учиться старательно, призывает других к умственному труду.

2 Проявляет творчество при выполнении конкурсных заданий.

1 Не понимает необходимости учиться, учится под контролем.

0 Плохо учится независимо от контроля.

В. ФИЗИЧЕСКИЙ

3 Любит трудиться, призывает других к труду.

2 Находит дела, выполняет их ответственно, в срок.

1 Не понимает значимости труда, трудится только по указанию других.

0 Не участвует в полезных делах, не умеет и не любит трудиться.

Разработанные критерии определения интегративных качеств личности и показателей их проявления функционировали в процессе исследования – диагностическом, формирующем и контрольном экспериментах.

Основой детерминантного развития субъективных сил индивида выступает его активная жизнедеятельность. Она демонстрируется

82

в саморегулировании поведения, в его конкретных поведенческих поступках. С этой целью в экспериментальных классах был создан Банк добрых дел и поступков. Коллектив подгруппы самостоятельно принимал решение, какие из выполненных одноклассниками дел вносить в этот Банк. Ориентиром для включения послужила соответствующая программа.

1. Бытьпатриотом–этозначит:– знать и гордиться историей и культурой своей страны, участвовать

в конкурсах по тематике Родина и я и др.;– проявлять активную позицию в жизни малого Отечества (города,

района);– принимать участие в полезных делах по охране и преобразованию

природы родного края. 2. Пониматьиоцениватьрольумственногоифизическоготруда:– стараться учиться прилежно, с пониманием значения знаний для

будущей жизни;– стремиться узнать каждый день что-то новое и интересное;– познать свои способности и развивать их для перспективы в

выборе профессии;– знать, что творческий труд есть главная оценка ценности человека;– найти полезные дела для себя, для семьи и друзей, выполнять их с

интересом и качественно;– самостоятельно преодолевать трудности, самому решать свои

проблемы.3. Бытьдобрымиотзывчивым:– уважать старших, быть доброжелательным к окружающим тебя людям;– быть терпимым к проявлению других мнений и мировоззрения;– быть милосердным, готовым оказывать помощь слабым и всем, кто

нуждается в твоей помощи.4. Бытьчестнымиискренним:– вести себя всегда честно, независимо от обстоятельств и мнения

одноклассников;– иметь мужество признавать свои ошибки в поведенческих поступках;– осуществлять самоанализ своих действий с целью самокоррекции

в поведении;– быть честным и искренним в отношении со взрослыми и

сверстниками.5. Уметьуправлятьсобой:– развивать у себя силу воли;– соблюдать правила культуры поведения в доме, в школе и в других

общественных местах;

83

– своевременно и качественно исполнять поручения взрослых и коллектива сверстников;

– быть самокритичным и требовательным к себе;– стремиться к самосовершенствованию, проявлять себя в достойных

делах и поступках.В этой программе выделены интегративные базовые качества

учащихся 5-6 классов, которые проявляются в их жизнедеятельности.В процессе экспериментального исследования выявилась тенденция

для интериоризации ценностей во внутренний мир индивида на основе его активной позиции к общечеловеческим проблемам, сформированности самосознания и саморегуляции его поведенческой деятельности.

Библиография

1. Гамезо М.В., Домашенко И.А. Атлас по психологии. Москва: Просвещение, 2001.

2. Караковский В.А. Стать человеком. Общечеловеческие ценности – основа целостного учебно-воспитательного процесса. Москва, 1998.

3. Педагогическая энциклопедия. Москва, 2001.4. Рубинштейн С.Л. Основы общей психологии: в 2 т. Москва, 1990.5. Рувинский Л.И. Психолого-педагогические проблемы нравственного

воспитания школьников. Москва, 1981.6. Цырлина Т.В. Встречное движение. (О ситуациях нравственного

выбора, разработанных американским психологом Л. Кольбергом.) Москва, 2002.

7. Шилова М.И. Изучение воспитанности школьников. Москва: Педагогика, 2002.

8. Шилова М.И. Теория и технология отслеживания результатов воспитания школьников. Москва, 2003.

84

DIMENSIUNEA METODOLOGICĂ A FORMĂRII COMPETENŢELOR AXIOLOGICE LA LIMBA STRĂINĂ ÎN GIMNAZIU

Ion GUŢU

Învăţarea de valori dă valoare învăţării.J. Simonneaux

1. Educaţiaaxiologică:argumenteproTimpurile crizelor actuale (financiare, economice, sociale, politice, care

altele ?) impun nevoia unor dezbateri chintesenţiale despre originea, cauza și impactul acestora asupra destinului umanităţii per ansamblu și al individului în particular. Dezbaterile ar putea continua la nesfârșit, dar poate ar fi mai raţional să acceptăm volens-nolens prezenţa unei crize a valorilor umaniste? Or, anume această lacună existenţială condiţionează o preocupare mult mai pripită pentru propria stare materială, deseori exuberant de luxoasă, decât pentru starea altuia sau starea unei naţiuni întregi, ce zace în mizerie și ai cărei generaţii în creștere nu au acces la valorile materiale minime necesare supravieţuirii, la valorile spirituale fără de care nici un popor nu se poate autoidentifica și, mai ales, la valorile educaţionale prin care se cultivă și se formează tot evantaiul de valori umane. Credem că răspunsul este clar exprimat și că această nobilă misiune îi revine pe deplin sistemului educaţional contemporan. Problema consistă în faptul cum percepe sistemul educaţional modern această preocupare și ducă o consideră drept prioritate prin care poate fi evaluată importanţa educaţiei în general și a sistemelor educaţionale în special. Aceasta necesită o politică bine definită asupra învăţării de valori și a dezvoltării umane, care să pună accentul pe valori și principii democratice, precum libertatea, justiţia, altruismul, corectitudinea, responsabilitatea, respectul, toleranţa, incluziunea, diversitatea. De unde și importanţa conţinuturilor și metodelor de predare prin care, conform unor autori [1, p. 9], atât în învăţământul secundar, cât și în cel universitar educaţia interdisciplinară și interculturală trebuie să predomine asupra învăţământului specializat.

Absenţa unor strategii educaţionale bine chibzuite și centrate pe valori umaniste a fost reliefată la multiple forumuri naţionale și internaţionale, inclusiv de către subsemnat [2; 3; 4], fapt ce obligă sistemul educaţional actual să-și stabilească drept prioritate formarea unor personalităţi nu doar multilateral, ci și armonios dezvoltate, nu doar în bază de competenţe generale, ci și prin competenţe axiologice, nu doar ca și consumatori/ promotori de valori, ci și ca generatori de valori pe tot parcursul vieţii. În cazul sistemului educaţional moldovenesc dezvoltarea unei educaţii axate pe competenţe axiologice a constituit încă de la primele experienţe curriculare o preocupare, concomitent cu cultivarea și formarea cunoștinţelor, aptitudinilor și abilităţilor disciplinare de

85

bază (comunicative, metodologice, pragmatice etc.), dar care nu a fost stipulată ca prioritate. Cazul limbilor străine reprezintă un exemplu manifest de formare a valorilor educaţiei umaniste, întrucât curricula naţionale de limbi străine au fixat, chiar din prima perioadă (1996-1997), faptul că o limbă străină vehiculează nu doar conţinuturi lingvistice, ci și axiologice prin cultura, civilizaţia, literatura ţării alofone respective. Problema consista în a elabora și a dezvolta metodologia implementării unei educaţii formatoare de competenţe axiologice la toate ciclurile, inclusiv în cadrul limbilor străine ca parte a unui proces educaţional complex. Provocările au ţinut prin excelenţă de elaborarea domeniilor curriculare și a conţinuturilor curriculare adiacente educaţiei umaniste, de stabilirea tipului de competenţe și de dimensiunea lor axiologică, de conceperea, dar și de punerea în aplicare a proiectelor de lecţii și a metodelor efective de formare a competenţelor axiologice, de implicarea nu doar formală, ci și reală a elevului ca subiect și coparticipant inter/ activ al unui astfel de proces educaţional.

Conceperea unor proiecte educaţionale capabile să demonstreze aplicabilitatea și utilitatea dezvoltării competenţelor axiologice la nivel de gimnaziu și liceu este necesară, iar cazul Proiectului instituţional și al Modelului teoretic elaborat și dezvoltat de Sectorul pentru Educaţie Lingvistică, Literară și Artistică a Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei reprezintă una din pistele reale de lansare și implementare a unor astfel de metodologii, inclusiv pentru limba străină, la etapa de gimnaziu și liceu.

2. ComponentaepistemologicăadezvoltăriicompetenţeloraxiologiceCunoaşterea prin valori și învăţarea de valori dă valoare oricărui sistem

educaţional, întrucât asigură o educaţie dominată de spiritul umanismului, de nevoia formării unor personalităţi ale mileniului III capabile să gândească axiologic, să elaboreze și să aplice proiecte de viaţă în beneficiul umanităţii și nu doar în scopuri personale, să gestioneze conflicte internaţionale și diferenţe interculturale sau interlingvistice în stil consensual, cooperant și tolerant. În acest scop, orice sistem educaţional este invitat să iniţieze, să formeze și să dezvolte componentele generale ale câmpului axiologic și tipologia valorilor, să asigure discriminarea între valori – non-valori – anti-valori – pseudo-valori, să conştientizeze specificităţile intercategoriale și impactul acestora asupra raporturilor umane variate. Mai mult, cunoașterea prin valori trebuie să devină o prerogativă educaţională a fiecărei discipline în parte și a tuturor deopotrivă prin elaborarea și implementarea studiilor de caz sau a proiectelor cu impact interdisciplinar prin care se va dovedi importanţa și contribuţia fiecărei discipline la formarea unei personalităţi promotoare și generatoare de valori proprii fiecărui domeniu al activităţii umane. Spre exemplu, cunoașterea personalităţilor istorice care au avut impact benefic asupra evoluţiei umanităţii poate deveni subiect de

86

dezbateri și sursă de formare a competenţelor axiologice și la lecţia de limbă străină sau maternă; și invers, cunoașterea și utilizarea corectă a limbii materne și/ sau a limbii străine trebuie să fie interiorizată ca o necesitate și un atu al unei personalităţi contemporane culte. Or, Homo Europeanus-ul modern şi plurilingv nu se mai poate imagina în afara frontierelor unei Europe deschise ce asigură posibilităţi enorme nu doar pentru deplasări și călătorii, ci și pentru a cunoaște și a se autocunoaște, a se informa și a se auto/ forma prin familiarizarea cu alte ţări și culturi, prin comunicarea cu semenii săi de peste hotare, prin realizarea de studii și cercetări în limbi străine. Chiar și rolul sistemelor educaţionale europene cunoaște schimbări, așa cum acestea au început să promoveze politici educaţionale axate pe plurilingvismul personalităţii armonios dezvoltate. Construirea unui multilingvism societal european revine sistemelor educaţionale de pe continent care trebuie să propună oferte conforme cererilor societăţii vorbitoare de mai multe limbi. Prin consecinţă, sistemul educaţional naţional, începând cu ciclul primar și dincolo de cel universitar, trebuie să asigure pe tot parcursul vieţii condiţii necesare și favorabile constituirii unei personalităţi plurilingve ce stăpânește atât limba maternă, cât și multe alte limbi străine, regionale sau internaţionale, ce-și aduc contribuţia la formarea competenţelor axiologice.

Pentru implementarea cu succes a proiectelor de acest gen, sistemul educaţional naţional trebuie să-și definitiveze eșichierul axiologic în baza căruia se va face educaţia umanistă și formarea competenţelor axiologice. Drept rezultat al mai multor experienţe știinţifico-practice, Modelul teoretic de integrare a valorilor educaţiei umaniste elaborat la Sector pentru nivelul de gimnaziu și liceu a convenit să stabilească, conform ariei şi impactului axiologic, următoarea tipologie ierarhică a valorilor:

• valori fundamentale (Adevărul, Binele, Dreptatea, Frumosul, Libertatea);• valori general-umane (Viaţa, Egalitatea, Sacrul, Sănătatea, Pacea,

Cooperarea, Respectul etc.);• valori democratice/ europene (democraţia, multilingvismul, plurilingvismul,

interculturalitatea, libertatea de exprimare, libertatea de circulaţie, toleranţa culturală/ naţională/ lingvistică, unitatea, demnitatea umană, nediscriminarea, pluralismul, asigurarea păcii, libertatea, solidaritatea etc.);

• valori naţionale (ţara, poporul, simbolica statului (imnul, stema, drapelul), limba maternă, limba statului, istoria, cultura naţională, credinţa, tradiţiile etc.);

• valori individuale (identitatea, familia, prietenii, dragostea, muzica, dansul, sportul, călătoria, lectura, cariera etc.).

Cunoașterea acestei palete de valori se va face în baza principiilor epistemologice și psihopedagogice generale: de la simplu la compus, în progresiune ascendentă, conform specificităţilor psihofiziologice ale educatului

87

și în baza conţinuturilor educaţionale proprii fiecărei discipline. În cazul limbilor materne și străine procesul cognitiv axiologic comportă un caracter dialectic de re/actualizare, re/construire și re/valorificare de către elev a valorilor operelor literare și de re/conștientizare a importanţei fenomenelor artistice. Prin consecinţă, valorile câmpului axiologic inserate în conţinuturile educaţiei vor fi suplimentate de către elev prin aportul personal și plus valoarea proprie, produsă în procesul interpretării valorilor imanente, în încercarea permanentă și ascendentă de a delimita valorile de non/ anti/ pseudo-valori.

3. Metodologia formării competenţelor axiologice la limba străină îngimnaziu

Înainte de toate, e necesar de menţionat faptul că metodologia de formare/ dezvoltare a competenţelor axiologice la limba străină a fost implementată în baza experimentului pedagogic efectuat la lecţia de limbă franceză din clasa a VIII E a Liceului român-francez Gheorghe Asachi din Chișinău, profesor Nina Tudor. Experimentul a dovedit că dezvoltarea competenţelor axiologice în gimnaziu este complexă, cunoaște mai multe etape de parcurs și se bazează pe principiile de selectare a componentelor câmpului axiologic și a tipologiei de valori sus-menţionate prin corelarea cu exigenţele Cadrului European Comun de Referinţă pentru Limbi [5] și cu conţinuturile educaţionale ale Curricula naţionale la limbi străine [6], prin conlucrarea cu manualele școlare și prin completarea acestora, prin exploatarea metodelor și tehnicilor adecvate, prin elaborarea și fabricarea unor produse finale inedite, prin evaluarea și autoevaluarea complexă.

3.1. Corelarea cu CECRLNevoia corelării metodologiei de formare a competenţelor axiologice

cu referenţialul european rezidă în oferta variată de strategii propuse pentru optimizarea procesului de predare-învăţare și de evaluare-autoevaluare în cunoașterea unei limbi străine, mai ales în:

• gama de metodologii propuse pentru predare-învăţare (îndeosebi perspectiva acţională),

• insistenţa promovării plurilingvismului și multilingvismului ca valori educaţionale europene,

• propunerea metodologiilor de evaluare sub forma descriptorilor de competenţe necesare pentru comprehensiunea orală și scrisă, exprimarea orală și scrisă, interacţiunea orală și scrisă, medierea,

• centrarea pe educat și pe competenţe,• stabilirea nivelurilor de competenţe ale celui care învaţă (A1, A2, B1, B2, C1,

C2), așa încât în spaţiul geodidactic moldovenesc acestea au fost racordate pentru clasele obișnuite ale ciclului primar la nivelul A1, gimnazial – A2 și liceal – B1,

88

• identificarea tipurilor de competenţe în cunoașterea limbilor străine – lingvistice, pragmatice, sociolingvistice, culturale etc., care au servit la discriminarea mai multor tipuri de competenţe specifice sau subcompetenţe în curricula naţionale modernizate la limbi străine,

• definirea domeniilor curriculare (public, personal, educaţional, profesional) în care sunt supuse evaluării tipologia de competenţe acumulate.

La nivel de sugestii metodologice la această etapă, ţinem să menţionăm faptul că dezvoltarea competenţelor axiologice s-a produs în cadrul domeniilor CECRL, dar care au fost completate în aria curriculară naţională cu altele din cadrul Curriculumului Massachussets [7], la fel ca și tipurile de competenţe care au fost extinse și racordate la aceste domenii și despre care vom vorbi mai jos.

3.2. Corelarea cu Curricula modernizate la limbi străineNecesitatea corelării cu Curricula la limbi străine pentru ciclul de gimnaziu

reiese din ajustarea metodologiei de formare a competenţelor axiologice la principiile, domeniile și tipurile de competenţe fixate în aceste documente educaţionale. Astfel:

• domeniile curriculare, preluate din CECRL în care sunt supuse evaluării tipologia de competenţe acumulate, inclusiv cele culturale și civice, au fost adaptate și îmbinate în experienţa didactică moldovenească a limbilor străine cu alte cinci (Comunicare, Cultură, Comparaţie, Conexiune, Comunitate) ale Curriculumului american din Massachussets [ibidem],

• tipurile de competenţe, preluate din CECRL și de la Comisia europeană, au fost extinse în cunoașterea limbilor străine și au servit la discriminarea mai multor tipuri de competenţe specifice sau subcompetenţe în curricula naţionale modernizate la limbi străine. În așa fel, formarea competenţelor axiologice poate fi efectuată prin dezvoltarea valorilor pentru limbă (dragostea pentru limbă, cultura limbii, plurilingvismul etc.) în cadrul domeniului Comunicare și a valorilor prin limbă (interculturalitatea, dragostea de ţară, toleranţa lingvistică/ culturală etc.) în cadrul domeniilor Cultură și Comunitate.

În calitate de sugestii, ţinem să menţionăm faptul că experimentul a permis și poate contribui nu doar la completarea Curricula cu noi conţinuturi, ci și concretiza tipuri de valori noi pentru aceste conţinuturi și competenţe.

3.3. Corelarea cu manualele de limbi străine pentru ciclul de gimnaziu Etapa următoare de implementare a metodologiei de formare a

competenţelor axiologice vizează lucrul cu manualele pentru ciclul gimnazial din republică. Am menţionat anterior că la început curricula naţionale au

89

promovat ideea implementării valorilor educaţiei umaniste, dar fără o viziune metodologică concretă. Acest lucru necesita o completare a curricula elaborate și implementate fie prin alte articole știinţifice, fie prin compendiumuri la curricula, fie prin proiecte știinţifice importante, precum Modelul teoretic al Proiectului instituţional elaborat. Așa cum curricula modernizate la limbi străine sunt axate pe principiile Cadrului European Comun de Referinţă pentru Limbi, pe domenii curriculare și pe competenţe, Modelul teoretic a promovat aceste dominante prin selectarea Manualului de Franceză pentru clasa a VIII-a din Republica Moldova (autori M. Cotlău, M. Guzun, M. Scobioală) [8] și a Manualului internaţional Horizons francophones: Des Balkans au Caucase (autori I. Guţu, T. Petcu et alii), elaborat la editura CLE INTERNATIONAL, Franţa [9, 2010]. Întrucât ambele manuale sunt axate pe Curricula modernizate și pe CECRL, sarcina a fost de a alege unităţile tematice apropiate în baza cărora ar putea fi demonstrată posibilitatea de formare a competenţelor axiologice în cadrul mai multor domenii curriculare, a discriminării valorilor de anti-valori, a capacităţii de a exprima propria părere etc. Concertările comune cu profesoara de limba franceză din liceu au condus spre selectarea unităţii Nr IX: Les Voyages et les Aventures cu 5 teme din manualul moldovenesc și a unităţii Nr X Voyages, Voyages... din manualul internaţional cu 5 teme, ambele dedicate călătoriilor și aventurilor și care convin intereselor de vârstă și gusturilor elevilor clasei a VIII-a. Conţinuturile curriculare au reflectat domenii precum Comunicarea, Cultura și Comunitatea, conform principiilor CECRL și ale curricula naţionale modernizate.

3.4. Implementarea experimentului pedagogicExperimentul pedagogic a vizat grupa de experiment (15 elevi din clasa

a VIII E) și grupa de control (15 elevi din clasa a VIII D) și a urmat etapele standard de realizare: de constatare, de formare și de control.

Testul de diagnostic a conţinut 8 itemi care vizau într-o formă explicită sau implicită cunoașterea tipologiei de valori și conștientizarea importanţei acestora pentru educaţia axiologică a tinerei generaţii cu respectarea celor trei niveluri: cunoaștere (3 itemi – 10 puncte), aplicare (2 itemi – 12 puncte), integrare (3 itemi – 24 puncte). Exemplu:

1. Ecris ce que tu connais sur les valeurs culturelles d’une de ces villes de la région balkanique en citant 3 curiosités historiques importantes – 3 p.

Ohrid/ Macédoine ------------- Berat/ Albanie ------------ Triavna/ Bulgarie 4. Explique en 3 énoncés pourquoi l’église de Căușeni représente une valeur

nationale? – 6 p.5. On dit que les voyages forment la jeunesse. Commente en 3 énoncés le sens

de ce dicton – 6 p.

90

Elaborarea itemilor a fost efectuată pentru un număr total de 46 de puncte, destinate formării a 5 tipuri de valori. Structurarea itemilor s-a produs conform ierarhiei axiologice stabilite și expuse anterior:

• valori fundamentale: Frumosul prin exploatarea textului narativ Les voyages forment la jeunesse;

• valori general-umane: Respectul pentru limbi prin textul-scrisoare Lettre a une Francaise;

• valori democratice/ europene: toleranţa culturală prin textul Voyage en Roumanie;

• valori naţionale: cultura naţională (biserica Adormirii Maicii Domnului) prin textul Căuseni: l’église „L’assomption de la Vierge”;

• valori individuale: călătoria/ aventura prin textul Aventures de voyages.Iată cum poate fi structurat algoritmul corelaţiei dintre CECRL, curricula

de limbi străine, manualele folosite și componentele educaţiei axiologice la limba franceză:

Tabelul 1.

Etap

a de

form

are

(cic

lul,

clas

a, n

ivel

ul)

Dom

enii

curr

icul

are

Conţ

inut

uri

curr

icul

are

Componentele câmpului axiologic (tipuri de valori)

Valo

ri

fund

amen

tale

Valo

ri

gene

ral-

uman

e

Valo

ri

euro

pene

Valo

ri

naţi

onal

e

Valo

ri

pers

onal

eGimnaziuClasa VIIINivelul A2

Comuni-careCulturăComuni-tate

Unitatea Nr. IXUnitatea Nr. X

Frumosul Respectul pentru limbi

Toleranţa culturală

Cultura naţională: biserica Adormirii Maicii Domnului din Căuşeni

CălătoriaAventura

Rezultatele testului de diagnostic au scos la iveală un nivel redus și aproximativ echilibrat de competenţe al celor chestionaţi și au demonstrat nevoia formării permanente a competenţelor axiologice, având următoarea configuraţie:

91

Figura 1.

Testele de formare s-au bazat pe unităţile și activităţile didactice din manualul de bază, dar care au fost completate cu unităţi, activităţi și produse finale din manualul internaţional. Unităţile selectate au permis prin testele de formare timp de 2 trimestre formarea mai multor tipuri de valori.

Metodele de cercetare au fost utilizate cu trecere de la dimensiunea naţională – integralizarea valorilor educaţiei umaniste la nivel de curricula disciplinare și arii curriculare, spre cea europeană – corelarea sistemelor de valori ale educaţiei umaniste naţionale cu valorile educaţiei moderne ale comunităţii europene. Formarea a fost realizată prin metode:

• teoretice: analiza, comparaţia, sinteza, deducţia, modelizarea teoretică;• practice: convorbirea, dezbaterile publice, validarea experţilor etc.;• experimentale: experimentul de constatare, de formare și de control;• statistice: inventarierea și depozitarea datelor cercetării.În aspectul strategiilor didactice au fost folosite toate cele 4 categorii de

metode cu adaptare la specificul etapei de gimnaziu: a) metode informativ-participative (expunerea, conversaţia prin toată gama

lor funcţională: euristică, explicativă, de sinteză, de formare, de auto/ evaluare orală/ scrisă, dialogul, comentariul lingvistic/ literar/ artistic);

b) metode informative-non participative (expunerea, explicarea, povestirea);c) metode formativ-participative (învăţarea prin acţiune, prin cercetare

individuală, prin descoperire);d) metode formative-non participative (exerciţiul, algoritmul cu funcţia de

identificare și caracterizare, de manipulare a formelor lingvistice, de compunere, de evaluare și control).

Metodele au fost adaptate și exploatate conform opţiunilor metodologice (tradiţionale, comunicative, acţionale, de integrare interdisciplinară) și pedagogice (abordarea individuală, coparticiparea elevului la actul educaţional, lucrul în echipă, jocul de rol etc.). Acestea au fost completate cu metode directe

92

(audio-vizuale) de predare a limbii franceze ce implică cunoașterea atât de către profesor, cât și de către elev a tehnicilor înaintate: mijloace audio, video, CD, televizorul etc.

Tehnologiile de evaluare au avut atât caracter tradiţional (forme și mijloace ale evaluării formative și sumative), cât și specific, propriu formării competenţelor axiologice.

Activităţile de învăţare au purtat atât caracter tradiţional, cât și specific. Ele au vizat tipul de arie curriculară, tipul de competenţă formată, tipul de valoare propusă spre formare, așa cum sunt fixate în algoritmul integrării educaţiei umaniste naţional-europene la nivel de gimnaziu și liceu. Totodată, elevul a fost invitat să interpreteze valorile în funcţie de autor (dimensiunea axiologică auctorială), context social (dimensiunea axiologică societală) și lector (dimensiunea axiologică lectorială).

Produsele finale au vizat întocmirea unei scrisori imaginare adresate unei prietene din Franţa, elaborarea unui vocabular tematic și stabilirea arborelui/ evantaiului axiologic în baza competenţelor axiologice dezvoltate. Aducem unul din aceste exemple:

Figura 2.

93

Testul de control a permis să stabilim o dinamică pozitivă a formării competenţelor axiologice la elevii clasei a VIII E în raport cu cei din clasa martor, care au cunoscut o evoluţie mai modestă în baza unităţilor și competenţelor elaborate de autorii manualului de bază. Rezultatele testelor de control sunt evidente:

Figura 3.

CONCLUZIEMetodologia formării competenţelor axiologice este de natură complexă,

cunoaște mai multe etape de parcurs educaţional, necesită o corelare continuă cu CECRL, Curricula de limbi străine, manualele de bază, prin completarea acestora cu alte suporturi și activităţi didactice, care ar putea clotura cu elaborarea unor produse școlare finale originale. Experimentul și Modelul dat sunt valabile și pot fi exploatate pentru alte unităţi tematice din ambele manuale, cu includerea altor domenii curriculare (Conexiunea, Comparaţia) la alt nivel de formare, cum ar fi liceul, și pentru alte limbi străine studiate în sistemul educaţional naţional.

Impactul experimentului și al metodologiei de formare ţine de nevoia completării cu conţinuturi educaţionale axiologice atât a manualelor, cât și a Curricula naţionale de limbi străine, inclusiv a CECRL, prin compendiumuri, scheme/ algoritmuri de formare a valorilor umaniste, arbori/ evantaiuri axiologice, activităţi didactice originale, exerciţii novatoare etc.

Conștientizarea dezvoltării competenţelor axiologice trebuie să vizeze atât educatorul, cât și educatul prin activităţi curriculare și extracurriculare concertate.

94


1. Cadre européen commun de référence pour les langues: apprendre, enseigner, évaluer Conseil de l’Europe/ Conseil de la Coopération culturelle/ Comité de l’éducation/ Division des langues vivantes. Paris: Didier, 2001.

2. Cotlău M., Guzun M., Scobioală M. Manuel de Français. 8e. Chișinău: Arc, 2010.

3. Guţu I. Axarea pe valori şi modele de integrare a educaţiei umaniste în gimnaziu: cazul limbilor străine. În: Educaţia pentru dezvoltare durabilă: inovaţie, competitivitate, eficienţă. Materialele Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale, 18-19 octombrie 2013, IŞE. Chișinău: IŞE (Tipogr. „Print-Caro”), 2013, p. 672-675.

4. Guţu I. Les valeurs de l’éducation humaniste aux cours de français dans la vision du curriculum modernisé moldave. In: Francopolyphonie: l’interculturalité à travers la linguistique et la littérature. Revue annuelle accréditée (catégorie B), 2012, Numéro 7, vol. 1. Chișinău: ULIM, p. 253-261.

5. Guţu I., Brânză E. et al. Curriculum pentru disciplina Limba străină 1. Clasele V-IX. Chișinău: Cartier, 2010.

6. Guţu I., Petcu T. et al. Horizons francophones: Des Balkans au Caucase. Paris: CLE INTERNATIONAL, 2010.

7. Guţu I., Petcu T., Tudor N. Dimensiunea curriculară a integrării valorilor educației umaniste în gimnaziu şi liceu. În: Probleme de lingvistică generală și romanică. Colocviu cu participare internaţională. Chișinău, 14 decembrie 2012. Chișinău: CEP USM, 2013, p. 199-205.

8. Massachusetts Foreign Languages Curriculum Framework The commonwealth of massachusetts department of education. Malden, 1999.

9. Robin J. De la croissance économique au développement humain. Paris: Editions du Seuil, 1975.

95

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

EDUCAŢIA ELEVILOR PRIN ŞI PENTRU VALORI: ABORDARE CURRICULARĂ

Victor ŢÂMPĂU

Obiectivele curriculare privind educaţia literar-artistică prin competenţe, cunoştinţe, capacităţi, atitudini se referă la: valorile literaturii naţionale și celei universale; extrapolarea valorilor literaturii naţionale pentru cunoașterea literaturii universale; integrarea atitudinală (motivaţională), afectivă în sistemul de valori ale literaturii naţionale, care conduc la conștientizarea semnificaţiei primordiale a limbii și literaturii române prin formarea identităţii naţionale pentru o integrare a viitorului absolvent în spaţiul comunitar european.

Cultivarea valorilor este prezentă și în obiectivele generale transdisciplinare prin:

• Cunoştinţe: valori fundamentale (adevăr, bine, frumos, dreptate, libertate etc.) valori estetice, morale, religioase etc.

• Atitudini fundamentale: manifestarea conștiinţei de apartenenţă la o comunitate naţională și general-umană; respectul valorilor general-umane, sociale, culturale; toleranţă, solidaritate umană.

ContextulvalorilorspecificeELAFactorul cultural. Stabilirea unui raport armonios și suplu între apartenenţa

persoanei la etnos, valorile culturii și limba de studiu este un reper al curriculumului disciplinar.

Prima categorie de idei presupune:– transferul valorilor existente vs. cerinţele vieţii contemporane;– valorile spirituale vs. valorile materiale.Fundamentele sociale în proiectarea curriculumului vizează:– Politica educaţională, care reprezintă expresia unei anumite alegeri de

valori.– Valorile, modurile de gândire, tipul de existenţă mediul social etc.Obiectivele transdisciplinare pentru învăţământul general includ:• CunoştinţeCunoștinţe din domeniul artei, în sensul larg al cuvântului: valori

fundamentale (adevăr, bine, frumos, libertate etc.), valori estetice, morale, religioase etc.

• AtitudinifundamentaleManifestarea conștiinţei de apartenenţă la o comunitate naţională și general-

umană.

96

Respectul valorilor general-umane, sociale, culturale etc., recunoscute ca atare de către comunitate.

Toleranţă și solidaritate umană.Formarea de atitudini:– Conștiinţa apartenenţei la neam și la o comunitate umană;– Conștientizarea individualităţii umane ca valoare supremă;– Respectarea valorilor general-umane, sociale, culturale, morale,

naţionale etc.Obiectivele generale la limba și literatura română prevăd ca elevul:• să înţeleagă semnificaţia limbii și literaturii române în conturarea

identităţi naţionale și în integrarea acesteia în contextul culturii universale;

• să interiorizeze valorile culturale, naţionale, europene și universale vehiculate prin limbă și literatură, ca premisă a propriei dezvoltări intelectuale, afective și morale;

• să-și structureze un sistem axiologic coerent, fundament al formării unei personalităţi autonome și independente, integrate dinamic în societate.

Materiile de studiu se constituie din: a) valorile fundamentale ale omenirii (Adevărul, Binele, Frumosul, Dreptatea, Libertatea); b) valorile specifice ELL (estetice, morale, teoretice, religioase) și c) valorile contextuale, produse de activitatea literară:

– clasele V-VII: mama, limba maternă, poporul și naţiunea, patria, prietenia, natura, universul ideatic și spiritual al personajelor literare și al autorilor; copilăria și adolescenţa; valoarea in actu a cititorului de literatură artistică; morala comună și cea creștină; cunoștinţele teoretice ca valori instrumentale;

– clasele VII-IX (cl. V-VII) +: prietenia și dragostea, viaţa și moartea, omul în raport cu natura, cosmosul, universul; creaţia; sacrul și profanul;

– clasele X-XII: competenţe valorice: acceptarea unei valori; preferinţa pentru o valoare; angajarea personală și organizarea valorilor acceptate într-un sistem; perceperea limbii române ca parte a culturii spirituale a poporului român și ca reprezentant al grupului de limbi romanice; cunoașterea și înţelegerea procesului literar românesc în contextul culturii naţionale și universale etc.

Demersurile examinate conturează câmpul de valori al idealului ELA:• domeniul frumosului artistic, înţeles ca unitate a creaţiei și receptării;• sacrul și profanul, ale căror interrelaţii cu aspiraţii spre unitate se produce

sub semnul valorii estetice;• natura spiritualizată;• idealul moral și atitudinea estetică;

97

• autoeducaţia, autodefinirea personalităţii dinspre principiile artei;• proiecţia idealizată a viitorului, a unor calităţi umane virtuale, imaginea

virtuală a omului;• priceperi sociale și practice, competenţe de lectură etc.Activitatea profesorului în contextul formării/ dezvoltării axiologice

integratoare ale elevilor presupune o realizare optimă a obiectivelor, valorilor care vor fi orientate la interiorizarea și dezvoltarea estetică prin stimularea lor permanentă. Realizarea acestei activităţi este posibilă pe experienţele estetice, pe gustul estetic echilibrat, pe evaluarea, autoevaluarea obiectivă, interpretarea afectivă a conţinutului receptat. Astfel o achiziţie axiologică din perspectiva textului literar va implica o receptare adecvată o decodare/ reproducere (trăire estetică, morală; re-creare a textului literar), care va fi interiorizată, conștientizată ca proprie de către elev.

Achiziţia implică reflexivitatea, care se manifestă prin gândirea raţională a propriei fiinţe în raport cu mediul social, atitudine faţă de sine și valorile specifice, aferente educaţiei literar-artistice.

Valoarea lecturii, ca și valorile achiziţionate prin lectură, sunt determinate de faptul dacă știi a citi, știi cum să citești, știi ce să citești. Valoarea textelor literare cu atât este mai mare cu cât lectura însăși este realizată pe texte de valoare.

Valoarea, dar mai ales valoarea literar – artistică, este congruentă conceptului educaţional modern: și valoarea, și educaţia reprezintă raporturi de natură subiectiv – obiectivă, în care receptorul/ educatul se manifestă ca al doilea subiect creator al valorii literar – artistice al propriei fiinţe.

Educaţia elevilor prin și pentru valori poate fi abordată optimizat numai din perspectiva integrării. Integrarea cunoștinţelor, capacităţilor, aptitudinilor și atitudinilor raportate la valorile culturilor europene, care se va manifesta prin comportamente intelectuale de înţelegere, însușire a situaţiilor de natură axiologică prin stabilizarea unui context interaxiologic – Ideal educaţional – Valori fundamentale ale umanităţii – Adevărul, Binele, Frumosul, Dreptatea, Libertatea: studierea comparată a literaturilor, culturii naţionale din perspectiva integrării.

Astfel integrarea este procesul de interacţiune axiologică a oamenilor, culturilor, creaţiilor, viziunilor prin care nu se produc antipozii și diminuarea valorilor personale, colective, naţionale, ci are loc afirmarea, îmbogăţirea lor.

Integrarea axiologică pune accent pe gândirea contextuală, care actualizează diferite semnificaţii știinţifice, cultural-istorice într-o unitate indestructibilă.

Astfel o operă din literatura clasică românească prin abordare axiologică va fi interpretată în raport cu limba (contribuţia operei scriitorului la edificarea limbii literare), cu istoria (C. Negruzzi „Alexandru Lăpușneanu”; B. Delavrancea „Apus de soare”; A. Mureșanu „Deșteaptă-te, române”); cu mitologia (G. Asachi

98

„Traian și Dochia”; L. Blaga „Meșterul Manole”); cu folclorul (A. Pann „Povestea vorbei”, I. Creangă „Povești); cu tradiţiile, sărbătorile calendaristice etc.

Un curent literar trebuie contextualizat, scos din perimetrul literaturii române coraportat cu toate domeniile cunoașterii, cu necesară portanţă ideatică și filosofică. Un scriitor este un creator unic și irepetabil, el creează un câmp de forţe de cunoaștere artistică, afectivă, estetică. În acest context putem vorbi despre opera literară din perspectiva valorică, că aceasta poartă un caracter integrator, care dacă nu direct, atunci tangenţial are ieșire spre valorile europene, istoric sau actualizat.

Capacitatea elevului de a învăţa independent (a citi, a lectura) în stilul său propriu, având posibilitatea de a se autoaprecia, autoevalua prin perfecţionarea tehnicilor de lucru (viteza lecturii) de la cunoaștere spre propriul progres axiologic, spre achiziţia competenţelor corespunzătoare.

Valorile specifice ELA se formează și rezultă din: mediul social, sistemul educaţional, valorile fundamentale, valorile complementare. Pe parcursul formării se menţine o dinamică și un echilibru cultură-valori-educaţie.

Valoarea de bază a ELA este și rămâne formarea cititorului orientat axiologic în literatura de orice gen prin o scară valorică proprie cu atitudini și competenţe de integrare socială, culturală adecvată. Valorile de lectură achiziţionate se pot perfecţiona, fiind constante pe parcursul întregii vieţi și se vor realiza prin obiective de cunoaștere artistică, estetică, atitudinală, utilitară.

Ca formare – dezvoltare axiologică a elevului abordarea teleologică presupune: formarea de ansamblu a personalităţii elevului; educarea axiologică la treapta de învăţământ; corelarea optimă dintre obiective-conţinuturi curriculare și metodologia de predare-învăţare în realizarea lor; orientarea activităţii didactice la proiectarea și realizarea practică care vizează atitudinea și comportamentul uman în situaţii corelate la valori și educaţia axiologică; parteneriat egal: profesor-elev; formarea-dezvoltarea axiologică a elevilor din perspectiva integrării europene a valorilor ELA.

Abordarea metodologică prevede proiectarea și desfășurarea demersurilor didactice din perspectiva axiologică la nivelul raporturilor: obiective-conţinuturi-predare-învăţare-evaluare. Activităţi cu obiectivul de bază: lectura ghidată de profesor și lectura independentă.

Profesorul prin experienţa trăită, potenţialul valoric al conţinuturilor, educaţiei literar-artistice, pornind de la obiective spre finalităţi formează-dezvoltă prin situaţia de învăţare (receptare, interpretare, judecare, apreciere, delectare, concluzionare, însușire, achiziţionare etc.) orientându-i cunoștinţele, capacităţile (zona proximă de dezvoltare) la un comportament axiologic decent, cult, civilizat.

Valorile specifice ELA sunt interconexe valorilor EL (competenţe comunicativ-lingvistice) prin cuvântul (matern, scris, artistic etc.), astfel

99

absolventul se integrează în viaţa culturală, socială, economică servindu-i la aceasta comunicarea cultă, inteligentă. Este un obiectiv dificil și delicat, dar până la urmă realizabil pentru propria identitate prin orientări și tendinţe axiologice de depășire a hotarelor naţionale, printr-o integrare valorică echilibrată în spaţiul comunitar european. Aceasta presupune realizarea și respectarea unor principii (perenitatea valorilor fundamentale în sistemul ELA; adecvarea valorilor curriculumului disciplinar particularităţilor de vârstă ale elevilor; proiectarea oportunităţilor realiste; libertatea cititorului etc.); condiţii (stabilirea raportului intervaloric; atitudinea ca valoare de preţ; prezenţa valorilor colective – condiţia comunităţii identitare; raportarea valorilor cu viaţa prin însușirea de a învăţa să fii; cunoașterea și sensibilizarea elevului la valori și al asimilării lor creative etc.); factori (entităţile valorice de bază în formarea personalităţii; libertatea ca valoare definitorie a lumii moderne; valorile ca modele de comportament; echilibrul în promovarea unor tradiţii și valori naţionale și preluarea (adaptarea) creativă a valorilor culturii europene etc.); metode (lectura, expunerea, dezbaterea, observaţia, corective, activ-participative etc.).

Educaţia ca proces al cunoașterii și sensibilizării omului la valori prin asimilarea lor creativă de către educator sau educatul ca factor consumator de valori interiorizate în aprecieri, emoţii, sentimente, scopuri, convingeri fac posibilă o integrare socială optimă prin obiectivele:

• Formarea și consolidarea valorilor și comportamentelor democratice.• Libertatea cititorului. • Responsabilitatea asumată. • Pătrunderea, recrearea mesajului operei literare. • Creativitatea literară.• Manifestarea valorilor: comportament individual, relaţii cu alţii.• Racordarea și atașamentul personal al elevilor la valorile fundamentale

ale umanităţii.• Permeabilitatea la admisibilitatea de valori posibile.• Considerarea dimensiunii axiologice în dezvoltarea elevilor prin

abordări comparate a literaturii și culturii europene. • Analizarea și sintetizarea informaţiei asupra circulaţiei temelor și a

motivelor literare în context naţional și/ sau universal.Realizarea acestora vor contura competenţe specifice.– Identificarea unor conexiuni motivante între literatura română și

literaturile altor popoare.– Compararea evoluţiei mișcărilor/ curentelor din literatura română cu

mișcări/ curente din literatura europeană (universală).Dar și competenţe-cheie/ transversale; competenţe culturale, interculturale

(de a recepta și de a crea valori); competenţe de toleranţă în receptarea valorilor interculturale, care se vor consolida prin valori și atitudini.

100

Acestea din urmă vor determina formarea unor reprezentări culturale concrete asupra dezvoltării literaturii române în raport cu progresele paradigmatice în spaţiul literar universal; dezvoltarea gândirii critice prin lectura operelor de referinţă ale literaturii universale/ române în scopul autodezvoltării continue și al autorealizării personale.

Valorile semnificative se manifestă prin perceperea vieţii ca valoare supremă, intercorelarea valorilor ca un sistem axiologic propriu prin atitudini și comportamente decente, civilizate în spiritul democraţiei, libertăţii, solidarităţii.

Caracteristicile integratoare ale valorilor presupun:• prezenţa unui univers afectiv-estetic;• stabilitatea unităţii și relaţiilor axiologice individ-indivizi-societate;• intercorelarea valorilor ELA de la conștientizarea și interiorizarea

teoretică la atitudini și comportamente practice.Prin caracteristici se reliefează că valorile:– Sunt un act, dat fiind că în experienţa formării/ dezvoltării valorii

intervin voinţa, doleanţa, sentimentele, cunoașterea;– Relaţionează un obiect (material, spiritual, comportamental) și un

subiect care apreciază obiectul;– Nu pot fi direct observate;– Se constituie și funcţionează la nivel social;– Prin relaţia de apreciere se exprimă preţuirea acordată de o persoană

sau colectivitate obiectelor și faptelor materiale sau spirituale vizavi de doleanţe, trebuinţe, aspiraţii;

– Comportă dinamicitate prin doleanţe, sensibilizări din partea subiectului;

– Se asociază cu normele, cu moralitatea, în sensul respingerii sau acceptării acestora;

– Prin judecăţile de valoare sunt preţuite, apreciate faptele, ideile, frumosul, adevărul, demnitatea etc.;

– Sunt viziuni despre ceea ce este dezirabil;– Sunt relevante, semnificative pentru viaţa umană.Pentru realizarea acestor deziderate sunt eficiente metodele: lectura;

expunerea; povestirea; dezbaterea; asaltul de idei; sinectica; observaţia; dramatizarea; monitorizarea; de contracarare; corective etc. Şi nu în ultima instanţă metodele activ-participative, care presupun:

– Acţiunea didactică proiectată (obiective – conţinut – metode de predare – învăţare – evaluare) este orientată la nevoile cognitive, afective, motivaţional – volitive, atitudinal – comportamentale spre schimbarea calitativă a elevului ca subiect al educaţiei.

– Motivaţia axiologică are caracter cognitiv, afectiv, atitudinal-comportamental.

101

– Elevul achiziţionează cunoștinţe, abilităţi, capacităţi, atitudini integrate valoric.

– Elevul se afirmă și realizează axiologic nu numai în cadrul orelor de studii, dar și în rezolvarea unor probleme cotidiene la nivel de clasă, școală, comunitate.

– Prioritatea învăţării se manifestă ca un fapt conștientizat de elev, orientat spre dezvoltarea axiologică.

– Cunoștinţele rămân a fi prioritare, în special când elevul în viaţa cotidiană este pus în situaţia de a-și aplica cunoștinţele prin acte de natură axiologică.

– Motivaţia este orientată spre autoperfecţionare, autodezvoltare, de aceea alături de caracterul cognitiv, ea îl preia pe cel moral, estetic, axiologic.

– Elevul își formează competenţe, caută soluţii și posibilităţi de rezolvare a unor probleme cotidiene ce ţin de sistemul personal al valorilor.

Integrarea principiilor și metodelor valorilor ELA cu valorile europene și universale este posibilă de la general prin definirea epistemei valorii, spre particular prin însușirea și achiziţia valorilor proiectate în piesele curriculare.

Sistemul de principii educaţionale de formare axiologică a elevilor la treapta gimnazială și liceală în context integrator presupune conștientizarea propriei identităţi de apartenenţă la limba și literatura naţională; aproprierea valorilor ELA cu deschiderea spre câmpul valoric european (universal).


1. Andrei P. Filosofia valorii. Iași: Polirom, Fundaţia Academică „Petru Andrei”, 1997.

2. Bagdasar N. Scrieri. București: Editura Eminescu, 1988.3. Curriculum de Limba și literatura română. Clasele V-IX. Iași: Dosoftei,

2000.4. Curriculum de Limba şi literatura română pentru învăţământul gimnazial.

Chișinău: Univers Pedagogic, 2006.5. Curriculum pentru disciplina Limba și literatura română. Clasele a V-a –

IX-a. Chișinău: Ştiinţa, 2010.6. Limba și literatura română. Curriculum pentru clasele a X-a – a XII-a.

Chișinău: Ştiinţa, 2010.7. Proiectarea Curriculumului de Bază. Ghid metodologic. Chișinău:

TIPCIM, 1997.

102

ASPECTE METODOLOGICE PRIVIND FORMAREA/ DEZVOLTAREA COMPETENŢEI DE COMUNICARE A ELEVILOR

LA LIMBA ROMÂNĂ DIN PERSPECTIVĂ AXIOLOGICĂVera BÂLICI

Ca urmare a cercetării realizate a fost definit un cadru de idei cu privire la algoritmul de formare a competenţelor disciplinare la limba română în perspectiva orientării axiologice, au fost stabilite noţiunile-cheie în acest scop: motivaţia intrinsecă (care are valoare afectivă, adică reprezintă în cazul registrului nostru de valori o energie motivaţională), limbajul (care este acţiune), argumentaţia (nu putem avea atitudini în absenţa argumentaţiei, de aici – importanţa majoră a limbajului în știinţele umane), atitudinile (exprimă aderarea la anumite valori și sunt argumente), valorile in actu (valorile devin motiv al acţiunilor).

MOTIVAȚIE INTRENSECĂ

LIMBAJ

ARGUMENTAȚIE

ATITUDINI APROPRIERE DE VALORI/DEZVOLTARE DE COMPETENȚE

Pentru început am ales un Exerciţiu al valorilor, cu următoarele instrucţiuni:

1. Alegeţi din lista de valori dată doar 10, pe care le consideraţi mai importante pentru viaţa dumneavoastră, încercuiţi-le.

1. Cariera.2. Libertatea.3. Sacrul.4. Demnitatea umană.5. Familia.6. Dragostea.7. Frumosul.8. Istoria.9. Pacea.10. Limba.

11. Adevărul.12. Credinţa.13. Toleranţa.14. Unitatea.15. Viaţa.16. Binele.17. Cunoașterea.18. Prietenii.19. Ţara.20. Sănătatea.

103

2. Tăiaţi cu o linie 5 valori, la care puteţi renunţa, din cele 10 încercuite. 3. Renunţaţi la 4 din cele 5 valori rămase și scrieţi mai jos doar una, aceea

la care nu puteţi renunţa. Descrieţi în 2-3 cuvinte starea pe care o trăiţi.Exerciţiul valorilor a solicitat din partea elevilor o maximă concentrare și

deliberare cu privire la locul și rolul valorilor în viaţa personală. Conștientizarea propriei poziţii, a atitudinilor faţă de complexitatea lumii valorilor a culminat cu exprimarea complexă a lumii interioare a elevilor prin comunicarea sentimentelor și argumentelor cu privire la subiectul abordat printr-o discuţie liberă. Din lista de 20 valori de la primul punct, elevii clasei a XII-a „B” au considerat mai importante pentru viaţa lor următoarele: familia (11 elevi), viaţa (9 elevi), sănătatea, dragostea (7 elevi). Limba, libertatea (câte 4 elevi pentru fiecare). Foarte puţini elevi au ales credinţa (3), prietenii (3), cariera (2), demnitatea umană (2), cunoașterea (2), istoria, adevărul, binele (doar câte un elev). Cu părere de rău, sacrul, pacea, unitatea, ţara – au rămas în afara conului de lumină a conștiinţei.

Elevii clasei a XII-a „A” au făcut, în esenţă, aceleași alegeri: familia (10 elevi), viaţa (9 elevi), dragostea (7 elevi), libertatea, demnitatea umană, sănătatea (câte 5 elevi pentru fiecare). Puţini elevi s-au arătat atrași de valori precum cariera, pacea (câte 3 elevi pentru fiecare), cunoașterea, binele (câte 2 pentru fiecare). La fel au rămas în afara luminozităţii conștiinţei valorice următoarele: sacrul, frumosul, credinţa, ţara, adevărul.

În linii generale, am putut stabili că cei mai mulţi elevi n-au putut renunţa la familie, ea fiind valoarea supremă spre care aderă fiecare – 9 din 17 (XII „B”) și 6 din 17 (XII „A”). Nu pot renunţa la viaţă 3 (XII „B”) și 6 (XII „A”) din numărul total de 17. Dintre valorile la care nu s-a putut renunţa se mai înscriu următoarele: dragostea (2), libertatea (2), demnitatea, sănătatea, prietenii, cunoaşterea – câte un elev.

Elevii din clasa a XII-a „B” recunosc că acest exerciţiu i-a făcut să se simtă derutaţi, pierduţi în alegere, fiind complicat să fii obligat să renunţi la unele. Ei s-au simţit frustraţi, dezamăgiţi, constrânși, nesiguri, triști: „Am simţit o pierdere din mine, zicând nu celorlalte valori pe care le cred importante pentru a trăi”, scrie un elev. Alţii mărturisesc faptul că simt o acută durere sufletească, au devenit îngânduraţi, încordaţi, nesatisfăcuţi și nesiguri faţă de valorile excluse. O elevă afirmă: „La prima alegere mă simţeam liberă şi la fiecare cuvânt în parte, mă gândeam mult, iar după ce trebuia sa aleg altul din cele 5 rămase, mă simţeam mai încordată deoarece mi-a fost greu să renunţ la ele”. Un elev mărturisește sincer: „Nu pot renunţa la toate doar pentru o valoare”. Doar 3 elevi s-au simţit liniștiţi și mulţumiţi de situaţia în care au fost puși.

Elevii clasei a XII-a „A” scriu: „Nu aş renunţa nici la o valoare atâta timp cât există măcar o minusculă posibilitate de a o salva şi a lupta pentru ea. Exerciţiul

104

acesta m-a pus pe gânduri”. Altcineva afirmă: „Sunt indignată şi jignită de acest exerciţiu”; „Simt dubii, confuzie şi, totuşi, siguranţă pentru alegerea corectă: demnitatea umană”. Alte confesiuni: „Sunt foarte confuz”; „Constrânsă de sarcina exerciţiului”; „Frustrare!”; „Simt o greutate şi panică sufletească”. Sunt câţiva elevi care s-au simţit mulţumiţi de sine, fericiţi și liberi. Cineva afirmă: „Nu pot face alegerea corectă, lipsa valorilor mă face să simt că sunt un om neîmplinit, fără un rost în viaţă”.

Sacrul, frumosul, credinţa, ţara, adevărul, limba – valori care contribuie la internalizarea altora, sau, mai corect spus ar fi – le includ pe altele, nu mai puţin importante, sunt conștientizate de un procentaj mic de elevi și indică o formare reticentă a competenţei elevilor de a-și apropria valori (fundamentale, mai întâi de toate!) prin educaţia lingvistică (limbă), care este una dintre cele mai sigure posibilităţi de formare a atitudinilor și de apropriere a valorilor. „Răceala” pentru anumite valori fundamentale este o consecinţă a aceleiași probleme: educaţia lingvistică trebuie să pună la dispoziţia elevilor instrumente de transgresare a lingvisticului pur și a exerciţiilor mecanice de dezvoltare a competenţei de comunicare, iar cultura trebuie abordată dintr-o perspectivă largă – cea a descoperirii, cuprinderii (cunoașterii) și creaţiei valorilor multiple. Elevii au făcut alegeri „corecte”– acestea fiind valorile esenţiale pentru oamenii de orice vârstă, dar problema constă, mai degrabă, în faptul că ei nu percep adevărul, binele, sacrul, frumosul, credinţa, ţara drept valori fundamentale, care le includ pe celelalte și fără de care este îndoielnic a-ţi putea întemeia și păstra o familie, a-ţi păstra iubirea, sănătatea și chiar viaţa.

Discuţia liberă care a urmat acestui exerciţiu, în care elevii și-au argumentat alegerea făcută, a demonstrat adevărul stabilit de noi: conștiinţa umană este asemeni unui con de lumină (un mănunchi de raze care pleacă dintr-un punct și cad pe o suprafaţă), care nu poate cuprinde prin îngustimea ei întregul câmp valoric. Aceasta este aspectul dramatic al culturii în realizarea de valori (N. Râmbu), opinie pe care o susţinem în totalitate. Prin urmare, menirea cadrelor didactice constă în re-stabilirea și re-constituirea în timp a unui echilibru axiologic al valorilor în cadrul realizării educaţiei lingvistice a elevilor.

Manifestarea valorilor educaţiei lingvistice prin limba maternă este la un nivel diminuat, în care integralizarea naţional-europeană a valorilor merge înspre o înţelegere fragmentară a realităţii. Acţiunile experimentale de constatare, având obiectivul de a stabili nivelul de percepere/manifestare a valorilor (nu numai comunicativ-lingvistice), au confirmat ideea necesităţii dezvoltării la elevi a competenţelor de comunicare prin conștiinţă lingvistică, prin argumentaţie, prin formare/cultivare de atitudini în scopul aproprierii valorilor educaţiei umaniste din perspectiva integralizării naţional-europene.

105

Activităţile desfășurate, în următoarea etapă, demonstrează un anumit nivel de intensificare a orientării axiologice. Pentru etapa de formare am ales o activitate în care multitudinea de valori îi pune pe elevi în situaţia de a le „culege”, simţi și trăi mai intens și mai profund.

Aceasta a presupus următoarele instrucţiuni:1. Citiţi cu mare atenţie textul Fefeleaga de I. Agârbiceanu. 2. Reflectaţi și apoi descrieţi (într-un cuvânt, într-o expresie sau într-o

propoziţie, deci foarte succint) prima impresie a dumneavoastră despre acest text.

3. Cum este limbajul textului? Selectaţi, încercuiţi și argumentaţi într-un enunţ.

Limbajul acestui text este: a) greoi; b) frumos; c) plictisitor; d) elocvent; e) alte variante.

4. Identificaţi în text și scrieţi în cele 2 coloniţe cât mai multe:

Valori Non-valori5. Alegeţi, bifaţi și argumentaţi în 4-5 enunţuri o variantă.

Fefeleaga este:- o viaţă lipsită de sens, de vreme ce sfârșește în eșec pur.- cumplit destin din lumea oamenilor simpli.- model de viaţă liturgică pe pământ românesc...- un eroism fără seamăn al rutinei, cu biruinţă finală...- o minunată făptură, un model de curaj și putere.- Femeie uriașă, sub a cărei pași pământul geme supus și răbdător.- alte variante.

6. Ce legătură poate avea cu viaţa dumneavoastră întâlnirea cu personajele textului?

106

Respondenţii clasei a XII-a „B” găsesc textul captivant, foarte profund, care poate fi raportat la viaţa de astăzi, care impresionează, dar, în același timp, lasă un sentiment de tristeţe, dramatism, nostalgie, tragism. Unii văd în text un destin cumplit, jalnic, care trezește multă milă și nedumerire.

Majoritatea elevilor afirmă că limbajul este greoi, deoarece reflectă viaţa oamenilor de la ţară, greu de imaginat astăzi, și limbajul este pe măsură, necesită o capacitate mare de comprehensiune pentru a fi înţeles. Deși este greoi, textul are un oarecare farmec, care diminuează acest neajuns, deci este frumos. Suficienţi elevi consideră limbajul textului, totuși, frumos și elocvent.

Valorile cel mai des găsite în text sunt: - familia – 12; - munca (hărnicia) – 12;- bunătatea – 9;- iubirea – 8;- credinţa – 6;- perseverenţa – 4;- sinceritatea – 3;- răbdarea; grija; copiii; smerenia – 2;- alte valori – responsabilitatea, îngăduinţa, francheţea, determinarea,

compasiunea, mila, devotamentul, corectitudinea, fidelitatea, respectul, patriotismul.

Şi non-valori:- lăcomia – 12;- minciuna – 9;- răutatea – 8;- zgârcenia – 6;- trădarea – 5;- ironia – 3;- indiferenţa – 2;- alte non-valori – ura, batjocura, disperarea, lenea, ipocrizia,

resemnarea, egoismul, supunerea.Din clasa a XII-a „B”, 6 elevi consideră Fefeleaga „o viaţă lipsită de sens, de

vreme ce sfârșește în eșec pur”, argumentând în felul următor: „Toate deciziile luate de doamna Maria au fost greşite şi au condus-o pe o cale greşită”; „...ea a pierdut totul, s-a retras în sine”. Interpretând evenimentele și trăirile sufletești ale Mariei Dinului mot à mot, elevii nu au putut merge mai departe în reflecţiile lor, rămânând la suprafaţa lucrurilor, la prima „claritate”.

În schimb, cei 11 elevi care au ales varianta a 2-a de răspuns – „cumplit destin din lumea oamenilor simpli” – se situează deasupra unor interpretări simpliste, deseori fiind în contradicţie cu propriile idei. Iată unele exemple de interpretare

107

destul de rigidă: „Fefeleaga este exemplul viu despre cum poate fi tratat omul lipsit de protecţie socială”; „Destinul ei a fost unul greu, a rămas singură, fără nici un sprijin şi vreo alinare...”; „Fefeleaga se resemnează, ea nu încearcă să schimbe ceva, să lupte, ea merge conform circumstanţelor vieţii”. Şi alt exemplu de contradicţie în cazul în care elevul, deși alege varianta a 2-a de răspuns, vede în Fefeleaga un model de viaţă, de un eroism fără seamăn al rutinei: „...nu toţi ar rezista la aşa mod de viaţă, plin de tragedie şi chin. Destinul ei te face să crezi şi să vezi că problemele tale sunt minore pe lângă acelea pe care le trăieşte ea”. Tot așa și în următoarele cazuri, în care elevii recunosc, în exemplul vieţii acestei femei, Femeia uriaşă, sub a cărei a paşi pământul geme supus şi răbdător: „...atitudinea ei este impresionantă, mai ales tăria ei de caracter şi curajul ei de a trăi mai departe”; „...Fefeleaga ne demonstrează puterea omului în lupta lui cu propriul destin”.

Fenomenul contradicţiei, ca fenomen în analiza vieţii eroinei, este demonstrat de faptul că elevii au putut să simtă lucrurile cu multă profunzime, profundul ieșind la suprafaţă ca valoare a unei conștientizări a supremelor valori pentru care Maria a trăit și în care a găsit sensul vieţii ei: credinţa, demnitatea, speranţa, răbdarea, dragostea, responsabilitatea, sacrificiul, familia.

În clasa a XII-a „A” răspunsurile s-au clasat în felul următor: - O viaţă lipsită de sens, de vreme ce sfârșește în eșec pur – 5 elevi;- Cumplit destin din lumea oamenilor simpli – 7 elevi;- Un eroism fără seamăn al rutinei, cu biruinţă finală – 2 elevi;- O minunată făptură, cu o purtare pricinuitoare pentru noi de curaj și

putere – 1 elev;- Femeie uriașă, sub a cărei pași pământul geme supus și răbdător... – 1

elev.Deci, cei 5 elevi care aderă la prima variantă de răspuns consideră că viaţa

ei este lipsită de sens, deoarece „adevăratul destin al fiecărei femei sunt copiii ei. Maria este o femeie nefericită. Şi-a pierdut copiii, soţul şi la sfârşit şi calul...” Aceste idei le repetă toţi cei 5, deși identifică valori precum speranţa, demnitatea, iubirea, dragostea de familie, răbdarea, sârguinţa. Cum putem considera un destin lipsit de sens, când cel care-l trăiește se conduce de asemenea valori?!

Argumentele celor 7 elevi care consideră destinul Fefelegei cumplit, vin, din nou, în contradicţie cu propriile reflecţii: „Fefeleaga a avut o soartă dură. Deşi nenorocirile se ţineau lanţ, ea a continuat să muncească. A lucrat pentru copiii săi, pe care îi iubea. Ea nu este un personaj unic în felul său în literatura română”. Şi în viaţa de toate zilele, am adăuga noi. Vom insista în continuare asupra aceluiași paradox: elevii, deși nu văd în Maria Dinului un model de viaţă sau o făptură minunată etc., identifică toţi aceleași valori ale destinului acestei femei: iubire, speranţă, încredere, tenacitate, demnitate, hărnicie, consecvenţă, onoare, capacitate de sacrificiu.

108

La un nivel cu totul superior se manifestă atitudinea altor elevi, care consideră destinul acestei femei de un eroism fără seamăn, cu biruinţă finală, o minunată făptură, cu o purtare model de curaj și putere, Femeie uriașă, sub ai cărei pași pământul geme supus și răbdător... De exemplu: „Femeia este o femeie curajoasă şi puternică, pentru că a muncit toată viaţa pentru a-şi întreţine copiii. Ea reprezintă un exemplu pentru noi şi un mijloc de inspiraţie pentru caracterul personal”; „Fefeleaga este femeia uriaşă, sub ai cărei paşi pământul geme supus şi răbdător. Am ales această variantă de răspuns, deoarece argumentul forte este că ea îşi duce povara, în orice moment, cu demnitate, nu se încrede niciodată în oameni, nu le-a cerut ajutorul...”, „Mi-a plăcut firea Mariei! Foarte puternică şi muncitoare! Nici moartea familiei nu a putut-o distruge”.

Opt elevi din clasa a XII-a „B” sunt de părere că întâlnirea cu personajele acestui text nu au nici o legătură cu viaţa lor. Alţii însă cred că în urma lecturii acestui text au devenit mai buni, mai receptivi și mai miloși, deoarece personajul este întruchiparea tăriei de caracter și un model de viaţă (iarăși contradicţie, deoarece acest elev la punctul 5 a găsit de cuviinţă să argumenteze, de fapt, că femeia aceasta a dus o viaţă lipsită de sens). Un elev scrie: „Am început a accepta anumite valori ale vieţii”. Altă elevă vede legătura dintre personajele textului și viaţa ei personală prin depășirea obstacolelor vieţii, prin curaj și voinţa de a trăi: „Acest personaj mi-a trezit anumite sentimente pe care le simt şi eu când îmi este greu pe suflet”, prin urmare, legătura este destul de puternică cu întâlnirea personajelor date: „Voi fi mai înţelegătoare cu oamenii săraci, cu văduvele”. O bună parte dintre copii consideră că asemenea situaţii tragice întâlnim în fiecare zi și ele sunt foarte dureroase, mai ales pentru părinţii care își pierd copiii. E nevoie de ambiţie pentru a depăși condiţia umană. „Aş înţelege că am o viaţă fericită” – este concluzia unui elev. Cineva crede că aceste personaje nu sunt actuale deoarece el, personal, nu le-a întâlnit în viaţă.

În cealaltă clasă doar patru elevi consideră că personajele textului nu au nicio legătură cu viaţa lor. Cea mai contradictorie atitudine o manifestă elevul care alege la punctul 5 varianta „Femeie uriașă, sub ai cărei pași pământul geme supus și răbdător”, fără să poată depista valorile care o fac pe Maria să fie așa și nu altfel.

„Nu se va schimba nimic în viaţa mea!” – ce optimism copleșitor! La fel gândesc încă doi elevi, care consideră că pretutindeni există asemenea oameni, dar aceștia nu le pot afecta viaţa personală. După lectura acestui text, mărturisește o elevă, „trebuie să mă gândesc bine ce reprezintă valori importante pentru mine şi să mă ţin bine de acestea”. Sau: „Dacă aş întâlni-o pe Fefeleaga, aş putea să învăţ de la ea cum să lucrez mereu, indiferent de durere”. Nici acest elev nu a văzut în această femeie un model de viaţă, de curaj și putere. „Probabil că atât în viaţa Mariei, cât şi în viaţa mea au fost foarte multe greutăţi, dar am trecut peste toate cu speranţa în bine”. Altcineva a înţeles un lucru extraordinar: „Să-mi iubesc

109

copiii şi să le ofer un viitor cât mai bun”. Personajele textului îl impresionează prin tăria lor pe altul dintre elevi, care mărturisește: „Nu ştiu dacă aş fi putut să păstrez o atitudine calmă, în care se afla Fefeleaga”. Iată încă un exemplu, în care respondentul scrie că „întâlnirea cu personajele textului mi-ar provoca doar sentimentul de compasiune și regret”, cu toate că identifică în text valori precum speranţa şi tenacitatea. La fel se întâmplă și în cazul respondentului care susţine că personajele respective îi provoacă „doar tristeţe şi sentimente negative”, deși răbdarea şi perseverenţa sunt considerate valorile cele mai înalte.

Contradicţia, în general, prezentă pe întreg parcursul analizelor efectuate de către elevi, se manifestă ca o stare de opoziţie, în care răspunsurile sunt contrarii sau opuse unei idei. Aceasta produce o tensiune instabilă, o stare de derută, „o tulburare a stării de conștiinţă”, provocată de un șoc emotiv ” [12, p. 172; 7, p. 260]. Prin urmare, este adevărat faptul că la primele atingeri de lucruri (aici – a ideilor), claritatea nu vine niciodată imediat. Este nevoie de timp și reflecţii pentru obţinerea unui spor de inteligenţă. Aproape în fiecare dintre aceste aprecieri pline de sensibilitate, elevii manifestă prin alegerile făcute acest fenomen al contradicţiei. Problema mai rezidă, probabil, în capacitatea slab formată de a argumenta o opinie, o idee. Elevii sunt în dificultate atunci când trebuie să-și exprime argumentele. Deși mulţi elevi văd semnificaţii profunde în ideile, evenimentele și personajele propuse spre analiză, o parte bună dintre ei mai formulează răspunsuri de suprafaţă, nereflexive, tradiţionale.

Ultima probă s-a referit la următoarele: 1. Care este, totuși, diferenţa dintre libertate și responsabilitate?

110

2. Dragi prieteni,În cadrul Exerciţiului valorilor, pe care l-aţi realizat în prima etapă, v-aţi

simţit, pe bună dreptate, frustraţi, indignaţi, jigniţi, deoarece, într-adevăr, nu putem renunţa la nicio valoare. Din ele se constituie întreaga noastră viaţă spirituală.

Cum credeţi, ce putem face pentru a nu le pierde? (răspundeţi succint) Ce sfaturi le puteţi oferi celor maturi?

Dintre elevii clasei a XII-a „B”, 15 nu au separat aceste două concepte în mod radical, ceea ce presupune o înţelegere mult mai profundă a valorilor și a rolului și locului lor în viaţa noastră. Iată unele idei pe care le-am spicuit din răspunsurile adolescenţilor: „Libertatea reprezintă libertatea drepturilor pe care le ai, responsabilitatea reprezintă o serie de obligaţiuni”; „Libertatea se întâlnește mai rar azi și este o caracteristică a copiilor mici, noi deja avem mai multe responsabilităţi...”; „Libertatea presupune lipsa de interdicţii și posibilitatea de a acţiona oricum, responsabilitatea presupune acţiuni peste care nu putem trece”; „Libertatea reprezintă libertatea acţiunilor pe care le faci din voinţă proprie fiind conștient de ceea ce faci. Şi responsabilitatea presupune asumarea unor obligaţiuni”; „Libertatea înseamnă să faci ceva fără a prejudicia pe cineva, responsabilitatea e ceea ce luăm noi sub protecţia noastră.”; „Chiar dacă ești liber, nu-ţi poţi permite să faci ce vrei.”; „Pentru mine nu este nici o diferenţă dintre libertate și responsabilitate.”; „Libertatea este valoarea care permite omului să se simtă liber, să trăiască cum dorește. Responsabilitatea este valoarea pe care o alegi pentru a face ce trebuie și cum trebuie.”; „Între aceste valori nu este nici o diferenţă”; „Libertatea este o valoare de care omul are nevoie pentru a se dezvolta ca individ. Responsabilitatea este un pilon al libertăţii, susţine libertatea pentru a crea o personalitate raţională.”.

La întrebarea Cum credeţi, ce putem face pentru a nu pierde valorile? Ce sfaturi le puteţi oferi celor maturi?, elevii scriu: „Nu renunţăm la principii și nu criticăm principiile altora (doar dacă acestea nu sunt ilegale)”; „Consider că toate valorile trebuie educate din cea mai fragedă vârstă. Părinţii trebuie să înţeleagă acest lucru și să ofere tot ce e mai bun copiilor”; „Să fim buni, înţelegători, blânzi”; „Este nevoie de o analiză pentru a putea să înţelegem bine ce este mai important pentru noi. Trebuie să cântărim valori, să vedem ce vrem noi și ce vor alţii.”; „Maturii trebuie să fie mai optimiști și să trăiască viaţa frumos.”; „Să respectăm tot ce ne înconjoară: vom fi respectaţi și noi.”; „Pentru a nu pierde valorile, trebuie să le ţinem în vizor. Cu ajutorul valorilor încercăm să trăim frumos și corect.”; „Orice pas trebuie să fie bine gândit, iar maturii să fie responsabili de viaţa lor și de viaţa copiilor.”; „Pentru a păstra valorile este nevoie să avem un scop în viaţă, pe care să nu-l abandonăm. Să respectăm anumite norme pe care niciodată să nu le încălcăm”. Doar doi elevi din clasa a XII-a „B” nu au putut răspunde la întrebare.

111

Răspunsurile elevilor clasei a XII-a „A” s-au repartizat invers: 10 dintre ei văd un mare antagonism între libertate și responsabilitate, care nu au nimic în comun, n-au nici o legătură. Un elev scrie: „Libertatea presupune lipsa responsabilităţii.”; „Libertatea și responsabilitatea prin esenţă sunt antagoniste.”. Ne bucură răspunsurile elevilor care scriu că libertatea și responsabilitatea au o legătură evidentă, ele fiind dependente una de alta. „Nu poţi fi liber fără a fi responsabil!”; „Responsabilitatea nu poate exista fără libertate”; „Libertatea este un drept prin care poţi face orice fără să încalci legea. Responsabilitatea este omenia. Îţi reflectă personalitatea”; „... mai bine este să ai responsabilităţi, atunci ești susţinut și iubit de cei dragi”; „Când ești liber faci ce vrei, dacă ai responsabilitate – iubești”.

Există elevi care au considerat întrebările noastre ordonare: „Nu-mi pasă de valorile morale deloc”. Cei mai mulţi, totuși, consideră că trebuie să fim responsabili: „Pentru a păstra valorile trebuie să avem principii, să ne conducem de ele”; „Valorile pot fi păstrate doar sub formă de principii, pentru că sunt foarte multe ispite ce ne pot transforma”; „Nu trebuie niciodată să ne pierdem speranţa cu privire la valorile înalte. Cei maturi ar trebui să observe frumuseţea vieţii în lucrurile mici”; „Pentru a nu pierde valorile este important să rămânem conștienţi și responsabili, să gândim liber, să nu ne lăsăm înghiţiţi de rutină”; „Să ţinem la valorile noastre, să întreprindem acţiuni pentru a le menţine, să reflectăm cât mai des care sunt valorile principale ale vieţii”; „Adulţii ar trebui să acorde o atenţie minimă părţii materiale a vieţii, căci ea nu aduce fericire dacă devine valoare supremă”; „Să fim oameni! Buni la suflet și minunaţi!”; „Fiţi naivi ca niște copii!”. Ce frumos pot gândi copiii noștri și ei au întotdeauna dreptate!

Analizele rezultatelor obţinute în cadrul experimentului confirmă ideile teoretice pe care ne-am bazat iniţiind acest proces. Elevii învaţă prin intermediul învăţării sociale, interiorizează acele valori care le sunt transmise și pe care le

LIBERTATE

RESPONSABILITATE

112

trăiesc, elaborându-și propriile standarde de valori. În plus, doar atitudinile solicitate în mod frecvent, se pot stabiliza, pot deveni principii de viaţă. Şi dacă atitudinea este o stare latentă care nu poate fi măsurată în mod direct, dar poate fi inferată [7, p. 125], atunci e nevoie de exerciţii şi iar exerciţii! În formarea atitudinii elevilor, scrie prof. T. Callo, trebuie să ne bazăm pe experienţa lor directă și indirectă, să valorificăm situaţii neobișnuite, așa, precum considerăm noi, ne-a prilejuit textul Fefeleaga de I. Agârbiceanu [1, p. 225-232]. Or, „școala trebuie să-și asume într-o manieră sistematică responsabilităţi formative în domeniul atitudinilor”, „să creeze situaţii în care elevii să-și cunoască nu numai limitele..., ci și resursele” [2, p. 49-50].

Metodologia privind formarea/dezvoltarea competenţei de comunicare la limba română din perspectivă axiologică ţine de libertatea activităţii profesorului. Şi totuși, metodologia trebuie să fie consonantă cu toate modificările și transformările survenite în ceea ce privește finalităţile educaţiei, conţinuturile învăţământului, noile cerinţe ale societăţii [5, p. 288]. Educatorul este somat să anticipeze natura și nivelul modificărilor ce trebuie produse în fiinţa elevilor săi, iar finalităţile vor condiţiona alegerea metodologiei, alegerea metodei și a funcţiei celei mai adecvate a acesteia. Metodele trebuie privite, apreciate în acţiunea lor concretă și „în raport cu ce anume funcţii pot îndeplini în anumite situaţii date” [3, p. 29-33]. Cu riscul de a ne repeta, insistăm asupra ideii că atunci când ne referim la finalităţi, vom ţinti spre cele mai largi perspective pe care le poate deschide educaţia fiinţei umane în formare, una dintre cele mai actuale abordări ale educaţiei fiind,,conştientizarea și înţelegerea lumii” [9, p. 321]. Pentru aceste finalităţi generale, există o metodologie generală ai cărei poli principali sunt: a citi, a scrie şi a vorbi [8, p. 138]. Conform opiniei cercetătorului I. Cerghit, învăţarea prin cultură este susţinută de teoriile antropologice-culturale și se bazează pe metodele de comunicare orală și scrisă, care se modernizează și se ajustează continuu la exigenţele timpului [3, p. 97]. Propunem „învăţarea prin observare” sau modelajul. Lecturile bune sunt foarte indicate în procesul de formare a atitudinilor și de aderare la valori etc.

Analizele rezultatelor obţinute în cadrul experimentului permit formularea următoarelor concluzii. Cultura este realizare de valori spirituale. Este un ideal de neatins pentru omul concret, care nu poate să cuprindă întregul câmp valoric din cauza îngustimii conștiinţei axiologice. Acesta este, în opinia lui N. Râmbu, aspectul tragic al culturii ca realizare de valori, care,,se manifestă atât în descoperirea valorilor cât și în cuprinderea (cunoașterea) și creaţia valorilor” [11, p. 360-361]. Un alt fenomen distructiv este orbirea axiologică, care se manifestă prin faptul că,,o singură valoare acaparează personalitatea într-o măsură covârșitoare, aceasta devine insensibilă la celelalte valori din universul axiologic” [ibidem, p. 363], sau, așa cum a demonstrat experimentul

113

nostru, „zguduie” fiinţa umană din interior, îi produce acele tensiuni și stări de șoc emotive dureroase ca urmare a fenomenului contradicţiei și confuziei (nu putem renunţa la familie, viaţă, prieteni, dragoste, dar ne putem imagina viaţa noastră fără Adevăr, Bine, Sacru, Pace, Ţară ?). Soluţia ar fi conştientizarea acestei orbiri, în baza căreia pedagogul, graţie responsabilităţii sale, ar putea restabili, în primul rând, echilibrul axiologic al valorilor (nu numai lingvistice și comunicative). Avem nevoie, afirmă în continuare autorul citat, de armonia axiologică a celor mai înalte valori. Statutul unei valori este perceput în mod adecvat doar în sinteza valorilor celor mai înalte. Prin urmare, cultura, educaţia, trebuie abordate dintr-o perspectivă foarte largă – cea a descoperirii, cunoașterii și creaţiei valorilor multiple și, foarte important, de restabilire de către pedagog a unui echilibru axiologic al valorilor (nu numai lingvistice și comunicative); atitudinile elevilor faţă de lumea complexă a valorilor este dependentă de cultura și de experienţa lor formată pe parcursul anilor de școlarizare, de aceea, educaţia lingvistică trebuie să pună la dispoziţia elevilor instrumente de transgresare a lingvisticului pur, este necesar a le dezvolta o sensibilitate sporită faţă de limbaj (el nu este neutru, el are valoare afectivă și acţională) întru conștientizarea valorilor – axiologizare a procesului educaţional etc.


1. Buga I. Plinirea Potirului Credinţei. București, 2006.2. Callo T. Pedagogia formării/cultivării atitudinilor. În: Formarea

personalităţii elevului în perspectiva educaţiei integrale. Chișinău: IŞE (Tipogr. „Print-Caro”), 2013, p. 42-53.

3. Cerghit I. Metode de învăţământ. Iași: Polirom, 2006.4. Coșeriu E. Lingvistica integrală. București: Editura Fundaţiei Culturale

Române, 1996. 5. Cucoș C. Pedagogie. Iași: Polirom, 2006.6. Curriculum şcolar la Limba şi literatura română. Cl. a V-a – a IX-a.

Chișinău: Lyceum, 2010.7. Marele dicţionar al psihologiei. București: Editura Trei, 2006.8. Minder M. Didactica funcţională. Chișinău: Cartier Educaţional, 2003. 9. Negreţ-Dobridor I. Teoria generală a curriculumului educaţional. Iași:

Polirom, 2008.10. Perspectiva axiologică asupra educaţiei în schimbare. Coord. șt. M.

Hadîrcă. Chișinău: Print-Caro, 2011.11. Râmbu N. Tirania valorilor. București: Editura Didactică și Pedagogică,

R.A., 2006. 12. Şchiopu U. Dicţionar de psihologie. București: Editura Babel, 1997.

114

LIMBA ŞI LITERATURA GĂGĂUZĂ

FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA UNIVERSULUI AXIOLOGIC AL ELEVULUI GĂGĂUZ

Oxana UZUN-NEGRESCU

Cultivarea valorilor în cadrul studierii limbii și literaturii găgăuze printr-o abordare integrată (text artistic, istoric, utilitar) orientează elevii spre o conștientizare și asimilare a acestora, pe baza părții de vorbire verbul și categoriile lui gramaticale.

Această abordare prin sistemul de exerciţii atractiv, divers, util pune o bază temeinică la însușirea timpului verbelor, care este dificil, deoarece construcţia acestei părţi de vorbire diferă substanţial de cea a limbii române și a celei ruse. Se are în vedere constituirea specifică a limbii găgăuze, vocabularului, interferenţelor lingvistice, dominantelor sintetice sau analitice etc.

Pornind de la aceste premize pentru profesorii și elevii antrenaţi în cadrul experimentului le-au fost propuse chestionare pentru a depista: metode și tehnologii folosite pentru dezvoltarea axiologică și lingvistică a elevilor; corespunderea conţinuturilor manualelor cerinţelor vieţii cotidiene; înţelegerea care sunt valorile general-umane, naţionale – căile de păstrare, dezvoltare şi respectare a acestor valori în opinia elevilor.

Ca exemplu prezentăm un exerciţiu din chestionarul pentru elevi:➢ Descrieţi următoarele valori, calități (ce includ, în ce constau?)

Model: Patriotism – dragostea şi respect faţă de patrie, de popor.– Bunătate – ____________________________________________– Cultură – _____________________________________________– Muncă – ______________________________________________

Din 31 elevi au răspuns:Bunătate – să ai o inimă bună, să ajuți pe toţi oamenii din preajma ta – 17 elevi;Bunătate –să iubeşti tot ce te înconjoară (părinţii, natura...) – 6 elevi;Bunătate – să dai o bucăţică de pâine celor flămânzi, să hrăneşti animalele care sunt fără stăpâni, să duci mâncare pentru animale sălbatice... – 7 elevi;Bunătate – să împrumuţi bani, când omul este la nevoie – 1 elev.

Figura 1.

115

Analizând răspunsurile obţinute, bucură faptul că circa 97% din cei 31 de elevi înţeleg și știu ce înseamnă bunătatea umană, ce înseamnă să fii binevoitor. În opinia elevilor – Bunătatea include și ajutorul, și respectul reciproc, faptul să fii binevoitor cu persoanele în vârstă, dragostea nemărginită faţă de tot ce ne înconjoară, grija pentru animale domestice/ sălbatice. Constatăm că 3% (1 elev) din 31 de elevi a răspuns că bunătatea – este un împrumut de bani oamenilor nevoiași. Deși e important și aspectul material al vieţii, menţionăm că elevul nu acordă ajutor material unui nevoiaș, ci îi împrumută. Se subînţelege că făcând fapte bune omul așteptă neapărat să fie mulţumit.

Ca urmare a activităţii de cercetare, constatăm că problema punctată în experimentul de constatare poate fi soluţionată printr-un demers practic coerent, motivându-se utilitatea dezvoltării axiologice a elevilor găgăuzi și anume – dificultăţile în comunicare ce vizează partea de vorbire verbul și categoriile sale gramaticale.

Analiza și sistematizarea materialelor experimentului de constatare ne-a determinat că la elaborarea chestionarelor, testelor pentru experimentul de formare trebuie să alegem și să includem cât mai multe exerciţii, texte care să reflecte valori general-umane și anume: bunătatea, adevărul, valorile spirituale. Ca obiective au fost propuse:

• Respectarea valorilor general-umane, sociale, culturale, moral, naţionale etc.

• Dezvoltarea competentelor comunicative la elevi pe baza exerciţiilor tematice elaborate: familie, patrie, prietenie, credinţă, cinste, dragoste faţă de natură etc.

• Manifestarea respectului față de valorile general-umane, sociale, culturale, spirituale, etc.

Spre exemplu: testul cu tema „Familia” la însușirea timpului prezent al verbului s-a pornit de la „Fericire”, care poate fi percepută, încă din leagăn, pe parcursul copilăriei, în afara familiei. La fel și tema „Părinţii” care sunt izvorul vieţii pe pământ, cu exemplele lor purtătoare de valori prin: muncă, cinste, respect, cumsecădenie, ajutor dezinteresat, atitudine binevoitoare etc.

Ca exemplu, prezentăm un fragment din textul „Sunt fericit” propus elevilor.Sunt fericit că m-am născut pe pământul acesta sfânt, Bugeac! Sunt fericit

că fac parte din etnia găgăuză! Sunt fericit că trăiesc într-o ţară binevoitoare şi prietenoasă! Sunt fericit că am o familie cu sufletul bogat!

Nu-mi obosesc ochii să văd cum oamenii trudesc, cum femeile noastre ţes covoarele cu ornamente naţionale. Sunt fericit că înţeleg: „cum oamenii neamului meu reuşesc să aibă grijă de familiile lor, casele lor îngrijite şi zi de zi să muncească!”

Mă mândresc când printre alte popoare, etnii aud şi despre găgăuzi (cu studii superioare, politicieni, sportivi)! Mă mândresc că neamul meu, familia mea, merge înainte, chiar dacă drumul nostru spre viitor nu e chiar uşor! Sunt fericit!

116

1. Citeşte atent textul. Prezintă într-o coloană condiţiile necesare pentru ca omul să fie fericit.

Omul fericit

______________________ ____________________

Răspunsurile elevilor sunt reflectate în figura de mai jos.

Figura 2.

Realizând testul cu tema „Credinţă”, elevii vor însuși valorile lumii spirituale a omului, care prin sfinţenie, puritate îl înalţă pe om făcându-l mai bun, mai onest, mai omenos, preluând valori religioase. Ciorchinele valorii sănătatea îl face pe elev să mediteze, să treacă de la simpla comunicare la comunicare conștientizată și comportamente care vizează sănătatea lui spirituală și fizică.

Prin materialul experimental „Valorile naţionale” se exprimă respectul faţă de Republica Moldova, Drapelul de Stat, Găgăuzia, limbă, obiceiuri, tradiţii, pace, prietenie etc. Obiectivul experimentului s-a realizat având la bază ideea formării elevilor ca cetăţeni activi și cunoscători ai istoriei, tradiţiilor ţării în care locuim, dar și a celor naţionale.

Menţionăm și aspectele interculturalitate, comunicare între etnii și populaţia autohtonă prin materialul experimental „Bogăţia omului în cunoaşterea limbilor”. S-a evidenţiat că bucuria comunicării pornește de la cuvânt ca unitate și valoare semantică, edificându-se în acea bogăţie inepuizabilă care este limba maternă. Buna însușire, cunoaștere a ei deschide porţile spre alte limbi, descoperind noi și noi valori.

Cu ajutorul materialelor experimentului de formare ne propunem, de rând cu însușirea verbului, vocabularului, să explorăm cât se poate de eficient dimensiunile axiologice în formarea/ dezvoltarea elevilor. Vocabularul

117

exerciţiilor corespunde vârstei și dezvoltării psihice a copiilor clasei a 8-a fiind însoţit cu imagini adecvate.

Analizând conţinutul axiologic al experimentului de formare ne-am convins, că valorile general-umane se explorează eficient prin temele din viaţă cotidiană și situaţii reale din viaţa școlii.

Prin exerciţiile propuse în materialele experimentale elevii încearcă (cu succes și mai puţin reușit) să prezinte și să argumenteze părerile lor faţă de valorile naţionale.

Ex.: Tema „Familia”, exerciţiul:

Scrie toate izvoarele vieţii pe pământ. Cine/ ce este/ sunt izvorul vieţii pe pământ?_______________________________________________________

Întâlnim următoarele răspunsuri: Dumnezeu, apă, aer, părinţi, strămoşi și doar 1 dintre 31 de elevi a răspuns Nu ştiu, iar 1 a scris Nu pot să răspund.

Sistemul de exerciţii propus în cadrul experimentului a demonstrat eficienţă prin utilizarea corectă de către elevi a verbelor, comparativ cu datele experimentului de diagnosticare. Concomitent, se prezintă drept un material util profesorului, fiind un suport practic de exersare a categoriilor gramaticale în comunicare. Se recomandă și exerciţii pentru dezvoltarea competenţei de exprimare a opiniei personale (improvizarea dialogurilor, răspunsurile la întrebări, scrierea eseurilor etc.).

Formarea și dezvoltarea axiologică a elevilor sunt de actualitate. Materialul didactic elaborat din punctul de vedere al strategiilor lingvistice moderne, cu un conţinut interesant și captivant, metodologic este accesibil pentru subiecţii-ţintă – elevii găgăuzi din clasa a VIII-a.

Exerciţiile gramaticale permit avansarea achiziţiilor și experienţelor lingvistice în limba găgăuză ca valori personale ale elevilor.


1. Cucoș C. Pedagogie şi axiologie. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1995.

2. Bărbuţă İ., Constantinovici E., Callo T. Predarea şi învăţarea limbii prin comunicare. Ghidul profesorului. Chișinău: Cartier, 2003.

3. Goia V., Drăgotoriu İ. Metodica predării limbii şi literaturii române. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1995.

4. Uzun-Negrescu O. De la Bunătate ... la Om: Auxiliar didactic la limba găgăuză pentru clasa a 5-a. Chișinău: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (Tipogr. „Print Caro”), 2013.

118

GEOGRAFIA

FORMAREA ORIENTĂRILOR AXIOLOGICE ÎN CADRUL EDUCAŢIEI PRIN GEOGRAFIE

Natalia ODOLEANU

Una dintre direcţiile actuale ale procesului educaţional, inclusiv și la geografie, este formarea valorilor elevului. În literatura de specialitate se urmăresc diferite interpretări ale noţiunii valoare.

În opinia profesorului Vl. Pâslaru, valoarea desemnează totalitatea lucrurilor semnificative pentru om: un lucru este recunoscut ca valoare abia în momentul în care omul se raportează în mod personal la acesta. Lucrurile necunoscute omului nu reprezintă valori [3].

Analizând relaţia perspectiva valorică – educaţia prin geografie, pot fi identificate valori ale geografiei cu referire la procesul educaţional. Geografia, care include un mare potenţial umanitar, studiază rolul omului și al întregii omeniri pentru învelișul geografic. De aceea, elevii chiar la etapa învăţământului secundar general, învaţă să înţeleagă reprezentanţii altor culturi, să înţeleagă locul și rolul său în protejarea mediului care îl înconjoară. Geografia contribuie la cunoașterea trecutului și a viitorului teritoriului studiat, și, în primul rând, a ţării noastre. Geografia deci ajută elevii să conștientizeze importanţa naturii pentru societate, să înţeleagă că natura este izvorul valorilor umane, să conștientizeze necesitatea atitudinii responsabile și grijulii faţă de aceasta.

Conţinutul învăţământului geografic, considerat drept valoare, reprezintă un ansamblu de cunoștinţe, abilităţi intelectuale, modele atitudinale și comportamentale, organizate sistematic și etapizat pe cicluri școlare, în scopul formării unei personalităţi armonioase în concordanţă cu cerinţele actuale și viitoare ale dezvoltării societăţii [1].

Geografia are un rol deosebit în pregătirea elevilor pentru viaţă, în formarea unui comportament adecvat în natură, societate. În acest scop încercăm să identificăm valori ale educaţiei prin geografie. Importanţa cunoștinţelor geografice și a culturii geografice, ca o componentă a culturii umane în general, bazele căreia se stabilesc în școală, este indiscutabilă. Din perspectivă axiologică, funcţiile educaţiei geografice pot fi reorientate atât spre însușirea cunoștinţelor, cât și spre formarea valorilor culturale, respectând principiile ecologice ș.a.; spre dezvoltarea personalităţii, a individualităţii sale, autorealizării și autodezvoltării, a formării unui sistem de valori, a cultivării unei experienţe creative, a gândirii geografice.

Formarea culturii geografice este un mijloc de armonizare a relaţiilor dintre societate și natură, orientat spre păstrarea planetei, activitatea social-economică

119

conștientă a societăţii, de înţelegere a sensului celor trei începuturi ale existenţei umane: Natura, Omul, Societatea. Or, educaţia prin geografie trebuie să se realizeze în scopul dezvoltării valorilor, formării competenţelor geografice. Conform prevederilor curriculumului de geografie, procesul educaţional la această disciplină se realizează în scopul formării competenţei de soluţionare a problemelor ce ţin de interacţiunea culturii umane și a activităţii economice, formării capacităţilor de adaptare rapidă și responsabilă a personalităţii la cerinţele actuale de aplicare a realizărilor știinţifico-tehnice, de valorificare culturală a informaţiei furnizată de mijloacele audiovizuale, a responsabilităţii civice în raport cu problemele specifice populaţiei [1].

În acest context, este important de studiat, cum se formează valorile geografice elevilor de clasa a 5-a. Pentru investigaţie au fost selectate patru clase, foarte diferite ca nivel de pregătire intelectuală, aspiraţii și inteligenţă. Este important de stabilit:

– dacă elevii consideră că disciplina geografie este o valoare,– atitudinea lor faţă de geografie,– valorile care se formează prin geografie,– nivelul de colaborare cu părinţii, colegii, profesorul,– cum se pot autoevalua, evalua reciproc etc.De fapt, la faza iniţială de lucru cu acești copii, activităţile au fost orientate

spre conștientizarea de către elevi a necesităţii studierii geografiei, a faptului că, de rând cu alte discipline școlare, și geografia este o valoare. Treptat, elevii au început să-și schimbe spre bine atitudinea. Pe parcurs s-au conturat principalele direcţii în formarea axiologică a elevilor: disponibilitatea pentru cunoașterea permanentă a mediului geografic; interes de cunoaștere a lumii contemporane; atitudinea pozitivă faţă de cunoaștere; responsabilitatea pentru folosirea raţională a componentelor mediului geografic la nivel local; curiozitatea pentru explorarea mediului geografic în care există elevul; cultivarea unei atitudini de toleranţă și de colaborare dintre diferite etnii.

Elevilor le plăcea tipologia sarcinilor didactice propuse, caracterul captivant al modalităţii de prezentate, cum au fost însușite conţinuturile, de exemplu, unii termeni geografici dificili și li s-au părut chiar ușor de memorat (sistem fluvial, bazin fluvial, izvor, gură de vărsare, albie).

Este reprezentativ faptul, că majoritatea elevilor de obicei înţeleg subiectul principal al lecţiei. Astfel, majoritatea elevilor (93%) au indicat că au înţeles totul (în viziunea lor).

La întrebarea „Ce m-a pus pe gânduri astăzi la lecţie?” elevii au menţionat situaţia privind originea diferitor lacuri (40%), lupta permanentă dintre râuri și relief (22%). La fel, pe elevi i-au pus pe gânduri situaţiile interesante privind „viaţa” lacului, faptul că râurile „nu se termină”, sau „Cum adică – râurile au

120

gură?” – ultima idee au menţionat-o și la alte întrebări. Răspunsurile elevilor reflectă interesul general și curiozitatea elevilor.

La fel de interesante au fost răspunsurile elevilor la întrebarea „Ce aş schimba la lecţia de astăzi, dacă ar fi posibil s-o fac?”. Este important de stabilit, dacă elevii își pot aprecia obiectiv propria activitate, a colegilor și a profesorului. La întrebarea „Cu ce notă (sau calificativ) îţi apreciezi activitatea la lecţie”, am constatat că ei își supraapreciază activitatea (un specific multor elevi). Surprinzător este însă faptul că s-au apreciat cu notă negativă 1% dintre elevi. Totuși majoritatea elevilor au o atitudine critică faţă de sine, apreciindu-se relativ obiectiv.

Se observă că mulţi elevi au cerinţe mult mai mari faţă de colegii săi decât faţă de sine. De aici se profilează clar ce urmează de întreprins în acest context: evaluarea obiectivă care urmează să devină valoare pentru fiecare elev.

Un factor al succesului învăţării este relaţia copiilor cu părinţii, dacă ei împărtășesc părinţilor ceea ce fac la lecţie. La întrebarea „Ce voi povesti părinţilor despre lecţia mea de geografie” (Fig. 1) elevii au răspuns următoarele.

Figura 1. Ce voi povesti părinţilor despre lecţia de geografie

Voi povesti despre aceea ce m-a impresionat mai mult (lacurile, râurile, forţa creatoare a apei, 70%). 16% au spus că le vor povesti totul. De la începutul anului de studii s-a lucrat foarte mult, insistent și sistematic – în direcţia apropierii copiilor de părinţii săi. Astfel, la sfârșitul fiecărei lecţii de geografie, un punct din tema pentru acasă, de obicei, punctul 3, totdeauna era: „Să întreb părinţii/ buneii/ fraţii despre aceea ce știu ei privind tema studiată astăzi de mine la lecţia de geografie. Iniţial, în septembrie, mulţi elevi întrebau: Dar de ce să le povestim părinţilor despre ceea ce învăţăm noi la lecţia de geografie? Treptat, elevii au înţeles, că astfel cum părinţii muncesc, și ei muncesc (!) la școală și trebuie să aibă un rezultat. Şi tot ce fac și cum fac, și ce rezultat au – trebuie să împărtășească părinţilor. Mai mult ca atât: și părinţii au succese și probleme la serviciu, iar împreună (copiii și părinţii) le pot soluţiona. Şi cel mai important:

121

este mai ușor de obţinut un succes, când știi, că cei apropiaţi se interesează de tine. Acest subiect a fost pus în discuţie de către profesorul de geografie și cu părinţii elevilor la adunările cu părinţii.

Cu regret, 8% de copii nu vor să povestească nimic părinţilor: „Pe părinţii mei nu-i interesează ce fac eu la şcoală…”. Un profesor care a depistat această situaţie, nu trebuie și el să fie indiferent faţă de copil.

În scopul sporirii motivaţiei elevilor pentru studierea geografiei și formării valorilor, o atenţie deosebită s-a atras selectării sarcinilor didactice. Tabelul 1 oferă exemple reprezentative de sarcini de învăţare, aplicate în clasele gimnaziale, elevii obţinând rezultate remarcabile.

Tabelul 1. Modele de sarcini didactice experimentate în scopul formării valorilor prin geografie

Scopul

Competenţa Sarcina

Stabilirea gradului de dezvoltare a disponibilităţii pentru cunoaşterea permanentă a mediului geografic

Stabilirea conștientizării de către elevi a necesităţii studierii geografiei pentru viaţă, a rolului practic al geografiei.

Gândește-te, şi formulează un argument privind ideea: ce valoare are, pentru tine personal, studierea la geografie a subiectului de astăzi.

Notă: În continuare, urmează subiectul studiat la lecţia concretă. Elevii, singuri, nestudiind încă tema, formulează un argument, având la bază opinia personală. aplicată sistematic, la începutul fiecărei lecţii de geografie; în rezultatul experimentului de formare s-a văzut că această sarcină didactică îi motivează foarte mult pe elevi, îi face să gândească privind la ceea ce are de făcut, de ce trebuie s-o facă, să ia decizii. În final, sarcina este inclusă ca prima, la începutul absolut al fiecărui paragraf din caietul de geografie pentru elevi.

Stabilirea competenţei de observare şi înţelegere de către elevi a fenomenelor geografice.

Dedu, cum va fi vremea în funcţie de particularităţile indicate în afirmaţiile de mai jos. Alege una dintre variantele de răspuns – „posomorâtă” ori „senină” – şi scrie răspunsul pe linii. a) Dimineaţa pe iarbă este multă rouă; b) rândunelele zboară mult mai jos decât de obicei; c) iarna stelele strălucesc intens pe cer; d) în pădure nu se aud păsările.

122

Stabilirea importanţei cunoștinţelor geografice pentru formarea unui comportament adecvat în situaţii concrete cotidiene.

Explică care vor fi primele două acţiuni, pe care le vei face tu, dacă în momentul declanșării unui cutremur de pământ, te găsești: a) în locuinţa voastră; b) în stradă, într-un trafic intens, în calitate de pieton; c) într-o clădire înaltă; d) în sala de clasă. Argumentează rolul acţiunilor pe care le-ai indicat ca principale.

Notă: Interesant de remarcat, că în săptămâna imediat următoare după studierea subiectului în toamna 2013 în clasa a 8-a, s-a produs un cutremur de pământ, noaptea. Din spusele multor copii, chiar în momentul seismului, copiii explicau părinţilor cum ei, la lecţia precedentă de geografie, s-au antrenat pentru un comportament adecvat în momentul seismului şi le enumerau părinţilor regulile respective.

Stabilirea gradului de formare a valorii „Interes de cunoaştere a lumii contemporane”.

Deducerea câtorva exemple privind importanţa climei pentru viaţa omului. Clima întotdeauna a influenţat viaţa omului. De

aceea, toate modificările din atmosferă, ce schimbă clima, se reflectă asupra activităţii umane şi sănătăţii omului. Descrie, prin trei exemple, în ce constă rolul climei pentru familia ta (ori pentru tine personal).

Stabilirea părţilor orizontului, folosind semnele locale din natură.

Dacă un coleg de al tău s-ar rătăci, cum îl vei sfătui să stabilească părţile orizontului, analizând imaginea alăturată? Argumentează fiecare caz în parte.

Interpretarea materialelor grafice şi celor cartografice la caracterizarea componentelor naturii.

Analizează direcţiile vântului la staţia meteorologică Briceni, folosind figura alăturată şi harta fizică. Stabilește: a) direcţia predominantă a vântului; b) cauza care determină direcţia; c) importanţa direcţiei vântului pentru activitatea agricolă a omului.

123

Investigarea componentelor naturii în mediul, în care există elevul.

Află, din figura alăturată, ce particularităţi ale râurilor racti de relieful teritoriului traversat. Observă pe exemplul unui râu din localitate (dacă există), dovezi pentru fiecare particularitate. Povestește, ce importanţă, în opinia ta, are cunoașterea dependenţei râurilor de relief pentru viaţa omului, inclusiv şi pentru tine.

Determinarea rolului practic al plantelor, studiind diverse surse.

Consultând diferite surse, descrie un exemplu privind importanţa speciilor de arbuști din pădurile ţării noastre pentru sănătatea omului,.

Păducelul – stăpânul inimii

Identificarea principalelor adaptări ale plantelor la condiţiile mediului, analizând o imagine/ alte surse.

Identifică o adaptare a plantei indicate la condiţiile climatice din stepă, analizând figura alăturată şi alte surse.

Stabilirea gradului de formare a atitudinii pozitive faţă de cunoaştere

Formarea interesului elevului pentru studierea fenomenelor geografice.

Împarte foaia de caiet în patru părţi. Desenează (cum poţi tu): a) o ploaie „veselă și fericită”, cu un curcubeu, care a luat azi nota „10”, pentru că elevii din clasa a 5-a au aflat că ea se formează în nori, la temperaturi pozitive; b) o ploaie foarte „supărată”, pentru că ea nu a venit singură din cer, dar cu grindină, care se formează la temperaturi negative; c) un fulg de zăpadă – „vesel, zglobiu, jucăuș, fericit”, pentru că elevii din clasa a 5-a au înţeles că zăpada se formează doar la temperaturi mai joase de 0°! d) un viscol „de la Baba Dochia”, o zăpadă care nu mai „mușcă”, dar e „supărată” încă!!!

124

Notă: Copiii, acasă, pot continua acest exerciţiu în felul următor, dacă doresc: să deseneze o ploaie liniştită sau o câmpie înzăpezită, unde oamenii au semănat toamna şi la vară aici se va întinde un lan de grâu; să alcătuiască o scrisoare Zăpezii, Ploii sau Grindinei, în care să le spună ce au aflat astăzi la lecţie despre ele etc.

Motivarea elevului spre autoformare şi autodezvoltare în domeniul geografic.

Observaţi, pe parcursul vacanţei, dacă doriţi: ce fenomene interesante se produc în localitatea voastră ori în alte locuri care le vizitaţi; ce facem noi, oamenii, zilnic, pentru a păstra frumuseţea mediului în care existăm. Proiectaţi doar câteva acţiuni în scopul studierii şi protecţiei naturii din localitatea voastră pentru perioada vacanţei de vară. Succes! Nu uitaţi: cuibușorul în care existăm mereu ne şopteşte: „Preţuieşte-mă şi iubeşte-mă, omule, căci toate frumuseţile mele, pădurile cu poienile, văile şi izvoarele, cărările şi crestele, piscurile cu toate vieţuitoarele şi florile, ţie ţi le dăruiesc, să te bucuri de ele, să devii mai puternic, mai bun, mai înţelept.”

Alcătuirea unui text geografic, analizând diferite surse.

Alcătuiește o comunicare despre caracteristicile deosebite ale unor specii de animale din Australia, indicate în figura alăturată (la alegerea ta), studiind surse suplimentare. Explică, de ce este important pentru tine ca să le cunoști?

Formarea responsabilităţii pentru folosirea raţională a componentelor mediului geografic la nivel local

Identificarea măsurilor de protecţie a mediului natural.

Enumeră două măsuri concrete, care le-a realizat familia voastră (sau tu personal) în scopul protecţiei naturii în localitate.

Stabilirea evoluţiei unui fenomen natural, rezolvând o întrebare-problemă.

Calculează, cu câţi centimetri poate crește un strat de sol pe parcursul a circa 75 de ani, dacă în 100 de ani se formează doar 1 cm de sol.

125

Formarea unei atitudini responsabile faţă de mediul natural. Efectuează, cu colegul de bancă, o

excursie imaginară în silvostepa Republicii Moldova, studiind figura alăturată. Descrie impresiile tale din timpul acestei călătorii. Mărturisiţi-le unul altuia. Gândiţi-vă: de ce este important să protejăm natura silvostepei?

Manifestarea unui comportament ecologic adecvat în mediul în care există elevul.

Elaborează, împreună cu colegii de clasă, un Cod ecologic al bunelor maniere faţă de mediul din localitatea voastră. Propagaţi-l. Respectaţi-l.

Dezvoltarea curiozităţii pentru explorarea mediului geografic în care există elevul

Determinarea particularităţilor poziţiei fizico-geografice a ţării, analizând harta.

Alcătuiește o scrisoare geografică cu tema „Eu ştiu, scumpă Moldovă, unde să te găsesc!”. Urmărește în scrisoarea ta algoritmul de caracterizare a poziţiei fizico-geografice a ţării.

Stabilirea originii obiectelor naturii, analizând o întrebare-problemă.

Indicaţi, ce origine totuși, are depresiunea Mării Caspice, comentând, succint, corectitudinea afirmaţiei: „Marea Caspică este mare, dar nu e mare, însă e mare pentru că este foarte mare; dar ea este un lac, şi nu mare, însă, totuși, e mare, pentru că este mare”.

Deducere a relaţiilor cauzale între două fenomene geografice, comparând hărţile.

Care este opinia voastră privind corectitudinea afirmaţiei: „Într-un curent oceanic cald apa poate fi mai rece, comparativ cu temperatura apei într-un curent oceanic rece”. Indicaţi doi curenţi oceanici concreţi pentru această situaţie, analizând harta fizică.

Crearea unui text geografic, analizând o imagine

Sub protecţia zăpezii plantele se odihnesc şi așteaptă venirea primăverii… Descrie, ce importanţă are stratul de zăpadă pentru plantele şi animalele care pot să trăiască aici. Cum consideri, cu ce ai putea tu să ajuţi acestor vietăţi?

126

Determinarea condiţiilor de trai într-o zonă climatică, analizând o imagine. Descrie, în ce condiţii climatice, în opinia

ta, trăiește această broscuţă, analizând imaginea alăturată. Oare cum ar fi viaţa acestei broscuţe, dacă activitatea omului ar continua în direcţia încălzirii extreme a climei? Ce ai face tu, dacă ai putea, pentru ca viaţa acestei broscuţe să fie mai ușoară (dacă vrei să faci)?

Cultivarea unei atitudini de toleranţă şi de colaborare dintre diferite etnii

Dezvoltarea unei atitudini tolerante faţă de diferite etnii.

Analizează, în imaginile date, particularităţile fizice ale reprezentanţilor din Africa (1) şi din America de Sud (2). Gândește-te: oare cum e viaţa lor? Ce ai vrea să le povestești despre tine?

Formarea unei atitudini grijulii faţă de natură, oameni şi sine.

Analizând imaginile alăturate, exprimă-ţi opinia ta: ce reprezintă aceste imagini; cum organismele reprezentate supravieţuiesc în mediul lor; ce ai putea învăţa tu de la aceste vietăţi; de ce este bine mereu să le studiem natura care ne înconjoară.

Pe parcursul procesului de predare-învăţare-evaluare s-au aplicat diferite tehnici, printre care menţionăm câteva: jocul didactic, posterul, descrierea, investigaţia, predare-învăţarea reciprocă, dialogul, prezentarea electronică etc.

Jocul didactic. În cadrul experimentului au fost aplicate diferite jocuri didactice – atât la predare-învăţare, cât și la evaluare. Un exemplu reprezentativ, în acest sens, este următoarea situaţie. La studierea subiectului „Scara hărţii”, unul dificil pentru elevii de clasa a 6-a (e vorba de aceeași copii, care în anul precedent erau în clasa a 5-a), o parte dintre elevi au înţeles insuficient subiectul, cauza fiind doar dificultatea mare și incoerenţa, în acest sens, a curriculumului de geografie cu cel de matematică. Astfel, unii elevi au înţeles cu greu tehnologia rezolvării următorului exemplu: „Determinaţi, care hartă este alcătuită într-o scară mai mare: harta fizică cu scara 1:50 000 000 sau harta Antarctidei alcătuită în scara 1:500 000”. Răspunsul corect este 1:500 000, pentru că mărimea scării hărţii

127

depinde de gradul de detaliere a elementelor reprezentate pe hartă. În primul caz, cu toate că cifrele sunt mai mari, în aceeași unitate de pe hartă (un centimetru), elementele din natură vor fi reprezentate mai generalizat – deci, gradul de detaliere este mai mic. Cu toate că, în cadrul explicării repetate s-a aplicat expunerea profesorului, rezolvarea în comun a exerciţiilor, rezolvarea independentă, analiza diferitor hărţi, în procesul evaluării, sarcinile erau dificile pentru elevi. În această situaţie, profesorul a propus elevilor un joc de rol elevul–profesor: „Imaginaţi-vă că alcătuiţi un dialog cu mama/tata/bunicii/prietenii și le povestiţi (în scris și prin desen) despre faptul cum se determină care scară este mai mare dintre două propuse. Reprezentaţi această situaţie pe un poster”. Rezultatele au fost extraordinare! Elevilor le-a plăcut foarte mult această formă de lucru. Mai mult ca atât: elevii au alcătuit nu doar un simplu exemplu, ci mult mai multe. Acest lucru demonstrează că și în situaţii dificile, neclare la un anumit moment, dacă calea de soluţionare o găsește chiar elevul, succesul este asigurat.

Posterul. Aceasta este o tehnică aplicată frecvent în activitatea de învăţare. În cadrul experimentului, ne-am axat pe posterele alcătuite pe parcursul lecţiilor, în procesul propriu-zis de învăţare, și nu ca sarcină pentru acasă. Menţionăm următorul aspect important: momentul-cheie este elevul (de ce îi trebuie să studieze acest subiect? De ce elevul reprezintă subiectul prin poster? Cum vrea elevul să arate posterul său? Vrea să lucreze singur ori alături de unul sau doi colegi? Punem accent pe aceste întrebări, pentru că, de regulă, în cazul aplicării posterului în grup, lucrează doar unu-doi elevi, restul fiind doar în calitate de decor. De aceea, optăm pentru postere simple dar cu sens geografic, importantă fiind atitudinea elevului faţă de subiectul studiat și importanţa acestuia pentru viaţa elevului.

O variantă a jocului didactic este scrisoarea/ telegrama/ povestea geografică, aplicată cu succes la geografie. Iniţial, mulţi profesori nu înţelegeau sensul și modalitatea realizării acestui procedeu. Elevii, însă, mult mai repede au prins firul ideii.

De exemplu, după studierea subiectului „Poziţia fizico-geografică a Africii”, mulţi elevi au alcătuit „scrisori” Africii, în care ei trebuiau să reflecte algoritmul de caracterizare a poziţiei fizico-geografice a Africii; Republicii Moldova. Elevii scriu ce au aflat la lecţie despre această ţară deosebită etc.

Foarte eficiente au fost telegramele – la prima etapă alcătuite de către profesor, apoi – de către elevi. Astfel, la studierea unui subiect dificil – „Coordonatele geografice” – elevii „primesc” o astfel de „telegramă” de la Pepi Şoseţica: „Scumpi copii din clasa a 6-a, ajutor! M-am rătăcit, scumpi prieteni! Vreau să revin acasă, ştiu doar coordonatele unde trebuie să ajung: 57o30’ lat. N, 12o long. E. Unde trebuie să mă duc, scumpi prieteni?”. Menţionăm că „telegrama” este frumos redactată, motivându-i pe elevi să o ajute pe fetiţa îndrăzneaţă. Această sarcină didactică din mai multe considerente este foarte interesantă. Importantă

128

este integrarea geografiei cu literatura: coordonatele geografice indicate sunt ale orașului natal al scriitoarei suedeze Astrid Anna Emilia Lindgren, autoarea vestitei povestiri despre Pepilota. În prezent, anume în orașul de baștină este amenajat un cartier întreg „Parcul Pepilotei” pentru distracţia copiilor. De remarcat că subiectul dat a incitat curiozitatea și a profesorilor de geografie (după publicarea în manualul de Geografie, clasa a 6-a).

Un alt exemplu, înregistrat la studierea subiectului „Evoluţia geologică a Africii” – un subiect foarte dificil pentru clasa a 6-a care trebuie studiat, conform curriculumului. Elevii au compus o poveste: „A fost o dată, demult, demult, vreo patru miliarde de ani în urmă, o platformă. Şi se numea această platformă Arabo-Africană. Trecea timpul… Platforma, fiind foarte „puternică” atrăgea în jurul ei teritoriile vecine. Astfel, în partea sa nordică şi sud-estică, s-au alipit nişte regiuni înalte, însoţite de cutremure de pământ şi de vulcani. Ştiţi, anume acolo s-au format sudul Munţilor Atlas, Munţii Scorpiei şi Munţii Capului! Şi aceasta s-a întâmplat în timpuri vechi, îndepărtate, adică în Era Paleozoică… Dar timpul trecea cu nemiluita şi acum 130-150 milioane de ani, cam pe atunci când dominau pe Pământ dinozaurii, s-a întâmplat un mare eveniment geologic: s-a fragmentat Gondwana! Adică s-au despărţit şi s-au îndepărtat de Africa – America de Sud, Australia şi Antarctida! Urme ale acestui eveniment le vedem şi astăzi pe hartă… Însă nu demult, doar în Era Neozoică, s-a produs un alt eveniment deosebit – s-a format Marele Graben Est-African, ce se găseşte chiar în inima Africii! Vulcanii situaţi la ecuator, dar în vârf cu căciuli de gheaţă (Kilimanjaro), depresiunile adânci unde poţi vedea deriva continentelor (Depresiunea Afar), cutremurele de pământ – toate ne vorbesc că scoarţa terestră a Africii încă nu s-a liniştit… Ea se formează şi se modifică mereu…Iată aşa s-a format teritoriul Africii, plin de farmec şi taine, care doar aşteaptă să le aflăm. Oare cum va fi acest teritoriu peste timpuri?”. Aici este important să menţionăm faptul că elevii ne imită pe noi, profesorii, și în felul de a gândi, și în a ne expune – ei deprind repede totul – și bine și rău. Este important ca elevii să aibă încredere în profesor, să înţeleagă, că profesorul este interesat în succesul elevului. Şi întotdeauna profesorul trebuie să fie exemplu pentru elev în toate, în primul rând – în atitudinea faţă de ceea ce face zilnic, la lecţiile cele ai obișnuite.

Menţionăm faptul, că în clasa de control, în care s-a aplicat studierea tradiţională – doar prin analiza textului și a tabelului respectiv din manual – subiectul a fost studiat cu mai multe dificultăţi.

Un alt moment asupra căruia ne-am axat în cadrul experimentului a fost implicarea elevilor cu dizabilităţi în procesul de învăţare. Dintre toţi elevii implicaţi în experiment, astfel de copii mai gravi sunt doi – un elev cu dificultăţi de auz și de vorbire și o elevă cu rămânere în urmă în dezvoltarea intelectuală. Mai ales, că în acest grup de copii sunt acei elevi cu nivel mediu și mai jos de nivelul mediu. Băiatul, Sandu din clasa a 7-a, mai eficient lucrează individual,

129

fiind monitorizat de profesor pe parcursul lecţiei. Din cauza deficienţelor în vorbire, el nu se poate manifesta la lecţii, de rând cu restul elevilor, dar se manifestă foarte bine la rezolvarea exerciţiilor cu ajutorul hărţii, are o memorie foarte bună la studierea poziţiei elementelor geografice pe hartă, dar mai greu însușește subiectele ci ţin de relaţiile cauzale dintre diferite componente ale naturii. În discuţiile cu profesorul, Sandu vorbește tare, nejenându-se – și el explică aceasta prin încrederea care o simte din partea profesorului. Următoarea etapă, proiectată de profesor împreună cu Sandu, a fost ieșirea în faţa clasei. Şi aceasta s-a întâmplat, chiar în decembrie 2013! Elevul era fericit: ele prezenta o Valoare în faţa sa în primul rând!

Mai dificilă este situaţia cu eleva din clasa a 5-a, Valeria: ea mai greu a fost acceptată de colectivul clasei. Odată ce această situaţie s-a simţit la una dintre lecţiile de geografie, prin discuţii foarte discrete cu elevii, cu Valeria, prin implicarea Valeriei în activitatea de învăţare, prin punerea în evidenţă a calităţilor frumoase ale fetiţei (bunătatea, colegialitatea, dorinţa de carte), prin atenţia sistematică acordată fetiţei de către profesor. Indirect, elevi au fost aduși la convingerea și conștientizarea situaţiei că ei sunt sănătoși, că ei au norocul de a fi sănătoși, că ei au posibilitatea fericită să cunoască multe lucruri interesante la toate lecţiile, că, în final, sănătatea lor este o valoare pentru fiecare, că Valeria nu are nici o vină în faţa nimănui, și mai mult – în faţa lor. Minunată a fost situaţia, când la aceleași exerciţii dificile privind scara hărţii, cu care Valeria, sigur, nu s-a descurcat de la prima încercare, o altă fetiţă, Liuba – foarte bine dezvoltată, dar înrăită pe lume (așa era ea la începutul experimentului), atunci singură a spus: „Eu vreau să o ajut pe Valeria, vreau să-i explic, vreau să învăţ cu ea, eu vreau ca și ea să știe!”. Mare a fost uimirea (dar și bucuria!) că ambele fetiţe s-au apropiat – fiecare cu greutăţile sale – dar ambele au făcut un Bine: Liuba a făcut bine prin faptul că a ajutat, Valeria – prin faptul că i-a dat posibilitate să facă bine (căci foarte des astfel de elevi ca Valeria refuză ajutorul cuiva).

O altă categorie de elevi (și deseori acest grup e foarte mare) o constituie cei rămași în urmă din diferite motive. Ei se deosebesc prin indiferenţă, timiditate, nu doresc să participe în procesul de discuţie privind temele studiate, nu vor să vorbească în faţa colectivului de elevi. Din mărturisirile elevilor, aceasta se întâmplă din diferite motive, precum sunt următoarele: ignoranţa profesorilor ori a colegilor, teama de a răspunde greșit, teama de a lua o notă nedorită, teama de a fi pedepsit fizic ulterior de către părinţi, subaprecierea sa, nivelul jos de pregătire intelectuală etc. Astfel, Alexandru (acum în clasa a 8-a), la momentul actual, a depășit situaţia și a început să răspundă, ia apărut zâmbetul pe faţă. Dar, la început (și acest început a fost de durată mare) abia de deschidea gura. În nici un fel nu vroia să discute cu elevii sau cu profesorul, se limita doar la răspunsurile scrise. Discutând îndelungat cu Alexandru, implicându-l în micile

130

activităţi pe care el le făcea foarte ușor și corect, băiatul a început să capete încredere în capacităţile sale. În prezent Alexandru cu plăcere lucrează în caiet, pe hartă, în pereche cu colegul de bancă. Este important, că el depune foarte multă străduinţă pentru a învăţa, cu toate că îi este destul de greu, dar, proiectând împreună cu profesorul pași mici, îi realizează cu succes, fie și pe nota 6, dar e foarte bine. Deci, Alexandru s-a convins, că el însăși este o valoare – în primul rând pentru sine însăși, apoi pentru cei din jur. Motivul situaţiei de la început, în cazul lui Alexandru, – era frica de mama sa, care îl pedepsea fizic pentru oricare notă negativă, fapt care, pe lângă închiderea psihică a băiatului, s-a manifestat prin psoriază.

Considerăm că profesorul trebuie să fie foarte atent absolut cu fiecare elev, indiferent de preferinţele noastre. Fiecare elev este o valoare și nu o întâmplare, fiecare elev este o comoară – doar trebuie să îi tratăm ca pe propriii noștri copii. Toate au atunci alt sens, toate le privim altfel. Deci, și în acest caz, Dragostea pentru copii este calea prin care formăm valori.

Deci, putem concluziona, că, treptat, elevii devin conștienţi de necesitatea studierii geografiei, această disciplină devenind o valoare pentru ei. Elevii înţeleg că și prin geografie ei se formează mereu – nu doar studiază geografia, ci învaţă să fie tolerant, să comunice cu semenii săi, să-și formeze abilităţi de prezentare. Este atât de atractiv chiar și cu elevii de clasa a 5-a! Ca rezultat, elevii își schimbă atitudinea faţă de învăţare în general.

Așadar, toţi elevii sunt buni: și cei care însușesc mai ușor, și acei care mai dificil, și cei mai cuminţi, și cei mai obraznici – cu lacune în educaţie. Elevii sunt oglinda celor care îi înconjoară: a părinţilor (aceasta se manifestă prin atitudinea faţă de carte, de colegi, de profesor); a profesorilor (se manifestă în atitudinea elevului faţă de carte, de colegi, de profesor, în final – de părinţi), deseori – a mediului școlar în care se găsește copilul (și aici elevul are câteva căi: ori rămâne pe poziţia de a învăţa bine – căci nu îi influenţează mediul atât de puternic; ori trece în tabăra elevilor obraznici și, deseori, rămân în urmă privind reușita; ori rămân în grupul elevilor absolut indiferenţi). Sub acest aspect, în clasele a 5-a, la etapa lunii martie 2013, e foarte mare grupul elevilor dornici de carte, s-a conturat exact grupul elevilor cu care încă mai este de lucru la capitolul motivaţie și disciplină, și s-a evidenţiat grupul elevilor indiferenţi, de obicei, cei mai timizi sau bolnavi, dar care, nu va trece mult timp, și vor fi motivaţi, deci și pentru ei Geografia va fi o valoare, chiar dacă nu vor avea cele mai mari note! Nu vom putea cultiva valori doar în cadrul unei discipline, izolat de restul, de activitatea educativă a diriginţilor, de rolul părinţilor: formarea valorilor este un complex de acţiuni a tuturor celor implicaţi în procesul de formare a elevului și mijlocul principal este colaborarea continuă a acestora.

131


1. Codreanu I. et al. Curriculumul de geografie. Clasele 5-9. Chișinău, 2010.2. Dualmă M.E. Didactica geografică. Cluj-Napoca, 1998.3. Odoleanu N., Ungurean L. Geografia fizică a Republicii Moldova. Caietul

elevului. Clasa a 8-a. Chișinău: Arc, 2013.4. Sochircă V., Odoleanu N., Boboc N., Mihăilescu C. Geografia fizică a

Republicii Moldova. Manual. Clasa a 8-a. Chișinău: Arc, 2013.5. Sochircă V., Odoleanu N. Geografia fizică a Republicii Moldova. Ghid

pentru profesori. Clasa a 8-a. Chișinău: Arc, 2008.6. Pâslaru Vl. Valoare și educaţie axiologică: definiţie și structurare. În:

Didactica Pro…, 2006, nr. 1 (35), p. 5-10.

CONTEXTUALIZAREA METODOLOGICĂ A EDUCAŢIEI PATRIOTICE ŞI A VALORIFICĂRII SENTIMENTULUI PATRIOTIC

Nelu VICOL Snejana VORNICES

Lilia NICA

Componentă fundamentală a moralei sociale, menţionează Ioan Nicola [9, p. 290], patriotismul este determinat în mod obiectiv de existenţa unor patrii, ca entităţi distincte, cu particularităţi socioculturale specifice. Constituirea popoarelor și a naţiunilor s-a făcut în limitele unui spaţiu geografic, fapt care a generat un anume segment de reuniune între membrii colectivităţii respective și a condus la conturarea unui sentiment de apartenenţă faţă de acel spaţiu. De aici, patriotismul este o stare a omului într-o existenţă socială concretă, în dubla sa ipostază – istorică şi actuală. Cele două dimensiuni se prezintă într-o relaţie de complementaritate ce se amplifică și se îmbogăţește cu noi nuanţe, pe măsura înaintării în istorie, a scurgerii prezentului din și în trecut.

În sensul său extensiv și intensiv, patria trebuie înţeleasă ca mediu geografic, politic, social și cultural în care s-au născut, au trăit și au muncit generaţii după generaţii, în care individul trăiește și își desfășoară activitatea. Recunoașterea acestui mediu, în toate determinaţiile sale, ca fiind ceva distinct specific, susţine autorul citat mai sus, constituie suportul obiectiv al patriotismului [9, p. 289]: patria reprezintă deci o componentă de bază a existenţei umane care s-a cristalizat și s-a îmbogăţit continuu de-a lungul vremurilor, prin lupta și prin sacrificiile membrilor săi.

Termenul patriotism este extrem de complex prin accepţiunile pe care le poate cuprinde, în funcţie de contextul unui anumit moment cronologic. În

132

general, suntem dispuși să asociem patriotismul cu dragostea de ţară, cu devoţiunea faţă de prosperitatea ţării/ comunităţii naţionale și suntem tentaţi a crede că nu este nimic greșit în asta. Alte tipuri de definiţii privesc eronat patriotismul ca fiind ceva perimat sau contraproductiv, desuet, adesea asociat naţionalismului, radicalismului de dreapta sau de stânga.

Trebuie subliniat că odată cu apariţia ideilor de patrie și patriotism, acestea au fost indisolubil legate de interesul naţional. Indiferent de etapa istorică pe care a parcurs-o, patriotismul s-a definit ca fiind capacitatea individului de a identifica interesul naţional și de a-l urma în toate acţiunile sale. El a constituit însă întotdeauna o variabilă istorică. Astfel, naţiunile și l-au definit în funcţie de stadiul de dezvoltare în care s-au aflat. Interesul naţional și-a schimbat radical valenţele la sfârșitul acestui secol, în condiţiile în care societatea noastră se confrunta, pe lângă dificultăţile de ordin intern, cu o serie de provocări ale modernităţii: parcursul de integrare europeană, procesul de globalizare economică. În contextul fenomenului de globalizare, noţiunea de patriotism pare să-și fi pierdut semnificaţia pe care a avut-o în afirmarea statelor naţionale. Mai mult, sunt voci care susţin că acest concept s-a devalorizat și că ar trebui să renunţam la el, în condiţiile în care chiar noţiunea de suveranitate este pusă în discuţie.

Ne miră atașamentul faţă de simbolurile naţionale la englezi, americani, francezi etc. E simplu: au fost şi sunt educaţi în acest fel. În Republica Moldova, adulţii, având problemele cotidiene și amintirile simbolurilor impuse, au exagerat conotaţia sărbătorilor și simbolurilor naţionale. Societatea civică – în adevăratul sens al cuvântului – nu există. Este tocmai motivul pentru care dorim să ameliorăm procesul educativ privind profilul axiologic al tânărului, căruia să nu-i fie rușine că este la el acasă și care să aibă spiritul civic și sentimentul apartenenţei care actualmente i se pare total desuet.

La ora actuală nu se mai monitorizează sentimentul patriotic, ci moralul, ale cărui criterii de apreciere sunt altele decât cele de monitorizare a sentimentului patriotic. Cultivarea patriotismului nu trebuie făcută forţat. Există riscul de a aluneca pe panta naţionalismului. Trebuie făcuţi pași inteligenţi în acest sens. Cultivarea sentimentului patriotic nu trebuie realizată prin lozinci. Principala determinantă este încrederea de sine [7, p. 225, 294-308].

Patriotismul nu este altceva decât o rezultantă a procesului de socializare. Un individ cu cât este mai aproape, mai integrat în societate, cu cât deţine mai multe norme și valori temeinice, caracteristice societăţii din care face parte, cu atât va simţi mai mult un atașament mai puternic faţă de societatea de apartenenţă. Mihail Eminescu menţiona că patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut, ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.

Patriotul nu trebuie să fie neapărat militar. Sentimentul patriotic vine din cei șapte ani de acasă, pentru că, înainte de a fi patriot pentru ţara ta, ești patriot

133

pentru părinţii tăi, pentru apropiaţii tăi. Patriotismul are la bază educaţia, după care el se şlefuieşte în timp, în concordanţă cu particularităţile de vârstă ale copiilor.

Se impune însă precizarea că acest caracter general-uman al patriotismului cunoaște o evoluţie specifică și îmbracă un conţinut concret în funcţie de condiţiile social-istorice, condiţii care, pentru poporul nostru, au condus la constituirea unei fizionomii spirituale inconfundabile. Statornicit în conștiinţa oamenilor din cele mai vechi timpuri, patriotismul s-a modelat treptat, prin experienţa social-istorică. Prin coloratura sa morală, patriotismul impune slujirea intereselor patriei, mergând până la supremul sacrificiu în situații extreme. Marile bătălii sociale în care s-a hotărât destinul patriei au evidenţiat cu pregnanţă profundul patriotism al maselor populare şi al personalităţilor de seamă, concretizat prin lupta lor pentru emancipare socială și naţională a poporului, pentru independenţa și suveranitatea patriei, fundamentând această legătură indisolubilă a omului cu patria din care face parte. Scriitorul Barbu Ştefănescu Delavrancea [4] menţionează că patria este înlăuntrul nostru și o ducem cu noi peste ţări și mări… Patria nu este pământul pe care trăim din întâmplare, ci este pământ plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor noștri… Părinţii, moșii și strămoșii sunt patria noastră; ei, care au vorbit aceeași limbă, care au avut același dor, aceleași suferinţe, aspiraţiuni, sunt adevărata noastră patrie. Dar astăzi ce loc i se rezervă Ţării și Patriei în arhitectura Noii Ordini Mondiale? Dar în arhitectura educaţiei, ce loc ocupă segmentul de educaţie patriotică și cum reacţionăm sau mai bine zis, cum acţionăm noi? Avem vârsta deplinei conștiinţe de sine a fiecărui membru, a deplinei cunoașteri a semenilor și a lumii căreia îi este contemporan? Atare disciplină și vârstă înseamnă constructivism de educaţie, de cultură, de valoare, de social, de politic, iar a construi înseamnă a colabora cu pământul ţării, deci cu Patria, a pune pecetea umană asupra unui peisaj moral, valoric, politic, educaţional, cultural, spiritual etc., care va contribui la acea lentă schimbare ce este definită drept viaţa oamenilor. Finalmente, aceasta mai înseamnă și colaborarea cu timpul, sub chipul său de trecut, prinzându-i sau transformându-i spiritul, slujindu-l ca o trăsură de unire către un viitor mai puţin sărac, mai puţin iritat, mai puţin bârfitor și mai mult benefic.

Sigur, cei mai mulţi dintre oameni se consideră și vor să fie patrioţi. Alţii caută să facă din patriotism valoarea politică supremă ori să-i convingă pe ceilalţi că patriotismul reprezintă pentru ei un astfel de demers. În acest caz, propaganda prelucrează polisemic toate nuanţele patriotismului, acordându-le o valoare predominant politică.

Fiind pedagogi și profesori de carieră, conștientizăm că sistemul educaţional este un mediu puternic dominat de miturile organizaţionale. Patriotismul este o valoare care stă la baza multora dintre ele. În ce măsură se mai cultivă sau se întreţine

134

sentimentul patriotic în această perioadă caracterizată mai degrabă de înlocuirea pattern-urilor tradiţionale, deja în curs de deteriorare, de regres, cu cele asociate noilor proiecte educative? Răspunsul îl desfășurăm în rândurile ce urmează.

Educaţia este unul dintre fenomenele care au apărut o dată cu societatea umană: tot ce ţine de umanitate – limbaj, raţiune, sentimente, artă, morală se realizează numai prin educaţie. Problematica lumii contemporane, provocările acesteia și consecinţele din domeniul educaţiei au dus la impunerea și operaţionalizarea în plan teoretic-explicativ, dar și practic-aplicativ, a educaţiei patriotice. De aceea patriotismul este unul dintre sentimentele ce ar trebui să marcheze pozitiv spiritul elevilor, dar nu patriotismul șovin sau cel de bravadă, ci adevăratul patriotism care a călăuzit mereu poporul și i-a iluminat calea și soarta, de-a lungul veacurilor. Pentru ca elevii să simtă și să se comporte în spirit patriotic, educaţia moral-patriotică trebuie să demareze de pe băncile școlii, când copilul începe să distingă valorile care-l înconjoară, proces începând în cadrul familiei și continuând în colectivitatea școlară, spre a fi desăvârșit în cadrul societăţii. Integrarea socială a individului înseamnă și conștientizarea apartenenţei la patrie. Acestea sunt motivaţiile care generează conduita patriotică și care conduce elevul să-și simtă rădăcinile solid înfipte în pământul patriei, pământ din care ne tragem seva și în afara căruia nu ne vom regăsi niciodată adevărata identitate.

Componenta cognitivă este necesară, dar nu și suficientă, menţionează A. Chircev [2]. Subaprecierea sau neglijarea acestui adevăr psihologic generează „iluzii” și impresii, de cele mai multe ori „favorabile”, despre rezultatele educaţiei, ce maschează însă contradicţiile reale dintre conştiinţa patriotică și conduita patriotică. Ca atare, aprecierea rezultatelor doar după ceea ce știu elevii despre patrie este unilaterală și insuficientă. Doar acționând constructiv și urmărind cum se manifestă și cum elevii răspund unei activităţi, ne putem forma o imagine cât mai amplă cu privire la rezultatele propriei noastre munci. Conduita reprezintă deci cel mai edificator criteriu în aprecierea nivelului de dezvoltare atins de elevi în acest domeniu. Ea este etalonul concordanţei dintre cunoştinţele elevilor despre patrie şi faptele lor în folosul patriei. Urmărind dinamica acestei concordanţe, profesorul are prilejul să evalueze modul în care se înfăptuiește manierea de la idei şi convingeri patriotice la fapte şi manifestări patriotice (problema educaţiei pentru valori și prin valori și a celei patriotice a fost cercetată de mai mulţi specialiști, printre care: G. Antonescu, C. Cucoș, M. Călin, J. Dewey, M. Terentii, N. Silistraru, E. Macavei, P. Andrei, L. Blaga, T. Vianu, L. Antonesei, N. Vicol, M. Hadîrcă, T. Cazacu, T. Callo, Vl. Pâslaru, V. Mândâcanu etc.).

Patriotismul se manifestă prin atașament faţă de pământul natal, prin identificarea deplină cu poporul din care facem parte, prin aprecierea și respectarea limbii materne, a valorilor culturale, prin cinstirea trecutului istoric

135

al patriei. Mijlocirea relaţiei copilului cu acest univers valoric, prin explicare și implicare, reprezintă esenţa educaţiei patriotice. Evident, această mijlocire se realizează, din punct de vedere psihologic, prin procesul interiorizării ca rezultat al simbiozei dintre cognitiv, afectiv și voliţional.

Educaţia patriotică este un proces multilateral și neîntrerupt care se exprimă în conduita copiilor. Toate acţiunile întreprinse în acest scop presupun îmbogăţirea volumului de informaţii al elevilor despre patrie, concomitent cu antrenarea lor în formele vieţii sociale, menite a le îmbogăţi experienţa de viaţă, ca viitori cetăţeni ai patriei. Asimilarea unui echilibru între acţiunile preponderent informative și cele preponderent formative este indispensabilă. Convingerile şi conduita patriotică nu se transmit, ci se elaborează în și prin activitate. Prin rezonanţa pe care o are asupra personalităţii umane, educaţia patriotică reprezintă un factor integrator al profilului moral, prin sensul pe care-l conferă devenirii umane în esenţa ei. Nimic nu poate fi mai nobil şi mai înălţător pentru om decât slujirea patriei sale.

De ce se impune imperios educaţie patriotică în contemporaneitate?Argumente evocatoare ale răspunsurilor încadrează patriotismul ca fiind

trăsătura personalităţii fiecărui om. Această trăsătură se cristalizează de la cea mai fragedă vârstă și se îmbogăţește cu noi dimensiuni pe tot parcursul existenţei umane, ca urmare a dinamicii relaţiilor dintre indivizi și patrie. Un rol important în formarea reprezentărilor patriotice îl are cuvântul, limbajul şi mesajul, limba maternă demonstrată prin admiraţie faţă de creaţiile folclorice. Prin expresivitatea, nuanţarea limbajului și prin expresiile emotive care însoţesc mesajul povestirilor, descrierilor luptelor, versurilor cu nuanţă patriotică, dar și cunoașterea evenimentelor și a personalităţilor istorice se pot forma, în cadrul disciplinelor școlare, dar, mai ales, cele de istorie și de educaţie civică, reprezentări saturate afectiv, care sensibilizează copilul faţă de mesajul patriotic [3].

În contextul acesta, se impune a corela patru noţiuni fundamentale, și anume: patrie – patriot – patriotism – pace [8, p. 127-136]. De ce anume această corelare? E necesar un atare demers deoarece în interiorul corelării se regăsește câmpul lexical-semantic al fiecărui cuvânt care consună ca grupare de constelaţii ale semnificantului și semnificatului, de solidarităţi semantice în chiar conștiinţa lingvistică, individuală și socială a cetăţenilor. Astfel, câmpul lexical-semantic se manifestă și se identifică în:

• organizarea într-o reţea de relaţii foarte complexe ale cuvintelor patrie-patriot-patriotism-pace;

• puterea dominativă și nu doar semnificativă;• globalitatea maximă a semnificatului cu sensurile lui succesive ori

coexistente;• valenţele semantico-sintactice de combinalitate prin tipurile de valori

încorporate;

136

• dozările coezive logico-semantice și adecvate pragmatic (la intenţia comunicativă a vorbitorilor, spre a o deosebi optim sau a accepta combinaţii ghidate de actul de cugetare și de realitatea reflectată și verbalizată);

• grupul de tip logic: cunoașterea lumii de către om în baza categoriilor logice (colectivitate, drept, instituţie, politică, apărare naţională, război, confesiune, religie) referitoare la om ca fiinţă socială, precum: viaţă socială în genere, organizarea societăţii, limba, relaţii sociale, omul în muncă, în acţiune – profesie, proprietate, locuinţă, transport, telegraf, telefon etc.;

• grupul de tip asociativ care se bazează pe conexiunile psihologice, atât între obiecte și noţiuni, cât și între semnele acestea, deci între cuvintele înseși, „atracţiile” specifice dintre acestea mediate de acţiunea retroactivă a limbii asupra gândirii și mai largi, deci a conștiinţei. De-a lungul acestor tipuri vorbitorul se mișcă atunci când își caută în memorie noţiunea sau cuvintele necesare;

• grupul de tip hiponimic, el fiind al subordonării noţiunilor cu precizarea că un câmp lexical realizat printr-o vocabulă dată și prin „familia” ei acoperă doar o parte a câmpului conceptual, o altă parte a acestuia fiind acoperită de un câmp lexical.

Conceptele de patrie – patriot – patriotism – pace sunt fundamentale, ele vizând starea de bază, normală (cea de echilibru, de liniște, de siguranţă) a condiţiei umane, a capacităţii de reflectare și de cunoaștere și a vieţii interioare a omului, a fiinţării lui în societate, în familie, în colectivitate, a coexistenţei și a conlucrării comunităţilor, în ultimă instanţă, starea originară a începuturilor acestuia. Ca atare, aceste lexeme generice fac sau ar trebui să facă parte din vocabularul fundamental al limbajului elevilor, ca miez al vocabularului (cupluri antonimice, cuvinte sau frazeologisme, substantive abstracte în opoziţie cu cele concrete, precum: a certa – a împăca, lege, sărbătoare, soartă, spaimă, armă, plumb, pământ, părinte, ca aducător de „pace” între odraslele certate, săgeată, scânteie, scut, tămâie, ideal, simbol).

• Registrul polisemic bogat și bine structurat, dezvoltând o bogată reţea sinonimică și numeroase cupluri antonimice, precum și o „solidă” familie lexicală de creaţie internă amplificată printr-o serie de împrumuturi neologice savante, dar mai ales prin numeroase frazeologisme, după cum urmează: ţară, casă, vatră, plai, baştină, erou, viteaz, pacifist, a crea - a face - a încheia - a lega - a aşeza - a pune, pace, ceartă, neînţelegere, vrajă/ vrajbă/ vrajdă, a da bună pace, a lăsa pe cineva în pace, mergi în pace, pace vouă, Pax vobiscum, pace bună, a dormi în pace, stare de linişte în patrie, pace nedreaptă, pace onorabilă, unire, concordie, carte de pace, revoltă, agitaţie, pacea codrilor, colectivitate belicoasă/ războinică, a fi pe picior de

137

război, conflict armat, brigandaj, jaf, prădăciune, stăpânitori, summa in pace (desăvârşita pace), Pax romana (pacificare a Imperiului), Pace ac bello (în timp de pace şi de război), „...bucuroşi vom duce toate,/ De e pace, de-i război” (M. Eminescu), Pax – zeiţa păcii, a avea conştiinţa în pace, umanitate, popor, consens, lume, prieten, atac, apărare, cetate, tranşee, cazemată, pace lingvistică, armistiţiu, armonie, calm, toleranţă, ajutor mutual acordat, pact, înţelegere, învoială, asentiment, aderenţă, liber ataşament, adevăr, minciună, salvare, trădare, Nos patriam fugimus (fugim din patria noastră), patria în noi, patria pentru noi, noi pentru patrie, noi despre patrie, patria-mamă etc.

Referitor la simbol, este de menţionat că acesta reprezintă un pluralism psihic al omului manifestat prin două matrice arhetipale, producătoare de imagini, organizate în două regimuri mitice, și anume Animus și Anima, ele pluralizându-se într-un veritabil „politeism” psihologic [5, p. 147-177], dat fiind că orice gândire umană este re-prezentare, adică trece prin articulaţii simbolice. În acest context, se prefigurează și se descifrează sensul dublu al simboluri: un sens concret, propriu, și alt sens aluziv, figurat, care sunt și de dimensiuni instaurative, amplificatoare și escatologice. Astfel, simbolul restabilește echilibrul vital compromis de înţelegerea neadecvată a valorilor; pedagogic, simbolul semnifică restabilirea echilibrului psihosocial și echilibrului antropologic, tustrele aceste echilibruri constituind umanismul sufletului omenesc al însuși fiecărui cetăţean.

Adoptarea unor strategii de acţiune educaţională va da posibilitatea tuturor cadrelor didactice să se perfecţioneze permanent și să realizeze activităţi cu conţinut patriotic cu rezultate deosebite [13, p. 179]. Organizarea judicioasă a activităţilor de educaţie patriotică asigură însușirea cunoștinţelor, înţelegerea fenomenelor sociale accesibile, fixarea unor reprezentări, formarea deprinderilor elementare de muncă, educarea sentimentelor morale înalte, formarea comportamentelor morale. De aceea, din bogatul tezaur de evenimente istorice dascălul trebuie să le selecţioneze pe acelea care înalţă sufletul tinerei generaţii, iar analiză acestora trebuie să fie făcută cu discernământ deoarece școlarii sunt sensibili la argumente de natură emoţională, dar în același timp ei gândesc raţional, critic, vor să fie convinși de ceea ce li se spune [11, p. 5].

În consecinţă, importanţa educaţiei patriotice în promovarea educaţiei prin și pentru valori [15, p. 164-170] este una principială. Interesantă pentru demersul nostru ne apare și definiţia patriotismului formulată de I. Nicola, prin particularizare la patria noastră. În viziunea autorului, patriotismul presupune conștiinţa apartenenţei la popor, la mediul naţional, social și cultural, identificarea cu interesele patriei, apărarea independenţei și suveranităţii, simţul răspunderii faţă de valorile fundamentale ale existenţei sociale și spirituale ale naţiunii. În același timp patriotismul incumbă atașamentul faţă de pământul natal, aprecierea

138

și respectarea tradiţiilor istorice progresiste, a limbii și culturii, lupta și spiritul de sacrificiu pentru libertatea patriei, încrederea în prosperitatea ei [a]. Or, aceste precizări identifică registrul moral al fiecăruia și al comunităţii umane luată în ansamblul ei și de aceea obiectivele educaţiei patriotice se pot desprinde cu ușurinţă prin particularizarea obiectivelor educaţiei morale în general:

a. formarea conștiinţei patriotice, constând din cunoștinţe despre patrie, atașamentul faţă de valorile patriei, inclusiv de teritoriu; sentimente și convingeri referitoare la apărarea și dezvoltarea patriei;

b. formarea conduitei patriotice, constând atât din deprinderi și obișnuinţe de comportare în spirit patriotic, cât și considerarea patriotismului ca una dintre trăsăturile fundamentale ale caracterului moral; evident, aici se include și formarea voinţei necesare unui comportament patriotic, până la jertfirea de sine în situații deosebite [17, p. 10-11].

În acest context, cadrele didactice au datoria și responsabilitatea să deschidă porţile sufletului elevilor spre cunoașterea trecutului poporului nostru care a fost demn și plin de semeţie, trebuie să-i „adape” și pe ei din această fântână a gloriei poporului și împreună cu ei să poată a răspunde la întrebarea: „Ce este patriotismul?”.

Sentimentul patriotic se manifestă în comportamente pozitive faţă de mediul social cu care interacţionează, faţă de membrii comunităţii, faţă de valorile culturale create de popor. Acest sentiment se naște prin acumulări lente, de mai multă durată și în condiţiile unor situaţii concrete.

Una dintre componentele sentimentului patriotic este dragostea faţă de patrie, manifestată prin dragostea faţă de familie, de școală, de orașul ori satul natal, faţă de natura ţării. Sentimentul patriotic exteriorizat demonstrează cum elevul a însușit anumite norme de conduită moral-civică și patriotică în familie, în colectivul de elevi, în relaţiile cu adulţii, în mijlocul naturii.

O altă componentă o constituie dragostea faţă de popor manifestată prin preţuirea trecutului istoric, admiraţia faţă de folclor, respectul faţă de activitatea socială a contemporanilor, faţă de fiinţa umană, faţă de alte popoare. Existenţa acestor sentimente demonstrează că elevul a perceput valoarea afectiv-patriotică a evenimentelor istorice, culturale, economice prezentate la nivelul său de înţelegere. Cunoașterea unor personaje istorice, culturale, a faptelor și a operelor lor îl ajută pe copil să se familiarizeze cu personalităţile de marcă ale neamului și să pornească pe drumul descoperirii identităţii naţionale.

Sentimentul patriotic include și dragostea de limba maternă, demonstrată prin admiraţie faţă de creaţiile folclorice. Condiţia de bază a dezvoltării sentimentului patriotic este articularea trăirilor subiective cu activitatea copilului. Profesorul trebuie să aibă în vedere ca sentimentul acesta să nu se reducă la trăiri subiective, ci să se traducă în acţiuni cu valoare patriotică.

139

Prin intermediul educaţiei patriotice, profesorul are posibilitatea să formeze trăsături de caracter și comportamente pozitive, contribuind, astfel, la alte trăsături structurale ale personalităţii copiilor. Profesorul trebuie să-l facă pe elev să înţeleagă că Patria este tot ce-l înconjoară. O sarcină permanentă a profesorului este de a face cunoscute elevilor cele mai însemnate realizări din ţara noastră. Adoptarea unor strategii de acţiune educaţională va da posibilitatea tuturor cadrelor didactice să se perfecţioneze permanent și să realizeze activităţi cu conţinut patriotic rezultative. Organizarea judicioasă a activităţilor de educaţie patriotică asigură însușirea cunoștinţelor, înţelegerea fenomenelor sociale accesibile, fixarea unor reprezentări, formarea deprinderilor elementare de muncă, educarea sentimentelor morale înalte, formarea comportamentelor morale.

O condiţie ce se dovedește a fi importantă în realizarea activităţilor cu conţinut patriotic este și aceea de a ocaziona elevilor satisfacţii în legătură cu propriile acte prin care respectă şi cinstesc memoria strămoşilor noştri, a eroilor neamului, a acelora care s-au jertfit pentru libertatea și independenţa poporului nostru, de ex., prin depunerea unor flori la monumentele eroilor neamului, prin realizarea unor serbări cu conţinut patriotic, excursii, dar și prin realizarea unor simple acţiuni de muncă patriotică pentru înfrumuseţarea spaţiului ambiant etc. Contactul cu marile valori ale muncii și creaţiei spirituale naţionale se poate realiza nu numai prin vizite (în muzee, lăcașuri de cultură, fabrici, pe ogoare), ci, mai ales, în participarea efectivă la acte de muncă și de creaţie în formele cele mai simple, accesibile lor. Avem în vedere faptul că activităţile consacrate dezvoltării limbajului pot adopta drept conţinut unele dintre poeziile care să exprime un pregnant mesaj patriotic și să fie reale valori artistice; de asemenea, activităţile de desen, modelaj, construcţie pot aduce în atenţie modele ale creaţiei populare în care se obiectivizează cele mai elevate virtuţi ale spiritualităţii noastre, pe care elevii trebuie să le cunoască și să le preţuiască și în spiritul cărora trebuie să le cultivăm propriile lor virtuţi. Acest contact nemijlocit cu valorile creaţiei populare este un minunat prilej optimizator pentru educaţia patriotică [9, p. 290].

Predarea istoriei patriei reprezintă un serios sprijin în educarea patriotică a școlarilor. Elevii dobândesc cunoștinţe despre trecutul glorios de luptă al poporului pentru independenţă naţională. La lecţii rolul profesorului este acela de a solicita, de a orienta, de a corecta, de a completa cunoștinţele și observaţiile elevilor. De aceea, din bogatul tezaur de evenimente istorice dascălul trebuie să le selecţioneze pe acelea care înalţă sufletul tinerei generaţii, iar analiză acestora trebuie să fie făcută cu discernământ deoarece școlarii sunt sensibili la argumente de natură emoţională, dar în același timp ei gândesc raţional, critic, vor să fie convinși de ceea ce li se spune [3, p. 5].

Activitatea profesorului demarează de la axioma că sentimentele se trăiesc, ele nu se învaţă așa cum se însușesc noţiunile cu caracter știinţific. Prin tot ceea ce face

140

profesorul trebuie să fie model pentru tinerele vlăstare, iar chipul său dăinuie în amintirea elevilor ca o icoană, precum au făcut-o strămoșii noștri, ale căror fapte nepieritoare ni le-au lăsat moștenire voievozii, domnitorii și scriitorii: Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân, Mihail Eminescu, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Ion Luca Caragiale etc. [11, p. 108-109].

Realizarea unităţii între conştiinţa patriotică şi conduita patriotică a elevilor este un proces foarte complex și durează timp îndelungat. Atare activitate presupune următoarele dimensiuni:

A.Principiialeeducaţieipatriotice:a) principiul social-istoric și al umanizării educaţiei;b) principiul infuziunii și difuziunii al actului socio-cultural în educaţie;c) principiul socializării;d) principiul comunicării interpersonale;e) principiul intersubiectivităţii și al interacţionismului simbolic;

B.Condiţii:a) promovarea continuităţii sistemului de formare profesională iniţială și continuă în contexul axiologicului;b) instituirea consorţiilor privind educaţia permanentă;

C.Factori:a) atitudinile culturale, publice și politice faţă de educaţie;b) societatea civică;c) liderii și intelectualii minorităţilor naţionale;d) părinţii, elevii, studenţii;e) mass-media;f) uniunile de creaţie, asociaţiile obștești, ONG-urile etc.

Importanţa educaţiei patriotice în promovarea educaţiei ad valorem (pentru și prin valori) [15] este una de prim-plan. Procesul educaţiei patriotice începe cu o acţiune de informare asupra patriei sub raport geografic, istoric, cultural etc., dat fiind că educatul nu poate iubi ceea ce nu cunoaște. Prioritară trebuie să fie acţiunea de atașare a individului de pământul patriei, căci „cine nu are un ogor, cine nu e legat de un anume loc din ţara sa, acela nu e înrădăcinat în solul patriei sale” (Şt. Bârsănescu) [13, p. 543]. Modul cel mai firesc de informare debutează cu povestiri și legende istorice, cu piese folclorice adecvate, lecturi ce redau într-o formă accesibilă ceea ce a fost patria în trecutul istoric. Ulterior se adaugă informaţia istorico-știinţifică propriu-zisă, ceea ce permite apariţia și fundamentarea pe baze raţionale a sentimentului patriotic, graţie căruia copilul se integrează în grupul etnic și statal. Important este ca informarea să se îngemăneze la un moment dat cu activităţi practice cu caracter patriotic: participarea elevilor la împădurirea terenurilor degradate sau a celor cu o tectonică instabilă, la curăţarea pășunilor comunale, la îngrijirea drumurilor

141

și podurilor, vizitele și excursiile la monumente și locuri istorice, precum și alcătuirea de către elevi a albumelor culese „pe viu”, cu subiecte istorice sau cu referire la frumuseţile ţării [17, p. 11].

Dragostea de ţară este unul dintre sentimentele cele mai adânci, „instinct natural”, după cum spunea R. Martin du Gard, sentiment puternic care nu se învaţă, ci se trăieşte. Datoria noastră, a dascălilor, este să deschidem porţile sufletului elevilor spre cunoașterea trecutului poporului nostru care a fost demn și plin de semeţie; trebuie să-i „adăpăm” și pe ei din această fântână a gloriei poporului și împreună cu ei să putem răspunde la întrebarea: „Ce este patriotismul?”.

Ca să identificăm răspunsul, am desfășurat experimentul pedagogic, pornind de la ideea că educaţia vizează realizarea activităţii de formare și de dezvoltare permanentă a personalităţii umane prin și pentru valori. De aici și abordarea valorică a educaţiei patriotice. În experiment au participat elevi ai Liceului Teoretic Cotiujeni, Briceni: clasele a V-a și a VI-a.

Au fost aplicate următoarele strategii didactice: chestionarea cu itemi, lucrul independent (studiul personalităţilor marcante ale istoriei), expunerea, analiza, dezbaterea, discuţia, Galeria valorilor: poster, portret, desen, comentarea, lecţie combinată (educaţia civică și limba și literatura română): conversaţia, audiţia, recitarea/declamarea, dialogul dirijat, interpretarea, jocul de rol, problematizarea, clusteringul, explozia stelară, brainstormingul, cinguel, metoda Piramidei, diploma grafică, eseul, proiectul, concursuri, interviul, comparaţia.

Scopul experimentului a fost stabilirea modului de percepere a educaţiei civice și a istoriei în formarea sistemului de valori din perspectiva educaţiei patriotice.

Au fost aplicate două chestionare a câte 6 itemi, prin care s-a urmărit identificarea patriotismului în valorile educaţionale. Pentru a stabili dacă elevii cunosc sau nu noţiunea de valoare, primul item al chestionarului întâi este:

1. Definiţi noţiunea de valoare.2. Ce valori ale societăţii contemporane cunoaşteţi?Au fost enumerate mai multe valori: Binele deschide topul valorilor, iar

procentajul minim – dragostea.

Binele – 100% (87 elevi);

Adevărul – 73,95% (85 elevi);

Banul – 71,34% (82 elevi);

Libertatea – 68,73% (79 elevi);

Frumosul – 60,03% (69 elevi);

Prietenia – 60,03% (69 elevi);

Încrederea – 54,81% (63 elevi);

Patriotismul – 48,72% (56 elevi);

142

Bunul simţ – 43,50% (50 elevi);

Înţelepciunea – 35,67% (41 elevi);

Responsabilitatea – 13,05% (15 elevi);

Toleranţa – 9,57% (11 elevi);

Dragostea – 4,35% (5 elevi).

Analizând aceste răspunsuri concluzionăm că deși elevii sunt încă copii, valorile ca responsabilitatea, toleranţa, patriotismul, înţelepciunea nu lipsesc din listă.

Pentru a scoate în evidenţă valorile promovate la lecţiile de istorie și de educaţie civică, am aplicat itemul următor.

3. Ce valori general-umane/ naţionale sunt promovate la orele de istorie şi educaţie civică?

Elevii au evidenţiat că istoria promovează dragostea de ţară în multiplele ei semnificaţii (100%, 87 de elevi): dragostea faţă de satul natal, dragostea pentru graiul matern, dragostea pentru strămoși, dragostea faţă de frumosul plaiului natal etc., dar și valorică: Frumosul – 73,95% (85 de elevi); Binele – 73,08% (84 de elevi); Fericirea – 66,99% (77 de elevi); Libertatea – 60,03% (69 de elevi); Cinstea – 54,81% (63 de elevi); Adevărul – 52,20% (60 de elevi); Curajul – 45,24% (52 de elevi); Sinceritatea – 11,31% (13 elevi).

Pentru a stabili valorile viabile ale elevilor nepromovate la lecțiile menţionate, am propus itemul:

Ce valori personale nu au fost reflectate la aceste lecții?Răspunsuri: Banul – 68,73% (79 de elevi); Mândria – 60,03% (69 de elevi);

Indiferenţa – 12,18% (14 elevi); Răul – 0,87% (1 elev). Trei elevi n-au răspuns la întrebare. Am fost miraţi și de faptul că pentru unii dintre elevii indiferenţa și răul prezintă valoare. În discuţii s-a motivat că răul, ca și binele, este o valoare, care prin însăși existenţa lui, prin cunoașterea lui subliniază/ accentuează valoarea binelui. În ceea ce privește indiferenţa ca valoare, motivaţia a fost următoarea: cu cât ești mai indiferent la nedreptăţile vieţii, cu atât ești mai fericit.

Pentru a depista dacă istoria neamului prezintă și valori neviabile pentru tinerii de astăzi, am aplicat următorul item:

Care dintre valorile promovate la istorie le consideraţi neactuale pentru voi?15 elevi n-au răspuns la această întrebare, pentru ceilalţi elevi, sunt neactuale

valori ca: Patriotismul – 60,03% (69 de elevi); Sinceritatea – 45,24% (52 de elevi); Trecutul istoric – 11,31% (13 elevi).

O întrebare ce vizează manualele de istorie și educaţie civică: Care dintre valorile viabile pentru voi le găsiţi reflectate în manualele de istorie şi educaţie civică?

Elevii au răspuns la fel, incluzând atât valori ca Adevărul, Binele, Frumosul, Libertatea, Patriotismul, cât și calităţi ca hărnicia, omenia etc., argumentând că orice manual promovează și formează valori.

143

Pentru a face o legătură între noţiunea de valoare și cea de patriotism am propus chestionarul al doilea, care începe cu o întrebare directă: Ce este patriotismul? Ne bucură faptul că fiece răspuns al elevilor conţinea ideea că patriotismul este o valoare, fapt ce ne-a permis analiza itemului 2 al chestionarului respectiv: Patriotismul este o valoare actuală?

Răspunsul s-a suprapus cu răspunsul itemului 5 al chestionarului 1:Patriotismul e valoare actuală – 23%;Patriotismul nu este o valoare actuală – 77%.

Cauza procentajului mic în ceea ce privește actualitatea patriotismului am încercat să o surprindem prin intermediul următorilor itemi:

1. În ce măsură este dezvoltat sentimentul patriotismului în cadrul orelor de istorie şi educaţie civică?

Elevii au răspuns că patriotismul este dezvoltat mai mult în cadrul școlii decât în cadrul societăţii, îndeosebi la lecțiile de istorie prin intermediul studierii personalităţilor istorice, faptelor eroice; la lecțiile de educaţie civică în cadrul cărora înţeleg rolul cetăţeanului în destinul ţării și, deci, pentru viitorul nostru; la lecțiile de limba și literatura română la studierea operelor în care este valorificat trecutul istoric.

2. În afara lecțiilor de istorie şi educaţie civică, unde/ de către cine mai este cultivat patriotismul?

La acest item au răspuns 82 de elevi (95,65%), argumentându-și opinia că lecţiile de istorie promovează, în primul rând, valorile naţionale, inclusiv patriotismul, iar lecţiile de educaţie civică sunt intermediare în promovarea valorilor ca Binele, Frumosul, Adevărul, Libertatea, Altruismul, iar patriotismul nu este o excepţie – 5 elevi (4,35%).

Un alt item utilizat pentru a accentua importanţa istoriei și a educaţiei civice pentru cultivarea și dezvoltarea valorilor a fost: Care sunt beneficiile cetăţenilor care au cultul patriotic? Elevii au formulat diverse răspunsuri, care exprimă punctul lor de vedere. Unii elevi (3,56%) susţineau că purtătorii cultului patriotic nu au nici un beneficiu, deoarece cultivă zilnic alte valori, mai importante în societatea de azi. Marea majoritate însă susţine că fiecare își are orizontul său valoric, pe când patriotismul e o „înglobare a tuturor valorilor naţionale”, terţii afirmă că patriotismul prezintă un adevărat model de a deveni și a fi Om. La finalizarea chestionării am propus și itemul: Care ar fi destinul ţării, în cazul când cetăţenii nu ar avea format cultul patriotic?

A prevalat ideea că destinul ţării e strâns legat de destinul fiecărui cetăţean, ţara fiind o familie mare, în care membrii se stimează reciproc și pentru fiecare este important destinul celuilalt (96,34%).

În concluzie menţionăm că am evidenţiat că educaţia patriotică și educaţia prin valori și pentru valori poate fi realizată nu numai prin intermediul educaţiei formale, dar și prin intermediul educaţiei nonformale și informale.

144

Pentru elevi, valorile care îi formează ca cetăţeni sunt: patriotismul (100%), libertatea și adevărul (90%), altruismul și binele (85,72%), dreptatea (66,6%), toleranţa (23,15%). Elevii au considerat că patriotismul îi formează ca cetăţeni, îi îndeamnă la fapte măreţe, la promovarea de valori, la dăruirea cu trup și suflet pentru neam și pentru ţară. Pentru o vizualizare mai detaliată propunem Diagrama 1:

Diagrama 1. Setul valoric al cetăţeanului

Pentru a ilustra calităţile unui adevărat patriot, le-am propus itemul 2: Ce calităţi/ valori ale cetăţeanului de azi pot demonstra că el este un adevărat patriot?

Cele mai convingătoare răspunsuri le-au dat elevii claselor a VI-a, dar și cei din clasele a V-a. Au fost indicate calităţi precum:

Diagrama 2. Calităţile valorice ale patriotului

Pentru a compara calităţile necesare unui adevărat patriot în actualitate și ale personajelor din trecutul istoric, am întrebat elevii: De care calităţi/valori necesare unui adevărat patriot dispuneau personalităţile istorice?

Răspunsurile obţinute:

Diagrama 3. Calităţi/ valori patriotice ale personalităţilor istorice

145

Argumentul a fost că în prezent e nevoie de mai multe calităţi decât în trecut, pentru că, odată cu progresul în societate, lumea a devenit mai șireată, mai lacomă, mai lașă, de aceea aceste trăsături nu sunt atât de necesare cetăţenilor actuali, dar de primă necesitate celor din trecutul istoric. Un elev din clasa a VI-a a declarat că nici o trăsătura necesară patrioţilor trecutului istoric nu poate fi astăzi ignorată, fiindcă prezentul se sprijină pe trecut și trecutul este asimilat de prezent și viitor. Pentru a face o corelare între patriotism și valorile poporului, le-am propus următoarea întrebare: Ce valori ale poporului sunt preluate din trecutul istoric şi promovate prin patriotism? Elevii au afirmat că patriotismul înglobează valori ale neamului precum cele reflectate în Tabelul 1.

Tabelul 1. Valori ale neamului

Nr. Valorile Răspunsul elevilor

1. Adevărul 89,28%

2. Îndrăzneala 85,71%

3. Voinicia 82,14%

4. Toleranţa 64,28%

5. Dreptatea 62,50%

6. Curajul 60,71%

7. Libertatea 57,14%

8. Egalitatea 35,71%

Diagrama 4. Promovarea/ coerenţa valorilor

Aceste valori ajută adevăratului patriot în diferite situaţii a-și apăra ţara și a ieși învingător. Aceste trăsături s-au format pe parcursul evoluţiei unui adevărat patriot.

146

Le-am propus și, itemul ce se referă la valorile general-umane:5. Ce valori general-umane atestăm în formarea unui patriot?Elevii au enumerat un șir de calităţi și valori general-umane precum:

Nr. d/o Valorile Elevi antrenaţi în experiment

1. Vitejia 98,33%

2. Adevărul 96,66%

Diagrama 5. Valori general-umane implicate în formarea patriotismului

Din cele expuse s-a constatat că elevii au interiorizat noţiunea de valoare. Au exemplificat valori general-umane ca adevărul, binele, dreptatea, libertatea. Aceste valori au fost depistate anume în situaţiile în care au fost prezentate personalităţile istorice actualizându-le. Un alt item a fost: Care dintre personalităţile marcante ale neamului (trecut şi prezent) vă ajută să deveniţi adevăraţi patrioţi? În prim-plan a apărut chipul lui Ştefan cel Mare, dar și alte personalităţi:

Tabelul 2. Personalităţile marcante ale neamului

Nr. Personalităţi Răspunsul elevilor

1. Ştefan cel Mare 100%

2. Mircea cel Bătrân 98,66%

3. Alexandru cel Bun 98,66%

4. Petru Rareș 86,66%

5. Ioan Vodă 83,33%

6. Mihai Viteazul 76,66%

7. Mihai Eminescu 50,00%

8. Grigore Vieru 50,00%

9. Dumitru Matcovschi 34,66%

10. Nicolae Dabija 23,34%

11. Mihail Sadoveanu 15,34%

147

Din cele expuse elevii înțeleg că, istoria în general și personalităţile istorice, în particular, reprezintă valoarea spirituală a omenirii, a neamului, a fiecăruia. Ea educă, formează adevăraţi cetăţeni, adevăraţi patrioţi.

CONCLUZII

Cercetarea noastră ne-a condus la reflecţia că, surprinzător fapt, forumurile știinţifice și culturale, cercurile publice acţionează cu o timiditate suspectă sau nu acţionează deloc în problema educaţiei patriotice și a formării sentimentului patriotic.

Patriotismul a parcurs o evoluţie ontogenetică și, sintetizând-o, putem constata că pe măsura trecerii de la o vârstă la alta se îmbogăţește volumul de reprezentări și noţiuni, trăirile afective se organizează și se unifică într-un sentiment relativ stabil de atașament faţă de patrie, relaţiile dintre conștiinţă și conduită se restructurează continuu, prin coerenţa lor succesivă. Un rol important în formarea spiritului civic, componentă a patriotismului, îl are, mai ales în ultimii ani, mass-media, care plasează individul în centrul evenimentelor locale și naţionale, îl informează și îl determină să formuleze judecăţi de valoare, luări de atitudine.

Cercetarea realizată s-a axat pe valorificarea și revalorificarea conţinuturilor semnificative pentru educaţia patriotică și pentru dezvoltarea sentimentului patriotic fundamentate de principiul de coerenţă a valorilor. Rezultatele cercetării sunt sintetizate în următoarele concluzii:

1. Receptarea valorilor naţionale, conștientizarea modelelor și a profilurilor personalităţilor istorice sunt elementele de bază ale educaţiei patriotice și surse întemeiate ca sistem specific de valori.

2. Educaţia patriotică reprezintă valori ale educaţiei naţionale, ai cărei exponenţii sunt personalităţile neamului ce se regăsesc în istorie, literatură, cultură etc.

3. Valorile fundamentale ale omenirii – adevărul, binele, frumosul, dreptatea, libertatea, considerate surse veșnice ale educaţiei, sunt percepute adecvat de către elevi drept coordonate axiologice primordiale atât în formarea sentimentului de patriotism, cât și în formarea propriei lor identităţi axiologice.

4. Actul educaţional general promovat în contextul formării sentimentului de patriotism este unul esenţialmente marcat de ideile democraţiei, care are ca fundamentare și ca ideal libertatea omului.

Recomandările vizează:A. La nivel instituţional/ local:– revalorificarea conceptelor „patriotism” și „educaţie patriotică” în noile

condiţii, în baza dezbaterilor, conferinţelor, concursurilor etc. iniţiate de Direcţiile de Învăţământ și de Administraţia Publică Locală;

148

– realizarea educaţiei patriotice la lecţii cu caracter inter- și transdisciplinar în baza Curriculumului școlar pentru învăţământul preuniversitar.

B. La nivelul structurilor centrale:– desfășurarea studiului-diagnoză care să le ofere factorilor decizionali

o radiografie cât mai clară a sistemului educaţiei permanente din ţara noastră, pe ansamblu și pe domenii (școală, familie, instituţii cultural-artistice, mass-media, organizaţii profesionale etc.) și care să pună în evidenţă (pe baza unei evaluări știinţifice și a unui set de indicatori bine aleși) principalele lui posibilităţi și limite, avantaje și dezavantaje;

– desfășurarea studiului de prognoză elaborat pe baza realităţilor societăţii și a evoluţiei probabile, în perspectiva următoarelor decenii. La elaborarea acestui studiu să fie antrenaţi specialiști din diferite domenii ale cercetării știinţifice;

– reconceptualizarea sistemului educaţional preuniversitar și universitar prin consolidarea educaţiei ca schimbare, ca libertate și ca democraţie în mediul juvenil și în cel al populaţiei adulte;

– reconsiderarea conceptelor „patriotism” și „educaţie patriotică” în noile condiţii, în baza unei dezbateri publice iniţiate de diferite ministere în colaborare cu uniunile de creaţie. Pentru aceasta sunt necesare:• introducerea educaţiei patriotice ca o componentă distinctă în planul

activităţii educative în învăţământul secundar general;• completarea fișei postului consilierului pentru proiecte și programe

educative școlare și extrașcolare din unităţile de învăţământ gimnazial, liceal și profesional cu atribuţii specifice educaţiei patriotice (alături de educaţia civică, moral-spirituală);

• editarea (retipărirea) în tiraj de masă, în colecţia „Patria mea”, a unor lucrări cu conţinut patriotic;

• finanţarea, cu prioritate de la bugetul statului, a filmelor care promovează scenarii cu conţinut patriotic, ca și a pieselor de teatru, concertelor și expoziţiilor care contribuie la educaţia patriotică a copiilor, tineretului și adulţilor;

• interzicerea difuzării de materiale care, prin conţinutul lor, pot aduce grave prejudicii sentimentelor patriotice ale cetăţenilor ţării și demnităţii lor naţionale.

Şirul acţiunilor poate fi completat prin contribuţia tuturor factorilor interesaţi în menţinerea, consolidarea și dezvoltarea unui sistem de valori din care să nu lipsească cele referitoare la patrie și patriotism, înţelese nu ca o adeziune formală, declarativă la aceste valori, ci ca sentimente trainice, durabile, ca atitudine și implicare responsabilă în tot ce înseamnă apărarea valorilor fundamentale ale poporului nostru, creșterea prestigiului ţării într-o Europă unită și în lume.

149

C. La nivelul formării profesionale:Din punctul nostru de vedere, configuraţia de valori în contextul formării

profesionale iniţiale și continue ar trebui să fie fundamentată de un algoritm axiologic, în baza căruia se vor explora şi se vor modela valorile socio-umane şi profesionale din perspectivă inter-/ transdisciplinară și se va operaţionaliza:

a) sensul de posibilitate, de însuşire, de valoare, de semnificaţie a dezvoltării, pe care îl edifică valenţele mediului educaţional;

b) sensul de selectare din valorile antrenate ale culturii pe acelea ce răspund noilor solicitări ale educaţiei; acest sens valorifică valenţele mediului educaţional;

c) sensul de însuşire, de însemnătate, de merit, de eficacitate, de putere şi de sumă a calităţilor ce dau preţ unor fapte, fiinţe, fenomene, idei, pe care îl avansează cuvântul „valoare” în contextul sistemului educaţional.

Doar astfel putem discuta, începând de la realităţile noastre. Patria noastră trebuie să devină una modernă și europeană. Aceasta înseamnă repurtarea victoriei, a puterii Patriei din noi prin:

• reforma morală individuală și a societăţii noastre, care este o condiţie esenţială a democraţiei;

• relansarea economică reală, creșterea nivelului de trai al poporului și promovarea unei protecţii sociale autentice;

• redeșteptarea conștiinţei naţionale;• revigorarea învăţământului și a culturii și definitivarea procesului de

integrare completă și complexă cu învăţământul și cultura ţărilor cu o experienţă avansată.

Pentru a face faţă provocărilor și demersurilor noului mileniu, formarea profesională iniţială și continuă ad valorem trebuie corelată ideii de a revalorifica valorile naţionale și de a însuși valorile pentru a aparţine unui spaţiu social și cultural comun. Atare abordare și vizualizare a acestui proces avansează cooperarea pentru educaţia şi formarea profesională transnaţională.


1. Cerbușcă P. Formarea orientărilor axiologice la adolescenţi. Chișinău: DEX, 1998.

2. Chircev A. Bazele psihologice ale formării conştiinţei morale a elevilor. În: Psihologie pedagogică, sub red. A. Chircev, V. Pavelcu, Al. Roșca, B. Zorgo. București: EDP, 1967.

3. Claparede Ed. Psihologia copilului şi pedagogia experimentală. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1975.

4. Delavrancea B. Jurnal de război. București, 1972.

150

5. Durand G. Aventurile imaginii. București: Nemira, 1999.6. Iluţ P. Structurile axiologice. București: EDP, 1996.7. Jinga I. Educaţia şi viaţa cotidiană. Ed. II. București: EDP RA, 2008.8. Lobiuc I. Câmpul lexical-semantic al noţiunii „pace” în limba română.

Chișinău: CEP USM, 2000.9. Nicola I. Tratat de pedagogie şcolară. București: Aramis Print, 2003.10. Pâslaru Vl. Principiul pozitiv al educaţiei: studii şi eseuri pedagogice.

Chișinău: Editura Civitas, 2003.11. Râmniceanu I. Rolul şcolii în educarea patriotică a tineretului. În: Revista

de pedagogie, 1983, nr. 9, p. 5.12. Ușinski K.D. Omul ca obiect al educaţiei. O experienţă de antropologie

pedagogică. București, 1974.13. Văiteanu V. Interdisciplinaritatea istorie – literatura românească în şcoală.

În: Studiu și articole de istorie, XLII-XLIV. București, 1981, p. 108-109.14. Vicol N. (coord.) et al. Valorificarea în curriculum a valenţelor mediului

rural. Ghid metodologic pentru profesorii de liceu. Chișinău: Ştiinţa, 2007. 15. Vicol N. Formarea profesională per valorem. În: Modernizarea standardelor

și curricula educaţionale – deschidere spre o personalitate integrală (coord. șt.: L. Pogolșa, N. Bucun). Chișinău: IŞE (Print-Caro SRL), 2009, Partea II, p. 164-170.

16. Vicol N., Vornices S. Educaţia patriotică: un concept desuet? Patriotismul: un sentiment perimat? În: Educaţia pentru dezvoltare durabilă: inovaţie, competitivitate, eficienţă (coord. șt.: L. Pogolșa, N. Bucun). Chișinău: IŞE (Tipogr. „Print-Caro”), 2013, p. 58-62.

17. http://www.scribd.com/doc/25781950/teoria-educatiei.

3

N O T E

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

……………………………………………………………………….............

3

Recenzenţi: Angela CARA – dr., conf. cercet., IŞE Ştefania ISAC – dr., conf. univ., IŞE

Redactor: STELA LUCA

Redactor tehnic:

MARINA DARII

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Perspective metodologice de formare/dezvoltare a competenţelor disciplinare ale elevilor în context axiologic: Culegere de articole. / aut.: Tamara Cazacu, Adrian Ghicov, Nelu Vicol [et al.]; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Ştiinţe ale Educaţiei. – Chişinău: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei 2015 (Tipogr. „Cavaioli”). – 152 p. – (Colecţia „Ştiinţe ale educaţiei”, ISBN 978-9975-48-093-2).

Texte: lb. rom., rusă. – 25 ex.

ISBN 978-9975-48-087-1.

PERSPECTIVE METODOLOGICE DE FORMARE / DEZVOLTARE A...

Documents

Transcript of PERSPECTIVE METODOLOGICE DE FORMARE / DEZVOLTARE A...